ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 233/2025

Ședința publică din data de 03 aprilie 2025

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 10 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 250

2

din Codul de de procedură penală, s-au ridicat măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpatului A., respectiv sechestrul asigurător și poprirea asigurătorie dispuse prin ordonanța procurorului din data de 26.07.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, acțiunilor și părților sociale deținute de acesta în cadrul persoanelor juridice de drept privat, asupra sumelor de bani din conturile bancare, precum și asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu, de către terțe persoane, inclusiv sumele datorate cu titlu de chirie aparținând inculpatului A., până la concurența sumei de 60.965 RON, luate în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare.

Pentru a hotărî în acest sens, Curtea de Apel Brașov a reținut că, la termenul din data de 27 februarie 2025, în interiorul termenului de un an de la data pronunțării sentinței penale atacate, curtea de apel a pus în discuție verificarea legalității și temeiniciei măsurii asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpatului, în condițiile în care dispoziția din hotărârea atacată privind ridicarea măsurilor asigurătorii nu este executorie.

Prin ordonanța procurorului din data de 26.07.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, a fost aplicată măsura asigurătorie asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, până la concurența sumei de 60.965 RON, în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare, acestea reprezentând cheltuielile privind ansamblul activităților întreprinse în cauză de către lucrătorii Direcției Naționale Anticorupție referitor la inculpatul A., prin raportare la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 78/2000, conform cărora luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul săvârșirii unei infracțiuni din această lege.

A fost menționată jurisprudența recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin raportare la considerentele deciziei nr. 9/09.01.2025 pronunțate în dosarul nr. x/2019, potrivit căreia măsurile asigurătorii au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, și, chiar dacă luarea măsurilor asiguratorii este obligatorii în cazul infracțiunii de evaziune fiscală și spălare a banilor, acest fapt nu echivalează cu o dispensă în a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege la luarea acestor măsuri și ulterior la menținerea acestora, controlul judecătoresc fiind unul efectiv doar în măsura în care verificarea periodică este una efectivă în sensul statuat de legiuitor în art. 250

2

din C. proc. pen. și anume dacă se verifică concret că subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, dispunându-se după caz menținerea, restrângerea au extinderea măsurii, respectiv ridicarea măsurii dispuse. S-a mai arătat că indiferent de caracterul obligatoriu sau facultativ, legiuitorul a stabilit că măsurile asigurătorii sunt eminamente temporare, provizorii, motiv pentru care, prin noile dispoziții procesual penale, a reglementat verificarea periodică a subzistenței temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menținerea acestora. În cadrul acestui examen, instanța trebuie să se raporteze atât la prevederile legale care vizează condițiile în care poate fi dispusă măsura, cât și la jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și la principiile rezultate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la protecția proprietății, unul din criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 250

2

din C. proc. pen. reprezentându-l proporționalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii și restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii măsurii, ca decurgând din lege ori ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziției juridice și materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În acest sens este și Decizia RIL nr. 19/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a reținut că "instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă ca modalitate de asigurare a interesului general și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. S-a considerat că proporționalitatea trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Mai mult, condiția rezultă atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată, măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.".

Astfel, curtea a apreciat că în cauză nu subzistă și în acest moment temeiurile avute în vedere de procurorul de caz în momentul în care acesta a dispus luarea măsurilor asigurătorii, în condițiile în care prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost cercetat, inclusiv, raportat la dispozițiile art. 16 lit. b) teza I din Codul de de procedură penală pentru infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000. De asemenea, s-a avut în vedere că faptele pentru care este cercetat inculpatul A. privesc perioade din anul 2020 și din anul 2022, că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată în data de 11 martie 2024, cauza aflându-se în prezent în fața instanței de apel, precum și că în dosar nu există latură civilă care să necesite rezolvare, măsurile asigurătorii fiind în continuare luate asupra bunurilor inculpatului până la o altă verificare a măsurilor sau până la rămânerea definitivă a sentinței penale doar pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare.

S-a ținut cont că soluția primei instanțe încă nu este definitivă, procurorul criticând soluțiile de achitare, precum și că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, apreciindu-se deci că indisponibilizarea bunurilor până la concurența sumei reprezentând cheltuielile judiciare din cursul urmăririi penale nu mai este necesară la acest moment procesual, la care procesul penal s-a prelungit din motive obiective, fiind în prezent administrate probe în fața instanței de apel, măsura asigurătorie nemafiind proporțională în raport cu scopul urmărit prin instituirea acesteia și restrângerea dreptului de proprietate al inculpatului.

Împotriva încheierii din data de 10 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală a formulat contestație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov.

În motivarea contestației, parchetul a menționat că temeiul avut în vedere de către procuror la instituirea măsurilor asigurătorii subzistă la acest moment, întrucât, chiar dacă, în cauză, prima instanță a pronunțat o soluție de achitare, în raport cu apelul declarat de Ministerul Public, aceasta soluție nu este definitivă, inculpatul fiind în prezent judecat, în fața instanței de apel, pentru infracțiuni care impun luarea măsurilor asigurătorii.

