ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța din data de 13 martie 2025 emisă în dosarul nr. x, printre altele, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, a dispus:

- clasarea cauzei față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. și de art. 18

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 din C. pen.

- clasarea cauzei față de inculpata B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. și de art. 18

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 din C. pen.

- clasarea cauzei față de inculpata C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. și de art. 18

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 din C. pen.

Totodată, a menținut măsurile asigurătorii a sechestrului asigurător și a popririi, până la concurența sumei de 14.866.500 RON, în vederea reparării pagubei produse, asupra bunurilor mobile și imobile aparținându-i inculpatului A., conform dispozitiv.

În temeiul art. 275 alin. (3) și (5) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut, în esență, că, la data de 08.01.2015, a fost înregistrat pe rolul Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de organele de urmărire penală cu privire la faptul că reprezentanți ai D. au obținut fonduri europene pentru realizarea a două proiecte, sens în care au prezentat acte sau declarații false, inexacte sau incomplete și că sumele obținute au fost folosite în alt scop decât cel alocat.

Prin ordonanța din data de 18.02.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 18

1

și art. 18

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. și art. 35 din C. pen.

Prin ordonanța nr. 7/P/2015 din data de 21.01.2016 s-a dispus extinderea urmăririi penale în cauză cu privire la săvârșirea infracțiunilor de deturnare de fonduri, prev. de art. 307 alin. (2) din C. pen., spălarea banilor, prev. de art. 29 lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 5 din C. pen., efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană ori încheierea de tranzacții financiare, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cumpărare de influență, prev. de art. 292 din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, trafic de influență, prev. de art. 291 din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 alin. (1) din C. pen., favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., fals în declarații, prev. de art. 326 din C. pen. rap. la art. 28 din Legea nr. 176/2010, și abuz în serviciu, prev. de art. 13

2

din Legea 78/2000 rap. la art. 297 din C. pen.

Prin ordonanța din data de 09.02.2016 s-a dispus extinderea urmăririi penale, printre altele, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 18

1

și art. 18

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen., art. 35 din C. pen. și art. 38 din C. pen. față de E., F., A., B., C..

Cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 18

1

și art. 18

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., art. 35 din C. pen. și art. 38 din C. pen. (împreună cu alte infracțiuni reținute în sarcina inculpaților), a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de E. și C. prin ordonanțele din data de 25.02.2016, față de A. și B. prin ordonanțele din data de 12.05.2016 și față de F. prin ordonanța din data de 17.05.2016.

La data de 18.07.2016 a fost emis rechizitoriul nr. x/2015 și a fost sesizată înalta Curte de Casație și Justiție cu judecarea cauzei.

Prin încheierea din data de 11.10.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, în temeiul art. 345 alin. (1)-(3) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a admis, în parte, cererile și excepțiile formulate în procedura camerei preliminare, printre alții, și de către inculpații A., B. și C. și, în consecință, a constatat neregularitatea rechizitoriului nr. x din data de 18.07.2016 emis de PÎCCJ - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în ceea ce privește descrierea faptelor reținute în sarcina inculpaților, indicarea încadrării juridice, precum și indicarea și analiza mijloacelor de probă.

Prin încheierea nr. 1035 din data de 22.11.2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală a dispus restituirea cauzei privindu-i, printre alții, și pe inculpații C., A. și B. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, întrucât nu au fost înlăturate neregularitățile constatate anterior.

Prin încheierea nr. 12/C din data de 03.02.2017, Înalta Curte de Casație si Justiție, secția penală a admis, în parte, contestația formulată de Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii nr. 1035/22.11.2016 și a încheierii din data de 11.10.2016 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, dar a menținut dispoziția de restituire a cauzei, în limitele dispuse prin încheierea nr. 1035/22.11.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Prin ordonanța din data de 02.08.2017 a procurorului șef al secției de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție s-a dispus reluarea urmăririi penale cu privire infracțiunile cu care a fost sesizată instanța de judecată.

După reluarea urmăririi penale, s-a dispus disjungerea cauzei față de mai mulți inculpați, fiind înregistrate dosarele nr. x/2017, y/2018, z/2019, w/2019, t/2019, s/2019 și x. În aceste dosare s-au dispus, ulterior, soluții de clasare astfel că, la acest moment, dosarul penal nr. x are ca obiect (doar) săvârșirea infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene prevăzute de art. 18

1

și art. 18

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., art. 35 din C. pen. și art. 38 din C. pen. de către inculpații E., F., A., B. și C..

