ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.06.2022

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 410/2022

HOTĂRÂRE
28.06.2022
CAMERĂ
penal
RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 410/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 28 iunie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția Penală, în baza art. 250

2

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, prin sentința penală nr. 165/06.10.2021 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2018, s-a dispus, între altele, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la spălare a banilor, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

De asemenea, în baza art. 295 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen. și art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a), b) și g) C. pen. - relativ la lit. g), fiind vorba de interzicerea dreptului de a fi asociat sau administrator la o societate comercială - pe o durată de 5 ani, pedeapsă complementară executabilă cf art. 68 lit. c) C. pen.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus restabilirea situației anterioare în sensul întoarcerii în patrimoniul părții civile S.C Fabrica de Zahăr Bod S.A., prin lichidator judiciar B., a imobilelor (Spital Stejăriș), respectiv a imobilului situat în mun. Brașov str. x înscris în CF x a loc. Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. top x – grădină în intravilan în suprafață de 2385 mp; a imobilului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x a localității Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. x – curte în suprafață de 36 mp pe care este construită o casă din lemn cu nr. cadastral x și cu nr. top x – grădină în intravilan în suprafață de 9.751 mp; a imobilului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x a localității Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. top x – teren în intravilan în suprafață de 16.986 mp.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 19.07.2017 în dosar nr. x/2013 la D.N.A – Serviciul Teritorial Brașov asupra bunurilor imobile (spital Stejăriș) deținute de C. și D., respectiv imobilul înscris în CF x Brașov, nr. top x și imobilul înscris în CF nr. x Brașov.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov, inculpatul A. și partea civilă D.G.R.F.P Brașov, acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 27.10.2021.

În cursul soluționării dosarului în apel, la termenul din data de 24.02.2022, persoana interesată C. a solicitat ca, în temeiul art. 250

1

În susținerea acestei cereri, s-a arătat, în esență, că, în cazul condamnării inculpatului A. pentru infracțiunea de delapidare, singura modalitate legală de rezolvare a acțiunii civile potrivit art. 20 alin. (5) C. proc. pen., este repararea prejudiciului prin plata unei despăgubiri bănești, deoarece repararea în natură nu mai este posibilă. A învederat petenta că, întrucât prin actul de dare în plată și prin actele juridice subsecvente se atestă indubitabil drepturile de creanță pe care le deține la Fabrica de Zahăr Bod S.A., precum și calitatea de persoană interesată în valorificarea și stingerea creanței pe care o deține asupra unui bun aflat sub sechestru asigurător, în această modalitate se va realiza și soluționarea laturii civile a cauzei. În acest scop, petenta și-a exprimat disponibilitatea de a achita presupusul prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii de delapidare și de a stinge și creanța cu care este grevat în favoarea sa imobilul denumit generic Spitalul de Pneumoftiziologie Stejăriș.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 92 alin. (7) raportat la art. 250

1

C. proc. pen., art. 250

2

Prin încheierea din data de 04.03.2022, pronunțată în dosarul penal nr. x/2018 al Curții de Apel Brașov, în baza art. 250

2

Prin decizia penală nr. 210/30.03.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost admise contestațiile formulate împotriva acestei încheieri de către C. și A. și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

Ulterior, pentru lămurirea cadrului procesual și constatând existența unui testament (autentificat sub număr x/15.01.2010) prin care inculpatul A. a fost desemnat legatar cu titlu particular, fiindu-i lăsate moștenire bunurile care fac obiectul măsurilor asiguratorii ce reprezintă obiectul prezentei cauze, Curtea a dispus efectuarea de verificări, pentru a stabili dacă numita E. are vreun interes în cauză.

În urma adreselor emise din dispoziția instanței, Societatea profesională notarială F. și G. a comunicat că în arhive a fost identificat testamentul menționat, neexistând mențiuni privind revocarea acestuia. De asemenea, a fost atașat certificatul din data de 24.05.2022, întocmit în urma verificărilor în Registrul național notarial de evidență a liberalităților, în cuprinsul căruia nu se regăsește vreo mențiune privind testamentul din anul 2010.

Totodată, apărătorul ales al persoanei interesate E. a depus la dosar certificat de calitate de moștenitor din data de 11.04.2022, în conformitate cu care, în urma decesului numitei C., a rămas, în calitate de moștenitor legal și testamentar numita E., aceasta prezentând notarului testamentul autentificat sub numărul x/15.01.2010 precum și declarația de renunțare la legatul cu titlu particular a legatarului A., autentificată sub numărul x/08.03.2022 de notar public H., pe cale de consecință testamentul devenind caduc.

