ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 iunie 2024

Deliberând asupra recursului în casație formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 991/AP din data de 22 decembrie 2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierile din data de 12 ianuarie 2024, respectiv din 31 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2018, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 165/06.10.2021 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr. x/2018, s-au hotărât următoarele:,În baza art. 396 al 5 C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. dispune achitarea inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la spălare a banilor, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (48 acte materiale), art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 din C. pen. condamnă inculpatul A., la o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 66 al 1 lit. a), b) și g) C. pen. - relativ la lit. g), fiind vorba de interzicerea dreptului de a fi asociat sau administrator la o societate comercială - pe o durată de 4 ani, pedeapsă complementară executabilă cf art. 68 lit. c) C. pen. .

În baza art. 295 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen. și art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. condamnă același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 66 al 1 lit. a), b) și g) C. pen. - relativ la lit. g), fiind vorba de interzicerea dreptului de a fi asociat sau administrator la o societate comercială - pe o durată de 5 ani, pedeapsă complementară executabilă cf art. 68 lit. c) C. pen. .

Descontopește pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin S.P 102/2015 a Tribunalului Brașov, definitivă prin D.P 476/2017 a Curții de Apel Brașov și repune în individualitatea lor pedepsele contopite prin respectiva hotărăre penală, respectiv o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de "dare de mită" și o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr 2997/2014 a Judecătoriei Brașov.

În baza art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. b) C. pen. si art. 45 al 3 lit. a) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse - respectiv 3 ani închisoare - inculpatul A. avănd de executat în final pedeapsa de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 66 al 1 lit. a), b) și g) C. pen. - relativ la lit. g), fiind vorba de interzicerea dreptului de a fi asociat sau administrator la o societate comercială - pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă complementară executabilă cf art. 68 lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 404 al 4 lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 72 C. pen. deduce din pedeapsa indicată următoarele perioade: din 1.05.2002 la 4.10.2002, din 28.10.2004 la 31.08.2005, din 11.11.2013 la 21.08.2015 și din 31.05.2017 la 20.07.2017.

În baza art. 397 al 1 C. proc. pen. și art. 19 C. proc. pen. admite în parte acțiunea civilă exercitată de către partea civilă D.G.R.F.P Brașov și obligă inculpatul A. la plata către această parte civilă a sumei de 8.868.881,58 RON plus accesorii legale de la nașterea obligațiilor față de bugetul de stat și pană la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile reprezentănd daune materiale .

Respinge restul pretențiilor civile solicitate de către partea civilă D.G.R.F.P Brașov .

În baza art. 25 al 3 C. proc. pen. dispune restabilirea situației anterioare în sensul întoarcerii în patrimoniul părții civile S.C B. S.A., prin lichidator judiciar C., a imobilelor (Spital Stejăriș) respectiv:

- imobilului situat în mun. Brașov str. x înscris în CF x a loc. Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafață de 2385 mp;

- imobilului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x a localității Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. x - curte în suprafață de 36 mp pe care este construită o casă din lemn cu nr. cadastral x și cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafață de 9.751 mp;

- imobilului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x a localității Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. top x - teren în intravilan în suprafață de 16.986 mp.

Respinge pretențiile materiale solicitate de către partea civilă S.C B. S.A., prin lichidator judiciar C..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. menține măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale și în cursul judecății și anume:

Menține măsura asiguratorie a popririi conturilor bancare ce au fost deținute de către D., relativ la care unic moștenitor apare a fi inculpatul A. până la concurența sumei de 28.965.210 RON, așa cum a fost instituită prin încheierea din 15.07.2020 a Tribunalului Brașov, definitivă prin încheierea din 3.08.2020 a Curții de Apel Brașov, dosar nr. x/2018 .