Potrivit ordonanțelor prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale și situației de fapt reținute în cursul urmăririi penale, infracțiunile prevăzute de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 reținute în sarcina inculpaților constau în următoarele:

- inculpatul A. -în perioada 20.05.2010-27.10.2014, în calitate de manager al proiectului "Acces pe piața muncii - O șansă pentru tine", ID x, a obținut pe nedrept fonduri din bugetul comunității europene, prin determinarea stabilirii grupurilor țintă cu persoane fictive sau care nu aveau cunoștință de implicarea în proiecte cu fonduri europene, în baza întocmirii unor documente care nu corespundeau realității și prin întocmirea și semnarea cererilor de rambursare către autoritatea de management având la bază documente justificative (liste grupuri țintă, certificate și diplome cursuri de calificare) care nu corespundeau realității, având ca urmare prejudicierea bugetului comunităților europene și a bugetului național cu suma de 14.866.500 RON, aferentă proiectului "Acces pe piața muncii- O șansă pentru tine" - ID x;

- inculpata C. -în perioada 20.05.2010-27.10.2014, în calitate de manager general al D., a obținut pe nedrept fonduri din bugetul comunității europene aferente proiectelor "Antreprenoriatul social, o șansă pentru comunitățile de romi" și "Acces pe piața muncii - O șansă pentru tine", prin determinarea stabilirii grupurilor țintă cu persoane fictive sau care nu aveau cunoștință de implicarea în proiecte cu fonduri europene, în baza întocmirii unor documente care nu corespundeau realității și prin întocmirea și semnarea cererilor de rambursare către autoritatea de management, având la bază documente justificative (liste grupuri țintă, certificate și diplome cursuri de calificare) care nu corespundeau realității, cu consecința prejudicierii bugetului comunităților europene și bugetului național cu suma totală de 27.250.708,72 RON (12.384.208,72 RON aferentă proiectului "Antreprenoriatul social, o șansă pentru comunitățile de romi" - ID x și 14.866.500 RON aferentă proiectului "Acces pe piața muncii - O șansă pentru tine" - ID x);

- inculpata B. -în perioada 20.05.2010-27.10.2014, a obținut pe nedrept fonduri din bugetul comunității europene pentru proiectele "Antreprenoriatul social, o șansă pentru comunitățile de romi" și "Acces pe piața muncii - O șansă pentru tine", prin determinarea stabilirii grupurilor țintă cu persoane fictive sau care nu aveau cunoștință de implicarea în proiecte cu fonduri europene, în baza întocmirii unor documente care nu corespundeau realității, prin întocmirea și semnarea cererilor de rambursare către autoritatea de management, având la baza documente justificative (liste grupuri țintă, certificate și diplome cursuri de calificare) care nu corespundeau realității, având ca urmare prejudicierea bugetului comunităților europene și bugetului național cu suma totală de 27.250.708,72 RON (12.384.208,72 RON aferentă proiectului "Antreprenoriatul social, o șansă pentru comunitățile de romi" - ID x și 14.866.500 RON aferentă proiectului "Acces pe piața muncii - O șansă pentru tine" - ID x).

Totodată, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 18

2

din Legea nr. 78/2000, s-a reținut în sarcina inculpaților următoarea situație de fapt:

- inculpatul A. -în perioada 15.09.2010-27.10.2014, în calitate de manager al proiectului "Acces pe piața muncii - O șansă pentru tine" - ID x, a schimbat destinația fondurilor obținute în cadrul proiectului prin determinarea persoanelor angajate în cadrul acestuia, ca un procent din salariul încasat să fie plătit cu titlu de donație către D., valoarea totală a donațiilor primite de asociație în această modalitate fiind de 935.791 RON, respectiv prin încheierea, în cadrul aceluiași proiect, a unui număr de 17 contracte de împrumut fictive (2/03.10.2012, 65/24.10.2012, 53/03.10.2013, 3/03.10.2012, 10/10.10.2012, 8/10.10.2012, 17/10.05.2013, 18/10.05.2013, 5/03.10.2012, 6/10.10.2012, 13/24.10.2012, 7/10.10.2012, 15/24.10.2012, 16/24.10.2012, 11/10.10.2012, 12/24.10.2012, 4/03.10.2012) și retragerea, în baza acestora, din conturile D. deschise la G., a sumei de 846.000 RON, în zilele de 22.10.2014 și 23.10.2014, sub pretextul restituirii unor datorii inexistente, sumele retrase provenind din plățile efectuate de către Ministerul Fondurilor Europene în data de 20.10.2014 (aferente cererii de rambursare nr. x), în cuantum de 1.588.445,86 RON și 157.099,04 RON;

