ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 538/2024

Ședința publică din data de 23 iulie 2024

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 27 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2017, în baza art. 250

2

din C. proc. pen., au fost menținute măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție în dosarul de urmărire penală nr. 146/P/2016, cu privire, printre alții, la bunurile inculpatei A..

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel, după prezentarea acuzațiilor aduse inculpaților prin rechizitoriu, a măsurilor asigurătorii dispuse prin ordonanța din data de 20.12.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție (în vederea recuperării prejudiciului precum și pentru garantarea cheltuielilor judiciare), precum și a soluției pronunțate în primă instanță prin sentința penală nr. 956/12.09.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a Penală, a apreciat, în esență, că, la acest moment procesual, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurilor asiguratorii, aceste temeiuri impunând în continuare menținerea acestora.

Curtea a constatat că sunt îndeplinite în continuare condițiile pentru dispunerea măsurilor asiguratorii și anume, existența indiciilor temeinice de săvârșire a infracțiunilor de care inculpații sunt acuzați, existența riscului ca inculpații să ascundă, să distrugă, să înstrăineze ori să sustragă de la urmărire bunuri ce pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la recuperarea pagubei.

Analizând actele contestate în cauză, precum și susținerile inculpaților, prin apărători, Curtea a apreciat că, în raport cu obiectul acuzațiilor formulate împotriva inculpaților, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, luarea măsurilor asiguratorii fiind necesară și proporțională în raport cu scopul urmărit, respectiv confiscarea specială și repararea prejudiciului.

În ceea ce privește durata măsurilor, Curtea a apreciat-o proporțională față de complexitatea cauzei, stadiul procesual, cercetarea judecătorească în apel fiind finalizată, dar și față de cuantumul ridicat al presupusului prejudiciu, nefiind depășit un termen rezonabil, procedurile judiciare derulate în cauză având ca scop tocmai garantarea dreptului părților la un proces echitabil.

Deopotrivă, Curtea a reținut că nici o eventuală incidență a prescripției răspunderii penale nu este de natură a duce la concluzia că menținerea măsurilor asigurătorii nu ar fi necesară și proporțională în cauză, de vreme ce măsura confiscării speciale nu este condiționată de atragerea în concret a răspunderii penale pentru fapta presupus săvârșită, iar acțiunea civilă se soluționează și în condițiile intervenirii prescripției răspunderii penale.

Împotriva încheierii din data de 27 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2017, a formulat contestație inculpata A..

Contestatoarea A. a solicitat, în esență, admiterea contestației și modificarea în parte a încheierii atacate, în sensul restrângerii măsurilor asigurătorii, având în vedere că, de la momentul instituirii măsurilor asigurătorii, cuantumul prejudiciului s-a modificat substanțial în sensul că inițial a fost reținut un prejudiciu de aproximativ 7 milioane de RON iar în prezent, urmare a hotărârii dispuse în primă instanță, cuantumul acestuia este cu aproximativ 5 milioane de RON mai mic, și, cu toate acestea, măsurile asiguratorii nu au fost restrânse.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate în susținerea căii de atac, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Prin ordonanța din data de 20.12.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, emisă în dosarul de urmărire penală nr. 146/P/2016, s-au dispus, cu privire la inculpata A., următoarele:

Instituirea măsurilor asigurătorii asupra tuturor bunurilor inculpatei A., în vederea reparării pagubei produse prin infracțiuni și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare până la concurența sumei de 6.792.947.05 RON, astfel:

Prin încheierea din data de 30.03.2021, Tribunalul București, secția I Penală, în baza art. 250

2

C. proc. pen. a menținut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție din data de 20.12.2017 în dosarul de urmărire penală nr. 146/P/2016, până la o verificare ulterioară, dar nu mai mult de un an de la pronunțarea respectivei încheieri.

Prin sentința penală nr. 956/12.09.2022 pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, cu privire la inculpata A. s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (8) C. proc. pen., art. 18 C. proc. pen. și art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpata A. cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (în raport de actul adițional nr. x la contractul nr. x/DEA/02.12.2010), ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție a răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (1) și (7) C. proc. pen., art. 18 C. proc. pen. și art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (în raport de acordul-cadru nr. 268/DEA/16.03.2011), întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (1) și (8) C. proc. pen., art. 18 C. proc. pen. și art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata A. cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (în raport de contractul de prestări servicii nr. x/25.08.2011), ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție a răspunderii penale.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., 19 alin. (5) C. proc. pen., art. 25 alin. (1) și (5) C. proc. pen., coroborat cu art. 1357 alin. (1) C. civ., art. 1.382 C. civ. și art. 1.383 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă promovată de Autoritatea de Management a Calității în Sănătate și:

- au fost obligați inculpații B., A. și C., în solidar, la plata către partea civilă Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate a sumei 445.286,74 RON, reprezentând prejudiciul aferent actului adițional nr. x la contractul nr. x/DEA/02.12.2010. La această sumă urmează să se calculeze dobânda legală de la data când obligația a devenit scadentă până la data executării integrale a plății.

