ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 195/2025

Ședința publică din data de 20 martie 2025

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin rechizitoriul emis în 22 august 2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în dosarul penal nr. x/2012, alături de alți inculpați, a fost trimis în judecată inculpatul inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (32 acte materiale); spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (40 acte materiale), evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (78 acte materiale); spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (66 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. constând, în esență, în aceea că:

II.1. în perioada noiembrie 2009 - mai 2010, cu intenție, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator al S.C. B. S.A. - CUI x, împreună cu inculpatul C., în calitate de președinte al consiliului de administrație al aceleiași societăți, a dispus înregistrarea în evidența contabilă a societăți a unui nr. de 32 facturi de achiziție având ca obiect "materiale de construcții", în valoare totală de 8.241.108 RON (cu TVA), ce nu reflectă operațiuni reale de la S.C. D. S.R.L. - CUI x (societate cu comportament de tip "fantomă" administrată de inculpatul E.), operațiuni fictive ce au fost declarate organelor fiscale prin declarațiile fiscale (documente legale), în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale și cauzând bugetului de stat un prejudiciu total în cuantum de 2.423.855 RON, reprezentând TVA (1.315.807 RON) și impozit pe profit (1.108.048 RON);

II.2. în perioada noiembrie 2009 - august 2010, în calitate de administrator și persoană împuternicită să efectueze tranzacții pe conturile bancare ale S.C. B. S.A. - CUI x, împreună cu inculpatul C., în calitate de președinte al consiliului de administrație și persoană împuternicită să efectueze tranzacții pe conturile bancare ale aceleiași societăți, a dispus transferul sumei de 8.241.908,8 RON din conturile acestei societăți deschise la F. S.A., G. S.A. și H. S.A. în conturile bancare ale S.C. D. S.R.L. - CUI x (societate cu comportament de tip "fantomă" administrată de inculpatul E.), deschise la I. S.A. și J. S.A., în baza unor facturi de achiziție ce nu reflectă operațiuni reale emise de aceasta din urmă, înregistrate contabil și declarate fiscal de S.C. B. S.A. - CUI x, de unde suma respectivă a fost retransferată de inculpatul E., cu justificarea frauduloasă și fictivă "rambursare împrumut", în conturile bancare personale ale acestuia deschise la I. S.A. și J. S.A., fiind, la scurt tip, retrasă în numerar de acesta, de la ATM sau de la casieria unității bancare, și restituită în numerar inculpaților C. și A., în scopul disimulării provenienței infracționale (evazioniste) a acestor sume;

II.3. în perioada iunie 2010 - decembrie 2012, cu intenție, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator al S.C. B. S.A. - CUI x, împreună cu inculpatul C., în calitate de președinte al consiliului de administrație al aceleiași societăți, a dispus înregistrarea în evidența contabilă a societăți a unui nr. de 78 facturi de achiziție de "materiale de construcții", în valoare totală de 12.840.330 RON (cu TVA), ce nu reflectă operațiuni reale de la S.C. K. S.R.L. - CUI x (societate cu comportament de tip "fantomă" administrată de inculpata L.), operațiuni fictive ce au fost declarate organelor fiscale prin declarațiile fiscale (documente legale), în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale și cauzând bugetului de stat un prejudiciu total în cuantum de 4.122.122 RON, reprezentând TVA (2.461.511 RON) și impozit pe profit (1.660.611 RON);

