ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 190/2023

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 190/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra contestațiilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul A., prin apărător ales, având ca obiect ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispusă în cauză prin ordonanța din data de 19.07.2017 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, în dosarul penal nr. x/2013, asupra următoarelor bunuri:

- imobilul situat în mun. Brașov str. x înscris în CF nr. x a loc. Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. x) cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafață de 2385 mp;

- imobilul situat în mun. Brașov (provenită din alipirea imobilelor cu nr. cadastral x și x) compus din teren intravilan în suprafață de 26.773 mp și construcțiile cu nr. cadastral x, în vederea confiscării speciale.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin Sentința penală nr. 165/06.10.2021 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. x/2018, s-a dispus, între altele, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la spălare a banilor, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

De asemenea, în baza art. 295 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen. și art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a), b) și g) C. pen. - relativ la lit. g), fiind vorba de interzicerea dreptului de a fi asociat sau administrator la o societate comercială - pe o durată de 5 ani, pedeapsă complementară executabilă cf art. 68 lit. c) C. pen.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situației anterioare în sensul întoarcerii în patrimoniul părții civile SC B. SA, prin lichidator judiciar C., a imobilelor (D.) respectiv:

- imobilului situat în mun. Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafață de 2385 mp;

- imobilului situat în mun. Brașov, jud. Brașov, înscris în CF nr. x a localității Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. x - curte în suprafață de 36 mp pe care este construită o casă din lemn cu nr. cadastral x și cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafață de 9.751 mp;

- imobilului situat în mun. Brașov, jud. Brașov, înscris în CF nr. x a localității Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. top x - teren în intravilan în suprafață de 16.986 mp.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 19.07.2017 în Dosar nr. x/2013 la D.N.A - Serviciul Teritorial Brașov asupra bunurilor imobile (D.) deținute de E. și F., respectiv imobilul înscris în CF x Brașov, nr. top x și imobilul înscris în CF nr. x Brașov.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, inculpatul A. și partea civilă D.G.R.F.P Brașov, acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, sub Dosar nr. x/2018, la data de 27.10.2021.

În cursul soluționării dosarului în apel s-a procedat la verificarea măsurii sechestrului asigurător, potrivit dispozițiilor art. 2502 C. proc. pen., astfel că prin încheierea penală din data de 16 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 410/28.06.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat legalitatea măsurii sechestrului asigurător dispus în cauză prin ordonanța din data de 19.07.2017 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, în dosarul penal nr. x/2013

La termenul de judecată din 12.01.2023, inculpatul A., prin apărător ales, a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispus prin ordonanța din data de 19.07.2017 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov.

Această cerere a fost pusă în discuția părților la termenul din data de 08.02.2023, fiind susținută inclusiv de persoana interesată G., moștenitoarea defunctei E. (decedată la data de 03.03.2022), care precizat că a realizat demersuri pentru a achita integral către lichidatorul judiciar desemnat contravaloarea prejudiciului pentru care SC B. SA s-a constituit parte civilă în acest dosar penal, astfel că măsura asiguratorie nu se mai justifică a fi menținută.

În motivarea cererii, s-a arătat în esență că singura modalitate legală de rezolvare a acțiunii civile, potrivit art. 20 alin. (5) din C. proc. pen., este repararea prejudiciului prin plata unei despăgubiri bănești, având în vedere că la dosarul cauzei există un certificat de constatare a calității de moștenitor și, pe de altă parte, există dovada clară că partea civilă, respectiv lichidatorul judiciar, când s-a constituit parte civilă în cauză și-a exercitat dreptul opțiune prin echivalent bănesc și nu prin restituirea bunului în natură.

În continuare, apărarea a susținut că orice măsură în afară de plata unei despăgubiri prin echivalent ar încălca dreptul de proprietate al succesorilor defunctei E.. De asemenea, s-a susținut că măsura asiguratorie nu mai are nici un fel de justificare dacă la acest moment se face dovada achitării prejudiciului cu care s-a constituit parte civilă lichidatorul judiciar, având în vedere că măsura asiguratorie a fost instituită pentru repararea prejudiciului.

Analizând cererea de ridicare a sechestrului instituită asupra celor două bunuri imobile ce au aparținut defunctei E. (moștenitorul acesteia fiind persoana interesată G., astfel cum rezultă din certificatul de constatare a calității de moștenitor legal și testamentar nr. x/11.04.2022, atașat la dosar), Curtea a avut în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 249 din C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

În plus, după cum s-a arătat și în cuprinsul ordonanței prin care a fost instituită această măsură, conform art. 32 din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data instituirii sechestrului, care are corespondent în prezent în dispozițiile art. 50 din Legea nr. 129/2019), în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Textul este incident în cauză având în vedere că inculpatul A. este acuzat prin actul de sesizare a instanței și de săvârșirea infracțiunii de participație improprie la spălare a banilor, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., constând în aceea că pentru a deține și utiliza bunul despre care cunoștea că provine din săvârșirea infracțiunii de delapidare, inculpatul A., ca un adevărat proprietar, odată cu darea în plată către E. a bunului imobil (teren și construcții) cunoscut ca Spitalul de Pneumoftiziologie - Stejăriș, sub pretextul unei datorii de 1.200.000 RON, a disimulat adevărata natură a provenienței și proprietății asupra acestuia, dispunând în acest scop ca martora E., fără vinovăție, să semneze o procura autentificată prin încheierea notarială nr. x din 15.01.2010 prin care îl împuternicea să dispună de bun cum va considera de cuviință (să administreze cu puteri depline, să aducă în garanție cele trei loturi de teren și să le vândă cui va crede de cuviință, la prețul și condițiile pe care le consideră mai favorabile) și un testament pentru cazul morții acesteia, autentificat prin încheierea nr. x din 15.01.2010, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de: participație improprie la spălarea banilor prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 din C. pen.

De asemenea, se constată că procurorul a instituit măsura asiguratorie și în considerarea dispozițiilor art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., cu referire la dispozițiile art. 33 din Legea nr. 656/2002 (actualmente art. 51 din Legea nr. 129/2019), reținând că bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală sunt supuse confiscării.

S-a invocat de apărare că măsura asiguratorie dispusă cu privire la aceste bunuri trebuie ridicată, nefiind legală, în condițiile în care acestea nu aparțin inculpatului, ci unei persoane care nu are legătură cu prezenta cauză.

Față de aceste susțineri, Curtea a avut în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art. 107 alin. (2) din C. pen., măsurile de siguranță se iau față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată; fiind vorba de o sancțiune, aceasta este legată de făptuitor.

Pe de altă parte însă, după cum s-a arătat în doctrină, măsura confiscării speciale, luându-se cu privire la anumite lucruri, are caracter in rem și produce efecte față de orice persoană la care s-ar găsi lucrurile confiscate, care va trebui să le predea organelor competente (Drept penal român. Partea generală, ediția a IV-a, C. Mitrache, București, 2000).

Prin urmare, măsura confiscării vizează făptuitorul însă este posibil ca, în concret, aceasta să producă efecte față de alte persoane care exercită diferite drepturi asupra bunurilor.

Mai mult, conform art. 249 alin. (4) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau a confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile care urmează a fi confiscate.

În cazul de față, s-a dispus indisponibilizarea unor bunuri care sunt înregistrate pe numele numitei E. (în prezent decedată), reținându-se că este vorba de bunuri care au fost dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, stabilindu-se și faptul că ele au fost transferate de la inculpat la titularul actual. Pe cale de consecință, în măsura în care s-ar stabili că sunt aplicabile dispozițiile privind confiscarea, aceste bunuri ar putea fi confiscate.

Pe de altă parte, instanța de fond a dispus, cu privire la aceste bunuri, restabilirea situației anterioare, prin revenirea bunurilor în patrimoniul părții civile, în același timp inculpatul păstrând dreptul de dispoziție asupra acestora (fiind împuternicit ca atare), în plus fiind desemnat și legatar cu privire la ele prin testamentul întocmit de aceasta. Și în raport de această soluție, apare relevantă situația bunurilor, respectiv modalitatea în care acestea au fost transferate numitei E., fiind necesar să se analizeze eventualul caracter simulat al operațiunii, astfel cum a invocat Ministerul Public, ceea ce ar justifica revenirea bunurilor în patrimoniul părții civile. Or, aceste aspecte urmează a fi analizate cu ocazia judecării apelurilor formulate în cauză, termenul stabilit pentru redactarea și pronunțarea deciziei instanței de apel fiind 15.03.2023.

Prin urmare, în stadiul actual, soluția dispusă deja de instanța de fond - respectiv restabilirea situației anterioare prin readucerea bunurilor în patrimoniul părții civile - este una posibilă, fiind deci, și din acest punct de vedere, necesară menținerea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor.

Pe fondul acestei măsuri, Curtea a avut în vedere că, într-adevăr, aceasta a fost dispusă în anul 2017, trecând deci un interval de timp de 5 ani de la indisponibilizarea bunurilor.

În aprecierea proporționalității acestei măsuri, s-a avut în vedere, pe de o parte, prejudiciul extrem de ridicat invocat în cauză, importanța bunurilor sechestrate, criterii coroborate și cu riscul transferării acestora către alte persoane (în măsura în care sunt avute în vedere indiciile privind reaua-credință manifestată de persoanele implicate în transmiterea bunurilor).

Pe de altă parte, Curtea a reținut relevant faptul că persoana interesată G. a prezentat doar un certificat de calitate de moștenitor, atestând doar calitatea de moștenitor, ceea ce înseamnă, astfel cum se consemnează în cuprinsul înscrisului că, pentru valorificarea oricărui drept patrimonial, succesorul trebuie să obțină certificatul de moștenitor. Prin urmare, în prezent, și în măsura în care sechestrul ar fi ridicat, partea interesată nu ar avea dreptul de a dispune de bunuri, în lipsa certificatului de moștenitor, astfel că existența sau inexistența măsurii nu produce nici un efect concret față de acestea.

În aceste condiții, s-a apreciat că, în prezent, menținerea măsurii asiguratorii este proporțională cu scopul urmărit precum și cu restrângerea concretă a drepturilor persoanei interesate.

În ceea ce privește ordinul de plată din 10.02.2023 și adresa emisă de C., în calitate de lichidator judiciar al SC B. SA, prin care se confirmă încasarea sumei de 3.948.300 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului pentru care SC B. SA s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr. x/2018 (depuse la dosar), Curtea de apel a reținut că modalitatea de rezolvare a acțiunii civile este subsidiară și în strânsă legătură cu rezolvarea acțiunii penale, astfel că la acest moment este necesară menținerea măsurii sechestrului asigurător.

Prin cererea atașată la fila nr. x din vol. III al dosarului de urmărire penală rezultă că partea civilă, prin lichidator judiciar, a precizat că înțelege să se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 3.948.300 RON, rezultată ca diferență între prețul de cumpărare al proprietății imobiliare Spitalul de Pneumoftiziologie Stejeriș (5.148.300 RON), transmis cu titlu de dare în plată numitei E., și creanța stinsă deținută de aceasta față de B. SA, în valoare de 1.200.000 RON. Or, s-a reținut că în prezenta cauză se pune în discuție inclusiv caracterul real sau simulat al operațiunii de dare în plată cu privire la creanța de 1.200.000 RON, astfel că se justifică menținerea măsurii asigurătorii până la pronunțarea unei soluții în cauză.

Împotriva încheierii din 17 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală în Dosarul nr. x/2018, au formulat contestații inculpatul A. și persoana interesată G.

În motivele scrise, contestatorul A. a arătat că la instanța de fond a invocat Decizia nr. 210 din 30 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018 și a solicitat ca la soluționarea cererii să se dispună introducerea în cauză a persoanei interesate G., moștenitoarea defunctei E.

La data de 08.02.2023 persoana interesată G. - prin apărător ales, a solicitat ca în temeiul art. 2502 C. proc. pen., să se procedeze la ridicarea măsurii asigurătorii instituite în cauză asupra următoarelor bunuri: - imobilul situat în mun. Brașov str. x înscris în CF nr. x a loc. Brașov - imobilul situat în mun. Brașov, Calea x înscris în CF nr. x a loc. aparținând defunctei E.

Apărarea a susținut că hotărârea Curții de Apel Brașov este nelegală și netemeinică, întrucât, deși instanța de fond a dispus citarea persoanei interesate G., iar la termenul din data de 8.02.2023, așa cum rezultă din motivarea hotărârii această cerere a fost pusă în discuția părților, fiind susținută inclusiv de persoana interesată, moștenitoarea defunctei E. (decedată la data de 03.03.2022), în dispozitivul hotărârii, instanța a omis să pronunțe o soluție cu privire la cererea de ridicare a sechestrului asigurător formulată în nume propriu de G. în calitate procesuală de intimat - persoana interesată, titulară de drepturi și obligații potrivit normelor procesuale penale 1, dispunând doar soluția de respingere a cererii formulate de inculpat. Or caracterul autonom al dreptului persoanei interesate/vătămate de a cere potrivit dispozițiilor legale ridicarea măsurilor asigurătorii, impuneau obligația corelativă a instanței de judecată de a soluționa cererea formulată de intimată printr-o soluție de admitere sau respingere a cererii, iar omisiunea pronunțării unei soluții echivalează cu nesoluționarea ei.

Apărarea a susținut că în soluția dispusă în urma verificării subzistenței temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, instanța de judecată nu s-a pronunțat pe cererea formulată distinct de persoana interesată care în acest dosar asociat a întreprins demersuri concrete și a achitat integral către lichidatorul judiciar contravaloarea presupusului prejudiciu în cuantum de 3.984.300 iei pentru care B. SA s-a constituit parte civilă.

În opinia apărării, lipsa din dispozitivul hotărârii a unei soluții cu privire la cererea de ridicare a măsurii asigurătorii formulată de persoana interesată, generează o nulitate absolută a hotărârii, ce nu poate fi altfel înlăturată decât prin rejudecare cu respectarea dublului grad de jurisdicție. Astfel, instanța avea obligația de a evalua și cererea contestatoarei G., care a solicitat prin apărător ales amânarea cauzei sau a pronunțării hotărârii, iar instanța a admis cererea și a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 15.02.2023, pentru ca persoana interesată să depună ordinul de plată din 10.02.2023 și confirmarea emisă de C. lichidator al SC B. prin care se confirmă încasarea sumei de 3.948.300 RON, pentru a dovedi că măsura asiguratorie instituită în vederea reparării prejudiciului nu mai este justificată. De asemenea, s-a susținut că există o încălcare a dreptului persoanei interesate de a-și valorifica interesul legitim personal, întrucât în considerarea cererii cu care fusese învestită, instanței îi revenea obligația legală de a analiza și judeca distinct solicitarea persoanei interesate de ridicare a sechestrului, nu doar obligația citării ei în cauză conform art. 24, art. 25 și art. 353 din C. proc. pen. pentru că, deși a fost asigurată posibilitatea succesorilor de a interveni în procedură, cererea acestora de ridicare a măsurii asigurătorii nu a fost soluționată, menționându-se doar în considerentele hotărârii aspecte generale referitor la utilitatea demersului de a achita suma de 3.984.300 RON, contravaloarea presupusului prejudiciu în raport cu interesul individual.

