ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 66/F din data de 11.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I-a Penală, în dosarul nr. x/2019, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpata A. cu privire la infracțiunile de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și spălarea banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (actualmente încriminată prin art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019), ca efect al împlinirii termenului de prescripție generală a răspunderii penale.

În temeiul art. 291 alin. (2) C. pen. și art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 (art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002), rap. la art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpata A. a sumelor de 2.500.000 de euro, respectiv 900.000 de euro (în echivalent în RON la cursul oficial de schimb al BNR, de la data executării acestei măsuri de siguranță).

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., rap. la art. 249 alin. (1), (2), (4) din C. proc. pen., a fost menținută măsura asiguratorie a popririi luată față de inculpata A. prin ordonanța din 15.12.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție și măsura sechestrului asigurator instituită față de aceeași inculpată prin încheierea din data de 01.10.2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară al Curții de Apel București, în dosarul nr. x/2017, definitivă prin încheierea nr. 902 din 15.11.2018 a unui Complet de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, până la concurența sumelor de 2.500.000 de euro, respectiv 900.000 de euro (în echivalent în RON la cursul oficial de schimb al BNR de la data executării măsurii) în vederea executării măsurii de siguranță a confiscării speciale.

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpatul B. cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare aferente fazelor de urmărire penală, cameră preliminară și judecată în primă instanță au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 272 alin. (1) și (2) rap. la art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpata A., (avocat C.), în cuantum de 220 RON, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2017 din data de 18 iunie 2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților A. - cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de "trafic de influență", prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și "spălarea banilor", prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. și B. - cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de "mărturie mincinoasă", prev. de art. 273 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare a instanței, în sarcina inculpaților, în esență, s-au reținut, în fapt, următoarele:

Inculpata A. în toamna anului 2011, a acceptat promisiunea făcută de D., prin intermediul lui E. de a-i oferi suma de 5.000.000 de dolari pentru a-și exercita influența asupra factorilor de decizie din cadrul Ministerului Economiei și a celor din cadrul S.C. F. S.A., în vederea menținerii, în parametrii deja negociați (preț și cantitate de energie furnizată), a contractelor încheiate de firmele lui D. (între care S.C. G. SA) cu S.C. F. S.A., sumă din care a primit, în noiembrie 2011, în scopul arătat, prin intermediul lui E. și al H., suma de 3.800.000 dolari, dar și o creanță de 900.000 de euro, reprezentând banii împrumutați de D., prin firma sa I. (controlată prin interpuși) lui J., împrumut garantat cu un pachet de acțiuni la S.C. K. S.R.L.

Totodată, la finalul anului 2011 (luna noiembrie), inculpata A. a preluat de la o firmă controlată de D., respectiv de la I., o creanță de 900.000 de euro, folosindu-se de interpunerea lui L. și a firmei sale M., pentru a ascunde că era beneficiara reală a acestei sume, dar și adevărata natură a provenienței banilor. Creanța de 900.000 de euro reprezenta împrumutul acordat de D. lui J. în anul 2010, împrumut garantat cu un pachet majoritar de acțiuni la S.C. K. S.R.L.

Inculpatul B., cu ocazia audierii sale în calitate de martor în dosarul nr. x/2015, a făcut afirmații mincinoase cu privire la anumite aspecte esențiale (din care se deduce că A. este beneficiara reală a creanței cedate de I. către M.) despre care a fost întrebat. Astfel, inculpatul B. a declarat mincinos că:

- nu a avut și nu are cunoștință de împrejurarea că A. este beneficiara reală a creanței cedate de I. către M., creanță care i-ar fi permis acesteia să controleze S.C. K. S.R.L., să dobândească părți sociale ale societății comerciale, să se implice în politica editorială a cotidianului K.;

- nu a trimis-o pe H. la avocații (N. și O.) care se ocupau de întocmirea documentelor privind preluarea de către B. a părților sociale ale S.C. K. S.R.L. (inclusiv a datoriilor și a garanțiilor), astfel încât să-i comunice A. ce documente urmează a fi semnate, să o țină la curent cu evoluția negocierilor, a încheierii actelor;

- îi comunica A. date privind situația financiară a ziarului K. și indicatori de performanță, doar pentru a se lăuda, pentru a o încunoștința că publicației K. îi "merge bine".

- nu i-a cerut A. acordul pentru a publica anumite articole în K., ci doar s-a sfătuit, s-a consultat cu aceasta, doar "verifica veridicitatea" informațiilor obținute.

Pentru stabilirea acestei situații de fapt, procurorul de caz a avut în vedere mijloacele de probă atașate în volumele 1 - 41 ale dosarului de urmărire penală nr. x/P/2017.

În fața primei instanțe de judecată, după ce la termenul din data de 28 septembrie 2020 s-a dat citire actului de sesizare a instanței, după ce le-a pus în vedere inculpaților A. și B. dispozițiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., aceștia au precizat, în prezența apărătorilor lor aleși, că nu doresc să uzeze de procedura simplificată de judecare a cauzei, bazată pe recunoașterea învinuirii, fiind dispusă efectuarea cercetării judecătorești potrivit procedurii de drept comun, conform prevederilor art. 374 alin. (5) și 10 și art. 376 C. proc. pen.

Drept urmare, în cursul cercetării judecătorești, prima instanța a procedat, în mod nemijlocit, în condiții de publicitate și contradictorialitate, la ascultarea martorilor E., H., P., J., L., Q., N., O., R., S., T. și U..

În privința martorului V., din verificările efectuate în baza de date a D.E.P.A.B.D. a rezultat că acesta a decedat la data de 02 septembrie 2017, iar cu privire la martorul W., de asemenea, s-a constatat imposibilitatea de audiere în cursul cercetării judecătorești, din pricina unor probleme de sănătate care l-au împiedicat în mod obiectiv să se prezinte în fața instanței de fond, astfel încât, în raport cu aceste probe s-a dispus a se face aplicarea prevederilor art. 383 alin. (3) și (4) C. proc. pen., urmând ca la soluționarea cauzei să fie avute în vedere declarațiile date de acești martori în faza urmăririi penale.