II.4. în perioada iulie 2010 - noiembrie 2013, în calitate de președinte al consiliului de administrație și persoană împuternicită să efectueze tranzacții pe conturile bancare ale S.C. B. S.A. - CUI x, împreună cu inculpatul C., în calitate de președinte al consiliului de administrație și persoană împuternicită să efectueze tranzacții pe conturile bancare ale aceleiași societăți, a dispus transferul sumei de 12.840.377 RON, din conturile acestei societăți deschise la F. S.A., G. S.A. și H. S.A. în conturile bancare ale S.C. K. S.R.L. - CUI x (societate cu comportament de tip "fantomă" administrată de inculpata L.), deschis la G. S.A., în baza unor facturi de achiziție ce nu reflectă operațiuni reale emise de aceasta din urmă, înregistrate contabil și declarate fiscal de S.C. B. S.A. - CUI x, de unde suma de 12.713.404 RON a fost retransferată, la scurt timp, de inculpata L., din conturile bancare ale S.C. K. S.R.L. - CUI x în conturile bancare ale S.C. D. S.R.L - CUI x(societate cu comportament de tip "fantomă" administrată de inculpatul E.), deschise la I. S.A. și J. S.A., în baza unor facturi de achiziție ce nu reflectă operațiuni reale emise de aceasta din urmă, de unde, mai departe, suma respectivă a fost retransferată, la scurt timp, de inculpatul E., cu justificarea frauduloasă și fictivă "rambursare împrumut", în conturile bancare personale ale acestuia, deschise la I. S.A. și J. S.A., fiind, la scurt tip, retrasă în numerar de acesta, de la ATM sau de la casieria unității bancare, și restituită în numerar inculpaților C. și A., în scopul disimulării provenienței infracționale (evazioniste) a acestor sume.

În cursul urmăririi penale, prin ordonanța nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în temeiul art. 11 din Legea 241/2005 raportat la art. 249 C. proc. pen. și art. 32 din Legea nr. 656/2002, republicată, raportat la art. 249 C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului cu privire la toate bunurile mobile și imobile (construcții, terenuri, autoturisme, obiecte de valoare, sume aflate în conturi bancare etc.), aparținând suspectului A. până la concurența sumei de 27.674.630 RON (din care 6.545.974 RON în vederea reparării prejudiciului cauzat bugetului de stat prin fapta de evaziune fiscală și 21.128.656 RON, în vederea confiscării speciale a sumelor "spălate").

Potrivit art. 251 și urm. C. proc. pen., organele de cercetare penală din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, Serviciul de Investigare a Criminalității Economice au procedat la aplicarea măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanța nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în privința inculpatului A. asupra imobilelor deținute în codevălmășie cu soția sa M., astfel:

- imobil situat în sat Roșu, Chiajna, Buftea, jud. Ilfov, nr. Cadastral x, carte funciara nr. x, reprezentat de un teren intravilan în suprafață de 329,35 mp, precum și imobilul cu nr. cadastral x ce reprezintă cota indiviză de 1/8 din lotul x cu destinația drum de acces, în valoare de 26.400 euro (116.160 RON), 330 mp × 80 euro;

- imobil situat în Domnești, Buftea, jud. Ilfov, nr. Cadastral x, carte funciară nr. x, reprezentat de un teren extravilan în suprafață de 500 mp, în valoare de 1000 euro (4.400 RON), 500 mp × 2 euro;

- imobil situat în Domnești, Buftea, jud. Ilfov, nr. Cadastral x, carte funciară nr. x, reprezentat de un teren extravilan în suprafață de 500 mp, în valoare de 1000 euro (4.400 RON), 500 mp × 2 euro.

Prin încheierea din data de 01.07.2021 pronunțată în dosarul x/2017 al Tribunalului București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 469/CO din 16.12.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a Penală, în temeiul art. 250

2

C. proc. pen. s-a constatat că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurilor asiguratorii prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 2236/P/2012 din 20.05.2012 cu privire la bunurile mobile și imobile aparținând, între alții, inculpatului A., măsurile asiguratorii fiind menținute.

Prin încheierea din 07.07.2022 pronunțată în dosarul x/2017 al Tribunalului București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 280/CO din 04.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a Penală, în temeiul art. 250

2

C. proc. pen., s-a dispus restrângerea măsurilor asiguratorii instituite în cursul urmăririi penale prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 2236/P/2012 din 20.05.2015, în cazul inculpatului A. până la concurența sumei de 14.536.308,8 RON.

Prin sentința nr. 833 din 30 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul București, secția I Penală, între altele, în temeiul art. 396 alin. (8) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., raportat la art. 154 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., a încetat procesul penal față de inculpatul A. cu privire la săvârșirea următoarelor infracțiuni: evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (32 acte materiale); evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (78 acte materiale), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului A. cu privire la săvârșirea următoarelor infracțiuni: spălare a banilor în formă continuată prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (40 acte materiale); spălare a banilor în formă continuată prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (66 acte materiale).