- au fost obligați inculpații B., A. și C., în solidar, la plata către partea civilă Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate a sumei 1.256.186,04 RON, reprezentând prejudiciul aferent contractul de prestări servicii nr. x/25.08.2011. La această sumă urmează să se calculeze dobânda legală de la data când obligația a devenit scadentă până la data executării integrale a plății.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsat nesoluționată acțiunea civilă în ceea ce privește acordul-cadru nr. 268/DEA/16.03.2011.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție din data de 20.12.2017 în dosarul de urmărire penală nr. 146/P/2016, după cum urmează:... pentru inculpata A., până la concurența sumei de 1.701.472,78 de RON.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. au fost menținute măsurile asigurătorii asupra bunurilor inculpatei A. până la concurența sumei de 598.889,85 RON (reprezentând prejudiciul aferent acordului-cadru nr. 268/DEA/16.03.2011).

În ceea ce privește infracțiunile reținute, prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 28.12.2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatei A., sub aspectul săvârșirii în concurs a trei infracțiuni de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 5 C. pen.

Analizând în concret măsurile asigurătorii instituite în cauză asupra bunurilor inculpatei A., Înalta Curte apreciază că subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestora pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului sau părții responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 250

2

C. proc. pen., "În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

aplicându-se în mod corespunzător."

Potrivit dispozițiilor art. 249 alin. (1) și (5) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune (alin. (1). Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora (alin. (5).

Prin aceste dispoziții procesual penale, legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenței temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, putându-se dispune, în raport de particularitățile fiecărei cauze, menținerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse.

Unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 250

2

C. proc. pen. îl reprezintă proporționalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii și restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege ori ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziției juridice și materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În același sens sunt și considerentele Deciziei nr. 19/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Astfel, s-a reținut că "Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiția decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății)."

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că, în speță, temeiurile avute în vedere la dispunerea măsurilor asigurătorii au vizat repararea pagubei produse prin infracțiune (până la concurența sumei de 6.792.947.05 RON) și garantarea executării cheltuielilor judiciare.

Analizând măsura asiguratorie dispusă de procuror și menținută de instanța de judecată, Înalta Curte constată că natura infracțiunii pentru care inculpata a fost trimisă în judecată (infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.), precum și motivul pentru care a fost menținută măsura asigurătorie, respectiv în vederea reparării pagubei comisă prin infracțiune (necesitatea de a asigura o posibilă plată a prejudiciului în contul părții civile Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate, dacă soluția ce se va pronunța în cauză va fi în acest sens), justifică menținerea acesteia și conduc la dovedirea condițiilor necesității și proporționalității.

Înalta Curte constată că măsurile asigurătorii dispuse în cauză sunt proporționale cu scopul urmărit prin dispunerea lor întrucât acestea sunt valorile probabile ale obiectului infracțiunilor de abuz în serviciu imputate contestatoarei iar soluția de încetare a procesului penal pronunțată în primă instanță nu produce efecte asupra laturii civile, inculpata putând fi obligată în continuare la repararea prejudiciului produs, astfel cum s-a și dispus prin hotărârea primei instanțe, soluție care, deși nu este definitivă, nu poate fi ignorată în analiza efectuată prin prisma dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen., în condițiile în care a fost pronunțată în urma administrării unui probatoriu complex și a stat la baza menținerii de către prima instanță a măsurii asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale.

În ceea ce privește criticile formulate de contestatoare, potrivit cărora, deși la momentul instituirii măsurilor asigurătorii, valoarea pretinsului prejudiciu era apreciată la 6.792.947.05 RON, iar prin hotărârea instanței de fond valoarea acestuia a scăzut considerabil, inculpata fiind obligată la plata către partea civilă a unui prejudiciu cu aproximativ 5 milioane de RON mai mic și, cu toate acestea, măsurile asigurătorii nu fost restrânse, Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată.