Totodată, la solicitarea inculpatei A., încuviințată de către instanță, au fost audiați în apărare martorii X. și Y. și au fost comunicate de către Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, în plicuri sigilate, atât documentele cu caracter confidențial referitoare la acordarea statutului de martor amenințat persoanelor audiate sub identitatea protejată de Z., AA. și BB., cât și suporții optici conținând înregistrările audio-video ale declarațiilor acestor martori cu identitate protejată.

La termenul de judecată din data de 12 aprilie 2021, Curtea a adus la cunoștința părților faptul că într-o procedură nepublică, desfășurată în camera de consiliu, în contextul pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 248/2019, prin care a fost declarat neconstituțional textul art. 126 alin. (6) din C. proc. pen., a procedat la verificarea menținerii condițiilor care au justificat acordarea statutului de martor amenințat și instituirea unor măsuri de protecție pentru persoanele audiate sub numele de Z., AA. și BB., iar în urma ascultării nemijlocite a punctului de vedere exprimat personal de către fiecare dintre martorii cu identitate protejată, precum și a concluziilor procurorului, a hotărât,

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 08 aprilie 2021 (atașată în mapa de documente cu caracter confidențial), Curtea a apreciat că nu se mai mențin în actualitate condițiile care au justificat acordarea statului de martor amenințat pentru persoanele audiate sub numele de Z., AA. și BB., astfel că a ridicat statutul de martor protejat pentru cele trei mai sus menționate și a constatat încetată măsura de protecție a datelor de identitate ale martorilor, hotărâre care a fost luată, pe de o parte, în scopul respectării și garantării dreptului la apărare al inculpaților și la un proces echitabil, iar pe de altă parte, în vederea unei juste soluționări a cauzei, pentru lămurirea completă și corectă a tuturor circumstanțelor acesteia și aflarea adevărului judiciar în speță.

În acest context, Curtea a dispus introducerea datelor de identitate reală ale martorilor Z., AA. și BB. în sistemul informatic ECRIS, sens în care a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, să comunica, printr-un document public, aceste date în vederea citării și audierii martorilor în etapa procesuală a cercetării judecătorești.

Ca atare, printr-o adresă întocmită în data de 22 aprilie 2021 și primită la registratura instanței în data de 27 aprilie 2021, Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție a comunicat datele reale de identificare ale martorilor cu identitate protejată, sens în care a precizat că martorul audiat sub identitatea de Z. este D., martorul audiat sub identitatea de BB. este CC., iar martorul audiat sub numele de AA. este DD.

În continuare, după ce martorilor D., CC. și DD. li s-a adus la cunoștință de către instanță că prin încheierea din camera de consiliu din data de 08 aprilie 2021 s-a dispus ridicarea statutului de martor protejat ce le-a fost acordat de către organul de urmărire penală și s-a constatat încetată măsura de protecție a datelor lor de identitate, aceștia au fost citați și audiați în mod nemijlocit, sub identitatea lor reală.

În cadrul probei cu înscrisuri ce i-a fost încuviințată, inculpata A. a depus la dosarul cauzei, în xerocopie, contractele de vânzare-cumpărare de energie electrică, încheiate între S.C. F. S.A și S.C. G. S.R.L. cu anexele aferente.

Pe parcursul cercetării judecătorești în primă instanță, Curtea nu a putut proceda la audierea inculpaților, întrucât, deși în repetate rânduri acestora li s-a adus la cunoștință posibilitatea legală de a-și exercita dreptul la apărare prin formularea de declarații în legătură cu faptele pentru care au fost trimiși în judecată, aceștia, sub diverse pretexte, s-au prevalat în fapt de dreptul la tăcere.

La data de 07 aprilie 2022, inculpata A. a fost arestată pe teritoriul statului bulgar, ca urmare a emiterii pe numele acesteia de către Tribunalul București, secția I Penală, a mandatului european de arestare nr. x din 07 aprilie 2022, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/05 iunie 2018, motiv pentru care în vederea îndeplinirii procedurii de citare și a asigurării participării ei personale la judecarea cauzei, Curtea a procedat la emiterea și transmiterea către autoritățile judiciare bulgare a unui ordin european de anchetă. În baza acestei solicitări venite din partea instanței române, la termenul de judecată din data de 06 iunie 2022, a fost realizată o videoconferință cu Tribunalul din Blagoevgrad, în cadrul căreia inculpata A., personal și asistată atât de către apărătorii aleși aflați în fața instanței române, cât și de către un apărător desemnat de către autoritățile bulgare, precum și în prezența unui interpret de limba bulgară, a precizat că, în contextul pronunțării Deciziei nr. 358 din 26 mai 2022 a Curții Constituționale a României prin care a fost declarată neconstituționalitatea prevederilor art. 155 alin. (1) C. pen., înțelege să solicite a se dispune încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale pentru ambele infracțiuni pentru care a fost trimisă în judecată și nu cere continuarea procesului penal.

Ulterior, după ce inculpata A. a fost predată de către autoritățile judiciare bulgare, prin punerea în executare a mandatului european de arestare nr. x emis la data de 07.04.2022 de către Tribunalul București, secția I Penală, în baza MEPI nr. x/05.06.2018, Curtea a solicitat Tribunalului din Blagoevgrad și Curții de Apel din Sofia să comunice dacă în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, inculpata a invocat beneficiul conferit de regula specialității sau a renunțat în mod expres la acest beneficiu, să înainteze la dosarul cauzei hotărârile judecătorești în baza cărora s-a dispus predarea inculpatei către autoritățile din România, precum și să analizeze, în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, cererea de consimțământ formulată cu privire la judecarea inculpatei A. în cauza ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2019, care se referă la presupuse fapte anterioare predării.