Instanța de fond a respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare, între alții, față de inculpatul A., precum și față de părțile responsabile civilmente S.C. B. S.R.L. și S.C. N. S.R.L.

A luat act că inculpatul C. a achitat în integralitate prejudiciul produs bugetului de stat în cuantum de 7.498.240 RON.

A luat act că prin încheierea din data de 01.09.2022, în temeiul art. IX din O.U.G. nr. 69/2020 cu referire la art. 1 alin. (2) lit. d), 5, 6 lit. b) din Ordinul 2100/2020 emis de Ministrul Finanțelor Publice, instanța a constatat anulate accesoriile în cuantum de 8.893.812 RON stabilite în sarcina inculpatului C..

A dispus ca Agenția Națională de Administrare Fiscală să restituie inculpatului C. suma de 1.499.647 RON achitată de acesta în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 241/2005 (în modalitatea modificărilor aduse prin Legea nr. 55/2021), cu titlu de "majorare cu 20% din baza de calcul", în contul unic deschis conform dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 - prejudiciul cauzat și recuperat potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii instituite în cursul urmăririi penale prin ordonanța cu nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București cu privire la următoarele bunuri imobile aparținând inculpatului A.: imobil situat în sat Roșu, Chiajna, Buftea, jud. Ilfov, nr. Cadastral x, carte funciara nr. x, reprezentat de un teren intravilan în suprafață de 329,35 mp, precum și imobilul cu nr. cadastral x ce reprezintă cota indiviză de 1/8 din lotul x cu destinația drum de acces; imobil situat în Domnești, Buftea, jud. Ilfov, nr. Cadastral x, carte funciară nr. x, reprezentat de un teren extravilan în suprafață de 500 mp; imobil situat în Domnești, Buftea, jud. Ilfov, nr. Cadastral x, carte funciară nr. x, reprezentat de un teren extravilan în suprafață de 500 mp.

Împotriva sentinței instanței de fond, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații C., E., A., partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P. București și părțile responsabile civilmente S.C. B. S.A. și S.C. N. S.R.L.

Prin încheierea din 28 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul x/2017, s-au dispus, între altele, următoarele:

În baza art. 250

2

C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse în cauză și, în consecință, au fost menținute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanța nr. 2236/P/2012 din 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, astfel cum au fost modificate prin încheierea din data de 07.07.2022 pronunțată în dosarul x/2017 al Tribunalului București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 280/CO din data de 04.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a Penală, față de inculpatul A., întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă.

Prin decizia penală nr. 251/26.03.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația formulată de inculpatul C., a desființat, în parte, încheierea penală atacată numai în ceea ce îl privește pe inculpatul C. și rejudecând a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii instituite față de inculpatul C. prin ordonanța nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, astfel cum au fost modificate prin ordonanța nr. 2236/P/2012 din data de 25.09.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București și prin ordonanța nr. 2236/P/2012 din data de 15.02.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, precum și prin încheierea din data de 09.01.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului București, secția I Penală, îndreptată prin încheierea din data de 15.01.2020 a Tribunalului București, respectiv restrânse prin încheierea din data de 07.07.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 280/CO din data de 04.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a Penală și a menținut celelalte dispoziții ale încheierii atacate care nu contravin prezentei.

Analizând în acest context actele și lucrările dosarului, Curtea a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurilor în cursul urmăririi penale și menținerea măsurilor asigurătorii în cursul judecății, în ființă la acest moment, subzistă în continuare.

Astfel, s-a arătat că măsurile asigurătorii au fost dispuse, în principal, în vederea reparării pagubei produse prin presupusa săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de Legea nr. 241/2005 (pentru fiecare inculpat în raport de modalitățile reținute în sarcină prin rechizitoriul emis în 22 august 2017 de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București în dosarul penal nr. x/2012), cu consecința fraudării bugetului general consolidat al statului prin reducerea bazei de impozitare și a taxei pe valoarea adăugată, dar și în vederea confiscării sumelor de bani care ar putea constitui obiect material al infracțiunii de spălare de bani.

Contrar apărărilor inculpaților, Curtea a apreciat că măsurile asiguratorii în ființă sunt în continuare necesare și proporționale precum și că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării și menținerii acestora.

Împrejurarea că, prin decizia penală nr. 251 din 26.03.2025, Înalta Curte de Casație a desființat, în parte, încheierea penală atacată numai în ceea ce îl privește pe inculpatul C. și rejudecând a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii instituite față de acesta nu este de natură a aprecia că în mod automat se impune ridicarea măsurilor și față de inculpatul A., astfel cum acesta a solicitat.

Împotriva acestei încheieri, a formulat contestație inculpatul A., prin apărător ales.

În motivare, contestatorul a arătat, în esență, că obiectivul urmărit la momentul instituirii măsurii asiguratorii asupra bunurilor inculpatului A. a fost îndeplinit prin achitarea prejudiciului de către inculpatul C..

Prin urmare, a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și, în rejudecare, să se dispună ridicarea măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor contestatorului - inculpat.

Examinând contestația declarată de inculpatul A., Înalta Curte urmează a o admite pentru următoarele considerente:

Înalta Curte notează că prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a dispozițiilor cuprinse în Regulamentul (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021, a fost modificată și completată Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., printre altele, fiind introdus art. 250

2

C. proc. pen.. în materia măsurilor asigurătorii.

Potrivit acestui text de lege, "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

aplicându-se în mod corespunzător."

Conform dispozițiilor art. 249 alin. (1) și (5) C. proc. pen.., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune (alin. (1). Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora (alin. (5).

Totodată, exită și situații în care legea prevede obligativitatea luarii măsurilor asigurătorii, cum este cazul dispozițiilor din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, respectiv Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative (în vigoare de la 21 iulie 2019) potrivit cărora, în cazul infracțiunilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului se aplică dispozițiile din C. pen. privind confiscarea bunurilor, iar pentru a garanta aducerea la îndeplinire a confiscării bunurilor, este obligatorie luarea măsurilor asigurătorii prevăzute de C. proc. pen.

Indiferent de caracterul lor obligatoriu sau facultativ, prin noile dispoziții procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenței temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menținerea respectivelor măsuri, putându-se dispune, în raport de particularitățile fiecărei cauze, menținerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse. În cadrul acestui examen, instanța trebuie să se raporteze atât la dispoțiile legale care vizează condițiile în care poate fi dispusă măsura, la jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și justiției (Decizia nr. 19/2017 pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii) dar și la principiile rezultate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecția proprietății.

Sub acest din urmă aspect, în jurisprudența europeană în materia drepturilor omului, s-a statuat că orice ingerință în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim și, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerințele de interes general ale comunității și cele privind protecția drepturilor fundamentale ale persoanei. Referitor la proporționalitatea dintre ingerința statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta trebuie analizată, în funcție de circumstanțele cauzei și natura ingerinței în discuție, prin raportare la mai mulți factori relevanți, precum durata măsurii și valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 07 aprilie 2020, paragr. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 87), necesitatea menținerii măsurii, având în vedere desfășurarea procedurii penale și consecințele acesteia asupra părții interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, paragr. 59), comportamentul reclamantului și al autorităților statului care intervin, prin raportare și la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008, paragr. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanțe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, paragr. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 83 și 87).

Prin urmare, unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 250

2

C. proc. pen.. îl reprezintă proporționalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii și restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege ori ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziției juridice și materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În același sens sunt și considerentele Deciziei nr. 19/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Astfel, s-a reținut că "Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiția decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății)."

Astfel cum rezultă din cele anterior prezentate, în cauză, se constată că, măsurile asiguratorii au fost dispuse în timpul urmăririi penale, respectiv la 20 mai 2015, asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului A., pentru a garanta, pe de o parte, plata prejudiciului cauzat bugetului de stat prin infracțiunea de evaziune fiscală, pe de altă parte, pentru a garanta o eventuală confiscare specială a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracțiunii de spălare a banilor.

