ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 814/2022

Asupra contestațiilor de față, constată:

Prin încheierea penală din 13 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017, privind măsurile asigurătorii instituite de procuror, s-au dispus următoarele:

S-a respins cererea de constatare a încetării de drept a măsurilor asigurătorii instituite de procuror prin ordonanțele din 21.07.2017 și din 24.07.2017, formulată de apelanții-persoane interesate A. și B.

În baza art. 2502 C. proc. pen., s-au menținut măsurile asigurătorii instituite de procuror prin ordonanțele din 21.07.2017 și din 24.07.2017.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Pitești a reținut, preliminar, că prin Sentința penală nr. 47 din 24.03.2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2017 s-au dispus următoarele:

"1. În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. (decesul inculpatului) încetează procesul penal față de inculpatul C., (...) pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.; complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 Coc penal raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. (13 acte materiale); spălare de bani prev. de art. 49 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 129/2019, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. (62 acte materiale).

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpata D. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată prev. și sancționată de art. 49 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 129/2019 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (69 acte materiale) în regim de detenție.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societății comerciale), pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 105 alin. (1) C. pen., anulează liberarea condiționată dispusă de Judecătoria Craiova prin Sentința penală nr. 2287/16.07.2019, față de inculpată.

În baza art. 40 alin. (1) și art. 38 alin. (1) din C. proc. pen., constată că infracțiunea din prezenta cauză se află în concurs real cu infracțiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., pentru care inculpata D. a fost condamnată la următoarele pedepse:

- pedeapsa de 3 ani închisoare;

- pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) (dreptul de a ocupa o funcție de administrator al unei societăți comerciale IFN de leasing) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 99/18.04.2017 a Curții de Apel Craiova, modificată și rămasă definitivă prin Decizia nr. 285/A/31.10.2018 a Î.C.C.J. îndreptată prin încheierea din 02.11.2018 a Î.C.C.J.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) rap.la art. 38 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 40 alin. (1) C. pen., aplică inculpatei D. pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare la care se adaugă o treime din cealaltă pedeapsă stabilită prin Sentința penală nr. 99/18.04.2017 a Curții de Apel Craiova, urmând ca inculpata D. să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, cu privare de libertate.

În temeiul art. 45 alin. (1), (2) și 3 lit. a) rap. la art. 66 din C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) (dreptul de a ocupa o funcție de administrator al unei societăți comerciale) pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., scade din durata pedepsei ce urmează a fi executată de inculpata D., perioada executată de la 02.11. 2018 până în data de 23.07.2019.

În temeiul art. 72 alin. (1) scade din durata pedepsei aplicată inculpatei perioada reținerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul E. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, în formă continuată, prevăzută și sancționată de art. 49 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (16 acte materiale), în condițiile prev. de art. 60 C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale) pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349 și 1357 -1358 C. civ. cu referire la art. 19 alin. (1) și art. 25 alin. (1) C. proc. pen., reține că părțile civile se judecă pe cale civilă pentru recuperarea prejudiciului.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 112 lit. e) C. pen. și art. 50 din Legea nr. 129/2019:

- confiscă de la inculpata D. suma de 12.547.317,81 RON;

- confiscă de la inculpatul E. suma de 4.489.220 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.

Menține măsurile asigurătorii instituite de procuror prin ordonanțele din 21.07.2017 și din 24.07.2017 asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților și asupra imobilului situat în Rm. Vâlcea, str. x cu numărul cadastral x și construcția situată pe acesta, cu numărul cadastral x C4 și asupra imobilului situat în municipiul Slatina, județul Olt înscris în C.F.N. individuală nr. x a localității Slatina, achiziționate de inculpați pe numele A. și B. - persoane interesate, în scopul disimulării provenienței banilor cu care au fost dobândite. (...)".