Urmare a acestor demersuri ale instanței, la dosarul cauzei au fost atașate Hotărârea nr. 81 din 19.04.2022 a Tribunalului Județean Blagoevgrad, dată în dosarul nr. x/2022, prin care s-a dispus îndeplinirea mandatului european de arestare nr. x/07.04.2022 emis de Tribunalul București, secția I Penală și predarea persoanei solicitate A., în stare de arest preventiv, către statul român solicitant, precum și Hotărârea nr. 165 din 10.06.2022 a Curții de Apel din Sofia, prin care a fost confirmată în mod definitiv Hotărârea nr. 81/19.04.2022 a Tribunalului Județean Blagoevgrad, sub toate aspectele sale, ambele fiind traduse în limba română. Totodată, Tribunalul Județean Blagoevgrad, prin Hotărârea nr. 182 din 12.10.2022, dată în dosarul nr. x/2022 și înaintată la dosarul prezentei cauze, și-a dat acordul pentru ca inculpata A. să fie judecată cu privire la infracțiunile ce fac obiectul judecății în cauza pendinte, respectiva hotărâre fiind confirmată de către Curtea de Apel din Sofia, printr-o hotărâre definitivă din data de 16.11.2022 (documente, de asemenea, traduse în limba română).

La termenul de judecată din data de 12 decembrie 2022, inculpatul B. a transmis la dosarul cauzei prin email o notificare prin care a solicitat să se ia act că, având în vedere incidența prescripției răspunderii penale față de acuzația formulată împotriva sa, nu cere continuarea procesului penală, în condițiile art. 18 C. proc. pen.

La rândul său inculpata A., asistată de apărătorii săi aleși, la același termen de judecată din data de 12 decembrie 2022, înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului cauzei, a reiterat poziția procesuală de solicitare a încetării procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În cursul judecății în primă instanță, în temeiul art. 250

2

C. proc. pen. (text normativ adoptat prin Legea nr. 6/2018 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 167/18.02.2021), măsurile asigurătorii instituite față de inculpata A., respectiv măsura asiguratorie a popririi luată prin ordonanța din 15.12.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție și măsura sechestrului asigurator dispusă prin încheierea din data de 01.10.2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară al Curții de Apel București, în dosarul nr. x/2017, definitivă prin încheierea nr. 902 din 15.11.2018 a unui Complet de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, au fost menținute în mod succesiv prin încheierile din data de 12.04.2021, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2019/a2, din data de 29.03.2022, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2019/a3, respectiv din data de 14 martie 2023, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2019/a4.

În ceea ce privește acțiunea penală, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma obiectului judecății, astfel cum este definit în art. 371 din C. proc. pen., Curtea a reținut că, potrivit art. 396 alin. (7) din C. proc. pen., numai în caz de continuare a procesului penal, la cererea inculpaților, se poate pronunța o soluție de achitare a acestora, dacă se constată, ca urmare a continuării judecății, incidența vreunuia din cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din același cod.

În speță, prin prisma dispozițiilor legale anterior citate, întrucât inculpații, fiind în mod expres întrebați, nu au solicitat continuarea procesului penal, Curtea a constatat că, pentru a se pronunța asupra cererii acestora de încetare a procesului penal, nu se poate raporta decât la faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanței și la încadrările juridice anterior menționate.

Ca atare, pentru infracțiunea de trafic de influență reținută în sarcina inculpatei A., prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 (ca lege penală mai favorabilă), norma de incriminare prevede pedeapsa închisorii de la 2 ani și 8 luni la 9 ani și 4 luni.

În aceste condiții, s-a apreciat că termenul prescripției generale a răspunderii penale are o durată de 8 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. și curge de la data săvârșirii infracțiunii, astfel cum prevede art. 154 alin. (2) teza I din același cod, această dată fiind în speță, prin prisma faptei care constituie obiectul judecății, cel mai târziu luna noiembrie a anului 2011, când inculpata A. a primit de la D. prin intermediul lui E. și al H. suma de 2.500.000 de euro, pentru a-și exercita influența asupra factorilor de decizie din cadrul Ministerului Economiei și a celor din cadrul S.C. F. S.A., în vederea menținerii, în parametrii deja negociați (preț și cantitate de energie furnizată), a contractelor încheiate de firmele lui D. (între care S.C. G. SA) cu S.C. F. S.A. și, de asemenea, în același scop a primit o creanță de 900.000 de euro, care reprezenta un împrumut acordat de D., prin firma sa I. (controlată prin interpuși) lui J., garantat cu un pachet de acțiuni la S.C. K. S.R.L.

De asemenea, pentru infracțiunea de spălarea banilor, reținută în sarcina aceleiași inculpate, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/20002 (actualmente încriminată în aceleași condiții prin dispozițiile art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019), pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 ani la 10 ani.

În consecință, termenul prescripției generale a răspunderii penale are o durată tot de 8 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. și curge de la data săvârșirii infracțiunii, astfel cum prevede art. 154 alin. (2) teza a I din același cod, aceasta dată fiind în speță, prin prisma faptei care constituie obiectul judecății, luna noiembrie 2011, când inculpata A., folosindu-se de interpunerea lui L. și a firmei sale M., a preluat de la firma controlată de D., respectiv de la I., creanța de 900.000 de euro (care reprezenta împrumutul acordat de D. lui J. în anul 2010, ce fusese garantat cu un pachet majoritar de acțiuni la S.C. K. SRL), pentru a ascunde că era beneficiara reală a acestei sume, dar și adevărata natură a provenienței banilor.

