ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 05.01.2023

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 10/2023

HOTĂRÂRE

05.01.2023

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 10/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 05 ianuarie 2023

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 07 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, cu privire la măsurile asigurătorii instituite în cauză asupra bunurilor mobile și imobile aparținând, printre altele, și inculpatului A. a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii instituite prin Ordonanța nr. 395/P/2020 din data de 07.12.2021 a PICCJ -Direcția Națională Anticorupție, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului.

În baza art. 250

raportat la art. 249 din C. proc. pen. a menținut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanța nr. 395/P/2020 din data de 07.12.2021 a PICCJ -Direcția Națională Anticorupție, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând, printre altele, și inculpatului A., până la concurența sumei de 189.880 RON.

Pentru a hotărî în acest sens a reținut următoarele:

Prin Ordonanța nr. 395/P/2020 din data de 07.12.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, s-a dispus, printre altele, în temeiul art. 249 din C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000 instituirea sechestrului asigurător, în vederea garantării pagubei produse, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului A., până la concurența sumei de 165.460 RON. S-a mai dispus ca măsura sechestrului asigurător instituită să nu vizeze bunurile exceptate de lege.

S-a menționat că prin Ordonanța nr. 395/P/2020 din data de 23 august 2021 a fost pusă în mișcare acțiunea penală, printre alții, față de A. pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor de fals în declarații informă continuată, prev. de art. 326 din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen. (două acte materiale) și complicitate la abuz în serviciu dacă funcționând a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 13

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 din C. pen.

Prin adresa nr. x/29.09.2021, în temeiul art. 20 din C. proc. pen., Casa Județeană de Pensii Argeș s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 165.460 RON, reprezentând indemnizație de gratitudine conform Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, aferentă perioadei ianuarie 2015 - octombrie 2021.

Curtea a reținut că măsurile asigurătorii sunt prevăzute de lege, față de natura faptei sunt obligatoriu de instituit și urmăresc un scop legitim, reprezentat de necesitatea recuperării presupusului prejudiciu cauzat părții civile.

Totodată, măsurile asigurătorii (și ingerința generată de acestea cu privire la exercitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile indisponibilizate) sunt și în prezent necesare si proporționale scopului acestora, acestea fiind instituite, în mod obligatoriu, în vederea reparării pagubei produse prin pretinsele infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Ca stare de fapt s-a reținut că în data de 01.02.2016, inculpații B., C., D., în calitate de membri ai Comisiei înființată conform art. 9

din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 95/2014, din cadrul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, prin încălcarea dispozițiilor art. 9

alin. (3) și art. 5 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, au admis cererea inculpatului A. prin care acesta solicita acordarea titlului de Luptător cu Rol Determinant, deși acesta nu îndeplinea condiția de a fi desfășurat activități revoluționare într-o localitate în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute ca urmare a acțiunilor și confruntărilor cu forțele de represiune, condiție prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, cu consecința acordării inculpatului A., prin decret prezidențial, a titlului solicitat și obținerea de către acesta, în mod necuvenit, a unei indemnizații de gratitudine în cuantum de 2020 RON/lună începând cu data de 01.01.2015.

De asemenea, prin adresa nr. x/01.11.2022, Casa Județeană de Pensii Argeș și-a majorat întinderea pretențiilor civile, la suma de 189.980 RON, reprezentând indemnizație de gratitudine conform Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, aferentă perioadei ianuarie 2015 - octombrie 2022, rezervându-și totodată dreptul de a-și actualiza suma pentru care s-a constituit parte civilă, în cauză, motivat de faptul că inculpatului A. i se achită în continuare această indemnizație(dosar fond).

Este adevărat că, dispozițiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, care instituie obligativitatea luării măsurii asiguratorii, nu sunt incompatibile cu posibilitatea ridicării măsurii asigurătorii cu ocazia verificării periodice a acestei măsuri, dacă organul judiciar apreciază că măsura procesuală nu mai satisface testul proporționalității.

