ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 210/2022

Deliberând asupra contestațiilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 04 martie 2022, Curtea de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 2502 din C. proc. pen., a constatat legalitatea măsurii sechestrului asigurător dispusă în cauză prin ordonanța din data de 19.07.2017 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, în dosarul penal nr. x/2013, asupra următoarelor bunuri:

- Imobilul situat în mun. Brașov str. x înscris în CF nr. x a loc. Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. x) cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafață de 2385 mp;

- Imobilul situat în mun. Brașov, str. x - Calea x înscris în CF nr. x a loc. Brașov (provenită din alipirea imobilelor cu nr. cadastral x și 107603) compus din teren intravilan în suprafață de 26.773 mp și construcțiile cu nr. cadastral x, în vederea confiscării speciale.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Brașov a reținut că prin Sentința penală nr. 165/06.10.2021 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosar nr. x/2018, s-a dispus, între altele, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., achitarea inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la spălare a banilor, prevăzute de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

De asemenea, în baza art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 și art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 5 din C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. - relativ la lit. g), fiind vorba de interzicerea dreptului de a fi asociat sau administrator la o societate comercială - pe o durată de 5 ani, pedeapsă complementară executabilă cf art. 68 lit. c) din C. pen.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus restabilirea situației anterioare în sensul întoarcerii în patrimoniul părții civile SC B. SA, prin lichidator judiciar C., a imobilelor (Spital Stejăriș) respectiv:

- imobilului situat în mun. Brașov str. x înscris în CF x a loc. Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafață de 2385 mp;

- imobilului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x a localității Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. 2302 - curte în suprafață de 36 mp pe care este construită o casă din lemn cu nr. cadastral x și cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafață de 9.751 mp;

- imobilului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x a localității Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. top x - teren în intravilan în suprafață de 16.986 mp.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 19.07.2017 în Dosar nr. x/2013 la D.N.A - Serviciul Teritorial Brașov asupra bunurilor imobile (spital Stejăriș) deținute de D. și E., respectiv imobilul înscris în CF x Brașov, nr. top x și imobilul înscris în CF nr. x Brașov.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, inculpatul A. și partea civilă D.G.R.F.P Brașov.

La termenul din data de 24.02.2022, persoana interesată D. a solicitat ca, în temeiul art. 2501 C. proc. pen., să se procedeze la verificarea periodică a măsurii asigurătorii instituite în cauză, să se stabilească dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii și să se dispună menținerea măsurii dispuse până la înlocuirea bunului imobil sechestrat cu contravaloarea acestuia în cuantum de 3.984.300 RON pentru care va constitui scrisoarea de garanție bancară în vederea soluționării laturii civile a cauzei.

În susținerea acestei cereri, s-a arătat în esență că, în cazul condamnării inculpatului A. pentru infracțiunea de delapidare, singura modalitate legală de rezolvare a acțiunii civile potrivit art. 20 alin. (5) din C. proc. pen., este repararea prejudiciului prin plata unei despăgubiri bănești, deoarece repararea în natură nu mai este posibilă. A învederat petenta că, întrucât prin actul de dare în plată și prin actele juridice subsecvente se atestă indubitabil drepturile de creanță pe care le deține la B. SA, precum și calitatea de persoană interesată în valorificarea și stingerea creanței pe care o deține asupra unui bun aflat sub sechestru asigurător, în această modalitate se va realiza și soluționarea laturii civile a cauzei.