Astfel, sub aspectul cadrului procesual, reținând și dispozițiile generale ale art. 24 C. proc. pen. (aplicate corespunzător în această procedură specială și constatând că orice persoană care, în calitate de moștenitor, ar invoca drepturi în cauză ar trebui să își exercite această opțiune în termen de 2 luni de la deces, termen care a fost depășit), Curtea a constatat că cele două persoane sunt cele, care la acest moment, justifică un interes în soluționarea cauzei.

Cu ocazia dezbaterilor, acestea au solicitat constatarea încetării de drept a măsurii asiguratorii, având în vedere că au fost depășite termenele prevăzute de lege pentru verificarea acestora.

Analizând măsura asiguratorie și cererea formulată, cu referire la încetarea de drept a acesteia, Curtea a constatat, în esență, că s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului la data de 19.11.2018, iar în cursul judecării în primă instanță, la data de 28.02.2021, a intrat în vigoare Legea nr. 6/2021, prin care a fost introdus în C. proc. pen. art. 250

2

care a instituit obligația verificării periodice a măsurilor asiguratorii. Ulterior acestui moment, în cursul procesului nu s-a procedat la verificarea măsurilor asiguratorii, Tribunalul Brașov realizând acest lucru doar la momentul la care a pronunțat soluția în cauză, când a dispus și asupra acestor măsuri, menținându-le, la data de 06.10.2021.

Cu privire la susținerile apărătorului inculpatului A. în sensul că măsurile asiguratorii (instituite în anul 2017) ar fi trebuit să fie verificate imediat după intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 250

2

În raport de acestea, Curtea a apreciat că termenele legale au început să curgă de la data de 28.02.2021, prin urmare termenul de 1 an prevăzut de art. 250

2

În continuare, verificând legalitatea măsurii și subzistența temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea/menținerea acesteia, a reținut că s-a dispus indisponibilizarea unor bunuri care sunt înregistrate pe numele numitei C. (în prezent decedată), reținându-se că este vorba de bunuri care au fost dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, stabilindu-se și faptul că ele au fost transferate de la inculpat la titularul actual. Pe cale de consecință, în măsura în care s-ar stabili că sunt aplicabile dispozițiile privind confiscarea, aceste bunuri ar putea fi confiscate.

Pe de altă parte, instanța de fond a dispus, cu privire la aceste bunuri, restabilirea situației anterioare, prin revenirea bunurilor în patrimoniul părții civile. Și în raport de această soluție, apare relevantă situația bunurilor, respectiv modalitatea în care acestea au fost transferate numitei C., în același timp inculpatul păstrând dreptul de dispoziție asupra acestora (fiind împuternicit ca atare), în plus fiind desemnat și legatar cu privire la ele prin testamentul întocmit de aceasta. Față de acestea, există suficiente elemente care să pună în discuție caracterul simulat al operațiunii, astfel cum a invocat și Ministerul Public, ceea ce ar justifica revenirea bunurilor în patrimoniul părții civile.

În aprecierea proporționalității acestei măsuri, s-a avut în vedere, pe de o parte, prejudiciul extrem de ridicat invocat în cauză, importanța bunurilor sechestrate, criterii coroborate și cu riscul transferării acestora către alte persoane (în măsura în care sunt avute în vedere indiciile privind reaua-credință manifestată de persoanele implicate în transmiterea bunurilor), iar pe de altă parte, faptul că, la acest moment, persoana interesată E. a prezentat doar un certificat de calitate de moștenitor, atestând doar calitatea de moștenitor, ceea ce înseamnă, astfel cum se consemnează în cuprinsul înscrisului că, pentru valorificarea oricărui drept patrimonial, succesorul trebuie să obțină certificatul de moștenitor. Prin urmare, în prezent, și în măsura în care sechestrul ar fi ridicat, partea interesată nu ar avea dreptul de a dispune de bunuri, în lipsa certificatului de moștenitor, astfel că existența sau inexistența măsurii nu produce nici un efect concret față de acestea.