Menține sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile (bani) ce au fost deținute de D. - sume de bani ridicate de la aceasta cu ocazia percheziției domiciliare - relativ la care unic moștenitor apare a fi inculpatul A. până la concurența sumei de 28.965.210 RON, așa cum a fost instituită prin încheierea din 15.07.2020 a Tribunalului Brașov, definitivă prin încheierea din 3.08.2020 a Curții de Apel Brașov, dosar nr. x/2018 .

Menține măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 29.08.2014 în dosar nr. x/2013 la D.N.A - Serviciul Teritorial Brașov asupra bunurilor imobile deținute de A..

Menține măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 19.07.2017 în dosar nr. x/2013 la D.N.A - Serviciul Teritorial Brașov asupra bunurilor imobile (spital Stejăriș) deținute de E. și F., respectiv imobilul înscris în CF x Brașov, nr. top x și imobilul înscris în CF nr. x Brașov.

Mijloacele materiale de probă rămăn atașate la dosarul cauzei.

În baza art. 274 al 1 C. proc. pen. obligă inculpatul A. la plata către stat a sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 al 3 C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare răman în sarcina statului,,.

II. Prin decizia penală nr. 991/AP din 22 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, în dosarul x/2018 în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate în cauză de inculpatul A. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov împotriva sentinței penale nr. 165/06.10.2021 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2018, care a fost desființată sub aspectul legii penale mai favorabile aplicabile în cauză, al omisiunii reținerii în favoarea inculpatului A. a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. 1969, al cuantumului pedepsei complementare aplicate pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, al cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii de delapidare, al procedeului de contopire a pedepselor aplicate inculpatului pentru pluralitatea de infracțiuni incidentă în cauză, precum și în ceea ce privește modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. referitor la omisiunea constatării nulității absolute a actului de dare în plată autentificat sub nr. x/15.01.2010 de BNP G..

Rejudecând în aceste limite:

S-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului A. potrivit dispozițiilor art. 5 din C. pen. este cea în vigoare la data săvârșirii faptelor reținute în acuzare, respectiv C. pen. din 1969.

S-a reținut în favoarea inculpatului A. circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. 1969.

În baza art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, s-a menținut pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. și s-a redus pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969 de la 4 ani la 3 ani.

În baza art. 76 alin. (2) din C. pen. din 1969, s-a redus pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215

1

alin. (1) și (2) din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. de la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969 la 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969.

S-a menținut dispoziția privind descontopirea pedepsei de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 102/S/10.04.2015 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 476/Ap/31.05.2017 a Curții de Apel Brașov și s-a repus în individualitatea lor pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., prin sentința penală nr. 102/S/10.04.2015 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 476/Ap/31.05.2017 a Curții de Apel Brașov, precum și pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia nr. 111/contestație/6.04.2015 a Tribunalului Brașov.

S-a constatat că pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II -a și lit. b) C. pen. 1969, stabilită prin sentința penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia nr. 111/contestație/6.04.2015 a Tribunalului Brașov constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii.

S-a constatat că fiecare dintre infracțiunile pentru care inculpatul A. a fost condamnat în prezenta cauză, precum și infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., pentru care acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 102/S/10.04.2015 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 476/Ap/31.05.2017 a Curții de Apel Brașov reprezintă al doilea termen al recidivei postcondamnatorii în raport de pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. 1969, stabilită prin sentința penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia nr. 111/contestație/6.04.2015 a Tribunalului Brașov.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 34 și art. 35 C. pen. 1969, contopește pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969, s-a aplicat prin prezenta sentință pentru infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., cu pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. 1969, aplicată prin sentința penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia nr. 111/contestație/6.04.2015 a Tribunalului Brașov, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, rezultând o pedeapsă de 5 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 34 și art. 35 C. pen. 1969, s-a contopit pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969 aplicată prin prezenta sentință pentru infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215

1

alin. (1) și (2) din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., cu pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. 1969, aplicată prin sentința penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia nr. 111/contestație/6.04.2015 a Tribunalului Brașov, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, rezultând o pedeapsă de 5 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 34 și art. 35 C. pen. 1969, s-a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 102/S/10.04.2015 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 476/Ap/31.05.2017 a Curții de Apel Brașov, cu pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. 1969, aplicată prin sentința penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia nr. 111/contestație/6.04.2015 a Tribunalului Brașov, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. 1969.