În acest scop, petenta își exprimă disponibilitatea de a achita presupusul prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii de delapidare și de a stinge și creanța cu care este grevat în favoarea sa imobilul denumit generic Spitalul de Pneumoftiziologie Stejăriș. În continuarea, petenta critică soluția dispusă de prima instanță, de restabilire a situației anterioare prin întoarcerea în natură a bunului în patrimoniul B. SA și face o prezentare a condițiilor în care s-a decis darea în plată a imobilului, menționând apoi că restabilirea situației anterioare nu mai este posibilă deoarece restituirea integrală în natură a bunului în natură a fost afectată de executarea silită efectuată de creditorul F. A mai solicitat petenta să se ia act că, până la pronunțarea unei hotărâri pe fondul cauzei, va depune o scrisoare de garanție bancară cu suma de 3.984.300 RON care să fie depusă apoi la camera de corpuri delicte, până la ridicarea acesteia de partea civilă SC B. SA, prin lichidator C., iar în cazul condamnării inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de delapidare, în baza art. 2321 și urm. C. civ., să fie pusă de către instanță la dispoziția părții civile scrisoarea de garanție bancară în original, în vederea punerii în executare a pretențiilor civile. În această modalitate, învederează petenta, se va stinge orice drept născut din creanța pe care o are în prezent asupra imobilului și se va soluționa latura civilă a cauzei.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 92 alin. (7) raportat la art. 2501 C. proc. pen., art. 2502 C. proc. pen. și art. 2321 și urm. C. civ.

Analizând cererea formulată, Curtea de Apel Brașov a reținut că potrivit art. 2502 din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 din C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător.

Analizând măsura sechestrului instituită asupra celor două bunuri imobile ce aparțin numiților D. și E., Curtea a avut în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 249 din C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

În plus, după cum s-a arătat și în cuprinsul ordonanței prin care a fost instituită această măsură, conform art. 32 din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data instituirii sechestrului, care are corespondent în prezent în dispozițiile art. 50 din Legea nr. 129/2019), în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

S-a arătat că textul este incident în cauză având în vedere că inculpatul este acuzat prin actul de sesizare a instanței și de săvârșirea infracțiunii de participație improprie la spălare a banilor, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., constând în aceea că pentru a deține și utiliza bunul despre care cunoștea că provine din săvârșirea infracțiunii de delapidare, inculpatul A., ca un adevărat proprietar, odată cu darea în plată către D. a bunului imobil (teren și construcții) cunoscut ca Spitalul de Pneumoftiziologie - Stejăriș, sub pretextul unei datorii de 1.200.000 RON, a disimulat adevărata natură a provenienței și proprietății asupra acestuia, dispunând în acest scop ca martora D., fără vinovăție, să semneze o procura autentificată prin încheierea notarială nr. 123 din 15.01.2010 prin care îl împuternicea să dispună de bun cum va considera de cuviință (să administreze cu puteri depline, să aducă în garanție cele trei loturi de teren și să le vândă cui va crede de cuviință, la prețul și condițiile pe care le consideră mai favorabile) și un testament pentru cazul morții acesteia, autentificat prin încheierea nr. 124 din 15.01.2010, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de: participație improprie la spălarea banilor prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

De asemenea, s-a constatat că procurorul a instituit măsura asigurătorie și în considerarea dispozițiilor art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., cu referire la dispozițiile art. 33 din Legea nr. 656/2002 (actualmente art. 51 din Legea nr. 129/2019), reținând că bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală sunt supuse confiscării.

Prin urmare, în raport de acest cadru legal, instanța de apel a constatat că în cauză era obligatorie instituirea de măsuri asigurătorii, astfel că ordonanța a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, menționându-se și faptul că prin dispunerea măsurii se urmărește garantarea reparării pagubei rezultate în urma săvârșirii faptelor deduse judecății.

Pe de altă parte, a menționat că, aceasta nu înseamnă că măsurile dispuse vor rămâne, ca atare, pe întreaga durată a procesului penal, în prezent C. proc. pen. reglementând expres obligația verificării periodice a măsurilor asigurătorii, pentru a se stabili dacă temeiurile care au fost avute în vedere la dispunerea măsurii se mențin. Această obligație există chiar și în situațiile în care dispunerea măsurii este obligatorie deoarece, în opinia Curții, această obligativitate trebuie corelată și cu scopul urmărit dar și cu necesitatea respectării proporționalității acestei măsuri, în condițiile în care ea conduce la indisponibilizarea unor bunuri aparținând inculpaților și deci la lipsirea acestora de posibilitatea de a dispune de acestea bunuri. Or, fiind vorba de o restrângere de drepturi, ea trebuie să poată să fie analizată de instanță periodic sau ori de câte ori apar elemente noi, care nu existau la momentul dispunerii acestor măsuri.