Examinarea caracterului proporțional presupune ca instanța să se asigure că, întinderea măsurilor asiguratorii care privesc bunurile mobile și imobile ale inculpatului, nu depășește valoarea prejudiciului imputat.

În cauză, urmare a Ordonanței nr. 395/P/2020 din data de 07.12.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție de instituire a sechestrului asigurător, a fost pus sub sechestru, printre altele, terenul arabil extravilan în suprafață de 97.500 mp, evaluat la suma de 390.000 RON situat în localitatea Albota, jud. Argeș aflat în proprietatea inculpatului A.(f. x și urm vol. 7 dup).

Instanța a constatat că valoarea bunurilor sechestrate este apropiată de valoarea prejudiciului pretins de partea civilă și nu se impune ridicarea sechestrelor instituite asupra acestora, cu atât mai mult cu cât pretențiile civile mai pot suporta și alte majorări pe parcursul procesului penal.

De asemenea, instituirea de măsuri asigurătorii cu privire la patrimoniile tuturor inculpaților, pentru întregul prejudiciu, este legală și se impunea, prin prisma caracterului solidar al obligației.

Împrejurarea că, de la data instituirii măsurilor asigurătorii a trecut o perioadă de 12 luni, nu este de natură să pună în discuție principiul rezonabilității, în accepțiunea Convenției Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că durata procedurilor nu s-a extins nejustificat de mult, față de natura cauzei și specificul probatoriului, în prezent, dosarul fiind în faza judecății, în prima instanță.

Împotriva încheierii din data de 07 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală a formulat contestație inculpatul A.

Examinând încheierea atacată, în temeiul art. 250

din C. proc. pen., Înalta Curte constată:

Prealabil examinării pe fond a contestației, Înalta Curte consideră că aceasta a fost declarată în termenul legal, inculpatul formulând contestație la momentul în care a luat la cunoștință de soluția pronunțată de la mama sa, deoarece încunoștințarea a fost trimisă la adresa acesteia.

În conformitate cu art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz: pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Potrivit art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, Curtea Constituțională a reținut că "Sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancțiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârșite, neavând, așadar, caracter punitiv, ci eminamente preventiv. De altfel, potrivit art. 107 alin. (3) din C. pen., măsurile de siguranță se pot lua și în situația în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă."

Potrivit prevederilor art. art. 250

din C. proc. pen., "În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

aplicându-se în mod corespunzător."

Potrivit dispozițiilor legale, legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenței temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menținerea respectivelor măsuri, putându-se dispune, în raport, cu particularitățile fiecărei cauze, menținerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse.

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului, părții responsabile civilmente sau a altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune ori a confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Totodată, aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Înalta Curte reține că verificarea măsurilor asigurătorii a fost efectuată de curte la primul termen de judecată a cauzei pe fond, inculpatul A., fiind trimis în judecată pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor de fals în declarații în formă continuată, prev. de art. 326 din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen. (două acte materiale) și complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 13

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 din C. pen.

Casa Județeană de Pensii Argeș s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 165.460 RON, reprezentând indemnizație de gratitudine conform Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, aferentă perioadei ianuarie 2015 - octombrie 2021. De asemenea, Casa Județeană de Pensii Argeș și-a majorat întinderea pretențiilor civile, la suma de 189.980 RON, reprezentând indemnizație de gratitudine conform Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, aferentă perioadei ianuarie 2015 - octombrie 2022, rezervându-și, totodată, dreptul de a-și actualiza suma pentru care s-a constituit parte civilă, în cauză, motivat de faptul că inculpatului A. i se achită în continuare această indemnizație (dosar fond).

Astfel, se observă că, deoarece inculpatului A. i se achită în continuare indemnizația de gratitudine conform Legii nr. 341/2004, partea civilă și-a rezervat dreptul de a-și majora cuantumul pretențiilor civile pe parcursul desfășurării judecății.

Din perspectiva dispozițiilor art. 249 din C. proc. pen., se constată că, în general, luarea măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal este facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.

Însă, există situații în care dispunerea măsurilor asigurătorii are caracter obligatoriu, în considerarea naturii faptelor comise sau consecințelor acestora asupra unor categorii vulnerabile de subiecți pasivi, sens în care sunt, dispozițiile art. 20 din Legea nr. 78/2000, "În cazul în care s-a săvârșit o infracțiune dintre cele prevăzute în prezentul capitol, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie." Cu alte cuvinte, este suficient ca într-o cauză penală să existe o acuzație de săvârșire a uneia dintre infracțiunile prevăzute în Capitolul III din Legea nr. 78/2000, pentru ca instituirea măsurilor asigurătorii să nu mai fie facultativă, ci obligatorie pentru organele judiciare: polițist, procuror sau judecător.

În acest context, în care obligativitatea instituirii măsurii asigurătorii derivă din lege, verificările efectuate de instanța de judecată din perspectiva dispozițiilor art. 250

din C. proc. pen., se limitează la examinarea asigurării unei juste proporționalități între scopul urmărit prin impunerea măsurii asigurătorii și restrângerea dreptului de proprietate.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține natura acuzației pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, respectiv săvârșirea, în concurs, a două infracțiuni, printre care și complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 13

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 din C. pen.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000, organul judiciar nu este ținut să verifice condiția de necesitate a respectivei măsuri, care, în acest caz, este prezumată de lege.

În acest sens, prin Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016 a Curții Constituționale, analizând (…) și particularitățile infracțiunilor în cazul cărora este prevăzută excepția luării obligatorii a măsurilor asigurătorii, Curtea a reținut că reglementarea acestor excepții a fost determinată, în mod special, de importanța relațiilor sociale ocrotite prin acestea, de caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestor infracțiuni și de pericolul social crescut al faptelor incriminate.

Totodată, potrivit art. 1382 din C. civ., cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat, astfel încât repararea prejudiciului cauzat prin comiterea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, incumbă tuturor participanților la comiterea ei, în solidar, respectiv, atât autorilor ei, cât și complicelui, cum este cazul inculpatul A.

În același timp, se constată că măsurile asigurătorii au fost instituite cu privire la patrimoniile tuturor inculpaților, pentru întregul prejudiciu, prin prisma caracterului solidar al obligației.

În ceea ce privește durata măsurii asigurătorii, de aproximativ un an, Înalta Curte apreciază că aceasta nu aduce atingere exigențelor CEDO, având în vedere că judecarea cauzei se află la început, natura faptelor și prejudiciul cauzat Casei Județene de Pensii Argeș.

În aceste condiții, în mod corect prima instanța a menținut măsurile asigurătorii, considerând că sunt necesare și proporționale pentru a garanta repararea eventualele pagube produse prin infracțiuni și sunt luate asupra bunurilor inculpatului, până la concurența valorii probabile a presupuselor pagube, întrucât prejudiciul nu a fost recuperat.

Față de cele ce preced, se constată că menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului asigurător în cazul contestatorului nu este disproporționată raportat la prejudiciu și nici nu echivalează cu pierderea dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilelor sechestrate, fiind astfel legală.

De altfel, măsura are un caracter temporar de împiedicare a înstrăinării bunurilor, astfel încât să poată fi asigurată acoperirea pagubei cauzate prin comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus începerea judecății, prin instituirea acesteia fiind restricționat doar dreptul de dispoziție asupra bunurilor imobile (jus abutendi), iar nu și celelalte prerogative ale dreptului de proprietate, acesta fiind pe mai departe titular al acestor prerogative.

Drept urmare, scopul măsurii asigurătorii nu este acela de a priva pe cel cercetat de exercițiul drepturilor sale fundamentale, ci de a ocroti un interes mai presus de interesul personal al acestuia, respectiv acela al statului, care, prin măsurile de politică penală adoptate, tinde să protejeze persoana vătămată prin săvârșirea faptelor penale.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul inculpat A. împotriva încheierii din data de 07 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 90 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul inculpat A. împotriva încheierii din data de 07 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 90 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 ianuarie 2023.

§ Cauze similare