Apărarea a mai arătat că moștenitoarea G., după ce a fost citată, a solicitat, în temeiul art. 356 alin. (3) C. proc. pen., un termen pentru angajare apărător, iar la data de 24.02.2023 a depus contestație împotriva încheierii din 17.02.2023.

Apărarea a susținut că evaluarea directă în calea de atac a cererii formulate de partea interesată ar nega dublul grad de jurisdicție, iar în aceste condiții se impune soluția trimiterii cauzei, spre rejudecare, Curții de Apel Brașov.

În ceea ce privește contestația inculpatului A., apărarea a susținut că interesul legitim și personal susținut de acesta este strâns legat de cel al persoanei decedate, în prezent al succesorilor acesteia și nu a fost evaluat complet și temeinic de prima instanță, aspecte ce justifică, de asemenea, admiterea contestației și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apărarea a susținut că bunurile asupra cărora s-a instituit/menținut măsura asiguratorie în vederea confiscării speciale nu sunt ale inculpatului conform înscrierilor din registrele de carte funciară care sunt constitutive de drepturi. în speță, obiectul material al presupusei delapidări îl constituie un bun imobil, înscris în CF pe numele lui E., astfel că imobilul nu a fost posedat/apropriat de inculpat, acesta neavând nici drept de proprietate asupra lui și niciun alt drept real. Bunul este în patrimoniul lui E., iar testamentul în favoarea inculpatului este revocat. De altfel, de la data decesului testatorului, după revocarea testamentului, singura moștenitoare a defunctei este G. aspect confirmat de certificatul care atestă calitatea de moștenitor legal și testamentar nr. x/11.04.2022 depus la instanța de apel (atașat la dosar la fila nr. x).

Soluționând latura civilă a infracțiunii de delapidare, instanța de fond a dispus, în baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., restabilirea situației anterioare în sensul întoarcerii în patrimoniul părții civile SC B., prin lichidator judiciar C., a imobilelor D. ce formează obiectul sechestrului asigurător.

În cazul pendinte soluția instanței de a dispune restabilirea situației anterioare prin restituirea activului Stejăriș în natură, în patrimoniul părții civile B., este o soluție care nu se poate concilia cu măsura confiscării speciale deoarece același bun nu poate fi atribuit simultan atât părții civile cât și statului Român ca efect al confiscării speciale. Contractul de dare în plată cu nr. x/15.01.2020 este în vigoare, nu a fost desființat fiind în continuare înscris în CF producând consecințe juridice, dovadă fiind numeroasele acte juridice încheiate în legătură cu activul Stejăriș, inclusiv contracte de interes public de închiriere a unor active imobile către Spitalul de Pneumoftiziologie Brașov. O parte din imobilul în discuție, față de care a fost menținut nelegal sechestrul asigurător, respectiv un teren grădină de 2305 mp care face parte din activul Stejeriș, a fost vândut la licitație publică de un executor judecătoresc la cererea creditorului H.. B., prin lichidator judiciar, s-a constituit parte civilă cu suma de 3.948.300 RON reprezentând diferența dintre valoarea contabilă a întregului activ Stejeriș și suma de 1.200.000 RON, reprezentând creanța cu care s-a dat în plată întregul activ. Actul de dare în plată nu a fost considerat un înscris încheiat fraudulos prin săvârșirea vreunei infracțiuni și niciodată nu s-a solicitat desființarea lui

În concluzie, s-a apreciat că prin încheierea din data de 17 februarie 2023 instanța a adoptat o soluție nelegală când a dispus menținerea sechestrului asigurător în vederea confiscării speciale a unui bun care nu aparține inculpatului, deoarece prin reîntoarcerea în natură a activului Stejeriș în patrimoniul B. stabilit de instanța de fond, dacă s-ar dispune confiscarea specială cu privire la același bun, nu mai este posibilă repararea prejudiciului. Întrucât prin actul de dare în plată și prin actele juridice subsecvente menționate se atestă indubitabil drepturile de creanță pe care E. le-a deținut la B. SA, precum și calitatea de persoană interesată în valorificarea și stingerea creanței pe care a deținut-o asupra unui bun aflat sub sechestru asigurător, prin plata sumei de 3.948.300 RON efectuată de moștenitoarea G. s-a realizat soluționarea laturii civile a cauzei. în acest sens moștenitoarea în calitate de persoană interesată a achitat presupusul prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii de delapidare și a stins și creanța cu care este grevat în favoarea sa în calitate de moștenitoare, imobilul denumit generic Spitalul de Pneumoftiziologie Stejăriș. Dacă la soluționarea laturii civile a cauzei se va stabili răspunderea civilă delictuală a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, singura modalitate legală de rezolvare a acțiunii civile potrivit art. 20 alin. (5) lit. c) din C. proc. pen. și art. 13 86 alin. (1) C. civ. este repararea prejudiciului prin plata unei despăgubiri bănești în condițiile în care orice prejudiciu dă dreptul la reparație potrivit art. 1381 alin. (1) C. civ.. Desființarea măsurilor asigurătorii se poate obține la cerere, dacă exista una dintre următoarele situații: debitorul sau un terț dă o garanție reală sau personală îndestulătoare; face depunerea cu afectațiune specială; plătește creanța; La cererea de ridicare a măsurii asigurătorii, persoana interesată - G. a pus la dispoziția instanței contul cu suma de bani depusă pentru plata creanței în vederea reparării prejudiciului.