În ceea ce privește posibilitatea instituirii popririi asupra unui depozit bancar (practic, schimbarea obiectului sechestrului), Curtea a reținut, pe de o parte, că, la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost depus un extras privind respectivul cont care atestă existența unei sume reprezentând fonduri proprii în cuantum de 2316,06 RON (deci o sumă infimă prin raportare la cele invocate în prezenta cauză). Deși mai apare o mențiune – sumă disponibilă 735.695,56 RON – nu rezultă care este semnificația acestei sume, de unde provine și care este raportul dintre titularul contului și această sumă. Suma menționată în cuprinsul motivelor contestației (2.735.695,56 RON) nu apare în înscrisurile atașate și, pe de altă parte, oricum este insuficientă.

Pe de altă parte, având în vedere că bunurile sunt sechestrate în vederea restabilirii situației anterioare, în opinia Curții, nu prezintă relevanță posibilitatea înlocuirii acestora cu o sumă de bani cu o valoare similară (valoare care, oricum, nu a fost stabilită).

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat contestație inculpatul A. și petenta E., criticând-o exclusiv sub aspectul legalității.

În motivarea căii de atac, inculpatul A. a solicitat încetarea de drept a măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor aparținând acestuia, ca urmare a depășirii termenului de 1 an prevăzut de art. 250

2

1

aplicându-se în mod corespunzător."

Dat fiind faptul că măsurile asigurătorii sunt instituite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 6/2021, care nu conține dispoziții tranzitorii, iar normele sunt de imediată aplicare, pentru a nu se depăși termenul de 1 an era necesar ca verificarea subzistenței temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii să se efectueze de îndată. În consecință, Curtea de Apel Brașov ar fi trebuit să facă aplicarea art. 268 alin. (2) C. proc. pen. și să constate încetarea de drept a măsurii asigurătorii dispuse în cauză.

În opinia contestatorului, reglementarea din cuprinsul art. 250

2

În lipsa unei sancțiuni exprese, instituirea termenelor de 6 luni - în cursul urmării penale și 1 an - în cursul judecății din cuprinsul art. 250

2

Prin motivele de contestație formulate în scris petenta E. a susținut că verificarea periodică a măsurilor asigurătorii întemeiată pe dispozițiile art. 250

2

C. proc. pen. este o instituție diferită de obligația instanței de a dispune prin dispozitiv asupra măsurilor asigurătorii, astfel că menținerea unei măsuri asigurătorii prin sentință, fără o dezbatere contradictorie, este similară cu o verificare periodică a subzistenței temeiurilor care au determinat luarea măsurii, prin încheiere atacabilă cu contestație.

Procedând la evaluarea contestațiilor pe baza actelor dosarului, Înalta Curte urmează a le respinge, ca nefondate, în considerarea următoarelor argumente:

Prin sentința penală nr. 165 din 06.10.2021 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2018, s-a dispus, între altele, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., achitarea inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la spălare a banilor, prevăzute de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

De asemenea, în baza art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 și art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 5 din C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. - relativ la lit. g), fiind vorba de interzicerea dreptului de a fi asociat sau administrator la o societate comercială - pe o durată de 5 ani, pedeapsă complementară executabilă cf art. 68 lit. c) din C. pen.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus restabilirea situației anterioare în sensul întoarcerii în patrimoniul părții civile S.C Fabrica de Zahăr Bod S.A., prin lichidator judiciar B., a imobilelor (Spital Stejăriș) respectiv:

- imobilului situat în mun. Brașov str. x înscris în CF x a loc. Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. top x – grădină în intravilan în suprafață de 2385 mp;

- imobilului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x a localității Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. x – curte în suprafață de 36 mp pe care este construită o casă din lemn cu nr. cadastral x și cu nr. top x – grădină în intravilan în suprafață de 9.751 mp;

- imobilului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x a localității Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. top x – teren în intravilan în suprafață de 16.986 mp.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 19.07.2017 în dosarul nr. x/2013 al D.N.A – Serviciul Teritorial Brașov asupra bunurilor imobile (spital Stejăriș) deținute de C. și D., respectiv imobilul înscris în CF x Brașov, nr. top x și imobilul înscris în CF nr. x Brașov.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov, inculpatul A. și partea civilă D.G.R.F.P Brașov.

În fapt, temeiurile avute în vedere la dispunerea măsurii asigurătorii au vizat, pe de o parte, obligativitatea luării acesteia, raportat la natura infracțiunii (spălare a banilor) reținută în sarcina inculpatului A., iar pe de altă parte, necesitatea evitării riscului ascunderii, înstrăinării, distrugerii sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot servi la repararea pagubei și/sau a confiscării speciale sau extinse.

