ÎCCJ, Decizia nr. 88/2023

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 1 noiembrie 2023 pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2023, a fost menținută dispoziția de ridicare a măsurii popririi asiguratorii dispuse prin încheierea penală nr. 167 din 06.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014 asupra sumei de 10.000.000 RON, consemnată la A. - Sucursala Suceava de către S.C. B. S.R.L., cu destinația sumă la dispoziția instanței conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Totodată, a fost menținută dispoziția de ridicare a măsurii sechestrului asigurator instituită prin ordonanța nr. 353/P/2023 din 17.09.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției asupra imobilului situat în Rădăuți, Piața Unirii nr. 67, compus din spațiu comercial în suprafață de 148,40 mp, magazie în suprafață de 21,71 mp și magazie în suprafață de 51,32 mp - înscris în CF x din 2006.

Examinând actele și lucrările dosarului, în temeiul dispozițiilor art. 250

2

raportat la art. 250

1

din C. proc. pen., referitor la măsura asiguratorie care privește bunurile S.C. B. S.R.L., Înalta Curte a constatat că, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 a fost instituit sechestrul asigurator asupra suprafețelor de teren (în total 426.700 mp), intrate în proprietatea inculpatului C., în baza sentințelor emise de inculpatul D., în scopul evitării sustragerii bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, prevăzute de art. 112 lit. e) din C. pen.

În privința acestei măsuri asiguratorii, prin încheierea nr. 167 din 06 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014, a fost ridicată măsura sechestrului asigurător asupra suprafețelor de teren intrate în proprietatea inculpatului C. în baza sentințelor civile emise de către inculpatul D., indicate în ordonanța anterior menționată, fiind luată măsura popririi asiguratorii asupra sumei de 6.301.308 RON consemnată la A. - Sucursala Suceava de E. S.R.L. - Sucursala Rădăuți, cu destinația contravaloare cauțiune în dosar x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x și asupra sumei de 10.000.000 RON consemnată la A. - Sucursala Suceava, de SC. B. S.R.L. cu destinația sumă la dispoziția instanței dosar x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Înalta Curte, secția penală a constatat că, deși măsurile asiguratorii instituite în procesul penal asupra bunurilor persoanelor acuzate presupun, de regulă, restricții temporare ale exercitării drepturilor de dispoziție asupra acestora și nu implică un transfer de proprietate, se poate considera rezonabil că, menținerea, în continuare a măsurilor asiguratorii asupra sumei de bani consemnată de intimata SC. B. S.R.L. este de natură a afecta justul echilibru între interesul general al societății (constând în acoperirea prezumtivului prejudiciu produs prin infracțiuni, conservarea bunurilor supuse confiscării) și interesul intimatei.

Față de durata îndelungată a procedurilor și inclusiv a măsurilor asiguratorii, raportat la soluția primei instanțe pe latură penală, de achitare a inculpatului C., precum și față de împrejurarea că în cauză nu există o acțiune civilă admisă cu privire la inculpații trimiși în judecată (chiar dacă sentința instanței de fond nu este definitivă), Înalta Curte a apreciat că nu mai este respectată cerința proporționalității acestei măsuri în vederea realizării scopului pentru care a fost instituită, condiții în care nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea sa.

În ceea ce privește măsura sechestrului asigurator instituită asupra imobilului situat în Rădăuți, Piața Unirii nr. 67, instanța de apel a reținut că, prin ordonanța din 17 septembrie 2014 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției a fost instituit sechestrul asigurator asupra acestui imobil compus din spațiu comercial în suprafață de 148,40 mp, magazie în suprafață de 21,71 mp și magazie în suprafață de 51,32 mp înscris în CF x din 2006, conform hotărârii Judecătoriei Rădăuți cu nr. 1683 din 20.06.2006, pronunțată în dosarul nr. x/2006.

În legătură cu imobilul în discuție, au fost formulate acuzații împotriva inculpaților C. și S.C. F. S.R.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu privire la care prima instanță a pronunțat o soluție de achitare, lăsând nesoluționată acțiunea civilă promovată de S.C. G. S.R.L..