Totodată, se reține că în cazul infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B., norma de incriminare prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, astfel că raportat la durata pedepsei prevăzută de lege pentru această infracțiune, termenul prescripției generale a răspunderii penale are o durată de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și curge de la data săvârșirii infracțiunii, astfel cum prevede art. 154 alin. (2) teza I din același cod, această dată fiind în speță, prin prisma faptei care constituie obiectul judecății, 25 octombrie 2017 (când inculpatul a fost audiat în calitate de martor în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2015).

Referitor la întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, având în vedere deciziile nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din data de 25 iunie 2018) și nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din data de 09 iunie 2022) ale Curții Constituționale și decizia nr. 67/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din data de 28 noiembrie 2022) a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prima instanță de judecată a constatat că, în speță, legea penală mai favorabilă aplicabilă, în mod global, ambilor inculpați este cea cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (când a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018) și data de 30 mai 2022 (când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 71/2022), perioadă în care nu a existat niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, fiind aplicabile astfel numai termenele de prescripție generală, cu o durată de 8 ani, respectiv 5 ani (stabilită conform explicațiilor din considerentele ce preced), care au început să curgă la datele anterior menționate, împlinindu-se astfel, conform art. 186 alin. (1) din C. pen., în luna noiembrie 2019 (în cazul inculpatei A.), respectiv la data de 24 octombrie 2022 (în cazul inculpatului B.).

Raportat la datele anterior menționate, Curtea a constatat că în situația inculpatei A., în mod obiectiv, nu putea să intervină suspendarea cursului prescripției generale a răspunderii penale, conform art. 156 alin. (1) din C. pen., pe durata celor 60 de zile de stare de urgență din perioada 16 martie 2020 - 14 mai 2020, întrucât, la data instituirii acesteia, termenul acelei prescripții era deja împlinit.

În plus, potrivit art. 43 alin. (2) din Decretul Președintelui României nr. 195/2020 și, respectiv, art. 64 alin. (5) din Decretul Președintelui României nr. 240/2020, judecata nu a fost suspendată de drept, pe durata stării de urgență, în cauzele privind, între altele, infracțiunea de spălarea banilor, astfel că suspendarea cursului prescripției răspunderii penale, nu a operat nici în privința inculpatului B., chiar dacă termenul de prescripție nu era împlinit la data decretării stării de urgență.

În consecință, constatând împlinirea termenului prescripției generale a răspunderii penale, Curtea, a dispus încetarea procesului penal, atât față de inculpata A., cu privire la infracțiunile de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și spălarea banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (actualmente încriminată în aceleași condiții prin art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019), cât și față de inculpatul B., cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) C. pen.

În continuare, contrar susținerilor apărătorilor inculpatei A., Curtea a constatat că intervenirea prescripției răspunderii penale nu împiedică luarea de măsuri de siguranță în procesul penal (precum cea a confiscării speciale) și luarea sau menținerea de măsuri asigurătorii, în legătură cu cele dintâi.

Referitor la măsura de siguranță a confiscării speciale, s-a reținut de prima instanță, mai întâi, că situația de fapt dovedită prin mijloacele de probă administrate în cauză se prezintă astfel:

Martorul D., considerat de presa vremii "cel mai deștept băiat din energie", începând cu anul 1996 a obținut prin intermediul firmelor înființate sau controlate de el, de la F. S.A., prin încredințare directă, în baza unor contracte cu valoare foarte mare, energie electrică la prețuri situate cu mult sub prețul pieței, pe care apoi a revândut-o, inclusiv către întreprinderi de stat, realizând astfel profituri considerabile.

Unul dintre aceste contracte deosebit de păgubitoare pentru statul român a fost contractul de vânzare energie electrică pe care S.C. F. S.A. - companie cu capital de stat la conducerea căreia în perioada de referință a încheierii și prelungirii acestor contracte s-au aflat persoane apropiate martorului D. - l-a încheiat la data de 14 ianuarie 2004, cu S.C. G. S.R.L., modificat și apoi prelungit prin 19 acte adiționale (ultimul încheiat la 21 decembrie 2010). Prin încheierea și executarea acestui contract, S.C. F. S.A. a fost prejudiciată cu suma de 1.441.038.270 RON, această sumă, alături de celelalte pagube înregistrate de S.C. F. S.A. ca urmare a vânzării de energie electrică sub costul pieței, fiind calculate în procedura de insolvență a acestei societăți și, totodată, invocate ca argumente pentru denunțarea contractelor considerate păgubitoare.

În anul 2004, când firmele controlate de D. au încheiat contracte de vânzare energie electrică cu S.C. F. S.A., ca traderi de energie electrică, la conducerea Ministerului Economiei s-a aflat nașul său, iar compania națională F. S.A. era condusă de EE., un apropiat al lui D., care a fost menținut în funcția de director general al acestei companii, până în anul 2009, când la solicitarea expresă a Președintelui statului de la acea vreme, FF., a fost îndepărtat de la conducerea S.C. F. S.A., tocmai pentru că era perceput ca fiind "omul lui D.".

În acel context, GG., căruia, potrivit înțelegerii politice realizate în coaliția de guvernare instaurată în anul 2008, îi revenise dreptul de a desemna persoana care să conducă S.C. F. S.A., a optat să-l numească pe acest post, în locul lui EE., pe R., o altă veche cunoștință a lui D..

Poziția publică a Președintelui României din acel moment, FF., exprimată de acesta în mod repetat în spațiul media și confirmată inclusiv prin declarația dată în cursul urmăririi penale de martorul HH., care în perioada decembrie 2008 - septembrie 2010 a ocupat funcția de ministru al economiei, era în sensul de a influența chiar o decizie guvernamentală care să conducă la rezilierea contractelor bilaterale păgubitoare încheiate de către S.C. F. S.A cu dealerii de energie.

În pofida acestei poziții ferme a Președintelui statului, aceste contracte încheiate cu traderii de energie, nu numai că nu au fost reziliate, ci, în timpul mandatului de conducere al directorului general R., multe dintre acestea au fost prelungite anticipat de către Consiliul de Administrație al S.C. F. S.A., urmare a unei decizii asumată politic de către reprezentanții II. aflat la guvernare.