În cazul de față, Curtea a avut în vedere, pe de o parte, că, prin sentința pronunțată în cauză, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de participație improprie la spălarea banilor prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. Însă, s-a constatat că, pentru infracțiunea de delapidare, acesta a fost condamnat, și s-a dispus, în condițiile art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., restabilirea situației anterioare a bunului, în sensul întoarcerii acestuia în patrimoniul B. SA.

În același timp însă, s-a constatat că, prin apelul formulat în cauză de Direcția Națională Anticorupție se invocă netemeinicia soluției de achitare, solicitându-se condamnarea inculpatului, ceea ce ar avea efecte și cu privire la latura civilă a cauzei sau în ceea ce privește posibilitatea dispunerii confiscării speciale.

Din această perspectivă, s-a apreciat că măsura asigurătorie corespunde în continuare scopurilor prevăzute de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen.

În același timp însă, Curtea a constatat că s-a scurs un interval de timp relativ lung de la data dispunerii măsurilor (aproximativ 5 ani), situație în care trebuie analizat dacă, la acest moment, menținerea măsurii nu ar fi disproporționată.

Or, din această perspectivă, s-a menționat că este relevant faptul că petenta nu a invocat faptul că subzistența acestei măsuri i-ar afecta în vreo modalitate normala desfășurare a vieții, dimpotrivă arătând că este de acord cu menținerea în continuare a acesteia. Prin urmare, existența acestei măsuri deși, în abstract, limitează drepturile petentei D. cu privire la dispoziția asupra bunurilor indisponibilizate, în concret nu produce un efect, aceasta neintenționând să realizeze acte cu privire la bunurile în discuție. De altfel, s-a constatat că și în prezent bunul figurează ca fiind închiriat Spitalului de Pneumoftiziologie Stejeriș, așa încât situația juridică a acestuia nu este afectată de măsura asigurătorie dispusă în cauză.

În raport de acestea, Curtea a constatat că măsura dispusă, prin raportare la efectele concrete asupra petentei, este în continuare proporțională.

În ceea ce privește toate celelalte argumente din cererea formulată pentru termenul din data de 24.02.2022, referitoare la temeinicia și legalitatea soluției dispuse de prima instanță cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că acestea excedează prezentului cadru procesual, care este limitat la analiza subzistenței motivelor care au determinat luarea măsurii asigurătorii.

De asemenea, în ceea ce privește solicitarea petentei de a se dispune menținerea măsurii asigurătorii până la un anumit moment, când aceasta ar intenționa să constituie o scrisoare de garanție, Curtea a constatat că dispozițiile art. 2502 din C. proc. pen. nu prevăd, precum în cazul măsurilor preventive, un termen până la care să se dispună menținerea unei măsuri procesuale provizorii. În lipsa unei astfel de norme, Curtea a considerat că nu este justificată indicarea unui anumit moment (care, oricum, nici în cererea petentei nu are un caracter cert) până la care să se dispună menținerea sechestrului.

Împotriva încheierii din data de 04 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală au formulat contestație G., moștenitoarea contestatoarei D. și A. solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu au fost respectate dispozițiile privind citarea.

În susținerea contestației, G., moștenitoarea contestatoarei D. a invocat faptul că instanța a pronunțat o hotărâre față de o persoană care nu mai avea calitatea de subiect de drept la momentul analizării cererilor formulate de aceasta (aspect verificat și constatat chiar de instanța de judecată din oficiu). A considerat că nu au fost respectate dispozițiile privind citarea părții interesate, iar acest motiv de ne legalitate nu poate fi înlăturat decât prin desființarea hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei.