În fapt, s-a reținut că fapta inculpatei D., constând în aceea că, în perioada 09.10.2006 - 20.03.2008, în calitate de asociat și administrator al SC F. SA, în baza aceleiași rezoluții infracționale, de a ascunde și a disimula originea ilicită a sumei totale de 12.547.317,81 RON, compusă din sumele de 4.510.996,79 RON și 8.036.321,02 RON, precum și adevărata natură a proprietății bunurilor imobile dobândite, cunoscând proveniența sumelor de bani, și anume din infracțiunile de înșelăciune în formă continuată săvârșite de membrii grupului infracțional, prin inducerea în eroare a G. - Sucursala Olt pentru obținerea finanțării contractelor de leasing având ca obiect utilaje fictive și folosirea cu rea credință a bunurilor societății, a acționat astfel:

a) - în perioada 05.09.2007 - 20.03.2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale de a ascunde și a disimula originea ilicită a sumei de 4.510.996,79 RON, precum și adevărata natură a proprietății bunurilor imobile dobândite, a primit în contul personal de la H. suma totală de 4.557.030 RON, din care suma de 4.510.780 RON, cu titlul contract cesiune acțiuni SC F. SA, din care:

- suma 1.789.220 RON de la SC ... SRL, transferată de suspectul I., sub coordonarea suspectului J., cu titlul de "contract cesiune acțiuni", la datele de 05.09.2007, 12.09.2007, 13.09.2007, 18.09.2007, sumă încasată de SC ... SRL de la SC F. SA, direct sau prin intermediul SC K. SRL, ori depunere numerar, cu titlu de plată contravaloare utilaje fictive, în baza contractelor de leasing nr. x/01.09.2007, y/12.09.2007, z/12.09.2007;

- suma de 2.721.560 RON de la SC L. SRL (SC K. SRL) în data de 18.09.2007, transferată de suspectul I., sub coordonarea suspectului J., care provine din încasările realizate de SC K. SRL de la SC F. SA în data de 17.09.2007 (2.500.000 RON pe circuitul SC F. SC K. SRL - SC ... SRL - SC K. SRL - D., iar diferența de 221.560 RON pe circuitul SC F. SC K. SRL - D.), cu titlu de plată contravaloare utilaje fictive, în baza contractelor de leasing nr. x/2007, y/2007;

- precum și suma de 46.250 RON de la inculpatul E. (2 operațiuni în datele de 22.01.2008, 28.01.2008), din care, ulterior, prin 28 operațiuni, a transferat:

- suma de 782.000 RON către SC M. SA, cu titlul "aport propriu N." și "aport propriu O." folosită, împreună cu alte sume, pentru achiziționarea unui imobil situat în Slatina, str. x, jud. Olt, de la SC F. SA (2 operațiuni efectuate la datele de 13.09.2007, 18.09.2007);

- suma de 91.640 RON la data de 20.09.2007 - 3 operațiuni către P., O., E.;

- suma de 100.000 RON către SC K. SRL, din care această societate a achitat suma de 100.000 RON către SC F. SA cu titlul de "rate leasing" la contractele de leasing nr. x/2007 și y/2007 (1 operațiune la data de 05.10.2007);

- suma de 567.100 RON în contul propriu deschis la Q., (2 operațiuni la datele de 20.09.2007 și 08.10.20007), din care a rambursat un credit de 65.736 RON și a constituit un depozit în sumă de 500.000 RON la această bancă;

- suma de 2.944.866,79 RON, transfer sold din contul deschis de suspecta D. la H. în contul deținut de aceasta la R., la data de 09.10.2007, cont în care au mai fost transferate sumele de: 509.887,35 RON din contul său de la Q., la data de 21.02.2008, 46.250 RON încasată de la E. și 65.942 RON dobândă, din care: suma de 1.627.100 RON a fost ridicată numerar de la R. la datele de 10.03.2008, 11.03.2008, 20.03.2008 și respectiv 195.852,50 euro (echivalent a 725.006,32 RON) au fost ridicați numerar de la R. la datele de 22.02.2008 și 07.03.2008, iar sumele de 10.000 dolari și 598.860 RON au fost transferate către D. - ... USA, la datele de 28.01.2008 și 19.02.2008, suma de 20.190 RON a fost transferată către E. la data de 18.02.2008, iar suma de 60.700 RON a fost plătită către alte societăți și persoane fizice la datele de 22.01.2008, 22.02.2008, 05.03.2008, suma de 500.000 RON a fost transferată în contul său din S. în data de 26.11.2007, din care suma de 113.387,54 RON a fost retrasă numerar de suspecta D. (3 operațiuni la datele de 07.03.2008, 10.03.2008, 11.03.2008) și au fost efectuate plăți de 394.820 RON către SC T. SRL, cu titlul "aport propriu N." (5 operațiuni la datele de 31.01.2008, 04.02.2008, 13.02.2008, 14.02.2008, 04.03.2008);