În acest sens, potrivit declarației martorului HH., dată în cursul urmăririi penale, acesta, în calitate de ministru al economiei, în cadrul discuțiilor avute cu directorul S.C. F. S.A., R., și-a exprimat un punct de vedere favorabil prelungirii acestor contracte, sub acest aspect luând în considerare pe de o parte faptul că, potrivit opiniei specialiștilor consultați, o eventuală reziliere unilaterală a acestor contracte ar fi putut atrage consecințe negative pentru F. S.A., care ar fi putut fi obligată la despăgubiri, iar pe de altă parte, împrejurarea că, în condițiile în care fusese aprobată strategia de restructurare a S.C. F. S.A., prin această reorganizare se ajungea practic la o reziliere unilaterală a acestor contracte.

De asemenea, din declarațiile date de martorul R., atât în timpul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond, a rezultat că și acesta a fost de acord cu prelungirea contractelor de vânzare de energie electrică, motivat de faptul că prin actele adiționale încheiate, în schimbul acceptării solicitării societăților cocontractante de prelungire anticipată a duratei contractelor pe o perioadă suplimentară de 5 ani, S.C. F. S.A. a obținut, pe de o parte, creșterea prețului energiei vândute către acestea, iar pe de altă parte, flexibilizarea condițiilor contractuale, în sensul introducerii clauzei ce permitea renegocierea anuală a prețului, aspecte confirmate și de conținutul actului adițional nr. x din 21.12.2009 la Contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 33/CE/14.01.2004, respectiv art. 2 și 4.

În același sens, cu prilejul audierii sale în cursul urmăririi penale, martorul V. (decedat la data de 02 septembrie 2017) a menționat că, deși personal era împotriva continuării derulării contractelor bilaterale încheiate cu traderii de energie, totuși, în calitatea sa de președinte al Consiliului de Administrație al S.C. F. S.A. a votat în consiliu pentru prelungirea acestor contracte, întrucât societățile cu care s-a negociat nu au fost de acord cu creșterea tarifului energiei decât în aceste condiții, decizia prelungirii contractelor fiind impusă de partid și transmisă de către ministrul HH.

Faptul prelungirii acestor contracte încheiate între S.C. F. S.A. și traderii de energie, a stârnit indignarea Președintelui FF., care în luna noiembrie 2011, într-o emisiune tv, a lansat în spațiul public critici dure la adresa directorului general al S.C. F. S.A., R., astfel că la scurtă vreme după acest incident, noul ministru al economiei JJ., l-a anunțat pe directorul R. că va fi schimbat din funcție începând cu data de 01.01.2011, ceea ce, de altfel, s-a și întâmplat prin acordul părților.

În acest context, pe lângă faptul că odată cu prelungirea anticipată a contractului de vânzare-cumpărare energie electrică încheiat de S.C. G. S.R.L. cu S.C. F. S.A., prețul energiei contractate a căpătat accente de incertitudine prin introducerea posibilității de renegociere anuală a acestuia, începând cu data de 04 mai 2011, S.C. F. S.A. a declanșat o nouă rundă de negocieri cu privire la modificarea clauzelor contractelor încheiate cu traderii de energie.

În acest sens, astfel cum reiese din nota informativă nr. x/13.05.2011 și din adresa nr. x/13.05.2011, S.C. F. S.A. a invitat principalii săi cinci clienți la renegocierea unor clauze contractuale privind cantitatea de energie furnizată, prețul și durata contractelor, argumentele invocate vizând, între altele, evoluția prețurilor pentru contracte similare pe piața europeană și Raportul Băncii Mondiale privind piața de energie din România (prin care se aduceau critici, în special, cu privire la nivelul prețului energiei și la durata contractelor bilaterale), însă propunerile venite din partea S.C. F. S.A. au fost respinse de partenerii contractuali.

Despre aceste inconveniente resimțite de D. în desfășurarea afacerii cu energie cumpărată de la S.C. F. S.A. a amintit în declarațiile sale și martorul E., care a precizat că la un moment dat S.C. G. S.R.L. a avut probleme în derularea contractului, în sensul că se schimbau des directorii de la S.C. F. S.A. și fiecare dintre aceștia dorea să modifice ceva în contract, reprezentanții S.C. G. S.R.L. fiind chemați pentru negocierea prețului.

Pe de altă parte, pe fondul atacurilor virulente dezlănțuite în mod repetat în spațiul public de către importante personaje politice ale momentului (în special de către Președintele României FF. și de către A., considerată o colaboratoare apropiată a președintelui), la adresa persoanei sale și a afacerilor profitabile pe care de vreme îndelungată le derula cu compania de stat F. S.A., martorul D. a luat în calcul și opțiunea vânzării acestei afaceri, iar în acest sens, o ofertă mai serioasă a identificat-o în cursul anului 2010, ca venind din partea unui fond de investiții din Qatar, care avansase suma de 1,3 miliarde de dolari.

Numai că pentru realizarea cu succes a acestei tranzacții, mai ales în condițiile în care noua conducere a S.C. F. S.A. dorea renegocierea sau, eventual, chiar încetarea contractelor încheiate cu dealerii de energie, deși trecuseră doar câteva lui de la prelungirea acestora, era imperios necesar ca autoritățile statului să nu-i deranjeze, măcar pentru moment, contractul pe care prin intermediul S.C. G. S.R.L. îl derula cu S.C. F. S.A. și ca politicienii influenți să nu-i fie ostili în public.

