ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1048/2021

Asupra contestațiilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 9 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017, printre altele, în ceea ce privește măsurile asiguratorii, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanțele nr. x/2014 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, secția de Combatere a Criminalității Organizate, astfel cum a fost modificată în cursul procesului penal, asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., T., U., K., și ale părților responsabile civilmente SC L. SRL, SC M. SA, SC N. SA, SC O. SA, SC P. SA, SC Q. SA, SC R. SRL și SC S. SA.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a constatat că, în dosarul de urmărire penală nr. x/2014, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, secția de Combatere a Criminalității Organizate a luat măsuri asigurătorii asupra bunurilor care au aparținut printre altele și inculpaților A., H. și J., după cum urmează:

asupra bunurilor aparținând inculpatului A. - au fost luate măsuri asigurătorii, după cum urmează:

- imobil tip teren extravilan arabil, în suprafață de 7300 mp, situat în loc. Seleuș, com. Daneș, jud. Mureș; imobil tip teren extravilan arabil, în suprafață, de 22.000 mp, situat în loc. Seleuș, com. Daneș, jud. Mureș;imobil tip teren extravilan arabil, în suprafață de 26.400 mp, situat în loc. Seleuș, com. Daneș, jud. Mureș; imobil tip teren extravilan arabil, în suprafață de 16.500 mp, situat în loc. Seleuș, com. Daneș, jud. Mureș; imobil tip teren extravilan arabil, în suprafață de 4200 mp, situat în loc. Seleuș, com. Daneș, jud. Mureș; imobil lip teren extravilan arabil. în suprafață de 4200 mp, situat în loc. Seleus, corn, Daneș, jud, Mureș; imobil tip teren extravilan fânețe, în suprafață de 9400 mp, situat în loc. Seleuș, com. Daneș, jud. Mureș; imobil tip teren extravilan fânețe, în suprafață de 30800 mp, situat în loc. Seleus, com, Daneș, jud, Mureș și imobil tip teren extravilan fânețe, în suprafață de 1.5000 mp. situat în loc. Seleuș, com. Daneș, jud. Mureș.

asupra bunurilor aparținând inculpatului H. - au fost luate măsuri asigurătorii,după cum urmează: autoturism marca x, serie șasiu x și poprire asupra cotei de 1/3 părți din veniturile obținute cu titlu de salariu.

asupra bunurilor aparținând inculpatului J. - au fost luate măsuri asigurătorii, după cum urmează:

- poprire în procent de 1/3 părți asupra veniturilor realizate de către inculpată; imobil tip curți construcții, situat în intravilanul localității Mediaș, județul Sibiu, compus din teren în suprafață de 227 mp și construcții (sere de flori); imobil tip curți construcții, situat în intravilanul localității Mediaș, județul Sibiu, compus din teren în suprafață de 227 mp și construcții (sere de flori); imobil tip curți construcții, situat în intravilanul localității Mediaș, județul Sibiu, compus din teren în suprafață de 227 mp și construcții (sere de flori); cota actuală din imobil tip curți construcții, situat în intravilanul localității Mediaș, județul Sibiu, compus din teren în suprafață de 4374 mp și construcții (sere de flori) și imobil tip teren arabil, situat în extravilanul localității Blăjel, județul Sibiu, în suprafață de 1748 mp.

Verificând măsurile asigurătorii, din punctul de vedere al dispozițiilor art. 2502, C. proc. pen., Curtea a constatat că toate elementele de noutate au fost invocate și soluționate pe parcursul cercetării judecătorești.

Prin Legea nr. 6/2018 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în M. Of. nr. 167/18.02.2021, în vigoare, așadar, din 21.02.2021, a fost introdus, după art. 2501 C. proc. pen., art. 2502 C. proc. pen.

Conform dispozițiilor legale menționate, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător.

În consecință, Curtea, în temeiul art. 2502, C. proc. pen., a reținut că, potrivit art. 249 alin. (1) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, poate lua măsuri asigurătorii prin ordonanță pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracțiune.

Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate (alin. (4), iar măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora (alin. (5) .

Potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune dintre cele prevăzute în Capitolul III, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Totodată, s-a arătat de către Curte că inculpații, față de care s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii, au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de rezultat, existând suspiciunea rezonabilă că aceștia ar fi putut comite faptele pentru care sunt judecați, cu respectarea prezumției de nevinovăție de care aceștia beneficiază, potrivit art. 4 C. proc. pen., art. 6 CEDO și art. 23 alin. (11) din Constituția României.

De altfel, Curtea a apreciat că, la acest moment procesual, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurilor asigurătorii, aceste temeiuri impunând în continuare menținerea măsurilor asigurătorii, neintervenind niciun aspect de noutate.

Împotriva acestei încheieri contestatorii inculpați A., H. și J. au formulat contestații în cauză.

Contestațiile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală sub Dosar nr. x/2017 la data de 16.12.2021.

Prin motivele formulate, inculpații au solicitat admiterea căii de atac, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de ridicare a măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanțele nr. x/1014 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, secția de Combatere a Criminalității Organizate.

În susținerea contestațiilor s-a făcut trimitere la aspectele reținute de Curtea de Apel București, prin care s-au respins cererile formulate de inculpații și s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii instituite de procuror așa cum au fost modificate în cursul procesului penal, s-a menționat că raportat la soluția primei instanțe, de achitare pentru infracțiunile cercetate, dar și la, modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei, în sensul lăsării acesteia nesoluționată, măsurile asiguratorii care au fost impuse sunt neîntemeiate.

Examinând încheierea atacată, prin raportare la criticile formulate, la dispozițiile legale incidente în materia măsurilor asigurătorii, precum și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază contestațiilor declarate de contestatorii inculpați A., H. și J., ca fiind nefondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 2502 C. proc. pen., text de lege ce a fost introdus prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a dispozițiilor cuprinse în Regulamentul (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (publicată în M. Of. nr. 167/18.02.2021, intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021), "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Așadar, în aplicarea caracterului provizoriu al măsurilor asigurătorii, legiuitorul a impus prin aceste noi dispoziții procesual penale obligativitatea verificării periodice a subzistenței temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea respectivelor măsuri, verificare ce trebuie realizată inclusiv prin raportare la condițiile în care acestea puteau fi dispuse.

Astfel, conform art. 249 alin. (1) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau a confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi sechestrate (art. 249 alin. (4) C. proc. pen.), iar cele în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora (art. 249 alin. (5) C. proc. pen.).

Totodată, legiuitorul a stabilit că, în cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie (alin. (41) al art. 249 C. proc. pen., introdus prin art. II pct. 1 din Legea nr. 228/2020).

Deși dispozițiile art. 249 C. proc. pen. nu precizează categoriile de bunuri asupra cărora se poate institui sechestrul, stabilind doar întinderea lui în funcție de proprietar, ele trebuie corelate cu prevederile art. 112 și art. 1121 C. pen. referitoare la confiscarea specială și confiscarea extinsă. Or, potrivit dispozițiilor art. 112 C. pen., pot fi supuse confiscării bunurile produse prin săvârșirea faptei, cele folosite sau destinate a fi folosite la comiterea faptei ori la scăparea făptuitorului sau păstrarea folosului ori produsului obținut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor, bunurile dobândite prin săvârșirea faptei, precum și cele date pentru a determina comiterea ei ori pentru a răsplăti pe făptuitor, urmărindu-se, astfel, prin această măsură de siguranță, asigurarea restabilirii unui echilibru, prin preluarea din patrimoniul făptuitorului a beneficiului infracțiunii.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 1121 C. pen., în cazul infracțiunilor grave enumerate de textul de lege (printre care sunt menționate constituirea unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală, spălarea banilor, infracțiunile de corupție), sunt supuse confiscării și alte bunuri decât cele menționate în art. 112 C. pen., dacă valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte și, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de sesizare, depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod licit, iar instanța are convingerea că bunurile respective provin din activități infracționale de natura celor enumerate.