- 25.390 RON transfer sold în contul propriu deschis de D. la G.., sumă care a fost plătită băncii pentru rambursarea anticipată a unui credit, la data de 20.09.2007.

b) - a primit în contul SC F. SA, suma totală de 8.036.321,02 RON, care provine din sumele de bani obținute prin inducerea în eroare a G. - Sucursala Olt, transferate inițial, de multe ori la aceeași dată, de SC F. SA către furnizorul fictiv de utilaje și retransferate finanțatorului cu titlul de avans contract de leasing, rate leasing, sumă care a fost reintrodusă în circuitul financiar prin 41 operațiuni, astfel:

Astfel, suma de 1.317.003,59 RON virată din contul SC BB. SRL, în contul SC F. SA, este compusă din:

- 143.523,74 RON transferată la data de 11.12.2006, care reprezintă avansul la contractul nr. x/2006, în care SC BB. SRL este utilizator, conform facturii nr. x/01.11.2006;

- 23.330,79 RON transferată la data de 11.01.2007 care reprezintă rată la contractul nr. x/2006, în care SC BB. SRL este utilizator, conform facturii nr. x/01.01.2007;

- 88.504 RON transferată la data de 23.01.2007, plată efectuată în numele SC CC. SRL, aferentă contractului nr. x/2006 (conform facturii nr. x/01.01.2007);

- 577.726,86 RON transferată la data de 22.02.2007, plată efectuată în numele SC CC. SRL, aferentă contractului nr. x/2007;

- 17.032,41 RON transferată la data de 22.02.2007, care reprezintă rată la contractul nr. x/2006, în care SC BB. SRL este utilizator (conform facturii nr. x/02.02.2007);

- 16.885,79 RON transferată la data de 13.03.2007, care reprezintă rată la contractul nr. x/2006, în care SC BB. SRL este utilizator (conform facturii nr. x/01.03.2007);

- 265.132 RON transferată la data de 13.03.2007 transferată către SC DD., care a achitat la aceeași dată suma totală de 264.817,44 RON, reprezentând rate pentru contractele nr. x/2006, y/2007 și 326/2007, conform facturii nr. x/12.03.2007;

- 450.000 RON transferată la data de 03.04.2007, reprezentând avans la contractul de leasing nr. x/2007, în care SC BB. SRL este utilizator, conform facturii nr. x/02.04.2007, sumă care a fost transferată în aceeași zi către SC EE. SRL (compusă din suma de 350.000 RON încasată în data de 03.04.2007 de SC BB. SRL de la SC FF. SRL, care i se restituie în data de 05.04.2007 de către SC EE. SRL din suma de 5.762.211,88 RON primită la data de 03.04.2007 de la SC F. SA, în baza contractului de leasing nr. x/2007, împreună cu soldul zilei, de 153.712 RON); (8 operațiuni)

De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului E., constând în aceea că, în perioada 03.09.2007 - 11.03.2008, având aceeași rezoluție, în calitate de asociat și director general al SC F. SA, a primit suma totală de 4.489.220 RON, cu titlul cesiune acțiuni SC F. SA, transferată de suspectul I., din dispoziția suspectului J., din contul SC K. SRL, care a fost transferată inițial de S.C F. SA, cu titlu de contravaloare a utilajelor fictive achiziționate în baza contractelor de leasing nr. x/24.08.2007, y/12.09.2007, z/12.09.2007, (4 operațiuni efectuate la datele de 03.09.2007, 07.09.2007, 10.09.2007, 17.09.2007), cunoscând proveniența acestei sume de bani, și anume din infracțiunile de înșelăciune săvârșite de membrii grupului infracțional, prin inducerea în eroare a G. - Sucursala Olt de către inculpata D., cu ajutorul altor persoane, pentru obținerea finanțării contractelor de leasing având ca obiect utilaje fictive și respectiv folosirea bunurilor societății în scop contrar intereselor acesteia, sumă pe care, ulterior, în scopul ascunderii și disimulării originii ilicite a acesteia și disimulării adevăratei naturi a proprietății bunurilor imobile dobândite, a transferat-o, prin 16 operațiuni, astfel: a transferat suma de 2.711.000 RON către SC HH. SRL, cu titlul "aport propriu N." - SC II. SRL, reprezentând prețul imobilului situat în mun. Rm. Vâlcea, str. x, jud. Vâlcea, cumpărat în numele SC II. SRL de la SC HH. SRL (2 operațiuni la datele de 19.09.2007, 27.09.2007), suma de 1.489.000 RON către SC M. SA, cu titlul "aport propriu N.", folosită, împreună cu alte sume, pentru achiziționarea unui imobil situat în Slatina, str. x, jud. Olt, de la SC F. SA în numele SC M. SA (1 operațiune efectuată la data de 13.09.2007), suma de 16.286 RON către BNP JJ. cu titlul de "onorariu", suma de 273.121,51 RON, în contul său deschis la R.., din care a efectuat plăți către mai multe persoane fizice și către SC KK. SRL (10 operațiuni la datele de 16.01.2008, 16.01.2008, 22.01.2008, 25.01.2008, 28.01.2008, 29.01.2008, 31.01.2008, 31.01.2008, 18.02.2008, 18.02.2008), retrăgând în numerar suma de 1.462 RON, pe care și-a însușit-o. (1 operațiune efectuată la data de 11.03.2008), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii în formă continuată de spălare de bani, faptă prev. și ped. de art. 49 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (16 acte materiale), în condițiile prev. de art. 60 C. pen.