În baza art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen. 1969, s-au contopit cele trei pedepse rezultante parțiale de 5 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969, 5 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969, respectiv 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. 1969, obținute prin procedeul de mai sus, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. 1969, s-a dedus din pedeapsa rezultantă finală, perioada executată din 1.05.2002 la 4.10.2002, din 28.10.2004 la 31.08.2005, din 11.11.2013 la 21.08.2015 și din 31.05.2017 la 20.07.2017.

În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., raportat la art. 1238 alin. (2), art. 1289 alin. (2), art. 1254 și art. 1639-1647 din C. civ., s-a constatat nulitatea absolută a actului de dare în plată autentificat sub nr. x/15.01.2010 de BNP G..

S-a constatat că o parte din imobilul restituit în natură S.C. B. S.A., respectiv imobilul situat în mun. Brașov str. x, înscris în CF x a loc. Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafață de 2385 mp a fost înstrăinat prin actul de adjudecare din 18.03.2021 emis de H..

S-a constatat că inculpatul A. a achitat parțial suma de 750.000 RON din debitul la care a fost obligat către partea civilă D.G.R.F.P Brașov, după cum urmează: 400.000 RON conform ordinului de plată nr. x/18.04.2022, 100.000 RON conform ordinului de plată nr. x/28.04.2022, 50.000 RON conform ordinului de plată nr. 1/4.05.2022 și 200.000 RON conform ordinului de plată nr. x/9.05.2022.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov pentru Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva aceleiași sentințe.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Prin încheierea din 12.01.2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea erorii materiale evidente strecurate în considerentele și dispozitivul deciziei penale nr. 991/AP/22.12.2023 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2018, în sensul introducerii unui alineat nou în considerentele și dispozitivul deciziei, înainte paragraful de paragraful care conține dispoziția privind deducerea din pedeapsa rezultantă finală a perioadelor executate anterior, cu următorul cuprins:

"În baza art. 71 C. pen. 1969, interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei rezultante."

Apoi, prin încheierea din 31.01.2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov pentru Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și dispune îndreptarea erorii materiale evidente strecurate în considerentele și dispozitivul deciziei penale nr. 991/AP/22.12.2023 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2018, în sensul introducerii unui alineat nou în considerentele și dispozitivul deciziei, înainte paragraful de paragraful care conține dispoziția privind menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței apelate, cu următorul cuprins:

"Menține măsura sechestrului asigurător dispusă prin încheierea penală pronunțată de Curtea de Apel Brașov la data de 8.11.2022, în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 742 din data de 24 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, asupra bunurilor inculpatului A., până la concurența sumei de 8.868.881,58 RON, la care se adaugă accesorii legale de la nașterea obligațiilor față de bugetul de stat și pană la achitarea integrală a debitului, după cum urmează:

- imobil situat în București, Splaiul Unirii nr. 10, identificat cadastral cu nr. x, CG nr. x;

- imobil situat în Brașov, CF nr. x (nr. CF vechi x), nr. topografic x;

- imobil situat în Brașov, CF nr. x (nr. CF vechi x), nr. topografic x;

III. Împotriva deciziei penale nr. 991/AP din data de 22 decembrie 2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierile din data de 12 ianuarie 2024, respectiv din 31 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2018, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

În esență, a arătat că, deși instanța de apel reține referitor la tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii că dispozițiile în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului sunt mai favorabile acestuia, având în vedere că prevederile art. 39 alin. (2) din C. pen. din 1968 nu prevăd obligativitatea adăugării restului rămas neexecutat la pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune, astfel cum prevăd dispozițiile C. pen. în vigoare, ci contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior, conform regulilor de la concursul de infracțiuni, sporul prevăzut în art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1968 putând fi mărit, dacă este cazul, până la 7 ani, în fapt a făcut contopirea între pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșita ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară.