Înalta Curte a constatat că în cauză, nu mai este respectată cerința proporționalității măsurii asiguratorii instituite asupra imobilului menționat anterior, în vederea realizării scopului pentru care a fost instituită, condiții în care nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acesteia, având în vedere, pe de o parte, durata îndelungată a procedurilor în cauză, inclusiv a măsurii asiguratorii, soluția primei instanțe pe latură penală, de achitare a inculpaților C. și S.C. F. S.R.L., precum și față de împrejurarea că în cauză nu există o acțiune civilă admisă în contradictoriu cu inculpații menționați anterior, chiar dacă această soluție nu este definitivă.

Pentru aceste considerente, în baza art. 250

2

din C. proc. pen., Înalta Curte a menținut dispoziția primei instanțe, prin sentința penală nr. 56 din data de 13 aprilie 2023, în privința măsurilor asiguratorii, respectiv dispoziția de ridicare a măsurii popririi asiguratorii dispuse prin încheierea penală nr. 167 din 06.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014 asupra sumei de 10.000.000 RON, consemnată la A. - Sucursala Suceava de către S.C. B. S.R.L., cu destinația sumă la dispoziția instanței conform recipisei de consemnare nr. x, precum și dispoziția de ridicare a măsurii sechestrului asigurator instituită prin ordonanța nr. 353/P/2023 din 17.09.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției asupra imobilului situat în Rădăuți, Piața Unirii nr. 67, compus din spațiu comercial în suprafață de 148,40 mp, magazie în suprafață de 21,71 mp și magazie în suprafață de 51,32 mp - înscris în CF x din 2006.

Împotriva încheierii din data de 1 noiembrie 2023 pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2023, în termen legal, a formulat contestație Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2023, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 11 decembrie 2023, termen la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului S.C. B. S.R.L. fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând contestația formulată, prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., apreciază contestația ca fiind nefondată, urmând a o respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prealabil examinării criticilor formulate în cauza de față, se constată că prezenta contestație este formulată exclusiv împotriva dispoziției din cuprinsul încheierii de ședință din data de 1 noiembrie 2023, de menținere a dispoziției de ridicare a măsurii popririi asiguratorii dispuse prin încheierea penală nr. 167 din 06.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014 asupra sumei de 10.000.000 RON, consemnată la A. - Sucursala Suceava de către S.C. B. S.R.L., cu destinația sumă la dispoziția instanței conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Ministerul Public a precizat, atât prin cererea scrisă, cât și prin susținerile din cursul dezbaterilor, că obiectul și limitele căii de atac ce face obiectul prezentei cauze vizează exclusiv soluția dispusă cu privire la intimata S.C. B. S.R.L.

În limitele astfel precizate, examinând criticile formulate, Înalta Curte de Casație - Completul de 5 judecători reține, sub un prim aspect, că măsurile asiguratorii sunt măsuri procesuale reale, eminamente temporare, provizorii și constau în indisponibilizarea, până la soluționarea definitivă a cauzei, a bunurilor și a veniturilor aparținând inculpatului și persoanei responsabile civilmente, în vederea asigurării reparării pagubei și, după caz, a bunurilor inculpatului sau ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile supuse confiscării, atunci când măsura asigurătorie se dispune în vederea confiscării speciale.

Indisponibilizarea bunului supus măsurii sechestrului presupune că, odată luată măsura asiguratorie, inculpatul nu mai poate înstrăina sau greva respectivul bun ori veniturile ce fac obiectul măsurii, astfel ca partea civilă să își poată realiza creanța născută din hotărârea de condamnare sau organul specializat să poată executa, după caz, pedeapsa pecuniară sau măsura confiscării, aplicate prin hotărârea de condamnare.

Din analiza modului de redactare a dispozițiilor art. 249 din C. proc. pen. rezultă că, în general, luarea măsurilor asigurătorii este lăsată la aprecierea organului judiciar, dar există și situații în care legiuitorul a prevăzut, cu titlu de excepție, caracterul obligatoriu al dispunerii acestora, având în vedere natura faptelor comise ori consecințele lor asupra unor categorii vulnerabile de subiecți pasivi.

În acest context, în care obligativitatea instituirii măsurii asigurătorii derivă din lege, verificările efectuate de instanța de judecată din perspectiva dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen., se limitează, distinct de aspectele de legalitate, la examinarea subzistenței unei juste proporționalități între restrângerea astfel adusă dreptului de proprietate al inculpatului sau, după caz, al terțului deținător al bunului, și scopul urmărit prin impunerea măsurii asigurătorii.