Asupra cererii de constatare a încetării de drept a măsurilor asigurătorii instituite de procuror prin ordonanțele nr. 66/P/2008 din 21.07.2017 și din 24.07.2017, formulată de apelanții-persoane interesate A. și B., Curtea de Apel Pitești a reținut următoarele:

Apelanții-persoane interesate au arătat că măsura sechestrului a fost verificată de instanța de fond, prin sentința criticată, pronunțată în data de 24 martie 2021 și se impune a se constata că a încetat de drept ca urmare a faptului că nu a fost verificată în interiorul termenului de un an, care s-a împlinit în data de 23.03.2022, astfel cum a fost stabilit prin art. 2502 din C. proc. pen.

Astfel, s-a susținut că, în raport cu prevederile art. 2502 din C. proc. pen., instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii. Una dintre rațiunile instituirii acestui text de lege a fost tocmai aceea de a asigura că durata măsurilor asigurătorii este rezonabilă în raport cu complexitatea cauzei și obiectul acesteia, aspecte care pot fi respectate mai ușor dacă organele judiciare au obligația de a verifica asemenea măsuri, și nu doar posibilitatea ridicării lor la cerere ori, eventual, din oficiu.

Apelanții au arătat că termenul de 1 an instituit de art. 2502 din C. proc. pen. este un termen substanțial, motiv pentru care sancțiunea nerespectării acestuia nu poate fi alta decât încetarea de drept a măsurii, iar în raport cu acest aspect este evident că dispozițiile legale impun o obligație, și nu o recomandare în sarcina instanței de judecată de a efectua o verificare a măsurii în termenul impus.

A fost invocată literatura de specialitate și Minuta adoptată la nivelul parchetelor - 27 - 28 mai 2021, în vederea unificării practicii neunitare.

Curtea a constatat că prin ordonanțele din 21.07.2017 și din 24.07.2017, în faza de urmărire penală s-a dispus de către procuror instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, în vederea confiscării speciale, asupra imobilului situat în Râmnicu Vâlcea, str. x cu numărul cadastral x și construcția situată pe acesta, cu numărul cadastral x C4 și asupra imobilului situat în municipiul Slatina, județul Olt înscris în C.F.N. individuală nr. x a localității Slatina, achiziționate de inculpați pe numele A. și B. - persoane interesate, în scopul disimulării provenienței banilor cu care au fost dobândite.

Prin Sentința penală nr. 47/24 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2017, criticată în prezenta, instanța de fond a dispus menținerea măsurilor asigurătorii instituite de procuror prin ordonanțele din 21.07.2017 și din 24.07.2017 asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților și asupra imobilului situat în Rm. Vâlcea, str. x cu numărul cadastral x și construcția situată pe acesta, cu numărul cadastral x C4 și asupra imobilului situat în municipiul Slatina, județul Olt înscris în C.F.N. individuală nr. x a localității Slatina, achiziționate de inculpați pe numele A. și B. - persoane interesate, în scopul disimulării provenienței banilor cu care au fost dobândite.

Cererea de constatare a încetării de drept a măsurilor asigurătorii instituite de procuror prin ordonanțele din 21.07.2017 și din 24.07.2017, formulată de apelanții-persoane interesate A. și B., este neîntemeiată.