Sub acest aspect, este de reținut faptul că potrivit declarațiilor martorei DD., director financiar în cadrul S.C. G. S.R.L., audiată în cursul urmăririi penale sub identitatea protejată de "KK.", iar în cursul cercetării judecătorești sub identitatea reală, pentru realizarea acestei vânzări către Fondul suveran de investiții din Qatar era importantă continuarea contractului cu F. S.A., iar martorul E., a relatat că în cursul anului 2010, a aflat de la D., cu care avea nu numai o veche relație de prietenie, dar și o strânsă relație de colaborare profesională, că acesta intenționa să vândă S.C. G. S.R.L., însă pentru a realiza această vânzare, avea nevoie de liniște, întrucât niciun străin nu ar fi cumpărat o societate care era atacată politic, adică de principalele persoane cheie ale momentului.

În acest context, martorul D. a înțeles că pentru a garanta un viitor sigur afacerii cu energie pe care, prin intermediul S.C. G. S.R.L. o derula în baza contractelor încheiate cu F. S.A. era necesar să caute sprijin chiar de la cei care îl criticaseră foarte aspru, respectiv inculpata A., percepută drept o colaboratoare apropiată a Președintelui FF., aspect confirmat de acesta atât prin declarația dată în cursul urmăririi penale sub identitatea protejată de "Z.", cât și cu prilejul audierii sale de către instanța de fond, sub identitatea reală.

Un prim demers în acest sens, a fost întreprins la începutul anului 2011, când, cu prilejul sosirii în țară a unor reprezentanți ai Fondului suveran de investiții din Qatar, martorul D. i-a cerut lui E., care se lăudase în fața lui că o cunoaște personal pe inculpata A., să le prilejuiască oamenilor de afaceri din Qatar o întrevedere cu aceasta.

Ca atare, astfel cum a rezultat din declarațiile martorului E., care în cazul în care s-ar fi realizat vânzarea S.C. G. S.R.L., ar fi urmat să primească și el un comision important, acesta a luat legătura cu inculpata A., care îndeplinea funcția de ministru al turismului și dezvoltării regionale și pe care, aducându-i la cunoștință că D. intenționează să-și vândă afacerea unui fond de investiții din Qatar, a rugat-o să primească delegația reprezentanților acestui fond. Potrivit susținerilor aceluiași martor, în condițiile în care inculpata A. era cea care atacase foarte vehement în media S.C. G. S.R.L., rostul acestei întâlniri era acela de a-i convinge pe oamenii de afaceri din Qatar că societatea pe care intenționau să o cumpere de la D. nu avea probleme.

Cu prilejul audierii sale în cursul urmăririi penale (în cursul judecății aceasta prevalându-se de dreptul la tăcere), inculpata A. a recunoscut efectuarea acestei vizite la ministerul pe care îl conducea, precum și că a aflat că martorul D. dorea să-și vândă compania G., care intermedia vânzarea de energie ieftină de la F. către diferiți consumatori, unei firme din Qatar, menționând că a acceptat această întâlnire, tocmai din cauza scandalului uriaș pe care îl avea cu D. pe această temă, dorindu-și practic să asigure o liniște politică în vederea realizării transferului societății, pentru că dacă ar fi fost un scandal în România, cu siguranță s-ar fi blocat tranzacția și nu s-ar fi vândut societatea.

Susținerile inculpatei, în sensul că ar fi aflat despre motivul vizitei oamenilor de afaceri din Qatar și despre relația lor cu D., abia ulterior acelei întrevederi și nu de la martorul E., ci de la H. sunt contrazise de probatoriul administrat, întrucât martora H. a menționat că ea nu a avut cunoștință despre vizita delegației din Qatar și nu își amintește ca E. să-i fi spus că D. intenționa să vândă firma S.C. G. S.R.L., astfel că ar fi avut nevoie de o imagine bună în presă, adică să nu mai fie atacat de A., de unde rezultă că această martoră nu-i putea furniza inculpatei informații pe care ea însăși nu le deținea, iar martorul E., care a și participat personal la această întâlnire, a precizat că, în contextul discuțiilor protocolare care au avut loc cu acel prilej, deși nu a fost abordată în concret vreo chestiune referitoare la S.C. G. S.R.L, totuși inculpata A. a amintit în trecere că această societate este una dintre companiile importante din România, ceea ce dovedește că aceasta era pe deplin conștientă, încă de la momentul vizitei, de ce au venit cei din Qatar în România la invitația lui D., iar alegația sa referitoare la performanțele economice ale S.C. G. S.R.L. nu a fost pur întâmplătoare.

Totodată, reprezentanții Fondului suveran de Investiții din Qatar au mai avut o întâlnire cu premierul LL., precum și cu reprezentanții altor instituții centrale, prin organizarea acestor întrevederi intenționându-se, astfel cum a declarat martora DD. (audiată în cursul urmăririi penale sub identitatea protejată de "AA."), convingerea celor din Qatar că S.C. G. S.R.L. are susținere de la cel mai înalt nivel pentru proiectele pe care dorea să le aducă la îndeplinire, iar contractele sale cu F. S.A., care tocmai fuseseră prelungite, se derulau în condiții optime.

În continuare, pe fondul presiunilor pe care negocierile inițiate de noua conducere a S.C. F. S.A. începând cu luna mai 2011, cu privire la creșterea prețului de vânzare a energiei electrice și la diminuarea cantităților de energie furnizată către dealerii de energie, le generau asupra stabilității afacerii derulate de S.C. G. S.R.L., respectiv al preocupării ca această afacere să fie lăsată să funcționeze în liniște, fără atacuri din partea factorului politic, martorul D. s-a hotărât să acționeze mai aplicat, în sensul că după discuțiile prealabile pe care le avusese cu martorul E. la sfârșitul anului 2010 despre modalitatea în care ar putea realiza aceste deziderate, i-a cerut acestuia să o abordeze personal pe inculpata A., percepută ca persoana care putea interveni pentru a nu-i fi deranjate afacerile, căreia să-i promită în concret anumite sume de bani, în schimbul cărora aceasta să intervină pe lângă reprezentanții Ministerului Economiei și ai S.C. F. S.A. pentru menținerea în parametri deja negociați a contractelor de vânzare-cumpărare energie electrică.