În majoritatea cazurilor, dispunerea măsurilor asigurătorii este lăsată la aprecierea organului judiciar, existând, însă, și situații în care legiuitorul a instituit, cu titlu de excepție, caracterul obligatoriu al acestor măsuri, având în vedere natura și gravitatea faptelor comise, cum este cazul celei reglementate de art. 20 din Legea nr. 78/2000, ori consecințele acestora asupra unor categorii vulnerabile de subiecți pasivi.

Indiferent, însă, de caracterul lor obligatoriu sau facultativ, legiuitorul a stabilit că măsurile asigurătorii sunt eminamente temporare, provizorii, de vreme ce pot fi luate doar pe parcursul procesului penal, stingându-se cel mai târziu prin atingerea scopului în vederea realizării căruia au fost instituite, respectiv prin repararea pagubei, executarea cheltuielilor judiciare ori, după caz, prin aplicarea confiscării speciale sau a confiscării extinse.

Examinând, în raport cu aceste considerații, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că inculpații A., H. și J., au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cauza fiind soluționată în fond prin Sentința penală nr. 280 din 11.03.2021 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune dintre cele prevăzute în Capitolul III din acest act normativ pentru care inculpații a fost deferiți judecății), luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Înalta Curte constată că aceste împrejurări au fost invocate de inculpații și cu prilejul promovării, în temeiul art. 250 C. proc. pen., a contestațiilor împotriva măsurii asigurătorii instituită prin ordonanța nr. x/2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. S-a mai arătat că măsurile asiguratorii aflate în ființă în cauza pendinte sunt proporționale cu circumstanțele concrete care au justificat instituirea lor - posibila comitere de către inculpați a infracțiunilor deduse judecății, pentru unele dintre aceste infracțiuni legea stabilind cu caracter obligatoriu necesitatea instituirii de măsuri asiguratorii, dar și necesare pentru realizarea scopurilor avute în vedere la dispunerea lor - prezervarea patrimoniului inculpaților și a părților responsabile civilmente în vederea garantării aducerii la îndeplinire a măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumelor de bani rezultate din comiterea faptelor și a eventualei obligații de plată a pagubei produse părții/părților civile, în ipoteza pronunțării unei soluții de angajare a răspunderii penale.

Mai mult, se apreciază că, sub aspectul necesității menținerii măsurii asigurătorii, nu prezintă relevanță nici împrejurarea că față de inculpații s-a dispus o soluție de achitare de către instanța de fond, neputând fi primite susținerile inculpaților în acest sens.

În consecință, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de apel, că măsurile asigurătorii luată de procuror prin ordonanțele nr. x/2014 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, astfel cum a fost modificată în cursul procesului penal asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A., H. și J., răspunde, în continuare, exigențelor legii fundamentale, ingerința statului în dreptul de proprietate al inculpatului fiind prevăzută de lege în cazul comiterii unor infracțiuni de corupție, și, totodată, proporțională cu scopul legitim urmărit, respectiv garantarea stării de solvabilitate a inculpaților, în vederea asigurării eventualei executări a măsurii de siguranță a confiscării speciale.

Pentru considerentele expuse, va respinge, ca nefondate, contestațiile declarate de contestatorii inculpați A., H. și J. împotriva încheierii din data de 09.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2017.

Va obliga contestatorii la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru contestatorii H. și J., în sumă de câte 313 RON, vor rămâne în sarcina statului și se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestațiile declarate de contestatorii inculpați A., H. și J. împotriva încheierii din data de 09.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2017.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru contestatorii H. și J., în sumă de câte 313 RON, rămân în sarcina statului și se plătesc din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 decembrie 2021.

GGC - ED