De asemenea, a susținut că verificarea măsurii asigurătorii s-a făcut în ședință publică și cu participarea procurorului, dar fără citarea celei care a formulat cererea. Procedura de citare telefonică a fost viciată prin însăși faptul constatării decesului titularului cererii. Calitatea de persoană interesată recunoscută și expres prevăzută de dispozițiile art. 250 din C. proc. pen., s-a transferat numitei G. care a preluat patrimoniul defunctei. Introducerea în cauză a moștenitorilor era obligatorie, întrucât cererea inițială a rămas fără obiect, urmare a decesului titularei. În acest context, a apreciat că a fost încălcat dreptul la apărare fiind nevoită să exercite acest drept direct în fața instanței de control judiciar. A considerat că această situație echivalează cu privarea dreptului la dublu grad de jurisdicție în materie penală.

În susținerea contestației, inculpatul A. a invocat faptul că prezenta contestație vizează exclusiv interesul de a se constata încetarea de drept a tuturor măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor sale. A invocat faptul că nu au fost respectate dispozițiile de citare, instanța fiind obligată să introducă în cauză și să citeze moștenitorii persoanei interesate, iar prin soluționarea cauzei, direct în contestație, partea ar fi lipsită de dublul grad de jurisdicție.

Examinând contestațiile formulate de contestatorii G. pentru D. și A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 2501 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către de instanța de apel, inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Contestația se depune, instanța de apel care a pronunțat încheierea atacată și se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instanței ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.

(3) Contestația formulată potrivit alin. (1) nu este suspensivă de executare. Contestația se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare, în ședință publică, cu participarea procurorului și cu citarea inculpatului și a părților interesate care au formulat-o. Prevederile art. 4251 și următoarele se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 2502 din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător.

În cursul soluționării apelului împotriva sentinței penale 165/06.10.2021 a Tribunalului Brașov, la data de 24.02.2022, persoana interesată D. a solicitat verificarea periodică a măsurilor asigurătorii dispuse, însă aceasta a decedat la data de 03.03.2022, înaintea ședinței din data de 4. 03.2022, ulterior fiind depus la dosar și certificatul de deces nr. x din 03.03.2022.

În fața instanței de apel, judecând cererea vizând măsura asigurătorie, Curtea a adus la cunoștința participanților procesuali că după primirea la dosarul cauzei a înscrisului din care a rezultat că persoana interesată D. se află internată la Spitalul de Urgență Floreasca, au fost efectuate verificări de către grefierul de ședință și s-a constatat că a decedat în decursul zilei anterioare ședinței. La termenul menționat, după ce a pus în discuția părților chestiunile legate de situația persoanei interesate, inclusiv lipsa de apărare și solicitarea apărătorului ales al intimatului A. de amânare, Curtea a procedat la judecată.

Înalta Curte constată că această manieră a soluționării cauzei, în condițiile lipsei de procedură și de apărare, generează o nulitate relativă a hotărârii, ce nu poate fi altfel înlăturată decât prin rejudecare cu respectarea dublului grad de jurisdicție.

În ce privește lipsa de procedură, se impunea citarea moștenitorilor contestatoarei chiar dacă aceasta nu avea calitatea de parte civilă, ci numai de parte interesată. Astfel, instanța avea obligația de a evalua cererea contestatoarei D. în prezența moștenitorilor săi, citarea părții, anterioară decesului, nefiind suficientă în raport cu situația succesorilor ce trebuiau încunoștiințați despre limitele și condițiile participării la procedură, după o prealabilă citare.

În egală măsură, Înalta Curte constată încălcarea dreptului la apărare a părților, moștenitorii persoanei interesate fiind în imposibilitate de a valorifica dreptul la apărare, personal sau prin intermediul apărătorului ales, mai ales în ipoteza în care apărătorul autorului lor avea o cerere expresă de amânare a cauzei și nu era prezent la judecată. Amintim că avocatul ales al contestatoarei a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitatea de a se prezenta din motive medicale, judecătorul fondului apreciind că cererea nu este dovedită și mai mult, că asistența juridică nu este obligatorie.

În considerarea cererii cu care fusese învestită, instanței îi revenea obligația legală de a analiza și judeca solicitarea contestatoarei în condiții de contradictorialitate, cu asigurarea prezenței apărătorului ales și citării moștenitorilor, acordând posibilitatea acestora de a-și valorifica interesul legitim născut în urma decesului autorului.

Ca urmare, judecata s-a realizat cu lipsă de procedură și lipsă de apărare față de această parte ori față de succesorii săi ce au posibilitatea să-și însușească și să continue solicitările autorului pe latură civilă, ce urmează a fi citați în cauză conform art. 24, art. 25 și art. 353 din C. proc. pen. Interpretarea sistematică și în spiritul normei a acestor dispoziții susține necesitatea asigurării posibilității succesorilor de a interveni în procedură, în urma evaluării utilității demersului în raport cu interesul individual și legitim.

Această manieră de judecată în fond, în lipsa citării părții ori a succesorilor săi și a apărătorului ce solicitase amânarea pentru motive serioase, generează nulitatea relativă a hotărârii, vătămarea gravă produsă putând fi înlăturată numai prin rejudecare. Amintim, în acest context, că moștenitoarea G. a depus contestație împotriva încheierii din 4.03.2022, și-a ales un domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură la avocatul său și a solicitat, prin motivele de contestație, trimiterea cauzei spre rejudecare.

În acest context, Înalta Curte amintește că un aspect fundamental al dreptului la un proces echitabil constă în caracterul contradictoriu al procedurii. Contradictorialitatea reprezintă dreptul fiecărei părți de a participa la prezentarea, argumentarea și dovedirea pretențiilor sau apărărilor sale, precum și dreptul de a discuta și combate susținerile și probele adversarului sau adversarilor săi. Contradictorialitatea constă în posibilitatea reală de a cunoaște și de a dezbate în fața judecătorului tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către adversar și tot ceea ce este prezentat de acesta cu titlu de probe, în vederea influențării deciziei instanței. (Curtea Constituțională a României, Decizia nr. 542 din 14 iulie 2015 publicată în M. Of. nr. 707 din 21.09.2015).

Se mai reține că evaluarea directă în calea de atac a celor evocate de parte și însușite de succesori ar nega dublul grad de jurisdicție.

În aceste condiții, lipsa procedurii de citare și a apărării moștenitorilor părții interesate dublate de necesitatea asigurării dublului grad de jurisdicție impun soluția trimiterii cauzei, spre rejudecare, Curții de Apel Brașov.

În ceea ce privește contestația inculpatului A., interesul legitim și personal susținut de acesta este strâns legat de cel al persoanei decedate, în prezent al succesorilor acesteia, nu a fost evaluat de prima instanță, aspecte ce justifică, de asemenea, admiterea contestației și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Deși în prezent Dosarul nr. x/2018, se află în faza deliberării, având în vedere că verificarea măsurii asiguratorii s-a realizat în cadrul dosarului asociat, nu se impun a fi rezolvate alte chestiuni de ordin administrativ, inclusiv în privința decelării unui moment procesual pentru reluarea judecății în cererea pendinte.

Pe fondul cauzei, conform fișei dosarului nr. x/2018, Curtea de Apel Brașov a rămas în pronunțare, însă instanța nu se poate considera dezinvestită astfel că păstrează competența funcțională și materială în evaluarea cererilor formulate de cei doi petenți privind măsurile asiguratorii.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite contestațiile formulate de contestatorii D. și A. împotriva încheierii din data de 04 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, va desființa încheierea contestată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestațiile formulate de contestatorii D. și A. împotriva încheierii din data de 04 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Desființează încheierea contestată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Brașov.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestațiilor formulate rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2022.

GGC - ED