Sub acest din urmă aspect, în jurisprudența europeană în materia drepturilor omului, s-a statuat că orice ingerință în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim și, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerințele de interes general și cele privind protecția drepturilor fundamentale ale persoanei.

Referitor la proporționalitatea dintre ingerința statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că aceasta trebuie analizată, în funcție de circumstanțele cauzei și de natura ingerinței în discuție, prin raportare la mai mulți factori relevanți, precum durata măsurii și valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 07 aprilie 2020, paragr. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 87), necesitatea menținerii măsurii, având în vedere desfășurarea procedurii penale și consecințele acesteia asupra părții interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, paragr. 59), comportamentul reclamantului și al autorităților statului care intervin, prin raportare și la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008, paragr. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanțe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, paragr. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 83 și 87).

Prin urmare, unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 250

2

din C. proc. pen. îl reprezintă proporționalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii și restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii măsurii, ca decurgând din lege ori ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin persoanei acuzate sau, după caz, unui terț, afectând atributul dispoziției juridice și materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În același sens sunt și considerentele Deciziei nr. 19 din 16 octombrie 2017 pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 953 din 4 decembrie 2017, potrivit cărora "Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiția decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății)."

Ca atare, reținând că dispoziția din sentința penală nr. 56 din 13 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014, privind ridicarea măsurilor asiguratorii instituite în sarcina SC. B. S.R.L., nu are un caracter executoriu, fiind supusă căii de atac a apelului, executorialitatea fiind temporizată conform prevederilor art. 550 alin. (1) coroborate cu art. 551 pct. 2, 3 și 4 din C. proc. pen., instanța de apel a procedat în mod legal, prin prisma criteriilor anterior arătate, la verificarea temeiurilor care au determinat, inițial, luarea măsurii popririi asiguratorii asupra sumei de 10.000.000 RON consemnată de SC. B. S.R.L., la A. - Sucursala Suceava cu destinația sumă la dispoziția instanței dosar x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x și ulterior, ridicarea acesteia prin sentința penală sus-menționată.

Astfel, se observă că prin ordonanța nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, a fost instituit sechestrul asigurător asupra suprafețelor de teren (în total 426.700 mp), intrate în proprietatea inculpatului C., în baza sentințelor emise de inculpatul D., iar prin încheierea nr. 167 din 06 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014, a fost ridicată măsura sechestrului asigurător asupra suprafețelor de teren indicate în ordonanța anterior menționată, fiind luată, printre altele, măsura popririi asigurătorii asupra sumei de 10.000.000 RON consemnată la A. - Sucursala Suceava de către terțul SC. B. S.R.L., cu destinația sumă la dispoziția instanței dosar x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Ulterior, prin sentința penală nr. 56 din 13 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014, s-a dispus achitarea inculpatului C., nefiind admise acțiuni civile în contradictoriu cu acest inculpat, iar măsurile asigurătorii dispuse prin încheierea nr. 167 din 06 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014, au fost ridicate prin aceeași sentință.

Deși prezenta cauză este una complexă, aspect ce rezultă din specificul activității infracționale investigate și numărul mare de inculpați ce au fost trimiși în judecată, justificând, astfel, administrarea unui amplu probatoriu, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată, în aplicarea testului de proporționalitate, că, din perspectiva ingerinței statului în dreptul de proprietate, măsurile asigurătorii au devenit excesive pentru persoana interesată S.C. B. S.R.L., care a fost lipsită de posibilitatea de a dispune de sumele de bani indisponibilizate.

Prin urmare, similar instanței de apel, apreciază că măsurile asigurătorii dispuse față de intimată nu mai respectă exigența de proporționalitate cu scopul urmărit prin instituirea lor.

Astfel, Înalta Curte - Completul de 5 judecători are în vedere durata îndelungată a procedurilor, inclusiv a măsurii asiguratorii instituite prin ordonanța nr. 353/P/2013 din 17.09.2014, faptul că, prin hotărârea atacată, față de inculpatul C., s-a dispus o soluție de achitare, precum și împrejurarea că în cauză nu există o acțiune civilă admisă cu privire la acest inculpat (chiar dacă sentința instanței de fond nu este definitivă).