Cu privire la posibilitatea confiscării bunurilor imobile direct de la terțe persoane (G.), situația de fapt reținută și normele legale actuale incidente nu permit ca instanța de judecată să dispună o măsură de siguranță direct față de o terță persoană, și pe cale de consecință nu mai este temeinică indisponibilizarea bunurilor în acest scop. În primul rând, pentru că infracțiunea de delapidare nu are subsidiar un produs al infracțiunii, iar bunurile nu au ajuns și nici nu pot ajunge în mod ilicit în patrimoniul inculpatului. Doar dacă transferul prin actul de dare în plată ar fi fost unul efectuat în vederea eludării dispozițiilor de la confiscare, atunci se punea problema confiscării bunurilor direct de la terț, sau se putea face analiza unor mecanisme juridice pe care le are instanța la dispoziție pentru a aduce bunul din patrimoniul terțului în patrimoniul inculpatului. Instanța penală în această ultimă ipoteză, nu poate soluționa acest raport de drept civil dintre terț și inculpat în cadrul laturii penale (din care fac parte măsurile de siguranță) prin intermediul dispozițiilor art. 52 C. proc. pen. (chestiuni prealabile). De asemenea, nu poate invoca din oficiu simulația încheierii actului public întrucât este ținută de principiul disponibilității părților care au încheiat actul juridic. S-a susținut că în soluționarea laturii civile, instanța nu poate invoca nulitatea absolută din prisma unei cauze ilicite prin fraudarea legii, deoarece chiar dacă transferul bunurilor din patrimonial B. ar fi fost simulat printr-o vânzare la un preț subevaluat, este vorba doar despre fraudarea intereselor unui creditor privat ca oricare altul. Analizând normele de drept incidente, s-a susținut că există o compatibilitate limitată între dispozițiile art. 249 alin. (4) C. proc. pen. și dispozițiile art. 112 C. pen.

Apărarea a susținut că menținerea dispoziției de instituire a măsurilor asigurătorii în configurația juridică stabilită inițial nu mai răspunde cerinței legalității și temeiniciei, măsura asiguratorie fiind nelegală, excesivă și ar reprezenta o ingerința nepermisă, dincolo de ceea ce este necesar pentru garantarea plății despăgubirilor civile, astfel că se impune ridicarea măsurii sechestrului asigurător, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de normele procesual penale și civile pentru a se dispune ridicarea măsurilor asigurătorii asupra - imobilului situat în mun. Brașov str. x înscris în CF nr. x a loc. Brașov - imobilului situat în mun. Brașov, str. x - Calea x înscris în CF nr. x a loc. Brașov, din momentul plății sumei de 3.948.300 RON cu care B., prin lichidator judiciar, s-a constituit parte civilă în procesul penal, reprezentând diferența dintre valoarea contabilă a întregului activ Stejeriș și suma de 1.200.000 RON, reprezentând creanța cu care s-a dat în plată întregul activ. Având în vedere că temeiurile avute în vedere la instituirea măsurii asiguratorie a fost instituită nu mai subzistă, în plus nu mai este proporțională cu scopul urmărit, în baza art. 2502 C. proc. pen., apărarea a solicitat ca aceasta să fie ridicată.

S-a apreciat, totodată, că ridicarea măsurii asigurătorii ar trebui să fie posibilă și atunci când durata efectivă a acesteia este exagerat de mare în raport de durata și evoluția procedurii și consecințele pe care le produce depășesc efectele normale ale unei astfel de măsuri. Astfel spus, și în menținerea măsurii asiguratorie trebuie făcut testul de proporționalitate (apărarea a invocat în acest sens jurisprudența CEDO, cauza Forminster Entreprise limited c Republicii Cehe, hotărârea din 9 ianuarie 2009, parag. 76 - 78).

Contestatoarea G., în susținerea cererii prin care a solicitat ridicarea măsurii dispuse întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, susținând că interesul legitim și personal pretins din solicitarea inculpatului, este strâns legat de cel al persoanei decedate, în prezent al succesorilor acesteia și trebuie soluționată de instanță în raport de toate argumentele aduse distinct de părțile și/sau persoanele interesate.

În opinia contestatoarei, hotărârea Curții de Apel Brașov este nelegală și netemeinică, întrucât, deși instanța de fond a dispus citarea persoanei interesate G., iar la termenul din data de 08.02.2023, așa cum rezultă din motivarea hotărârii, această cerere a fost pusă în discuția părților, fiind susținută inclusiv de persoana interesată, moștenitoarea defunctei E. (decedată la data de 3.03.2022), în dispozitivul hotărârii, instanța a omis să pronunțe o soluție cu privire la cererea de ridicare a sechestrului asigurător formulată în nume propriu de G. în calitate procesuală de intimat - persoana interesată, titulară de drepturi și obligații potrivit normelor procesuale penale 1, dispunând doar soluția de respingere a cererii formulate de inculpat. Or, caracterul autonom al dreptului persoanei interesate/vătămate de a cere potrivit dispozițiilor legale ridicarea măsurilor asigurătorii, impuneau obligația corelativă a instanței de judecată de a soluționa cererea formulată de intimată printr-o soluție de admitere sau respingere a cererii, iar omisiunea pronunțării unei soluții echivalează cu nesoluționarea ei.

Contestatoarea a arătat că instanța de judecată nu s-a pronunțat pe cererea formulată distinct de persoana interesată care în acest dosar asociat a întreprins demersuri concrete și a achitat integral către lichidatorul judiciar contravaloarea presupusului prejudiciu în cuantum de 3.984.300 RON pentru care B. SA s-a constituit parte civilă. Apărarea a susținut că, în condițiile lipsei din dispozitivul hotărârii a unei soluții cu privire la cererea de ridicare a măsurii asigurătorii formulată de persoana interesată, generează o nulitate absolută a hotărârii, ce nu poate fi altfel înlăturată decât prin rejudecare cu respectarea dublului grad de jurisdicție.

Astfel, apărarea a apreciat că instanța avea obligația de a evalua și cererea contestatoarei G., care a solicitat prin apărător ales amânarea cauzei sau a pronunțării hotărârii, iar instanța a admis cererea și a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 15.02.2023, pentru ca persoana interesată să depună ordinul de plată din 10.02.2023 și confirmarea emisă de C. lichidator al SC B. prin care se confirmă încasarea sumei de 3.948.300 RON, pentru a dovedi că măsura asiguratorie instituită în vederea reparării prejudiciului nu mai este justificată.

În egală măsură, apărarea a susținut că există o încălcare a dreptului persoanei interesate de a-și valorifica interesul legitim personal, întrucât în considerarea cererii cu care fusese învestită, instanței îi revenea obligația legală de a analiza și judeca distinct solicitarea persoanei interesate de ridicare a sechestrului nu doar obligația citării ei în cauză conform art. 24, art. 25 și art. 353 din C. proc. pen. pentru că, deși a fost asigurată posibilitatea succesorilor de a interveni în procedură, cererea acestora de ridicare a măsurii asigurătorii nu a fost soluționată, menționându-se doar în considerentele hotărârii aspecte generale referitoare Ia utilitatea demersului de a achita suma de 3.984.300 RON, contravaloarea presupusului prejudiciu în raport cu interesul individual.

Redând pe larg în cererea scrisă motivarea primei instanțe, apărarea a apreciat că prin încheierea din data de 17 februarie 2023 instanța a adoptat o soluție nelegală când a dispus menținerea sechestrului asigurător în vederea confiscării speciale a unui bun care nu aparține inculpatului, deoarece prin reîntoarcerea în natură a activului Stejeriș în patrimoniul B. stabilit de instanța de fond, dacă s-ar dispune confiscarea specială cu privire la același bun, nu mai este posibilă repararea prejudiciului. Întrucât prin actul de dare în plată și prin actele juridice subsecvente menționate se atestă indubitabil drepturile de creanță pe care E. le-a deținut la B. SA, precum și calitatea de persoană interesată în valorificarea și stingerea creanței pe care a deținut-o asupra unui bun aflat sub sechestru asigurător, prin plata sumei de 3.948.300 RON efectuată de moștenitoarea G. s-a realizat soluționarea laturii civile a cauzei. în acest sens moștenitoarea în calitate de persoană interesată a achitat presupusul prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii de delapidare și a stins și creanța cu care este grevat în favoarea sa în calitate de moștenitoare, imobilul denumit generic Spitalul de Pneumoftiziologie Stejăriș.

Apărarea a susținut că, dacă la soluționarea laturii civile a cauzei se va stabili răspunderea civilă delictuală a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, singura modalitate legală de rezolvare a acțiunii civile potrivit art. 20 alin. (5) lit. c) din C. proc. pen. și art. 1386 alin. (1) C. civ., este repararea prejudiciului prin plata unei despăgubiri bănești în condițiile în care orice prejudiciu dă dreptul la reparație potrivit art. 1381 alin. (1) C. civ.. Desființarea măsurilor asigurătorii se poate obține la cerere, dacă exista una dintre următoarele situații: debitorul sau un terț dă o garanție reală sau personala îndestulătoare; face depunerea cu afectațiune specială; plătește creanța; La cererea de ridicare a măsurii asigurătorii, persoana interesată - G. a pus la dispoziția instanței contul cu suma de bani depusă pentru plata creanței în vederea reparării prejudiciului.