Față de dispozițiile art. 39 alin. (2) C. pen., pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969, aplicată prin prezenta sentință pentru infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., trebuia contopită cu pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior, dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte (pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II -a și lit. b) C. pen. 1969, aplicată prin sentința penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia nr. 111/contestație/6.04.2015 a Tribunalului Brașov.

Față de dispozițiile ari. 39 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 34 și art. 35 C. pen. 1969, pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969 aplicată prin prezenta sentință pentru infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 ind.l alin. (1) și (2) din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., trebuia contopită cu pedeapsa ce a mai rămas de executat din pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II -a și lit. b) C. pen. 1969, aplicată prin sentința penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia nr. 111/contestație/6.04.2015 a Tribunalului Brașov.

Pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin s.p. 102/2015 a Tribunalului Brașov, definitivă prin d.p. 476/2017 a Curții de Apel Brașov trebuia contopită după ce se stabilea restul rămas de executat stabilit după procedeul repunerii în individualitatea lor a pedepselor contopite prin respectiva hotărâre penală, astfel: o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de "dare de mită " o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2997/2014 a Judecătoriei Brașov.

Văzând și sentința penală nr. 102/S din 10.04.2015 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă la data de 31.05.2017 prin decizia penală nr. 479/AP din 31.05.2017 a Curții de Apel Brașov, s-a constatat că prin mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 213/2015 din 31.05.2017, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin s.p. nr. 102/S din 10.04.2015 cu pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2997/2014 a Judecătoriei Brașov, în baza mandatului de executare nr. x din 31.05.2017, executarea acestei pedepse a început la data de 31.05.2017 și urma să expire în termen la data de 12.01.2019 deoarece se scade arestul preventiv de 1114 zile.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 18 martie 2024, procedura de comunicare a recursului în casație era îndeplinită, stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 17 aprilie 2024, fără citarea părților și fără participarea procurorului și întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra cererii de recurs în casație.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., motiv pentru care, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a acesteia și a trimis cauza în vederea judecării în compunere de 3 judecători, cu termen la data 15 mai 2024.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că, potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Așadar, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. este incident când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Prin sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Din interpretarea literală a acestei dispoziții legale, rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

Totodată, cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. are în vedere respectarea principiului legalității sancțiunilor, fără ca Înalta Curte să poată proceda la o reapreciere a probelor din perspectiva individualizării pedepsei sau a modului de executare, acestea neîncadrându-se în chestiunile de drept, singurele ce pot fi analizate de instanța de recurs.

În jurisprudența constantă a instanței supreme s-a stabilit că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator. În toate cazurile însă, legalitatea sancțiunilor a fost examinată prin raportare la încadrarea juridică dată faptei prin decizia definitivă, astfel cum a fost stabilită prin hotărârea recurată (relevante în acest sens sunt deciziile nr. 66, 230, 246, 249, 250, 267, 367 din 2014; nr. 27, 32, 75, 115, 124, 349, 404 din 2015; nr. 51, 63, 327, 522, 554 din 2016; nr. 23, 150 din 2017 ale I.C.C.J., secția penală, publicate, www.x.ro).

Starea de fapt reținută în cauză, materialul probator administrat, încadrarea juridică a faptelor, precum și reținerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanțelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casație reglementat ca și o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

În aceste coordonate, în raport de dispozițiile incidente și scopul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs în casație, recurentul inculpat a invocat, în susținerea cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., că au fost aplicate pedepse în alte limite, cu alte cuvinte nelegale.