Adoptarea dispozițiilor art. 2502 C. proc. pen., cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), a fost generată de practica CEDO, care a sancționat lipsa analizării proporționalității menținerii măsurii pentru durate de timp extrem de lungi, însă nu a impus niciodată termene în care să se efectueze verificarea din oficiu, aprecierea aparținând organelor judiciare. Legiuitorul român a optat pentru o soluție mai puțin permisivă și a impus termene-limită printr-o reglementare incompletă.

Contextul legislativ a determinat practică neunitară și opinii diferite în literatura de specialitate, apelanții-persoane interesate invocând opinia minoritară exprimată.

Curtea a constatat că legislația procesual penală nu prevede o sancțiune similară celei reglementate în materia măsurilor preventive reglementată de art. 241 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., aceea a încetării de drept a măsurii în cauză.

În lipsa unui text de lege care să prevadă expres că neverificarea subzistenței temeiurilor care au stat la baza luării/menținerii măsurilor asigurătorii conduce la încetarea de drept a măsurilor asigurătorii, o atare sancțiune nu poate fi presupusă și, pe cale de consecință, nici constatată a fi intervenit. Dacă legiuitorul ar fi dorit să instituie o atare sancțiune în cazul măsurilor asigurătorii, ar fi reglementat-o expres, astfel cum este situația măsurilor preventive. Or, în lipsa unei atari dispoziții exprese sancționatoare, este nepermis a se face analogic cu sancțiunea care intervine în cazul nerespectării termenelor de verificare a măsurilor preventive.

În plus, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 38 din 9 iunie 2022 (prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a sesizării vizând natura juridică a termenelor instituite de art. 2502 C. proc. pen.), a făcut trimitere la constatarea că instanțele judecătorești, în opinie majoritară, au apreciat că termenele instituite de prevederile art. 2502 C. proc. pen. sunt termene de recomandare.

Ca un argument în plus, cu referire exactă la măsurile asigurătorii, legiuitorul a prevăzut expres un caz de încetare a măsurilor asigurătorii, respectiv cel instituit de prevederile art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., potrivit căruia măsurile asigurătorii încetează de drept în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii prin care acțiunea civilă a fost lăsată nesoluționată în temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., iar persoana vătămată nu a introdus acțiune civilă la instanțe. Or, este lesne de observat că în situațiile în care legiuitorul a dorit să instituie o astfel de sancțiune, precum cea a încetării de drept, a reglementat-o în mod expres.

Verificând măsurile asigurătorii instituite de procuror prin ordonanțele din 21.07.2017 și din 24.07.2017, Curtea de Apel Pitești a reținut următoarele:

Sechestrul a fost instituit prin ordonanța procurorului pentru asigurarea măsurii confiscării speciale, întrucât procurorul a susținut că inculpații D. și E. ar fi achiziționat bunurile imobile cu banii obținuți în urma unor infracțiuni de spălare de bani, pe numele A. și B. - persoane interesate, în scopul disimulării provenienței banilor cu care au fost dobândite.

Prin sentința criticată a fost menținută măsura asiguratorie dispusă de procuror.

Hotărârea criticată conține și măsuri de siguranță, fiind dispusă confiscarea specială față de suma de 12.547.317,81 RON, de la inculpata D. și suma de 4.489.220 RON, de la inculpatul E.. Acest aspect justifică, în acest moment procesual, menținerea măsurii sechestrului asigurător dispus de procuror, în vederea confiscării speciale.

Deși prin sentință, în considerente, se face referire la menținerea măsurii asigurătorii, nu în vederea confiscării extinse, ci pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune și care va fi stabilit de instanțele civile, curtea a subliniat că prin dispozitiv s-a menținut măsura sechestrului în varianta dispusă de procuror prin cele două ordonanțe anterior indicate.

Este adevărat că prin motivele de apel formulate de procuror, sunt criticate considerentele sentinței (prin care se menționează că măsurile asigurătorii vor fi avute în vedere pentru repararea prejudiciului), însă acest aspect urmează a fi analizat prin decizia pe care curtea urmează să o pronunțe în cauză.

Măsurile asigurătorii sunt definite în doctrina juridică drept "măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului, inculpatului sau părții responsabile civilmente, în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori acoperirii despăgubirilor civile".

