ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.06.2024

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 447/2024

HOTĂRÂRE
06.06.2024
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 447/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 06 iunie 2024

Deliberând asupra contestației formulate de contestatoarea A. privind menținerea măsurii asigurătorii instituite în vederea confiscării speciale prin ordonanța nr. 153/D/P/2017 din 21 noiembrie 2018 cu privire la autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 158/A din 27 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat, între alții, de inculpatul B., a fost desființată sentința penală atacată și, în rejudecare, au fost descontopite pedepsele principale, complementare și accesorii rezultante aplicate inculpatului B., care au fost repuse în individualitatea lor și a fost înlăturat sporul de 1 an închisoare.

Au fost înlăturate soluțiile de condamnare aplicate inculpatului B. pentru infracțiunile de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. și complicitate la înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (35 acte materiale).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. și Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 pronunțate de Curtea Constituțională a României și Decizia nr. 67/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul B., pentru infracțiunile de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. și complicitate la înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (35 acte materiale), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

A fost menținută dispoziția privind executarea pedepsei închisorii în regim de detenție în condițiile art. 60 C. pen..

S-a înlăturat din sentință dispoziția privind obligarea în solidar a inculpaților C., B. și D. (pct. 35 dispozitiv) la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri civile față de persoana vătămată E..

Au fost obligați, în solidar, inculpații F., D., C. și B. la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri civile față de persoana vătămată E..

A fost redusă suma la care au fost obligați inculpații C. și B. față de partea civilă G. de la 5000 euro la 3000 euro.

A fost redusă suma de bani confiscată de la inculpatul B., de la 243.742 euro și 603.536 RON la 207.114,215 euro.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., rap.la art. 249 și urm. C. proc. pen., au fost menținute măsurile asiguratorii instituite în vederea confiscării speciale prin ordonanța nr. 153/D/P/2017 din data de 21.11.2018 cu privire la autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x și suma de 2500 RON deținute de inculpatul B., în vederea confiscării speciale (raportat la sumele de bani care fac obiectul infracțiunii de spălare de bani), până la concurența sumei de 207.114,215 euro.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație A. solicitând admiterea contestației și înlăturarea dispoziției privind menținerea măsurii asiguratorii instituite în vederea confiscării speciale prin ordonanța nr. 153/D/P/2017 din data de 21.11.2018 cu privire la autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x și suma de 2500 RON deținute de inculpatul B., în vederea confiscării speciale (raportat la sumele de bani care fac obiectul infracțiunii de spălare de bani), până la concurența sumei de 207.114,215 euro.

În argumentarea solicitării formulate, a arătat că autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x este proprietatea sa exclusivă, în temeiul contractului de vânzare - cumpărare încheiat la data de 26 octombrie 2018, acesta fiind folosit doar cu titlu ocazional de fiul său, inculpatul B..

A precizat că a aflat de pe portalul instanțelor de judecată atât soluția de condamnare a fiului său la pedeapsa închisorii, cât și soluția privind instituirea măsurii asiguratorii în vederea confiscării speciale cu privire la autoturismul aflat în proprietatea sa, până la concurența sumei de 207.114 euro.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte, în majoritate, constată că aceasta este fondată în limita următoarelor considerente:

Înalta Curte, în majoritate, constată că, prin rechizitoriul nr. x/2017 din 03.06.221 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial Vâlcea, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

Prin sentința penală nr. 48 din 29.03.2023, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, au fost condamnați inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor anterior menționate, au fost admise, în parte, acțiunile civile formulate de persoanele vătămate, fiind obligați inculpții la plata despăgubirilor, în mod individual sau solidar.

Totodată, în baza art. 51 din Legea 129/2019 coroborat cu art. 112 lit. e) C. pen., rap. la art. 112 alin. (5) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unor sume de bani de la inculpați, de la inculpatul B., instanța de fond dispunând confiscarea specială a sumei de 243.742 de euro și 603.536 RON.