- inculpata C. -în calitate de manager general al D., în perioada 20.05.2010-27.10.2014, a schimbat destinația fondurilor europene obținute în cadrul proiectelor "Antreprenoriatul social, o șansă pentru comunitățile de romi" și "Acces pe piața muncii - O șansă pentru tine", prin determinarea persoanelor angajate în cadrul proiectelor să vireze D., cu titlu de donație, un procent din cuantumul sumelor primite de aceștia ca salariu, valoarea totală a donațiilor primite de asociație în această modalitate fiind de 1.364.098,11 RON (428.307,11 RON aferentă proiectului "Antreprenoriatul social, o șansă pentru comunitățile de romi" și 935.791 RON aferentă proiectului "Acces pe piața muncii - O șansă pentru tine"), pentru a se crea imaginea falsă a unor proiecte eligibile, respectiv prin încheierea și semnarea, în cadrul proiectului "Acces pe piața muncii - O șansă pentru tine" - ID x, a unui număr de 17 contracte de împrumut fictive (2/03.10.2012, 65/24.10.2012, 53/03.10.2013, 3/03.10.2012, 10/10.10.2012, 8/10.10.2012, 17/10.05.2013, 18/10.05.2013, 5/03.10.2012, 6/10.10.2012, 13/24.10.2012, 7/10.10.2012, 15/24.10.2012, 16/24.10.2012, 11/10.10.2012, 12/24.10.2012, 4/03.10.2012) și retragerea, în baza acestora, din conturile D. deschise la G., a sumei de 846.000 RON, în datele de 22.10.2014 și 23.10.2014, sub pretextul restituirii unor datorii inexistente, sumele retrase provenind din plățile efectuate de către Ministerul Fondurilor Europene în data de 20.10.2014 (aferente cererii de rambursare nr. x), în cuantum de 1.588.445,86 RON și 157.099,04 RON;

- inculpata B. -în calitate de membru în cadrul proiectelor "Antreprenoriatul social, o șansă pentru comunitățile de romi" și "Acces pe piața muncii - O șansă pentru tine", în perioada 20.05.2010-27.10.2014, a schimbat destinația fondurilor europene obținute în cadrul celor două proiecte sus-menționate prin determinarea persoanelor angajate în cadrul proiectelor ca un procent din salariul încasat să fie plătit cu titlu de donație către D. din cuantumul sumelor primite de aceștia ca salariu, totalizându-se un cuantum al donațiilor în sumă totală de 1.364.098,11 RON (428.307,11 RON aferentă proiectului "Antreprenoriatul social, o șansă pentru comunitățile de romi", și 935.791 RON aferentă proiectului "Acces pe piața muncii- O șansă pentru tine"), pentru a se crea imaginea falsă a unor proiecte eligibile.

Procurorul de caz a reținut că infracțiunea prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este sancționată cu o pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 7 ani, astfel că termenul general de prescripție a răspunderii penale incidente este de 8 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. (8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani).

A mai reținut că în cazul infracțiunii prev. de art. 18

2

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, care este sancționată cu o pedeapsă cu închisoarea de la 1 la 5 ani, termenul general de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. (5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani).

Având în vedere că infracțiunile prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 18

2

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 s-au epuizat la datele de 27.10.2014 pentru inculpații A., B. și C. (printre alții), procurorul de caz a constatat că termenele generale de prescripție s-au împlinit la datele de 26.10.2022 și 26.10.2019.

A mai arătat procurorul de caz că termenele de prescripție menționate anterior sunt cele incidente în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru forma simplă a infracțiunilor prevăzute de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 și de art. 18

2

din Legea nr. 78/2000 întrucât, în încadrarea juridică din actele procesuale prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați, nu s-a reținut vreunul dintre alineatele din normele de incriminare corespunzătoare formei simple sau agravate.

Așadar, a apreciat că, într-o astfel de situație, concluzia nu poate fi decât aceea că s-a avut în vedere forma simplă a infracțiunilor, cu atât mai mult cu cât, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 18

2

din Legea nr. 78/2000, valoarea prejudiciului nu depășea suma de 2.000.000 RON.

Însă, având în vedere că valoarea prejudiciului reținut ca fiind cauzat prin comiterea infracțiunii prevăzute de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 era mai mare de 2.000.000 RON, procurorul a apreciat că s-ar fi impus reținerea formei agravate a infracțiunii, conform art. 18

1

alin. (3) din Legea nr. 78/2000, caz în care pedeapsa prevăzută de lege pentru comiterea acesteia era închisoarea de la 3 ani la 10 ani și 6 luni (limitele de pedeapsă de la art. 18

1

alin. (1), închisoarea de la 2 la 7 ani, majorate cu jumătate).

Termenul general de prescripție a răspunderii penale corespunzător acestor limite mai mari de pedeapsă este de 10 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. (10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 20 de ani).

Procurorul de caz a constatat că și acest termen prescripție a răspunderii penale, de 10 ani, s-a împlinit în cauză la data de 26.10.2024 pentru inculpații A., B. și C. (printre alții).