Astfel, prin ordonanța procurorului din data de 19.07.2017, emisă în dosarul nr. x/2013 al D.N.A – Serviciul Teritorial Brașov, s-a reținut că inculpatul A., în calitate de administrator de fapt al S.C. Fabrica de Zahăr Bod S.A., după ce a dispus achiziționarea de către Fabrica de Zahăr Bod S.A. la data de 27.08.2007 a bunului imobil (teren și construcții) cunoscut ca Spitalul de Pneumoftiziologie, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea notarială nr. 2605 încheiat între I., la prețul de 5.003.650 RON prin intermediul numitei C., mătușa sa, a însușit acest activ, dând dispoziții pentru întocmirea unor înscrisuri în acest scop, respectiv în baza hotărârii AGEA nr. 8 din 31.12.2009 s-a încheiat actul de dare în plată autentificat prin încheierea nr. 122 din data de 15.01.2010, între S.C. Fabrica de Zahăr Bod S.A., în calitate de debitoare garantă și C. în calitate de creditoare, în scopul stingerii creanței de 1.200.000 RON, neidentificată în evidențele contabile ale societății, transmițându-se proprietatea asupra:

- imobilului situat în mun. Brașov str. x înscris în CF x a loc. Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+l, cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafață de 2385 mp;

- imobilului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x a localității Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+l, cu nr. x - curte în suprafață de 36 mp pe care este construită o casă din lemn cu nr. cadastral x și cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafață de 9.751 mp;

- imobilului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x a localității Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+l, cu nr. top x - teren în intravilan în suprafață de 16.986 mp.

În aceeași zi în care s-a făcut darea în plată, A., a devenit proprietarul de fapt al bunului, despre care cunoștea că provine din săvârșirea infracțiunii de delapidare, prin procurile speciale autentificate prin încheierile nr. 123 și nr. 124, date de C., dobândind dreptul să administreze cu puteri depline, să aducă în garanție cele trei imobile și să le vândă cui va crede de cuviință, la prețul și condițiile pe care le consideră mai favorabile, drepturi care echivalează cu cel de proprietate.

De asemenea, în aceeași zi cu darea în plată respectiv 15.01.2010 imobilele au fost lăsate prin testament autentic lui A., deși C. avea ca moștenitori rezervatari soțul și doi copii.

În contextul faptic expus mai sus, prin aceeași ordonanță, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra următoarelor bunuri imobile aparținând numiților C. și D.:

- imobilului situat în mun. Brașov str. x înscris în CF x a loc. Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), cu nr. top x -grădină în intravilan în suprafață de 2385 mp;

- imobilului situat în mun. Brașov, str. x x, înscris în CF nr. x a localității Brașov (provenită din alipirea imobilelor cu nr. cadastral x și y) compus din teren intravilan în suprafață de 26.773 mp și construcțiile cu nr. cadastral x, în vederea confiscării speciale.

În acest context, procedând la verificarea hotărârii contestate, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 250

2

C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 18 februarie 2021) "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

aplicându-se în mod corespunzător."

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 C. proc. pen., "(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale,(...) poate lua măsuri asigurătorii prin ordonanță (...) pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora (...).

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(4

1

) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, și la cererea părții civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi și părții civile."

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiționată de constatarea prealabilă a necesității instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. În plus, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă și cerința proporționalității acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor și cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Deși, în principiu, dispunerea măsurilor asigurătorii este lăsată la aprecierea organelor judiciare, există situații în care legiuitorul a instituit, cu titlu de excepție, caracterul obligatoriu al acestor măsuri, având în vedere fie natura și gravitatea faptelor comise, fie consecințele acestora asupra unor categorii vulnerabile de subiecți pasivi.

O astfel de excepție era reglementată prin art. 32 din Legea nr. 656/2002, act normativ în vigoare la momentul instituirii măsurilor asigurătorii în speță, "în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie".

Acest text de lege se completa cu cel al art. 33 din același act normativ, conform căruia:

"(1) În cazul infracțiunilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului se aplică dispozițiile art. 118 din C. pen. privind confiscarea bunurilor.

(2) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, se confiscă echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul acestora.

(3) Veniturile sau alte beneficii materiale obținute din bunurile prevăzute la alin. (2) se confiscă.