Din examinarea rechizitoriului și a sentinței penale anterior menționate se constată că numita A. nu a avut nicio calitatea în cauză, nici în faza de urmărire penală, nici la judecarea cauzei în primă instanță, iar, prin sentința penală nr. 48 din 29.03.2023 a Tribunalului Vâlcea nu s-a dispus nicio măsură în ceea ce o privește pe aceasta.

Ulterior, prin decizia penală nr. 158/A din 27 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, a fost redusă suma de bani confiscată de la inculpatul B., de la 243.742 euro și 603.536 RON la 207.114,215 euro.

Totodată, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 249 și următoarele C. proc. pen., fără ca petenta A. să fie citată sau reprezentată au fost menținute măsurile asiguratorii instituite în vederea confiscării speciale prin ordonanța nr. 153/D/P/2017 din data de 21.11.2018 cu privire la autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x și suma de 2.500 RON deținute de inculpatul B., în vederea confiscării speciale (raportat la sumele de bani care fac obiectul infracțiunii de spălare de bani), până la concurența sumei de 207.114,215 euro.

Aceste măsuri au fost dispuse de Curtea de Apel Pitești în ultima cale ordinară de atac, fără ca petenta contestatoare A. să fi fost vreodată citată și introdusă în cauză.

În concluzie, petenta contestatoare A. nu a avut nicio calitate în faza urmăririi penale sau în faza judecății în primă instanță ori apel, iar sentința penală 48 din 29.03.2023 a Tribunalului Vâlcea nu a prevăzut nicio dispoziție cu privire la aceasta. Nici apelul promovat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și nici apelurile promovate de inculpați și partea civilă nu s-au referit la contestatoarea A..

Înalta Curte reține, în majoritate, că măsurile asigurătorii sau confiscarea presupun ingerințe în exercitarea drepturilor reale asupra bunurilor, drepturi protejate de dispozițiile art. 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 1. Caracterul jurisdicțional garantat în materia drepturilor protejate de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 Protocolul 1 și caracterul contradictoriu al procedurii presupun, în primul rând, o judecată a măsurii înainte ca aceasta să fie dispusă, ceea ce în cauza de față lipsește.

Așadar, se constată că petenta nu a beneficiat de accesul la o instanță, măsura asigurătorie a fost dispusă într-un proces penal în care contestatoarea nu a fost parte.

Or, potrivit textului art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului "remediul" care trebuie să se afle la dispoziția oricărei persoane ce se pretinde victimă a unei violări a Convenției trebuie să fie efectiv.

Pe de altă parte, este de observat că dreptul la o cale de atac efectivă este reafirmat și de însăși Directiva 2014/42 a Parlamentului European și a Consiliului din 03.04.2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană.

Astfel, articolul 8 din aceasta prevede la alin. (1) că statele membre trebuie să adopte măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele afectate de măsurile prevăzute în această directivă au dreptul la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil, în vederea exercitării drepturilor acestora.

Având în vedere caracterul general al modului său de redactare, nu există nicio îndoială că această dispoziție se aplică și terților. Astfel, conformitatea cu dreptul la o cale de atac efectivă a reglementării naționale în cauză trebuie examinată în raport cu articolul 8 alin. (1) din Directiva 2014/42, citit în lumina articolului 47 din cartă.

Or, este evident că o reglementare națională care nu oferă terților nicio posibilitate de a-și valorifica dreptul de proprietate în fața unei instanțe naționale ar implica o încălcare a dreptului la o cale de atac efectivă. Cu toate acestea, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, nu este posibil să se ajungă la o astfel de concluzie decât în urma unei aprecieri globale a ordinii juridice naționale. Dreptul Uniunii determină crearea unei noi căi de atac numai în cazul în care această apreciere conduce la un răspuns negativ. (Cauzele conexate C-845/19 și C-863/19 - cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel din Varna, Bulgaria).