Astfel, Înalta Curte reține că scopul măsurilor asiguratorii a fost încă de la debutul procesului penal cel al prezervării bunurilor ce pot servi la repararea pagubei produse prin infracțiunile de abuz în serviciu și, pe de altă parte, măsurile asigurătorii au caracter provizoriu, având rolul de a preveni distrugerea sau înstrăinarea bunurilor care ar putea să asigure, în speță, repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune și plata cheltuielilor judiciare astfel cum vor fi stabilite prin hotărârea judecătorească definitivă. În speță, prin hotărârea primei instanțe, au fost menținute măsurile asigurătorii asupra bunurilor inculpatei A. până la concurența sumelor de 598.889,85 de RON, respectiv 1.701.472.78 de RON, însă, această hotărâre nu este definitivă, cauza se află în apel iar măsurile asigurătorii analizate satisfac în continuare exigențele de necesitate și proporționalitate care au stat la baza dispunerii lor și nu se justifică în momentul de față ridicarea sau restrângerea acestora, fiind o garanție pentru o posibilă plată a prejudiciului. Nu în ultimul rând, dat fiind și caracterul provizoriu al măsurilor dispuse, este de relevat și faptul că procedurile penale în fața instanței de judecată s-au derulat cu diligență și celeritate, garantând astfel că ingerința în dreptul la proprietate al inculpatei este una proporțională (în prezent, cercetarea judecătorească fiind finalizată în apel).

Oricum, apărările vizând cuantumul eventualului prejudiciu sunt unele care privesc fondului cauzei, excedând prezentului cadru procesual, respectiv soluționarea unei contestații formulată împotriva unei încheieri prin care s-a menținut măsura sechestrului asigurător, criticile inculpatei vor fi supuse analizei în calea de atac a apelului, iar în cazul în care, în urma examinării tuturor probelor, se va constata prejudiciul, acesta urmează a fi recuperat de la inculpată.

În privința bunurilor imobile sau mobile, instanța constată că indisponibilizarea acestora, în contextul măsurii asiguratorii, nu lipsește partea de dreptul de proprietate, punctual de atributului folosinței, ci împietează doar posibilitatea de a dispune, respectiv de a înstrăina bunul pe perioada procedurii judiciare.

De asemenea, în considerentele Deciziei nr. 207 din 31 martie 2015, Curtea Constituțională a reținut că măsurile asigurătorii sunt o consecință a săvârșirii unei fapte penale și constau în indisponibilizarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile prin instituirea unui sechestru asupra lor. Până la dovedirea vinovăției în materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanța dreptului avut asupra bunurilor supuse măsurii, întrucât acest lucru se poate realiza numai prin dispozitivul hotărârii care trebuie să cuprindă și cele hotărâte în mod definitiv cu privire la măsurile asigurătorii.

Totodată, deși prin raportare la momentul instituirii măsurilor asigurătorii dispuse în cauză (20.12.2017), durata pare una îndelungată, acesta nu este unicul element de analiză. Înalta Curte are în vedere, pe de o parte, natura acuzațiilor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata, respectiv infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., care sunt susceptibile de producerea unei pagube materiale, și, pe de altă parte, faptul că, în cauză, a fost admisă acțiunea civilă formulată de Autoritatea de Management a Calității în Sănătate (chiar dacă soluția nu este încă definitivă), inculpații fiind obligați la plata unor sume mari, cu titlu de despăgubiri civile, precum și la plata accesoriilor fiscale calculate până la data achitării debitului, condiții în care pentru atingerea scopului prevăzut de art. 249 C. proc. pen., și anume pentru a se asigura recuperarea acestui eventual prejudiciu, se impune menținerea, în continuare, a respectivelor măsuri procesuale.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, raportat la numărul și valoarea bunurilor sechestrate, la cuantumul prejudiciului, la complexitatea cauzei și stadiul cercetării judecătorești în fața instanței de apel, la momentul procesual actual se poate aprecia rezonabil că în privința măsurilor asigurătorii menținute se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului, constând în acoperirea unei eventuale pagube, și interesul personal al acuzaților de a-și exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au fost indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordachescu împotriva Romaniei, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017), astfel că, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata A. împotriva încheierii din data de 27 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea inculpată, în cuantum de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata A. împotriva încheierii din data de 27 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală.

Obligă contestatoarea inculpată la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea inculpată, în cuantum de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iulie 2024.