În susținerea concluziei că în prezenta cauză se aplică termenele generale de prescripție a răspunderii penale, și nu termenele speciale, procurorul a făcut trimitere la:

- Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din data de 25 iunie 2018, prin care s-a constatat că soluția legislativă care o prevede prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională iar, prin Decizia nr. 358/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din data de 09 iunie 2022, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale;

- Decizia nr. 67/25.10.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, prin care s-a stabilit că "normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, și art. 5 din C. pen..";

- Decizia nr. 16/16.09.2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.229 din 6 decembrie 2024, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și a stabilit că:

"1. Actele de procedură emise anterior datei de 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018 a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018) au efect întreruptiv al prescripției răspunderii penale, indiferent de valoarea prejudiciului, fără a fi necesară evaluarea în concret a unui risc sistemic de impunitate, în toate cauzele având ca obiect infracțiuni contra intereselor financiare ale Uniunii Europene și infracțiuni de corupție numai dacă legea penală mai favorabilă stabilită în mod global potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 (publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014) este C. pen. sau legislația specială conținând dispoziții penale în forma în vigoare între 1 februarie 2014 și 24 iunie 2018. 2. Actele de procedură pentru care există obligația legală de a fi comunicate suspectului sau inculpatului ulterior datei de 30 mai 2022 (data publicării Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2022) întrerup curgerea termenului de prescripție a răspunderii penale numai cu privire la faptele comise începând cu data de 30 mai 2022 ori cu privire la faptele săvârșite anterior numai dacă legea penală mai favorabilă stabilită în mod global potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 (publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014) este C. pen. sau legislația specială conținând dispoziții penale în forma în vigoare începând cu data de 30 mai 2022."

- Decizia nr. 37/17.06.2024 privind aplicarea principiului mitior lex în materia întreruperii cursului prescripției, dată prin Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în limitele rezultate din Hotărârea Curții de Justiție pronunțată în 24 iulie 2023 în Cauza C-107/23 PPU, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că:

"1. Instanțele de judecată nu pot lăsa neaplicată dezlegarea chestiunii de drept privitoare la aplicarea principiului mitior lex în materia întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, dată prin Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în limitele rezultate din hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în 24 iulie 2023 în Cauza C-107/23 PPU (limite prevăzute în dispozitivul hotărârii la pct. 1 teza a II-a). 2. Dezlegarea dată prin Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală se va aplica în condițiile stabilite de aceasta și actelor de procedură efectuate înainte de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale.".

Prin urmare, procurorul de caz a apreciat că din deciziile amintite mai sus rezultă că, în privința instituției întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. (1) din C. pen., potrivit cărora, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, principiul legii penale mai favorabile reglementat de art. 5 din C. pen., normă de drept substanțial, fiind aplicabil inclusiv în cazul infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, orientare care reiese și din practica Curții de Justiție a Uniunii Europene anterioară hotărârii acestei instanțe europene din data de 24 iulie 2023, pronunțată în Cauza C-107/23 PPU, întrucât prin aceste decizii se recunoșteau efectele principiului legii penale mai favorabile și în cazul prescripției răspunderii penale, în situația în care înseși normele de drept interne din această materie, ale statului în cauză, erau considerate ca fiind norme de drept substanțial.

Ca atare, legea penală mai favorabilă incidentă în prezenta cauză, din punctul de vedere al cauzelor întreruptive a cursului prescripției răspunderii penale, este C. pen. în forma în vigoare în perioada cuprinsă între 25 iunie 2018 și 30 mai 2022, perioadă în care fondul activ al legislației nu a (mai) conținut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.

S-a constatat, astfel, că termenele de prescripție pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 18

1

alin. (1) și de art. 18

2

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 din prezenta cauză s-au împlinit la datele de 26.10.2022, 25.05.2022, 26.10.2019 și 18.12.2018 și că aceste termene generale s-au împlinit chiar dacă s-ar lua în considerare suspendarea care a operat în perioada 16.03.2020-14.05.2020, conform Decretului Președintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgență și Decretului Președintelui României nr. 240/16.04.2020 privind prelungirea stării de urgență, inclusiv în ipoteza reținerii unui termen general de prescripție de 10 ani, corespunzător infracțiunii prev. de art. 18

1

alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Pentru acest motiv, procurorul de caz a dispus o soluție de clasare față de inculpații A., C. și B., printre alții, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 18

1

și de art. 18

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen. și art. 38 din C. pen.

Totodată, s-a reținut că prin ordonanța nr. 7/P/2015 din data de 22.02.2016 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 249 din C. proc. pen. și art. 254 din C. proc. pen., instituirea sechestrului asigurător și a popririi asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpatului A., până la concurența sumei de 14.866.500,00 RON, în vederea garantării reparării pagubei produse prin săvârșirea infracțiunilor, măsura asigurătorie fiind pusă în aplicare prin procesul-verbal din data de 12.05.2016.

Prin ordonanța nr. 7/P/2015 din data de 25 august 2021, s-a dispus menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului asigurător și a popririi asupra bunurilor mobile și imobile, până la concurența sumei de 14.866.500 RON, în vederea reparării pagubei produse, instituită prin ordonanța nr. 7/P/2015 din data de 22.02.2016 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție și pusă în aplicare prin procesul-verbal din data de 12.05.2016 privind aplicarea măsurilor asigurătorii, asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului A..

Ulterior, prin ordonanțe succesive, constatându-se că subzistau temeiurile care au determinat menținerea măsurilor asigurătorii, s-a dispus menținerea acestora, potrivit art. 250

2

din C. proc. pen.. În acest sens, prin ordonanța nr. x din data de 21 ianuarie 2025 s-a dispus menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului asigurător și a popririi asupra bunurilor mobile și imobile, până la concurența sumei de 14.866.500 RON, în vederea reparării pagubei produse, asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului A., pentru a evita distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestora.