S-a menționat că, în cauză, trebuie să se țină cont, pe de o parte, de natura infracțiunilor iar, pe de altă parte, de gravitatea concretă a acestora dată de funcția inculpatului și conduita infracțională concretă a acestuia. Față de aceste aspecte, măsura asigurătorie trebuie apreciată, inclusiv la acest moment, ca fiind nu doar necesară dar și proporțională în raport de scopul urmărit, acela al recuperării cheltuielilor judiciare.

Or, faptul că, în cauză, nu există latură civilă nu prezintă relevanță atâta timp cât măsura a fost dispusă exclusiv pentru garantarea recuperării acestor cheltuieli.

Examinând încheierea atacată, în temeiul art. 250

2

din C. proc. pen., Înalta Curte constată:

Prin rechizitoriul nr. x/2022 întocmit de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată sub control judiciar a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de: folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, compromiterea intereselor justiției prevăzută de art. 277 alin. (1) din C. pen., instigare la fals intelectual prevăzută de art. 47 raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen., favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 38 din C. pen.

Prin sentința penală nr. 46/S din 11 martie 2024, Tribunalul Brașov, în baza art. 396 al 5 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus și achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de compromiterea intereselor justiției prevăzută de art. 277 alin. (1) din C. pen., întrucât nu există probe că inculpatul indicat a săvârșit infracțiunea.

În baza art. 396 al 5 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 47 raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 al 5 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus și achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Prin aceeași sentință penală, Tribunalul Brașov, în baza art. 404 al 4 lit. c) din C. proc. pen., a dispus ridicarea măsurilor sechestrului asigurător și a popririi asiguratorie instituite prin ordonanța procurorului din data de 26.07.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al D.N.A - Serviciul Teritorial Brașov, asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, acțiunilor și părților sociale deținute de acesta în cadrul persoanelor juridice de drept privat, asupra sumelor de bani din conturile bancare, precum și asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu, de către terțe persoane, inclusiv sumele datorate cu titlu de chirie aparținând inculpatului A., până la concurența sumei de 60.965 RON în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare.

Înalta Curte reține că prin ordonanța procurorului din data de 26.07.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al D.N.A - Serviciul Teritorial Brașov au fost dispuse față de inculpatul A. măsurile sechestrului asigurător și a popririi asiguratorie, în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare.

În același timp, constată că prin sentința penală nr. 46/S din 11 martie 2024 pronunțată de Tribunalul Brașov, inculpatul A. a fost achitat pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Totodată, reține că potrivit art. 275 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate în caz de achitare de inculpatul care a fost obligat la repararea prejudiciului, ceea ce în cazul de față nu este necesar neexistând constituire de parte civilă.

De altfel, unul dintre criteriile care trebuie avut în vedere în verificarea măsurilor asigurătorii este acela al proporționalității dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii și restrângerea dreptului de proprietate al persoanei acuzate, având în vedere efectul măsurilor asigurătorii, acela de indisponibilizare a bunurilor mobile și imobile ce aparțin acuzatului, afectând atributul dispoziției juridice și materiale, atâta vreme cât proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva cu sarcini.

În considerarea caracterului provizoriu și al rolului eminamente preventiv (iar nu sancționator), măsurile asigurătorii rămân active atât timp cât satisfac exigențelor pentru care au fost instituite. Modificarea ori dispariția împrejurărilor care au determinat luarea măsurilor asigurătorii afectează însăși substanța acestora.

Procedând prin prisma criteriilor mai sus menționate la verificarea subzistenței temeiurilor care au stat la baza luării măsurilor asigurătorii, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că aceste temeiuri nu mai subzistă. Prin urmare, existența la momentul luării măsurii asigurătorii a motivelor și împrejurărilor de fapt care au impus necesitatea indisponibilizării bunurilor nu apare ca fiind necesară și suficientă pentru menținerea pe tot parcursul procesului penal a măsurilor deja instituite. Încetarea acestor motive, precum și apariția unor împrejurări noi de fapt, pot justifica soluția de ridicare a măsurii sechestrului asigurător.

În situația particulară din cauza de față, având în vedere că instanța învestită cu judecarea fondului a dispus o soluție de achitare și în condițiile în care măsurile asigurătorii au fost instituite în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare, Înalta Curte, în acord cu instanța de apel, consideră că împrejurările menționate constituie elemente în raport cu care măsurile asiguratorii instituite asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, până la concurența sumei de 60.965 RON nu se mai justifică, impunându-se ridicarea acestora.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov împotriva încheierii din data de 10 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile, ocazionate cu soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov împotriva încheierii din data de 10 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

Cheltuielile, ocazionate cu soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 aprilie 2025.