Prin urmare, se poate considera rezonabil că menținerea, în continuare, a măsurii popririi asiguratorii asupra sumei de 10.000.000 RON consemnată la A. - Sucursala Suceava de către persoana interesată SC. B. S.R.L., cu destinația sumă la dispoziția instanței, este de natură a afecta justul echilibru între interesul general al societății (constând în confiscarea bunurilor sau sumelor de bani ce formează obiectul unor presupuse fapte prevăzute de legea penală, sub aspectul cărora s-a dispus o soluție de achitare, chiar dacă aceasta nu este definitivă) și interesul intimatei - terț dobânditor al terenurilor care au fost vizate inițial de măsurile asigurătorii instituite în data de 17.09.2014 - care ar fi obligată să suporte o sarcină disproporționată și excesivă în ipoteza prelungirii măsurilor pe o perioadă nedeterminată, ceea ce ar echivala cu însăși încălcarea dreptului de proprietate asupra bunurilor (cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, cererea nr. x/11, hotărârea din 21 iulie 2020; cauza Cernea împotriva României, cererea nr. x/12, hotărârea din 18 decembrie 2018).

Așadar, având în vedere că, la acest moment procesual, față de durata îndelungată a măsurilor asiguratorii, raportat și la soluția de achitare a inculpatului C. dispusă de prima instanță, soluție bazată pe un vast probatoriu administrat în cauză, nu mai este respectată cerința proporționalității acestei măsuri cu scopul în vederea căruia a fost instituită, se constată că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri asigurătorii cu privire la persoana interesată S.C. B. S.R.L., soluția dispusă prin încheierea contestată fiind legală și temeinică.

Pentru aceste motive, contestația formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva încheierii din data de 1 noiembrie 2023, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2023, va fi respinsă ca nefondată.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva încheierii din data de 1 noiembrie 2023, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2023.

Opinie concurentă

În acord cu opinia majoritară, apreciem ca fiind corectă soluția de respingere, ca nefondată, a contestației formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva încheierii de ședință din data de 1 noiembrie 2023 pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2023, însă pentru considerente parțial diferite de cele prezentate în opinia principală.

Astfel, prin ordonanța nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, s-a dispus, în temeiul art. 249 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 20 din Legea nr. 78/2000, instituirea sechestrului asigurător asupra suprafețelor de teren (în total 426.700 mp), intrate în proprietatea inculpatului C., în baza sentințelor emise de inculpatul D.. În privința temeiurilor la care se referă art. 250

2

din C. proc. pen., măsura a fost instituită în vederea evitării înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării.

Ulterior, prin încheierea nr. 167 din 06 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014, a fost ridicată măsura sechestrului asigurător asupra suprafețelor de teren intrate în proprietatea inculpatului C. în baza sentințelor civile emise de către inculpatul D., indicate în ordonanța anterior menționată, fiind luată măsura popririi asiguratorii asupra sumei de 6.301.308 RON consemnată la A. - Sucursala Suceava de E. S.R.L. - Sucursala Rădăuți, cu destinația contravaloare cauțiune în dosar x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x și asupra sumei de 10.000.000 RON consemnată la A. - Sucursala Suceava de SC. B. S.R.L., cu destinația sumă la dispoziția instanței dosar x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Totodată, prin sentința penală nr. 56 din 13 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2014 s-au hotărât, printre altele, următoarele:

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C., sub aspectul comiterii infracțiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) din C. pen., art. 35 și art. 5 din C. pen. (69 de acte materiale), faptă descrisă la pct. 4.1 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

- complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) din C. pen., art. 35 și art. 5 din C. pen., faptă descrisă la pct. 4.2 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

- șantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen. cu referire la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă descrisă la pct. 4.3 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

- dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă descrisă la pct. 4.4 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

- cumpărare de influență prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă descrisă la pct. 4.5 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

- spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (2 infracțiuni), faptă descrisă la pct. 4.6 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Au fost respinse acțiunile civile promovate de către părțile civile H., I., J., K., L., M. și N., conform art. 25 din C. proc. pen.

Conform art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă promovată de către S.C. G. S.R.L. îndreptată împotriva inculpatului C. și S.C. F. S.R.L..

