ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 224 din 25 februarie 2020, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2019, în baza art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, în modalitatea normativă a conducerii pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce autoturisme i-a fost suspendată.

Conform art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pe durata executării pedepsei sus precizate pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

S-a interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. În baza art. 88 alin. (3) C. pen. s-a dispus revocarea amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentința penală nr. 411 din 13 martie 2018 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin neapelare.

S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicate inculpatului A. prin Sentința penală nr. 411 din 13 martie 2018 pronunțată de Judecătoria Pitești, definitivă prin neapelare și repunerea pedepselor în individualitatea acestora; s-a înlăturat sporul de 3 luni. În baza art. 88 alin. (3), teza ultimă, art. 38 - 39 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 9 luni închisoare și 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, aplicată prin prezenta sentință penală și: - pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 334 alin. (1) C. pen. cu reținerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. - pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 334 alin. (2) C. pen. cu reținerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ambele pedepse fiind aplicate prin Sentința penală nr. 411 din 13 martie 2018 pronunțată de Judecătoria Pitești, definitivă prin neapelare; S-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 9 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, la care s-a adăugat un spor de 6 luni, reprezentând 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse, în total de executat: - pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare în condițiile art. 60 C. pen.; - pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani; - pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. proc. pen. durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. rap. art. 215 C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar și obligațiile stabilite prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești nr. 5632/P/2019 din data de 5 octombrie 2019. În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 ore din data de 4 octombrie 2019 ora 19:00 până la data de 5 octombrie 2019, ora 19:00. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.

S-a reținut, în esență, că la data de 3 octombrie 2019, în jurul orelor 14:30, inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x pe strada x și strada x, având dreptul de a conduce autovehicule suspendat.

II. Prin Decizia penală nr. 179/A din 12 mai 2020 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul penal declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 224 din data de 25 februarie 2020, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr. x/2019.

S-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar luată față de inculpat.

III. Împotriva deciziei penale anterior menționate, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casație inculpatul A..

Prin Încheierea din 2 septembrie 2020, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., s-a admis în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 179/A din data de 12 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și s-a dispus trimiterea cauzei Completului C 8, în vederea judecării cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. cu citarea inculpatului, pentru termenul din 14 octombrie 2020.

S-a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării pedepsei formulată de recurentul inculpat.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. proc. pen., în sensul că a fost formulat în scris, în cuprinsul acesteia fiind menționate numele, prenumele și domiciliul recurentului inculpat, hotărârea atacată, cazul de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivele ce stau la baza promovării căii de atac.

Condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. rezultă din indicarea temeiului de drept pe care se întemeiază recursul în casație, respectiv dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv faptul că, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În susținerea cererii de recurs în casație formulată, recurentul a criticat decizia atacată, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, raportat la lipsa pronunțării și neînlăturarea apărării pe capătul de cerere privind aplicarea amenzii). Critica de nelegalitate vizează încălcarea dreptului la apărare de către Curtea de Apel Pitești, prin faptul că nu a analizat, nu s-a pronunțat și nu a înlăturat motivat capătul de cerere privind cererea de aplicare a unei amenzi, sens în care singura concluzie ce se desprinde este aceea că nu poate fi vorba de legalitate într-o decizie penală în care nu sunt analizate și înlăturate motivat apărările, fără nici cel puțin o referire la probele, practica și argumentația adusă în sprijinul cererii în apel.

Recurentul a solicitat și suspendarea executării deciziei recurate până la soluționarea recursului în casație cu stabilirea obligațiilor pentru inculpat impuse de instanță.

Cu privire la cererea de suspendare a executării deciziei recurate, formulată de către recurentul inculpat, instanța a constatat că în speța de față nu se impune luarea acestei măsuri.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 441 din C. proc. pen., "(1) Instanța care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completul care judecă recursul în casație poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii, putând impune respectarea de către condamnat a unora dintre obligațiile prevăzute la art. 215 alin. (1) și (2).

(2) În cazul în care persoana condamnată nu respectă obligațiile impuse prin încheiere, completul care va judeca recursul în casație, din oficiu sau la cererea procurorului, poate dispune revocarea măsurii suspendării și reluarea executării pedepsei.

(3) Aducerea la îndeplinire a dispozițiilor de suspendare a executării hotărârii și supravegherea respectării obligațiilor impuse se fac prin instanța de executare."

Așadar, din conținutul textelor de lege anterior evocate, rezultă fără echivoc că suspendarea executării deciziei este una facultativă și nu obligatorie, iar din actele și lucrările dosarului nu rezultă că se impune o astfel de soluție.

IV. Prioritar analizei motivelor invocate de către recurent, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază necesară expunerea unor considerații teoretice privind natura căii extraordinare de atac exercitată în prezenta cauză.

Potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Așadar, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

Aceste considerații sunt aplicabile și cazului de casare prev. de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen. invocat de către recurentul inculpat în susținerea recursului în casație.

Examinând, pe fond, recursul în casație declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Instanța de casație nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În speța de față inculpatul A. a invocat ca temei cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", susținând că pedeapsă stabilită, în opinia sa, este în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 224 din 25 februarie 2020, pronunțată de Judecătoria Pitești, menținută prin decizia recurată la o pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare în condițiile art. 60 C. pen. - pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani; - pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În ceea ce privește faptul că instanța de apel nu a înlăturat capătul de cerere privind cererea de aplicare a unei amenzi si înlocuirea pedepsei închisorii cu pedeapsa amenzii, instanța de recurs arată că aceasta privește individualizarea pedepsei și nu poate fi analizată în prezentul cadru procesual întrucât numai instanța de fond, respectiv instanța de apel au prerogative în acest sens.

În consecință, întrucât aspectele invocate de recurent referitoare la capătul de cerere privind aplicarea unei amenzi, exced cazul de casare invocat în cauză, instanța reamintește faptul că aceste aspecte privesc fondul cauzei, iar instanța de recurs nu poate face o nouă reindividualizarea pedepsei, astfel cum solicită recurentul prin motivele de recurs în casație.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din același cod, va respinge, ca nefondat recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 179/A din data de 12 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 179/A din data de 12 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2020.

GGC - CL