(4) Dacă bunurile supuse confiscării nu pot fi individualizate față de bunurile dobândite în mod legal, se confiscă bunuri până la concurența valorii bunurilor supuse confiscării.

(5) Dispozițiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător și veniturilor sau altor beneficii materiale obținute din bunurile supuse confiscării, ce nu pot fi individualizate față de bunurile dobândite în mod legal.

(6) Pentru a garanta ducerea la îndeplinire a confiscării bunurilor, este obligatorie luarea măsurilor asigurătorii prevăzute de C. proc. pen.."

Aceste dispoziții legale au fost fidel menținute prin Legea nr. 129/2019 (prin care, la data 21 iulie 2019, a fost abrogată și înlocuită Legea nr. 656/2002), art. 50 din acest act normativ stabilind că: "În cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, în condițiile Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările și completările ulterioare", iar art. 51:

(1) În cazul infracțiunilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului se aplică dispozițiile privind confiscarea bunurilor din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, se confiscă echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul acestora.

(3) Veniturile sau alte beneficii materiale obținute din bunurile prevăzute la alin. (2) se confiscă.

(4) Dacă bunurile supuse confiscării nu pot fi individualizate față de bunurile dobândite în mod legal, se confiscă bunuri până la concurența valorii bunurilor supuse confiscării.

(5) Dispozițiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător și veniturilor sau altor beneficii materiale obținute din bunurile supuse confiscării, ce nu pot fi individualizate față de bunurile dobândite în mod legal."

Pe de altă parte, potrivit art. 289 alin. (3) C. pen. "banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent".

Aceasta înseamnă că, în cazul infracțiunilor reglementate de Legea nr. 656/2002 (în prezent, Legea nr. 129/2019) necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii nu este supusă aprecierii organelor judiciare, ci decurge direct din lege, fiind justificată de chiar natura acestor infracțiuni.

În acest caz particular, organele judiciare rămân ținute să evalueze, însă, în continuare, celelalte cerințe normative obligatorii pentru dispunerea măsurii asigurătorii, referitoare la categoria de bunuri supuse indisponibilizării, valoarea probabilă a sumelor până la concurența cărora se instituie măsura și finalitatea acesteia, astfel cum rezultă din enumerarea alternativă prevăzută de art. 249 alin. (1) C. proc. pen.

Ca urmare, în speță, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii analizate găsindu-și izvor chiar în lege, ea nu poate face obiectul cenzurii în procedura prevăzută de art. 250

2

Contestatorii critică această hotărâre, invocând, în mod exclusiv, nelegalitatea ei, derivată, în esență, din faptul menținerii măsurilor asigurătorii în condițiile în care, urmare verificării lor cu depășirea termenului de 1 an prevăzut de art. 250

2

Dispozițiile art. 250

2

Aceste dispoziții legale instituie în sarcina organelor judiciare obligația de a verifica, din oficiu, subzistența temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, în termen de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv 1 (un) an în camera preliminară ori în cursul judecății.

Scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea acestor prevederi legale rezultă din chiar expunerea de motive a Legii nr. 6/2021, acesta vizând eficientizarea activității de urmărire penală și judecată la nivel național.

Astfel, potrivit expunerii de motive la actul normativ susmenționat, justificarea inserării unui asemenea text de lege a fost următoarea: "În practică, au mai fost semnalate cazuri în care Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI) a fost sesizată cu cereri de valorificare a unor bunuri indisponibilizate de peste 5 ani, care nu mai prezentau valoare, bunurile devenind în timp nevandabile, iar costurile de administrare depășind valoarea bunurilor. Pentru a spori eficiența măsurilor aflate la dispoziția ANABI, era necesară reglementarea verificării din oficiu dacă o măsură asigurătorie generează prejudicii sau costuri disproporționate. Astfel, cheltuielile ocazionate de depozitarea bunurilor în spații, proprietatea unor terți de bună credință având calitatea de custode ai bunurilor, precum și cheltuielile ocazionate de exercitarea atribuțiilor ANABI, avansate din bugetul instituției ar putea fi disproporționate prin raportare la finalitatea urmărită în cadrul laturii civile a procesului penal, respectiv repararea prejudiciului, măsura dovedindu-se a fi ineficientă. În plus, lipsa unei prevederi legislative exprese care să impună organelor judiciare verificarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii asigurătorii sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri, respectiv ridicarea măsurii dispuse a fost evidențiată de către procurori și judecători cu ocazia consultării acestora cu privire la consolidarea și eficientizarea sistemului național de recuperare a creanțelor provenite din infracțiuni".