Drept urmare, în cursul verii anului 2011, martorul E. a inițiat mai multe întrevederi cu inculpata A., iar în cadrul acestor discuții care au avut loc în biroul acesteia de la ministerul pe care îl conducea, martorul E. a abordat, printre alte subiecte, și problemele care îl preocupau pe D. în legătură cu derularea afacerii cu energie cumpărată de la S.C. F. S.A.

La un moment dat însă, discuțiile dintre martorul E. și inculpata A. au devenit mai nuanțate, în sensul că cel dintâi i-a spus celei din urmă că D. ar fi dispus să îi ofere o sumă de câteva milioane de dolari sau euro, făcând referire la o sumă cu șase cifre sau șase zerouri, pentru a fi lăsat în pace să-și desfășoare afacerile cu F., însă dat fiind faptul că inculpata A. era o persoană extrem de precaută, iar martorul E. începuse să spună prea deschis lucruri periculoase, aceasta l-a trimis pe martor să discute aceste aspecte cu colaboratoarea sa apropiată, martora H.

Ulterior acestei discuții, conformându-se celor indicate de către inculpata A., martorul E. a contactat-o pe martora H., în perioada iulie- august 2011, prilej cu care i-a explicat acesteia mai deschis care erau solicitările lui D. în schimbul sumei de bani oferite, în sensul că acesta dorește ca inculpata A. să intervină pe lângă reprezentanții S.C. F. S.A. pentru a fi menținute contractele încheiate de firmele sale cu acea companie.

Ca atare, asumându-și rolul de intermediar între martorul E. și inculpata A., martora H. i-a adus la cunoștință inculpatei A. cele ce îi fuseseră spuse de către E., respectiv că acesta vine din partea lui D., care era dispus să ofere o sumă de bani pentru a fi ajutat cu contractele cu F. Conform afirmațiilor martorei H., la această primă discuție avută cu inculpata A. în legătură cu propunerile și cererile venite din partea martorului D. nu s-a vorbit despre vreun cuantum al sumei care era oferită de acest martor și, deși inculpata, nu a afirmat că va rezolva problema lui D., totuși nici nu a respins solicitările acestuia, ci, mai degrabă atitudinea acesteia a fost în sensul că o să vadă despre ce este vorba, să verifice dacă îi poate ajuta sau nu.

În perioada următoare, astfel cum reiese din declarațiile concordante ale celor doi, martorul E. a vizitat-o de mai multe ori pe H., interesându-se ce a spus inculpata A. în legătură cu oferta și solicitările venite din partea lui D., iar la un moment dat, ducând discuția într-o zonă mai concretă, martorul E. a avansat suma de 5 milioane de dolari, afirmând față de martora H. că aceasta este suma pe care D. era dispus să i-o dea inculpatei A., pentru ca aceasta să intervină la funcționarii în drept, astfel încât să se permită firmelor sale să-și ducă mai departe contractele încheiate cu S.C. F. S.A., în termenii agreați.

Aceste aspecte au fost apoi, de îndată și întocmai, comunicate inculpatei A. de către martora H., care a precizat că auzind aceste lucruri, inculpata s-a arătat vizibil mirată de cuantumul sumei oferite, iar din atitudinea ei a înțeles că nu respinge respectiva propunere, în sensul că inculpata nu a menționat că nu va interveni în sprijinul lui D., ci mai degrabă că rămâne de văzut ce se va întâmpla în continuare.

Referitor la contextul, momentul și modul în care au fost predate/primite foloasele necuvenite, obiect al infracțiunii de trafic de influență și la cuantumul acestora, din analiza coroborată a persoanelor direct implicate în această operațiune (martorii D., audiat în cursul urmăririi penale sub pseudonimul "Z.", DD., audiată în faza urmăririi penale sub identitatea protejată de "AA.", E. și H., Curtea a reținut următoarele aspecte:

În perioada septembrie - noiembrie 2011, pe fondul anevoioaselor negocieri care se purtau cu reprezentanții S.C. F. S.A. în legătură cu derularea contractelor de furnizare energie electrică și după ce a reflectat o anumită perioadă de timp asupra conținutului ofertei pe care martorul E. îi spusese că i-o făcuse în numele său inculpatei A., prin intermediul martorei H. (de 5 milioane de dolari), martorul D. a hotărât să onoreze această promisiune, pe de o parte, prin remiterea sub formă de cash a unei sume de bani, iar pe de altă parte, prin cedarea unei creanțe în valoare de 900.000 de euro, pe care prin firma I. (pe care o controla prin interpuși) o deținea față de martorul J. și care era garantată cu un pachet de părți sociale aparținând S.C. K. S.R.L. (despre această din urmă tranzacție urmând a se face vorbire într-o secțiune distinctă a considerentelor acestei hotărâri).

Ca atare, dat fiind faptul că încă de la sfârșitul anului 2010, martorul D. îi încredințase martorei DD., directul financiar al S.C. G. S.R.L., spre păstrare în seiful de la sediul acestei societăți, o sacoșă sigilată în interiorul căreia se afla echivalentul sumei de 2.500.000 euro, reprezentând economii personale, aproximativ în luna octombrie 2011, acesta a sunat-o pe martora anterior menționată și i-a comunicat că în perioada imediat următoare va fi căutată de martorul E. căruia trebuie să-i predea pachetul cu bani pe care i-l dăduse să-l păstreze în seif.

Totodată, în contextul aspectelor discutate anterior, martorul D. l-a contactat telefonic și pe martorul E. căruia i-a spus că poate să meargă la sediul G. S.R.L. și să o caute pe contabila DD., care urma să îi dea banii pe care trebuia să-i ducă inculpatei A.