Prin instituirea lor se blochează orice activitate a suspectului, a inculpatului, a persoanei responsabile civilmente sau a oricărei persoane în posesia sau proprietatea căreia se află bunurile care urmează să fie supuse confiscării.

Aceste activități pot consta în ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor.

Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea acoperirii despăgubirilor civile), ca modalitate de asigurare a interesului general, și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

Curtea a constatat că, în speță, sechestrul asigurător este legal aplicat în condițiile art. 249 din C. proc. pen., această măsură fiind instituită în vederea unei eventuale confiscări speciale a bunurilor sechestrate.

În consecință, ținând cont că scopul și condițiile legale sunt îndeplinite pentru aplicarea și menținerea sechestrului asigurător, că măsura este proporțională cu scopul pentru care ab initio s-a dispus și necesară derulării în continuare a judecății și că instituirea și menținerea sechestrului asigurător nu se constituie într-o judecată asupra acuzației, ci este doar o măsură provizorie, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., curtea a menținut măsura sechestrului asigurător.

Totodată, a reținut că durata efectivă a măsurii nu este exagerată în raport de durata și evoluția procedurii și consecințele pe care le produce.

Împotriva încheierii penale din 13 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017, contestatorii B., A., E. și D. au formulat contestație, calea de atac vizând dispozițiile privind măsurile asigurătorii instituite de procuror prin ordonanțele din 21.07.2017 și din 24.07.2017.

Motivele contestațiilor au fost susținute de apărătorii aleși ai contestatorilor, astfel cum sunt consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

În esență, s-a susținut că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurilor asiguratorii, solicitându-se, totodată, să se constate încetate de drept măsurile asigurătorii.

Contestatorii au invocat și depășirea termenului rezonabil al ingerinței în dreptul lor de proprietate asupra bunurilor sechestrate.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază ca fiind nefondate contestațiile formulate de contestatorii B., A., E. și D., în considerarea celor ce succed:

În Dosarul nr. x/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, prin ordonanțele din 21.07.2017 și 24.07.2017, în faza de urmărire penală s-a dispus de către procuror instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, în vederea confiscării speciale, asupra imobilului situat în Râmnicu Vâlcea, str. x cu numărul cadastral x și construcția situată pe acesta, cu numărul cadastral x C4 și asupra imobilului situat în municipiul Slatina, județul Olt înscris în C.F.N. individuală nr. x a localității Slatina, achiziționate de inculpați pe numele A. și B. - persoane interesate, în scopul disimulării provenienței banilor cu care au fost dobândite.

În fapt, temeiurile avute în vedere la dispunerea măsurilor asigurătorii au vizat obligativitatea luării lor, raportat la natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților E. și D., precum și necesitatea evitării riscului ascunderii, înstrăinării, distrugerii sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot servi confiscării speciale.

Prin Sentința penală nr. 47 din 24 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2017, s-a dispus menținerea măsurilor asigurătorii instituite de procuror prin ordonanțele din 21.07.2017 și din 24.07.2017 asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților și asupra imobilului situat în Rm. Vâlcea, str. x cu numărul cadastral x și construcția situată pe acesta, cu numărul cadastral x C4 și asupra imobilului situat în municipiul Slatina, județul Olt înscris în C.F.N. individuală nr. x a localității Slatina, achiziționate de inculpați pe numele A. și B. - persoane interesate, în scopul disimulării provenienței banilor cu care au fost dobândite.

În prezent, cauza privind pe inculpații E. și D. și persoanele interesate A. și B. se află pe rolul Curții de Apel Pitești în faza judecării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, A., B. și inculpații D. și E. împotriva Sentinței penale nr. 47 din 24.03.2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2017.

În acest context, Înalta Curte reține că măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ce aparțin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii ori a cheltuielilor judiciare. Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Conform art. 249 alin. (1), (4) și (41) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.

Potrivit dispozițiilor art. 2502 C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 18 februarie 2021) "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător".

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate rezultă că luarea măsurilor asigurătorii este condiționată de constatarea prealabilă a necesității instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege. În plus, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă și cerința proporționalității acestora cu scopul urmărit și, în mod particular, cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Deși dispunerea măsurilor asigurătorii este lăsată, în principiu, la aprecierea organelor judiciare, există situații în care legiuitorul a instituit, cu titlu de excepție, caracterul obligatoriu al acestor măsuri.