Prin urmare, voința legiuitorului a fost aceea de a crea o obligație pozitivă a organelor judiciare de a analiza, periodic, din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii, inclusiv din perspectiva proporționalității lor raportat la ingerința adusă dreptului de proprietate, verificarea fiind justificată și de riscul ca valoarea bunurilor indisponibilizate să sufere modificări.

Legiuitorul nu a instituit însă, în mod expres, și o consecință, în sens de sancțiune procesuală, a nerespectării termenului prevăzut de lege pentru verificarea măsurilor asigurătorii, care să se răsfrângă asupra celor potențial neverificate în intervalul de timp impus.

În speță, susținând că, în lipsa unei atare sancțiuni, textul de lege precitat nu este apt a asigura finalitatea avută în vedere de legiuitor la reglementarea lui, lipsindu-l, astfel, de eficacitate, apărarea invocă aplicabilitatea, prin analogie, în materia măsurilor de siguranță, a prevederilor art. 241 C. proc. pen., care reglementează încetarea de drept a măsurilor preventive.

Natura juridică și consecințele fundamental distincte ale celor două categorii de măsuri procesuale asupra drepturilor individuale se repercutează și asupra temeiurilor și regimurilor juridice ale celor două instituții și exclud posibilitatea aplicării prin analogie a instrumentelor proprii unei instituții în cadrul celeilalte.

De aceea, câtă vreme o asemenea reglementare nu se regăsește în codificarea procesual penală și în privința măsurilor asigurătorii, situațiile de încetare de drept a măsurilor preventive prevăzute de art. 241 C. proc. pen. nu pot fi extinse, prin analogie, și în privința celor dintâi.

Pentru cele două categorii de măsuri procesuale legiuitorul a instituit condiții diferite de luare și menținere, cu consecințe inclusiv în ceea ce privește posibilitatea încetării lor. Astfel, în cazul măsurilor asigurătorii nu a fost prevăzut un termen pe durata căruia pot fi luate și menținute și nici nu este reglementată o durată maximă a acestora pe parcursul procesului penal.

În plus, textul în discuție (art. 241 C. proc. pen.) nu conține o regulă de principiu, o normă cu caracter general, ci una specială, a cărei sferă de incidență este definită cu claritate în chiar cuprinsul ei, fiind, astfel, de strictă interpretare și aplicare.

Mai mult, deși enumeră soluțiile pe care organul judiciar le poate pronunța cu ocazia examinării subzistenței temeiurilor care au justificat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, art. 250

2

Or, în condițiile în care textul de lege analizat nu reglementează consecințele pe care le-ar antrena o conduită contrară conținutului lui, este evident că termenele de 6 luni și de 1 an instituite prin acesta pentru verificarea periodică a măsurilor asigurătorii nu pot fi calificate decât ca fiind termene procedurale de recomandare, eventuala lor depășire nefiind de natură să atragă încetarea de drept a măsurilor asigurătorii, atât timp cât, așa cum s-a arătat anterior, o asemenea sancțiune nu a fost consacrată legislativ decât în materia măsurilor preventive și nu poate fi aplicată prin analogie și în cazul măsurilor asigurătorii.

O atare concluzie este susținută și de constatarea că, în cazul măsurilor asigurătorii, legiuitorul a prevăzut expres o singură situație în care acestea încetează de drept, respectiv, în cazul în care în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii prin care acțiunea civilă a fost lăsată nesoluționată în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., persoana vătămată nu a introdus acțiune la instanța civilă [art. 397 alin. (5) C. proc. pen..].

De altfel, aceeași opinie a exprimat și Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa recentă (încheierea din 21 martie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Completului de 5 Judecători penal, încheierea din 24 martie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021 al secției penale).

În fine, Înalta Curte constată că, în pofida susținerilor apărării, în ipoteza examinată nu sunt aplicabile nici prevederile art. 268 alin. (2) C. proc. pen., întrucât această dispoziție legală reglementează încetarea efectului măsurilor a căror durată a expirat, ceea ce presupune, ab initio, ca măsura să aibă o durată determinată în timp.