Apărarea a mai arătat că prima instanță a reținut în motivarea soluției sale că, așa după cum s-a arătat în doctrină, măsura confiscării speciale, luându-se cu privire la anumite lucruri, are caracter in rem și produce efecte față de orice persoană la care s-ar găsi lucrurile confiscate, care ar trebui să le predea organelor competente (drept penal român. Partea generală, ediția a IV-a, C. Mitrache, București,2000). Prin urmare măsura confiscării vizează făptuitorul însă este posibil ca în concret, aceasta să producă efecte față de alte persoane care exercită diferite drepturi asupra bunurilor. Confiscarea este reglementată în legea penală română drept o "măsură de siguranță" care are scopul declarat de a înlătura o stare de pericol sau de a preveni săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală și se dispune ca principiu asupra anumitor bunuri (inclusiv sume de bani), în considerarea naturii lor sau a legăturii cu o faptă penală. Potrivit art. 107 alin. (2) C. pen., măsurile de siguranță se iau față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată. Prin urmare măsura de siguranță la care face referire doctrina invocată nu poate fi dispusă față de orice persoană, dar dacă se dispune față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, iar lucrurile confiscate s-ar găsi la altă persoană la care au fost transferate înainte sau după confiscare, atunci acea persoană este obligată să le predea organelor competente (de ex. bunurile a căror deținere este interzisă de legea penală confiscate în temeiul art. 112 lit. f) C. pen.).

De asemenea, apărarea a susținut că nu poate invoca din oficiu simulația încheierii actului public întrucât este ținută de principiul disponibilității părților care au încheiat actul juridic. În soluționarea laturii civile, instanța nu poate invoca nulitatea absolută din prisma unei cauze ilicite prin fraudarea legii, deoarece chiar dacă transferul bunurilor din patrimonial B. ar fi fost simulat printr-o vânzare la un preț subevaluat, este vorba doar despre fraudarea intereselor unui creditor privat ca oricare altul.

Analizând normele de drept incidente, s-a constatat că exista o compatibilitate limitată între dispozițiile art. 249 alin. (4) C. proc. pen. și dispozițiile art. 112 C. pen. Astfel, "măsura asiguratorie se dispune anticipat și preventiv, pentru a garanta eventuala confiscare, dar evident că instituția de drept substanțial - fie ea confiscarea specială ori extinsă - se va dispune dacă sunt întrunite condițiile cumulativ prevăzute de C. pen.. Or, pentru a dispune confiscarea specială de la terț este necesar ca acesta să fi comis o faptă tipică și anti juridică".

În raport de toate împrejurările arătate, în opinia apărării, menținerea dispoziției de instituire a măsurilor asigurătorii în configurația juridică stabilită inițial nu mai răspunde cerinței legalității și temeiniciei, măsura asiguratorie fiind nelegală, excesivă și ar reprezenta o ingerința nepermisă, dincolo de ceea ce este necesar pentru garantarea plății despăgubirilor civile, astfel că se impune ridicarea măsurii sechestrului asigurător, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de normele procesual penale și civile pentru a se dispune ridicarea măsurilor asigurătorii asupra -imobilului situat în mun. Brașov str. x înscris în CF nr. x a loc. Brașov - imobilului situat în mun. Brașov, str. x - Calea x înscris în CF nr. x a Ioc. Brașov, din momentul plății sumei de 3.948.300 RON cu care B., prin lichidator judiciar, s-a constituit parte civilă în procesul penal, reprezentând diferența dintre valoarea contabilă a întregului activ Stejeriș și suma de 1.200.000 RON, reprezentând creanța cu care s-a dat în plată întregul activ.

Examinând încheierea atacată, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Analizând în concret măsurile asigurătorii instituite în cauză, Înalta Curte apreciază că subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestora pentru următoarele considerente:

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului sau părții responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

În drept, prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a dispozițiilor cuprinse în Regulamentul (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021, a fost modificată și completată Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., printre altele, fiind introdus art. 2502 C. proc. pen. în materia măsurilor asigurătorii. Potrivit acestui text de lege, "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Potrivit dispozițiilor art. 249 alin. (1) și (5) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune (alin. (1). Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora (alin. (5).

Prin noile dispoziții procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenței temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, putându-se dispune, în raport de particularitățile fiecărei cauze, menținerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse.

Având în vedere legislația în vigoare, în cauză, se constată că prin ordonanța procurorului din data de 19.07.2017 în Dosarul nr. x/2013 al D.N.A - Serviciul Teritorial Brașov s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile (D.) deținute de E. și F., respectiv imobilul înscris în CF x Brașov, nr. top x și imobilul înscris în CF nr. x Brașov.