Astfel de excepții sunt reglementate prin art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, art. 32 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului (în prezent art. 50 din Legea nr. 129/2019), art. 20 din Legea nr. 78/2000 (cuprins în Secțiunea a 5-a a Capitolului III al legii), conform cărora, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune dintre cele prevăzute în aceste legi, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Aceasta înseamnă că, în cazul anumitor infracțiuni, având în vedere natura, gravitatea și consecințele acestora, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii nu este supusă aprecierii organelor judiciare, ci decurge direct din lege, situație în care, organele judiciare rămân ținute să evalueze, însă, în continuare, celelalte cerințe normative obligatorii pentru dispunerea măsurii asigurătorii, referitoare la categoria de bunuri supuse indisponibilizării, valoarea probabilă a sumelor până la concurența cărora se instituie măsura și finalitatea acesteia, astfel cum rezultă din enumerarea alternativă prevăzută de art. 249 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, modificarea legislativă introdusă prin art. 2502 C. proc. pen. instituie o obligație procedural pozitivă de verificare periodică a temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, inclusiv în cazurile în care legea prevede caracterul obligatoriu al acestora, existând posibilitatea restrângerii sau ridicării măsurii dispuse, dacă organul judiciar apreciază că măsura procesuală nu mai satisface cerința proporționalității.

Verificarea periodică a subzistenței temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea măsurilor asigurătorii trebuie efectuată atât din perspectiva criteriilor menționate, cât și a celor ce rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecția proprietății. Sub acest aspect, în jurisprudența europeană în materia drepturilor omului, s-a statuat că orice ingerință în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim și, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerințele de interes general ale comunității și cele privind protecția drepturilor fundamentale ale persoanei.

Proporționalitatea dintre ingerința statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, trebuie analizată, în funcție de circumstanțele cauzei și natura ingerinței în discuție, prin raportare la mai mulți factori relevanți, precum durata măsurii și valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza Ooo Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 07 aprilie 2020, parag. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN SA împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, parag. 87), necesitatea menținerii măsurii, având în vedere desfășurarea procedurii penale și consecințele acesteia asupra părții interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, parag. 59), comportamentul reclamantului și al autorităților statului care intervin, prin raportare și la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008, parag. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanțe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, parag. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN SA împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, parag. 83 și 87).

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte, constată că, în prezenta cauză, inculpații D. și E. sunt trimiși în judecată, printre altele, pentru infracțiuni de spălarea banilor.

Or, infracțiunile de spălare a banilor reținute în sarcina inculpaților intră sub incidența dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 656/2002 (actual art. 50 din Legea nr. 129/2019) care, așa cum s-a arătat anterior, instituie obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cazul infracțiunilor prevăzute de legea specială.

Ca atare, în speță, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii analizate își găsește izvor chiar în lege, context în care, controlul instanței este limitat la evaluarea proporționalității dintre scopul urmărit prin instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanelor acuzate.

Astfel, procedând la evaluarea în limitele menționate a măsurile asiguratorii instituite în cauză, prealabil, față de solicitările contestatorilor, Înalta Curte constată, implicit, că susținerile acestora în sensul încetării de drept a măsurilor asiguratorii, ca urmare a depășirii termenului prevăzut de art. 2502 C. proc. pen., nu pot fi primite, acestea nefiind întemeiate.

Raportat la aspectul invocat, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 2502 din C. proc. pen. instituie în sarcina organelor judiciare obligația de a verifica, din oficiu, subzistența temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, în termen de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv 1 (un) an în camera preliminară ori în cursul judecății.

Scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea acestor prevederi legale a fost acela de a crea o obligație pozitivă a organelor judiciare de a analiza, periodic, din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii, inclusiv din perspectiva proporționalității lor raportat la ingerința adusă dreptului de proprietate, verificarea fiind justificată și de riscul ca valoarea bunurilor indisponibilizate să sufere modificări.

Legiuitorul nu a instituit însă, în mod expres, și o consecință, în sens de sancțiune procesuală, a nerespectării termenului prevăzut de lege pentru verificarea măsurilor asigurătorii, care să se răsfrângă asupra celor potențial neverificate în intervalul de timp impus.

În speță, nu se poate discuta de aplicabilitatea, prin analogie, în materia măsurilor asiguratorii, a prevederilor art. 241 din C. proc. pen., care reglementează încetarea de drept a