Or, așa cum s-a arătat anterior, în cazul măsurilor asigurătorii legiuitorul nu a stabilit un termen maxim pe durata căruia pot fi luate/menținute, astfel că dispozițiile legale precitate nu-și găsesc aplicabilitate în materia de referință.

Prin urmare, solicitarea comună a contestatorilor de constatare a încetării de drept a măsurilor asigurătorii ca urmare a neverificării lor în termenul de 1 (un) an prevăzut de art. 250

2

C. proc. pen. este neîntemeiată, concluzie în considerarea căreia evaluarea susținerilor acestora apar ca fiind neîntemeiate.

Deopotrivă, se apreciază ca fiind neîntemeiate și susținerile contestatorului A. potrivit cărora măsurile asigurătorii fiind instituite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 6/2021, era necesar ca verificarea subzistenței temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea acestora să se efectueze de îndată, câtă vreme obligativitatea unei atare verificări a fost instituită la data de 28.02.2021, data intrării în vigoare a Legii nr. 6/2021, iar măsurile au fost verificate și menținute la data de 06.10.2021, când Tribunalul Brașov a pronunțat soluția în cauză, respectiv în interiorul termenului de 1 an prevăzut de art. 19 din actul normativ menționat, care astfel cum a reținut și instanța de apel, acesta produce efecte numai pentru viitor, neexistând niciun temei pentru a se aprecia că această procedură nu s-ar aplica și pentru măsurile asigurătorii dispuse anterior instituirii acesteia.

În continuare, deși nu au fost invocate critici de netemeinicie a hotărârii contestate, în baza propriului examen, Înalta Curte constată, concordant judecătorului de la Curtea de Apel Brașov, că măsurile asigurătorii analizate satisfac în continuare exigențele de necesitate (decurgând din lege) și proporționalitate care au stat la baza dispunerii lor, atât prin raportare la scopul urmărit prin dispunerea lor, cât și, în mod particular, la valoarea estimată a sumelor ce s-ar impune a face obiectul confiscării speciale sau extinse, în condițiile în care acestea nu vor servi acoperirii prejudiciului produs în cauză.

Totodată, se reține că durata măsurilor instituite prin ordonanța procurorului este justificată, la acest moment procesual, de complexitatea cauzei și natura acuzațiilor aduse inculpatului, iar consecințele pe care acestea le produc asupra contestatorilor nu depășesc efectele normale ale unor astfel de măsuri procesuale, date fiind sumele mari de bani presupus spălate ce fac obiectul cercetărilor în cauză.

Altfel spus, la momentul procesual actual se poate aprecia rezonabil că se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului, constând într-o eventuală confiscare specială sau extinsă a sumelor de bani anterior menționate și interesul personal al contestatorilor de a-și exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au fost indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordachescu împotriva Romaniei, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017).

Or, așa cum s-a arătat în preambulul prezentelor considerente, în speță, măsurile asigurătorii analizate au fost instituite în vederea evitării riscului ascunderii, înstrăinării, distrugerii sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot servi la repararea pagubei și/sau a confiscării speciale sau extinse.

Pentru aceste considerente, constatând legală și temeinică încheierea atacată, iar criticile contestatorilor neîntemeiate, Înalta Curte, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 250

1

coroborat cu art. 250

2

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport cu alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în cuantum de 313 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpatul A. și petenta E. împotriva încheierii din 16 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția Penală.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în cuantum de 313 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-03-30
0,98
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 210/2022
Deliberând asupra contestațiilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din data de 04 martie 2022, Curtea de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 2502 din C. proc. pen., a constatat lega
ÎCCJ
0,98
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 190/2023
Asupra contestațiilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 17 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpa
ÎCCJ 2022-11-24
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 742/2022
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022 Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin încheierea din data de 08.11.2022 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată î
ÎCCJ 2025-11-12
0,94
ÎCCJ, Secția penală
ridicarea măsurilor sechestrului asigurător și a popririi asigurătorii dispuse prin ordonanța procurorului din data de 26.07.2022, emisă în dosarul nr. x/2022 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Brașov, asupra tuturor bunurilor mobile și imobi
ÎCCJ 2025-03-26
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 209/2025
Ședința publică din data de 26 martie 2025 Prin încheierea din 27.01.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, în temeiul art. 250 2 din C. proc. pen. rap. la art. 249 din C. proc. pen. a ridicat măsura sechestrului
Sursă