Prin aceeași hotărâre, în baza art. 404 din C. proc. pen. raportat la art. 249 și următoarele din C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii:

- asupra sumei de 11.250 euro și 1000 USD ridicată cu prilejul efectuării percheziției domiciliare la domiciliul inculpatului P.;

- asupra imobilului situat în Rădăuți, Piața Unirii nr. 67 compus din spațiu comercial în suprafață de 148,40 mp; magazie în suprafață de 21,71 mp și magazie în suprafață de 51,32 mp, înscris în CF x din 2006;

- asupra sumei de 6.301.308 RON consemnată de către E. cu destinația contravaloare cauțiune, conform recipisei de consemnare nr. x;

- asupra sumei de 10.000.000 RON consemnată de către S.C. B. S.R.L., cu destinația sumă la dispoziția instanței, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Raportat la situația concretă a măsurilor asigurătorii la acest moment procesual, apreciem, în dezacord cu opinia majoritară, că instanței de apel nu îi revenea obligația impusă de dispozițiile art. 250

2

din C. proc. pen., respectiv, aceea de verificare din oficiu a temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, în condițiile în care, în speță, ultima dispoziție vizând măsurile asigurătorii dispuse față de intimata persoană juridică a fost aceea de ridicare a acestora, prin sentința nedefinitivă apelată.

Potrivit dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen., "În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

aplicându-se în mod corespunzător."

Astfel, textul de lege instituie obligația instanței de a verifica din oficiu subzistența temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, ceea ce presupune, prin însăși ipoteza normei analizate, existența măsurii procesuale în sine, ca realitate juridică, la momentul efectuării verificării. Legiuitorul a prevăzut explicit că obiectul verificării instanței în această procedură se limitează la măsurile asigurătorii luate sau menținute în cauză, nu și la cele ridicate în mod nedefinitiv, argumentele avute în vedere în acest sens fiind, așadar, atât de ordin semantic, dar și logico-juridic, în condițiile în care controlul judiciar asupra subzistenței temeiurilor "care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii" nu poate viza decât o măsură procesuală încă în ființă.

Este adevărat că dispoziția de ridicare a măsurilor asigurătorii din cuprinsul sentinței pronunțate în speță nu are caracter executoriu, însă această stare de fapt constituie, în lipsa unei dispoziții contrare exprese, o consecință a efectului suspensiv al apelului prevăzut de art. 416 din C. proc. pen. și nu echivalează, din punct de vedere procesual, cu menținerea măsurii asigurătorii ca realitate procesuală.

Ca atare, în contextul în care măsurile asigurătorii au fost ridicate prin sentința atacată, lipsește însăși premisa incidenței dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen., nemaifiind vorba despre o măsură luată sau menținută. Concluzia enunțată este întărită și de faptul că, în urma verificării realizate, instanța de apel nu are posibilitatea efectivă de a pronunța vreuna dintre soluțiile limitativ prevăzute de text, în condițiile în care, odată ridicate, măsurile asigurătorii nu mai pot fi, în mod evident, menținute, restrânse sau extinse.

Ca atare, în considerarea principiului legalității procesului penal, în interpretarea literală a dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen., am apreciat, în dezacord cu opinia majoritară, că măsurile asigurătorii ridicate prin sentința instanței de fond nu pot face obiectul verificării din oficiu de către instanța de apel.

Desigur, nimic nu împiedică această ultimă instanță ca, în cadrul examinării unei cereri formulate de însăși persoana ale cărei bunuri continuă să fie de facto indisponibilizate prin efectul aplicării dispozițiilor art. 397 alin. (4) și art. 416 din C. proc. pen., să evalueze cerințele de proporționalitate și să constate, în raport cu particularitățile cauzei, cu situația juridică și cu argumentele invocate de respectiva persoană, că eventuala continuare a indisponibilizării bunurilor sale în faza apelului reprezintă o sarcină disproporționată, care nu mai servește scopului legal al măsurii asigurătorii.

În cauza de față, numai din această perspectivă, a modului de evaluare a cererii intimatei de ridicare a măsurilor asigurătorii, am considerat, de altfel, temeinică încheierea primei instanțe, raliindu-ne soluției dispuse în prezenta cale de atac.