S-a mai reținut că la data de 02.09.2016, Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Capital Uman (în prezent, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene) a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal, pentru fiecare dintre cele două proiecte care fac obiectul cauzei, indicând și sumele aferente acestora.

Ca urmare, în temeiul art. 315 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., procurorul de caz a dispus menținerea măsurilor asigurătorii, care vor înceta de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției.

Împotriva ordonanței de clasare din data de 13 martie 2025 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în dosarul nr. x, inculpații A., B. și C. au formulat plângere în temeiul art. 339 din C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanța nr. 37/II-2/2025 din 27 mai 2025, emisă de procurorul șef al secției de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, s-a dispus, în baza art. 339 din C. proc. pen., raportat la art. 22

2

alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, respingerea plângerilor formulate de C. și B. împotriva soluției dispuse prin ordonanța din 13.03.2025 în dosarul nr. x al Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție.

Prin ordonanța nr. 49/II-2/2025 din 27 mai 2025, emisă de procurorul șef al secției de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, s-a dispus, în baza art. 339 din C. proc. pen., raportat la art. 22

2

alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, respingerea plângerii formulate de A. împotriva soluției dispuse prin ordonanța din 13.03.2025 în dosarul nr. x al Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție.

Având în vedere că temeiurile care au stat la baza respingerii plângerilor formulate de inculpați sunt similare, acestea vor fi analizate în mod concomitent, cu efectuarea unor precizări suplimentare atunci când situația o impune.

Așadar, pentru a dispune astfel, procurorul ierarhic superior a reținut că, la data de 09.04.2025, la secția de combaterea infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție a fost înregistrată plângerea formulată de C. și B. împotriva ordonanței de clasare nr. x din data de 13.03.2025, prin care s-a solicitat:

- constatarea nelegalității administrării procedeului probator, constând în interceptările convorbirilor telefonice efectuate în baza mandatelor de supraveghere emise de către ÎCCJ în dosarele nr. x/2015 și y/2015 și, în consecință, constatarea nulității probelor administrate la urmărirea penală prin aceste mijloace probatorii, precum și excluderea din ansamblul probator a acestora și a transcrierilor acestor convorbiri, ca și probe derivate obținute în mod direct din probele obținute în mod nelegal, precum și îndepărtarea fizică acestora din cuprinsul materialului probator;

- admiterea plângerii, desființarea ordonanței atacate și schimbarea temeiului juridic al soluției de clasare din art. 314 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza 1 din C. proc. pen., în art. 314 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. -fapta nu există.

În susținerea solicitării, petentele au criticat soluția dispusă în dosarul nr. x/2015 pentru nelegalitate și netemeinicie arătând, în esență, că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt nelegale, având în vedere că toate măsurile de supraveghere tehnică autorizate în dosarul nr. x/2015, constând în interceptarea convorbirilor telefonice, au fost încuviințate după data de 01.02.2014, data intrării în vigoare a noului C. proc. pen., motiv pentru care au apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 139 și urm. din C. proc. pen., deoarece interceptarea propriu-zisă a fost efectuată de către un organ al statului fără atribuții de cercetare penală - cu referire la deciziile CCR 51/2016, 302/2017, 21 și 22/2018.

Referitor la schimbarea temeiului juridic al soluției de clasare, petentele au susținut, în esență, că procurorul de caz nu a remediat neregularitățile reținute de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea de restituire, apreciind că urmărirea penală este în continuare viciată în privința descrierii necorespunzătoare a faptelor prev. de art. 18

1

și art. 18

2

din Legea nr. 78/2000 în privința tuturor inculpaților pentru care, anterior, se dispusese trimiterea în judecată.

S-a mai reținut că, în finalul plângerii, referindu-se la împrejurările în care se poate dispune o soluție de clasare, respectiv, după ce se constată că urmărirea penală este completă și au fost administrate în mod legal toate probele, ținând cont și de incidența cazului de împiedicare a exercitării acțiunii penale în continuare - prescripția răspunderii penale, dar și de constatările judecătorului de cameră preliminară, în sensul nedescrierii faptei, neremediată nici până în momentul de față, petentele au solicitat schimbarea temeiului soluției de clasare, în principal, prin raportare la disp. art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. -fapta nu există, iar în subsidiar, prin raportare la disp. art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. -nu există probe.

Totodată, a reținut că, la data de 16.04.2025, la secția de combaterea infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție a fost înregistrată plângerea formulată de A. împotriva aceleiași ordonanțe de clasare nr. 7/bis/2/P/2015 din data de 13.03.2025, prin care s-a solicitat:

- admiterea plângerii, desființarea ordonanței atacate și schimbarea temeiului juridic al soluției de clasare din art. 314 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza 1 din C. proc. pen., în art. 314 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. -fapta nu există.

- desființarea dispoziției de menținere a sechestrului asigurător asupra bunurilor sale.

Se observă că petentul a criticat soluția dispusă în dosarul nr. x/2015 pentru nelegalitate și netemeinicie invocând, în esență, motive similare cu cele ale petentelor C. și B., astfel încât acestea nu vor fi reluate.

Suplimentar, petentul A. a solicitat desființarea dispoziției de menținere a sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor sale.

Examinând plângerile, ordonanța și actele dosarului, procurorul ierarhic superior a constatat că procurorul de caz a dispus, în mod just, soluția de clasare în raport de datele speței și a reținut că nu există niciun indiciu de natură a conduce la identificarea vreunui viciu de natură substanțială ori procedurală apt să conducă la infirmarea acesteia.

În concret, analizând conținutul ordonanței atacate prin prisma criticilor invocate și raportat la materialul de urmărire penală efectuat în cauză, procurorul ierarhic superior a constatat că plângerile formulate de petenții A., B. și C. împotriva soluției dispuse în dosarul nr. x/2015 sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, s-a arătat că în practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ex. încheierea penală nr. 253 din data de 15 iunie 2022 și încheierea de cameră preliminară din data de 28 aprilie 2022 ale Înaltei Curți, secția penală, pronunțate în dosarul nr. x/2021, definitive prin încheierea nr. 3C emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/202l/a1.1), ulterioară deciziilor invocate de petenți, s-au respins cererile și excepțiile inculpaților invocate cu privire la calitatea de beneficiar secundar al SRI acordată de DNA pe parcursul punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică, cu argumentarea, în esență, că desemnarea în calitate de beneficiar secundar, așa cum sugerează și denumirea, este o operațiune subsecventă obținerii probelor rezultate din punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică în cauză, iar permiterea accesului unui serviciu de informații la datele rezultate poate ridica probleme de legalitate în procedurile în care ele ar putea fi folosite de acesta, fără a afecta valabilitatea lor în procesul penal.

S-a mai arătat că, în același context, al punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică, judecătorul de cameră preliminară a constatat că legalitatea procedeului probator efectuat în cauză nu este afectată de pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 55/2022, întrucât prin decizia menționată, Curtea Constituțională a sancționat omisiunea legiuitorului de a reglementa o procedură de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică potrivit normelor constituționale într-un interval de 6 ani de la data adoptării O.U.G. nr. 6/2016 și că s-a rezumat la aprobarea "soluției de urgență" prin Legea pentru aprobarea actului normativ menționat.

Cu toate acestea, instanța de contencios constituțional a acceptat faptul că opțiunea legiuitorului de a grefa activitatea de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică pe activitatea principală a C.N.I.C. a avut ca temei situația extraordinară existentă la data adoptării O.U.G. nr. 6/2016, dispozițiile acesteia fiind menite să reglementeze o situație tranzitorie (par. 202).

În consecință, s-a constatat că judecătorul de cameră preliminară a reținut că instanța de contencios constituțional nu a sancționat prin prisma unui viciu de neconstituționalitate procedura de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică prin intermediul C.N.I.C, ci omisiunea legiuitorului de a reglementa prin lege această procedură pentru un interval de timp care a excedat duratei rezonabile pentru o situație tranzitorie (par. 207).

Concluzia expusă pare a fi întărită și prin aceea că prin Decizia nr. 55/2022, Curtea Constituțională a constatat ca sunt neconstituționale dispozițiile art. IV pct. 1 fraza a treia din O.U.G. nr. 6/2016 care se refereau la verificarea modului de punere în aplicare în cadrul Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor a executării supravegherii tehnice, fără să extindă constatarea și la fraza a doua din același articol care se referea la punerea efectivă în aplicare a măsurilor și care prevedea "La cererea organelor de urmărire penală, Centrul asigură accesul nemijlocit și independent al acestora la sistemele tehnice în scopul executării supravegherii tehnice prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen..".

Or, în raport cu cele expuse, judecătorul de cameră preliminară nu a constatat vreo cauză de nelegalitate a procedurii de punere în executare a măsurilor de supraveghere tehnică emise potrivit C. proc. pen. în prezentul dosar, întrucât normele legale care permiteau recurgerea la sistemul constituit în cadrul C.N.I.C. s-au bucurat de prezumția de constituționalitate în perioada cât au fost în vigoare, iar decizia Curții Constituționale produce efecte numai pentru viitor. Chiar din aspectele prezentate în plângerea analizată ar rezulta că măsurile de supraveghere tehnică anterioare Deciziei Curții Constituționale nr. 51/2016 au fost puse în executare prin recepționarea prin propria structură (Serviciul Tehnic) a semnalului de comunicații interceptat cu sprijinul tehnic al S.R.I.

În raport cu aceste aspecte, procurorul ierarhic superior a apreciat că nu se identifică nicio încălcare a vreunei dispoziții legale privind punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică în dosarul de urmărire penală, acestea încadrându-se totodată și în exigențele care derivă din deciziile Curții Constituționale nr. 51/2016 și nr. 26/2019.

În ceea ce privește solicitarea de schimbare a temeiului clasării dispuse cu privire la cei 3 petenți, din cuprinsul ordonanței criticate se observă că, în mod corect, raportat la data/perioada săvârșirii faptelor, pentru infracțiunile de care au fost acuzați s-a dispus clasarea, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

După analiza jurisprudenței Curții Constituționale și a instanței supreme în materia normelor care reglementează prescripția răspunderii penale în dreptul penal național, s-a conchis în ordonanță faptul că instituția prescripției răspunderii penale este una de drept substanțial, fiind aplicabilă regula mitior lex cuprinsă în art. 5 alin. (1) din C. pen., dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ce nu includeau vreo cauză de întrerupere a cursului termenului de prescripție reprezentând legea penală mai favorabilă în prezenta cauză, iar prescripția specială nu va opera, prescripția răspunderii penale urmând a fi evaluată în cauză prin raportare la termenele generale prevăzute de art. 154 din C. pen.

Procurorul ierarhic superior a mai reținut că insuficienta descriere a probatoriului la care fac referire petenții nu poate conduce la infirmarea ordonanței, pe de o parte, întrucât standardul probatoriu al unei analize efectuate într-o soluție de netrimitere în judecată nu este același cu cel specific unei soluții de trimitere în judecată, iar pe de altă parte, întrucât în cauză s-au administrat multiple mijloace de probă.

Astfel, s-a reținut că în ordonanța criticată procurorul de caz realizează inclusiv o combatere a unor aspecte invocate în timpul urmăririi penale și o analiză a principalelor teze probatorii raportat la specificul învinuirii principale care viza o fraudă la regimul fondurilor europene.

Contrar susținerilor petenților privind aprecierea greșită a probatoriului realizată de către procurorul de caz, procurorul ierarhic superior a arătat că probele nu au o valoare probatorie dinainte stabilită și se analizează de organul judiciar în condițiile art. 103 din C. proc. pen. privind aprecierea probelor.

Totodată, a constatat că nu se identifică niciun argument obiectiv din care să rezulte că procurorul de caz a emis o ordonanță nelegală sau neîntemeiată, aspect care ar fi impus infirmarea soluției.

Deopotrivă, s-a reținut că ordonanța criticată întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 286 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 315 alin. (2) din C. proc. pen.

Suplimentar, cu privire la desființarea dispoziției de menținere a sechestrului asigurător asupra bunurilor petentului A., procurorul ierarhic superior a notat dispozițiile art. 315 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., parcursul istoric al instituirii și, ulterior, al menținerii măsurilor asigurătorii în cauză, conform dispozițiilor procesual penale în vigoare raportat și la cererea de constituire ca parte civilă în cauză a Ministerului Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Capital Uman (în prezent, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene) și a apreciat că procurorul care a efectuat urmărirea penală a făcut în mod judicios aplicarea dispozițiilor art. 315 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen. și a dispus menținerea măsurilor asigurătorii, cu precizarea că acestea vor înceta de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției.

Atât împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța din data de 13 martie 2025 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în dosarul nr. x, cât și împotriva soluției dispuse de procurorul ierarhic superior au formulat plângere, prin cereri distincte, petenții A., B. și C. în condițiile art. 340 din C. proc. pen.

Având în vedere caracterul similar al nemulțumirilor formulate de petenți, vom analiza în mod concomitent criticile acestora, incluzând, atunci când se impune, precizările suplimentare relevante.

Astfel, toți cei trei petenți au solicitat admiterea plângerii, desființarea ordonanței atacate și schimbarea temeiului juridic al soluției de clasare din art. 314 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza I din C. proc. pen., în art. 314 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. -fapta nu există.

În plus, petentul A. a criticat faptul că procurorul nu a făcut aplicarea dispozițiilor articolului 18 din C. pen., ceea ce l-a lipsit de posibilitatea de a solicita continuarea procesului penal, instituție aplicabilă și în cursul urmăririi penale.

Prioritar, toți cei trei petenți au criticat legalitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale, arătând că o parte dintre mijloacele de probă administrate în cauză au fost obținute prin punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică de către organe ale statului care nu fac parte din categoria organelor de urmărire penală.

În acest sens, în temeiul dispozițiilor art. 366 din C. proc. pen., raportat la art. 102 alin. (2)-(4) din același cod, precum și având în vedere deciziile Curții Constituționale nr. 51/2016, nr. 302/2017, nr. 21 și nr. 22/2018, nr. 91/2018, nr. 802/2018 și nr. 26/2019, apărarea petenților a apreciat că, urmare a restituirii cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul de caz ar fi trebuit să constate cu prioritate următoarele:

• nelegalitatea administrării procedeului probator constând în interceptările convorbirilor telefonice efectuate în baza mandatelor de supraveghere emise de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarele de urmărire penală nr. 7/P/2015 și nr. 617/P/2015 și, în consecință,

• nulitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale prin aceste mijloace probatorii, inclusiv a transcrierilor aferente, ca probe derivate obținute în mod direct din mijloace de probă nelegal administrate, cu înlăturarea lor fizică din dosar.

Așadar, petenții au solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. și, respectiv, a dispozițiilor art. 102 alin. (2)-(4) din același cod, cu referire la deciziile Curții Constituționale nr. 51/2016, nr. 302/2017, nr. 21 și nr. 22/2018, și să se dispună în consecință, conform celor anterior menționate.

Sub aspectul schimbării temeiului soluției de clasare pronunțate prin ordonanța atacată, ca urmare a reaprecierii materialului probator deja administrat, s-a arătat că orice reapreciere a probatoriului trebuie realizată în contextul continuării procesului penal, inclusiv prin administrarea de probe suplimentare (petentul A.), având în vedere că proiectul reținut de procuror ca fraudat constituind, în realitate, un succes recunoscut de POSDRU ca model de bune practici. În sprijinul acestei afirmații, petenții au depus anterior acte doveditoare, ignorate însă de procuror, fapt evidențiat prin lipsa mențiunii acestora în ordonanța de clasare.

De asemenea, petentul A. a subliniat că, deși termenul de prescripție poate opri continuarea acțiunii penale, legiuitorul a lăsat la latitudinea persoanei cercetate dreptul de a opta între încetarea și continuarea procesului penal, cu impact direct asupra laturii subiective a infracțiunilor reținute.

În fine, în concret, apărarea petenților a arătat că prezenta cauză se află în al doilea ciclu procesual, după ce judecătorul de cameră preliminară din primul ciclu a restituit cauza la parchet, constatând neregularități ale rechizitoriului.

Totodată, s-a evidențiat că acuzația din ordonanța de clasare reproduce, aproape integral, conținutul acuzației inițiale, fără modificări semnificative, în pofida dispoziției instanței supreme de a remedia neregularitățile de către parchet.

S-a mai arătat că, spre deosebire de rechizitoriu, unde rapoartele de constatare ale specialiștilor DNA au fundamentat acuzația, ordonanța de clasare se bazează predominant pe memoriile și notele inculpaților, cărora procurorul le-a atribuit valoare probatorie fără coroborare și fără identificarea elementelor materiale ale infracțiunilor. S-a apreciat că această neregularitate decurge direct din nedescrierea acuzației penale în mod corespunzător și face imposibilă corespondența între probele administrate și acuzația din ordonanță.

Or, judecătorul de cameră preliminară a constatat că precizările DNA formulate ulterior au fost nesistematizate și lipsite de o ordine logică, îngreunând înțelegerea acuzației concrete pentru fiecare inculpat.

În aceste condiții, având în vedere că urmărirea penală este completă, probele administrate sunt legale, iar neregularitățile privind descrierea faptelor nu au fost remediate, petenții au solicitat schimbarea temeiului soluției de clasare, astfel:

- într-o teză principală: clasarea cauzei în temeiul articolului 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., deoarece fapta nu există, nefiind îndeplinite condițiile de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunilor imputate.

- teza subsidiară: clasarea cauzei în temeiul articolului 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., având în vedere lipsa probelor privind săvârșirea de către cei trei petenți a infracțiunilor prevăzute de art. 18

1

și art. 18

2

din Legea nr. 78/2000.

Suplimentar, petentul A. a solicitat desființarea dispoziției de menținere a sechestrului asigurător asupra bunurilor sale.

În ceea ce privește ordonanțele procurorului ierarhic superior, petenții au apreciat că acestea sunt nelegale, netemeinice și nemotivate.

Analizând plângerile formulate, pe baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, constată că acestea sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Procedând, preliminar, la verificarea competenței sale în soluționarea plângerilor formulate de petenții A., B. și C., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că soluția de clasare ce face obiectul plângerii vizează pretinse infracțiuni comise, printre alții, și de către inculpatul E., deputat în Parlamentul României, care atrage, în condițiile art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., competența de judecată în primă instanță a instanței supreme, motiv pentru care soluționarea plângerilor de față revine acestei instanțe, potrivit art. 340 alin. (1) din C. proc. pen.

În consecință, constatându-se legal învestit, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu titlu preliminar, va determina coordonatele normative aplicabile în prezenta cauză, respectiv dispozițiile art. 336 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime și dispozițiile art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., care stabilesc că persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Astfel, deși judecătorul de cameră preliminară constată că plângerile formulate de petenți se referă atât la soluția de clasare dispusă prin ordonanța de clasare din data de 13 martie 2025 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în dosarul nr. x, cât și la ordonanțele nr. 37/II-2/2025 din 27 mai 2025 și nr. 49/II-2/2025 din 27 mai 2025, ambele emise de procurorul șef al secției de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, demersul judiciar al acestora nu poate