Astfel, după ce s-a pus de acord cu colaboratoarea inculpatei A., martora H., în sensul că poate să aducă banii proveniți de la D., într-o zi din luna noiembrie 2011, martorul E. s-a deplasat la sediul S.C. G. S.R.L., unde a preluat de la martora DD. geanta cu bani pe care a dus-o apoi la sediul II. din Aleea x, unde, în cadrul unei întrevederi foarte scurte, a predat-o martorei H.

În cât privește cuantumul sumei de bani pe care martorul D. a remis-o inculpatei A., prin intermediarii E. și H., Curtea nu a putut fi de acord cu susținerea acuzării în sensul că aceasta ar fi reprezentat echivalentul a 3.800.000 de dolari, în mai multe valute, din următoarele considerente:

Astfel, sub acest aspect, s-a reținut că atât în declarațiile date în cursul urmăririi penale sub identitatea ascunsă de "Z.", cât și cu prilejul audierii sale cu identitatea reală în cursul cercetării judecătorești, martorul D. a precizat fără nicio ezitare că suma de bani pe care o lăsase spre păstrare subalternei sale, martora DD. a fost echivalentul a 2.500.000 de euro, astfel încât nu avea cum să-i dea lui E. mai mulți decât avea în acel pachet.

Totodată, martora DD., audiată în cursul urmăririi penale cu identitatea atribuită de "AA.", iar în fața instanței de fond cu identitatea reală, a precizat că, deși atunci când a primit spre păstrare sacoșa sigilată în care se aflau economiile personale ale lui D. nu i s-a spus ce sumă de bani se afla în interiorul acesteia, ulterior, când a fost sunată de către D. pentru a preda acel pachet cu bani martorului E., a aflat că era vorba despre echivalentul sumei de 2.500.000 de euro, în mai multe valute.

La rândul său martorul E., în declarațiile date în cursul urmăririi penale a precizat că a observat că în interiorul genții pe care a primit-o la sediul S.C. G. S.R.L. de la martora DD. și a predat-o martorei H. se aflau mai multe teancuri de bani în diverse valute (dolari, RON și euro), dar nu a cunoscut în concret despre ce sumă de bani era vorba, iar cu prilejul audierii sale de către instanța de fond a relatat că a aflat ulterior de la martorul D. că în geanta respectivă s-ar fi aflat cam 2,5 milioane de dolari.

Prima instanță nu a primit în mod necenzurat afirmația acuzării, în sensul că în această privință prezintă relevanță exclusiv declarația martorei H., întrucât doar aceasta este cea care a văzut acea hârtie aflată în interiorul genții cu bani, pe care erau scrise sumele predate și știe ce cheltuieli au fost făcute din acei bani, deoarece, prin raportare la propriile susțineri, s-a reținut că această martoră a ajuns la concluzia că în geanta respectivă s-ar fi aflat suma totală de 3.800.000 de dolari, nu printr-o numărare efectivă a banilor, ci doar pe baza unor simple deducții, în sensul că, pe de o parte, prin adunarea sumelor menționate în euro, RON și valută pe bilețelul care se afla deasupra bancnotelor din genată se obținea suma totală de 3,800.000 de dolari, iar pe de altă parte, pornind de la premisa că suma promisă de D., prin intermediul lui E., era de 5.000.000 de dolari, iar din calculele făcute cu E., valoarea de 900.000 de euro a creanței preluate de la firma controlată de D. echivala cu suma de 1.200.000 de euro, rezulta că în geantă ar fi trebuit să se regăsească diferența de 3.800.000 de dolari. Mai mult decât atât, deși cu prilejul audierii sale în fața instanței de fond, H. a precizat că a ținut o evidență scrisă a tuturor cheltuielilor pe care le-a efectuat din suma de bani primită de la E., totuși aceasta a menționat că după ce a terminat de cheltuit toți banii, a rupt respectiva listă, astfel încât, în acest moment există o imposibilitate obiectivă de a contabiliza cuantumul total al cheltuielilor făcute din acești bani.

În consecință, Curtea a conchis că suma de bani pe care martorul D. a remis-o prin intermediari inculpatei A., sub formă de cash, în vederea traficării influenței acesteia, a fost echivalentul a 2.500.000 de euro, adică exact atât cât însuși cumpărătorul de influență a afirmat că a fost de acord să plătească în scopul satisfacerii intereselor lui de afaceri.

Referitor la neconcordanțele care se desprind din declarațiile martorilor DD., E. și H. cu privire la împrejurările și modalitatea remiterii acestei sume de bani, în sensul că martora DD. afirmă că banii pe care i-a predat lui E. se aflau într-o plasă, o sacoșă mai mare (probabil de rafie), martorul E. menționează că a transportat banii de la G. la sediul II. din Aleea x într-o geantă neagră tip sport, iar acolo a lăsat-o într-o cameră, în prezența martorei H., iar aceasta din urmă precizează că din câte își amintește geanta (valiza, trolerul) cu bani i-a fost predată pe un hol din sediul II., de către E. sau de o persoană trimisă de acesta, nu sunt de natură să inducă dubii cu privire la însuși faptul probator al remiterii sumei de 2,5 milioane de euro, întrucât este posibil ca rememorarea acestor detalii să fi fost afectată de factorul timp, după cum este la fel de posibil, ca în vederea transportării lor în siguranță, banii să fi fost puși într-o geantă tip sport sau de voiaj.

Revenind la cronologia faptelor obiect al judecății, Curtea a reținut că, potrivit susținerilor martorei H., după primirea banilor, aceasta i-a comunicat inculpatei A. că au venit banii de la E. și a întrebat-o ce să facă cu ei, inculpata răspunzându-i să-i țină acolo că o să-i spună ulterior ce să facă cu ei.

De asemenea, martora a mai declarat că, toți acești bani au fost cheltuiți cu știr