Apărarea principală a inculpatului este în sensul că pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969, aplicată prin s.p. 102/2015 a Tribunalului Brașov pentru infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., trebuia contopită cu pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior, dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte (pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II -a și lit. b) C. pen. 1969, aplicată prin sentința penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia nr. 111/contestație/6.04.2015 a Tribunalului Brașov.

Pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin s.p. 102/2015 a Tribunalului Brașov, definitivă prin d.p. 476/2017 a Curții de Apel Brașov trebuia contopită după ce se stabilea restul rămas de executat stabilit după procedeul repunerii în individualitatea lor a pedepselor contopite prin respectiva hotărâre penală, astfel: o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de "dare de mită " o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2997/2014 a Judecătoriei Brașov.

Văzând și sentința penală nr. 102/S din 10.04.2015 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă la data de 31.05.2017 prin decizia penală nr. 479/AP din 31.05.2017 a Curții de Apel Brașov, s-a constatat că prin mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 213/2015 din 31.05.2017, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin s.p. nr. 102/S din 10.04.2015 cu pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2997/2014 a Judecătoriei Brașov, în baza mandatului de executare nr. x din 31.05.2017, executarea acestei pedepse a început la data de 31.05.2017 și urma să expire în termen la data de 12.01.2019 deoarece se scade arestul preventiv de 1114 zile.

Înalta Curte consideră că pedeapsa rezultantă în urma contopirii este de 4 ani și 4 luni deoarece nu se impune constatarea că executată a pedepsei rezultate de 4 ani și 8 luni, pronunțată prin sentința penală 2997, întrucât aceasta a fost numai parțial executată, inculpatul fiind eliberat condiționat la data de 21/08/2015.

În atare condiții, Curtea a constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente și cu infracțiunea de dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 102/S/10.04.2015 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 476/Ap/31.05.2017 a Curții de Apel Brașov, această faptă fiind săvârșită în anul 2009, astfel că atât faptele pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta cauză, cât și fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie.

Ținând seama că fiecare dintre infracțiunile din prezenta cauză a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie (art. 37, alin. (1) lit. a) C. pen. 1969) și toate au fost săvârșite sub forma concursului real de infracțiuni (art. 33 lit. a) C. pen. 1969), Curtea în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare și 3 ani interzicerea interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969, aplicată prin prezenta sentință pentru infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., cu pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. 1969, aplicată prin sentința penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia nr. 111/contestație/6.04.2015 a Tribunalului Brașov, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969, la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, pentru a sancționa numărul de fapte comise, frecvența lor ridicată și perseverența infracțională a inculpatului, rezultând o pedeapsă de 5 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 102/S/10.04.2015 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 476/Ap/31.05.2017 a Curții de Apel Brașov, cu pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. 1969, aplicată prin sentința penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia nr. 111/contestație/6.04.2015 a Tribunalului Brașov, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. 1969.

În al doilea rând, reținând că cele 3 infracțiuni au fost săvârșite sub forma concursului real prev. de art. 33 lit. b) C. pen., în temeiul art. 34, alin. (1) lit. b) C. pen.., au fost contopite cele trei pedepse de 5 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969, 5 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969, respectiv 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. 1969, obținute prin procedeul de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că pedeapsa este de 4 ani și 4 luni, iar cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. nu are incidență.

Așa cum s-a arătat în cele ce preced, individualizarea judiciară a pedepselor constituie un proces complex de apreciere asupra împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanței de fond/apel și nu poate fi cenzurată, prin urmare, în cadrul prezentului demers judiciar, neaducând în discuție un aspect de legalitate a pedepselor.

În raport cu soluția dispusă, Înalta Curte nu va mai supune cenzurii sale cererea de suspendare a executării deciziei atacate, formulată de recurent.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 991/AP din data de 22 decembrie 2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierile din data de 12 ianuarie 2024, respectiv din 31 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 991/AP din 22 decembrie 2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierile din 12.01.2024, respectiv din 31.01.2024 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2024.