Astfel, prin ordonanța procurorului din data de 19.07.2017, emisă în Dosarul nr. x/2013 al D.N.A - Serviciul Teritorial Brașov, s-a reținut că inculpatul A., în calitate de administrator de fapt al SC B. SA, după ce a dispus achiziționarea de către B. SA la data de 27.08.2007 a bunului imobil (teren și construcții) cunoscut ca Spitalul de Pneumoftiziologie, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea notarială nr. x încheiat la prețul de 5.003.650 RON prin intermediul numitei E., mătușa sa, a însușit acest activ, dând dispoziții pentru întocmirea unor înscrisuri în acest scop, respectiv în baza hotărârii AGEA nr. 8 din 31.12.2009 s-a încheiat actul de dare în plată autentificat prin încheierea nr. x din data de 15.01.2010, între SC B. SA, în calitate de debitoare garantă și E. în calitate de creditoare, în scopul stingerii creanței de 1.200.000 RON, neidentificată în evidențele contabile ale societății, transmițându-se proprietatea asupra:

- imobilului situat în mun. Brașov str. x înscris în CF x a loc. Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+l, cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafață de 2385 mp;

- imobilului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x a localității Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+l, cu nr. x - curte în suprafață de 36 mp pe care este construită o casă din lemn cu nr. cadastral x și cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafață de 9.751 mp;

- imobilului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x a localității Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+l, cu nr. top x - teren în intravilan în suprafață de 16.986 mp.

În aceeași zi în care s-a făcut darea în plată, A. a devenit proprietarul de fapt al bunului, despre care cunoștea că provine din săvârșirea infracțiunii de delapidare, prin procurile speciale autentificate prin încheierile nr. x și nr. y, date de E., dobândind dreptul să administreze cu puteri depline, să aducă în garanție cele trei imobile și să le vândă cui va crede de cuviință, la prețul și condițiile pe care le consideră mai favorabile, drepturi care echivalează cu cel de proprietate.

De asemenea, în aceeași zi cu darea în plată respectiv 15.01.2010 imobilele au fost lăsate prin testament autentic lui A., deși E. avea ca moștenitori rezervatari soțul și doi copii.

Prin aceeași ordonanță, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra următoarelor bunuri imobile aparținând numiților E. și F.:

- imobilului situat în mun. Brașov str. x înscris în CF x a loc. Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafață de 2385 mp;

- imobilului situat în mun. Brașov, str. x, înscris în CF nr. x a localității Brașov (provenită din alipirea imobilelor cu nr. cadastral x și x) compus din teren intravilan în suprafață de 26.773 mp și construcțiile cu nr. cadastral x, în vederea confiscării speciale.

Prin Sentința penală nr. 165/06.10.2021 pronunțată de Tribunalul Brașov, s-a dispus, între altele, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la spălare a banilor, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

- imobilului situat în mun. Brașov str. x înscris în CF x a loc. Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafață de 2385 mp;

- imobilului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x a localității Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. x - curte în suprafață de 36 mp pe care este construită o casă din lemn cu nr. cadastral x și cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafață de 9.751 mp;

- imobilului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x a localității Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. top x - teren în intravilan în suprafață de 16.986 mp.

În contestația împotriva încheierii din 17 februarie 2023 a Curții de Apel Brașov, apărarea inculpatului A. a susținut că, raportat la modalitatea în care a fost introdusă în cauză persoana interesată, este incidentă sancțiunea nulității absolute, întrucât instanța de fond nu a soluționat cererea persoanei interesate, astfel încât, singura soluție care se impune este desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca partea să nu fie privată de accesul la dublul grad de jurisdicție.

Argumentele apărării referitoare la ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispusă în cauză s-au bazat pe faptul că prejudiciul pentru presupusa infracțiune de delapidare a fost acoperit și nu mai subzistă temeiurile care au configurat, inițial, soluția de indisponibilizare a bunurilor. S-a solicitat, de asemenea, a se avea în vedere și criteriul proporționalității, așa cum a fost stabilit prin Decizia nr. 19/2017 pronunțată de Înalta Curte în recurs în interesul legii. Apărarea a susținut că menținerea dispoziției de instituire a măsurilor asigurătorii în configurația juridică stabilită inițial nu mai răspunde cerinței legalității și temeiniciei, măsura asiguratorie fiind nelegală, excesivă și ar reprezenta o ingerința nepermisă, dincolo de ceea ce este necesar pentru garantarea plății despăgubirilor civile, astfel că se impune ridicarea măsurii sechestrului asigurător, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de normele procesual penale și civile pentru a se dispune ridicarea măsurilor asigurătorii.

Se observă că și criticile contestatoarei persoană interesată G. au fost în consens cu cele ale inculpatului în ceea ce privește încălcarea dublului grad de jurisdicție, întrucât prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de aceasta privind ridicarea măsurii asigurătorii.

Pe fond, s-a susținut că instanța de fond a menținut măsura sechestrului asigurător, în condițiile în care constituirea de parte civilă s-a referit la suma de 3.948.000 RON, iar contes

§ Cauze similare