Chiar dacă luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare a banilor, potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 și respectiv, art. 50 din Legea nr. 129/2019, acest fapt nu echivalează cu o dispensă în a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, la luarea acestor măsuri, și ulterior, la menținerea acestora.

Procedând prin prisma criteriilor mai sus menționate la verificarea subzistenței temeiurilor care au stat la baza luării măsurilor asiguratorii, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că aceste temeiuri nu mai subzistă, în dezacord cu opinia primei instanțe.

Așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului, aspect reținut de altfel, și de instanța de fond și de instanța de apel, inculpatul C. a achitat întreg prejudiciul reținut de acuzare ca fiind cauzat prin infracțiunea de evaziune fiscală, în plus, achitând și 20% din valoarea acestui prejudiciu care i-a fost imputat, pentru a beneficia de dispozițiile art. 10 alin. (1ind. 1) din Legea nr. 241/2005, în forma anterioară modificărilor operate prin dispozițiile O.U.G. nr. 130/2021.

În continuare, Înalta Curte reține că prima instanță de judecată, prin încheierea din 23 iunie 2022 a anulat obligațiile fiscale accesorii în sumă de 8.893.812 RON, calculate în sarcina inculpatului C., în baza O.U.G. nr. 69/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și pentru instituirea unor măsuri fiscale.

Așadar, având în vedere că prejudiciul cauzat bugetului de stat ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală a fost achitat în integralitate, precum și că în privința obligațiilor accesorii instanța a constatat anularea acestora, iar, în ceea ce privește infracțiunea de spălare a banilor s-a reținut incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., neimpunându-se așadar, confiscarea specială a sumelor de bani, Înalta Curte reține că măsurile asiguratorii asupra bunurilor inculpatului A. nu mai sunt nici necesare, nici proporționale cu scopul urmărit, acoperirea prejudiciului cauzat prin infracțiunea de evaziune fiscală și durata procedurii fiind argumente care pledează în favoarea ridicării acestor măsuri.

Chiar în condițiile în care, partea civilă ANAF a formulat apel în cauză, în opinia Înaltei Curți, plata întregului prejudiciu cauzat prin infracțiunea de evaziune fiscală plus 20% din baza de calcul, pe lângă dispoziția primei instanțe de anulare a accesoriilor fiscale, chiar nedefinitivă, reprezintă, în mod evident, un motiv întemeiat în a susține concluzia că temeiurile avute în vedere la luarea și ulterior, la menținerea măsurilor asiguratorii nu mai sunt aceleași ca la momentul luării măsurilor. La acestea se adaugă și cele statuate de Înalta Curte, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin decizia nr. 23/2017, că în ipoteza concursului de infracțiuni dintre infracțiunea de evaziune fiscală și infracțiunea de spălare a banilor nu se impune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracțiunii de spălare a banilor și care provin din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaților la plata sumelor reprezentând obligații fiscale datorate statului ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din 26 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II - a penală, în dosarul nr. x/2017.

Va desființează, în parte, încheierea penală atacată numai în ceea ce îl privește pe inculpatul A. și rejudecând:

Va ridica măsurile asigurătorii instituite față de inculpatul A. prin ordonanța nr. 2236/P/2012 din 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, astfel cum au fost modificate prin încheierea din 07.07.2022 pronunțată în dosarul x/2017 al Tribunalului București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 280/CO din 04.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a Penală.

Va menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate care nu contravin prezentei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din 26 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II - a penală, în dosarul nr. x/2017.

Desființează, în parte, încheierea penală atacată numai în ceea ce îl privește pe inculpatul A. și rejudecând:

Ridică măsurile asigurătorii instituite față de inculpatul A. prin ordonanța nr. 2236/P/2012 din 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, astfel cum au fost modificate prin încheierea din 07.07.2022 pronunțată în dosarul x/2017 al Tribunalului București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 280/CO din 04.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a Penală.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2025.