Având în vedere că, în speță, petenta A. nu a fost citată și introdusă în cauză în calitate de parte interesată, soluția care se impune, în majoritate, este cea prevăzută de dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., respectiv admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul care a pronunțat-o doar în ceea ce privește dispoziția privind menținerea măsurii asigurătorii instituite în vederea confiscării speciale prin ordonanța nr. 153/D/P/2017 din 21 noiembrie 2018 cu privire la autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x.

Va constata că celelalte dispoziții ale deciziei nu fac obiectul prezentei contestații.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În majoritate,

Admite contestația formulată de contestatoarea A., desființează decizia penală nr. 158/A din 27 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021 doar în ceea ce privește dispoziția privind menținerea măsurii asigurătorii instituite în vederea confiscării speciale prin ordonanța nr. 153/D/P/2017 din 21 noiembrie 2018 cu privire la autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x și trimite cauza spre rejudecare, în aceste limite, Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Constată că celelalte dispoziții ale deciziei nu fac obiectul prezentei contestații.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 iunie 2024.

Cu opinie separată, în sensul respingerii, ca inadmisibile, a contestației formulate de contestatoarea A. împotriva dispoziției privind menținerea măsurii asigurătorii instituite în vederea confiscării speciale prin ordonanța nr. 153/D/P/2017 din 21 noiembrie 2018 cu privire la autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x din cuprinsul deciziei penale nr. 158/A din 27 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2021.

Motivarea opiniei separate

Consider contestația formulată de petenta A. ca fiind inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Se observă că prezenta contestație este formulată împotriva dispoziției privind menținerea măsurii asigurătorii instituite în vederea confiscării speciale prin ordonanța nr. 153/D/P/2017 din 21 noiembrie 2018 cu privire la autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x din cuprinsul deciziei penale nr. 158/A din 27 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Prin urmare, nu ne aflăm în fața unei contestații propriu-zise la o dispoziție de luare/instituire a unor măsuri asigurătorii ci o contestație împotriva unei dispoziții de menținere a măsurii asiguratorii luate/instituite anterior.

Astfel, strict formal, întrucât prin decizia împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație, nu s-a luat/instituit nicio măsură asiguratorie, consider că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 250

1

Așadar, legiuitorul a avut în vedere la redactarea dispozițiilor art. 250

1

Legiuitorul nu a prevăzut aceste două situații întrucât, în cazul în care măsurile asigurătorii ar fi fost luate prin sentință, dispoziția respectivă ar fi fost oricum supusă apelului, urmând a fi cenzurată de instanța ierarhic superioară, iar, în cazul în care măsurile asigurătorii ar fi fost luate direct prin decizia instanței de apel, principiul securității raporturilor juridice se opune la desființarea, totală sau parțială, a unei hotărâri judecătorești definitive, în alt mod decât printr-o cale extraordinară de atac.

În mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța respectării principiului securității juridice, considerat ca fiind, în mod necesar, inerent atât dreptului Convenției, cât și dreptului comunitar (cauza Marcks împotriva Belgiei). Totodată, în numeroase cauze împotriva României, (de exemplu Brumărescu împotriva României), această instanță a statuat că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv de către tribunale unui litigiu să nu fie repusă în discuție.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului acceptă totuși faptul că acestui principiu i se pot aduce derogări, dar numai dacă acestea se datorează unor motive substanțiale și imperioase (Hotărârea din 7 iulie 2009, pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99, și Hotărârea din 24 iulie 2003, pronunțată în Cauza Ryabykh împotriva Rusiei, paragraful 52).

Ca atare, concluzia care se impune este aceea că o soluție definitivă nu mai poate fi pusă în discuție, decât în mod cu totul și cu totul excepțional, prin exercitarea unei căi extraordinare de atac, și chiar și atunci numai pentru corectarea unor grave erori de fapt sau judiciare și nu pentru a se obține o reanalizare a cauzei.

În speță însă, se reține totuși că nu ne aflăm în prezența unei căi extraordinare de atac deoarece contestația la care se referă art. 250

1

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă