ÎCCJ, Decizia nr. 18/2023

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 25 ianuarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, printre altele, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., a menținut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanțele emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în dosarul de urmărire penală nr. 705/P/2016, după cum urmează:

- ordonanțele din data de 26 noiembrie 2021, asupra bunurilor mobile aparținând inculpatului A.;

- ordonanța din data de 25 ianuarie 2022, asupra bunurilor imobile și ordonanțele din data de 26 noiembrie 2021, asupra bunurilor mobile aparținând inculpatei B.;

- ordonanța din data de 20 iulie 2021, asupra bunurilor mobile aparținând inculpatului C., menținută prin ordonanța din data de 3 ianuarie 2022.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2016, din data de 22 februarie 2022, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- A., pentru săvârșirea în concurs real, a infracțiunilor de complicitate la trafic de influență prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- C., pentru săvârșirea în concurs real, a două infracțiuni de trafic de influență prevăzută de art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- B., pentru complicitate la infracțiunea de spălarea banilor prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019.

Potrivit dispozițiilor art. 2502 din C. proc. pen., verificând subzistența temeiurilor care au determinat menținerea măsurilor asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a reținut că, în cauză, prin ordonanța din data de 20 iulie 2021, pentru a evita ascunderea sau sustragerea de la urmărire a sumelor de bani care au fost primite de inculpatul C. ca urmare a săvârșirii celor două infracțiuni de trafic de influență și care fac obiectul confiscării speciale conform dispozițiilor art. 291 alin. (2) din C. pen., precum și în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare de către inculpat, în temeiul art. 249 și următoarele din C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra sumei de 150.000 RON aparținând inculpatului C., ridicată din imobilul situat în locuința inculpatului C. situată în jud. Ilfov, cu prilejul percheziției domiciliare din data de 19.11.2020.

Măsura a fost verificată și menținută prin ordonanța din data de 03.01.2022, având în vedere ca nu au survenit date noi care să justifice restrângerea ori extinderea acestei măsuri.

Prin ordonanța din data de 26 noiembrie 2021, pentru a evita ascunderea sau sustragerea de la urmărire a celor 258 de bijuterii și pietre prețioase dobândite de inculpații A. și B. ca urmare a săvârșirii infracțiunii de spălare de bani și care fac obiectul confiscării speciale, în temeiul art. 249 și următoarele din C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra celor 258 de obiecte (bijuterii și pietre prețioase), astfel cum sunt enumerate în procesul-verbal de predare-primire nr. x/26.11.2020 și în Anexa la Raportul tehnic de expertiză nr. x/02.09.2021, cu o valoare totală de 9.784.295 RON, aparținând inculpaților A. și B., ridicate cu prilejul percheziției domiciliare din data de 19.11.2020 de la locuința martorilor D. și E. situată în București, str. x.

Prin ordonanța din data de 26 noiembrie 2021, avându-se în vedere că în ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, în acuzație s-a reținut că aceasta a fost comisă de inculpatul A. și prin depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul fostei soții, inculpata B., cu care gospodărește împreună și cu care are un copil minor, și al menajerei, martora D., în conturi bancare deschise pe numele acestora - în total 2.990.000 RON și 235.000 euro, în vederea confiscării speciale, în temeiul art. 249 și următoarele din C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor de bani în cuantum de 11.210 euro și 4.235 USD, aparținând inculpaților A. și B., ridicate cu prilejul percheziției domiciliare din data de 19.11.2020 de la locuința martorilor D. și E. situată în București, str. x.

Prin ordonanța din data de 25 ianuarie 2022, pentru a evita ascunderea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor imobile dobândite ca urmare a infracțiunii de spălare de bani și care fac obiect confiscării speciale, în temeiul art. 249 din C. proc. pen. raportat la art. 50 din Legea nr. 129/2019, art. 251 din C. proc. pen. raportat la art. 324 alin. (3) din C. proc. pen. și art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra mai multor bunuri imobile aparținând inculpatei B. (apartament situat în București, str. x, intabulat în cartea funciară nr. x a Municipiului București, sector 1; apartament situat în București, intabulat în cartea funciară nr. x a Municipiului București, sector 1; mansardă situată în București, intabulat în cartea funciară nr. x a Municipiului București, sector 1; apartament situat în București, intabulat în cartea funciară nr. x a Municipiului București, sector 1; cota de 1/2 din terenul intravilan în suprafață de 206,5 mp (CF nr. x) și din construcția în suprafață construită la sol 184 mp (demisol, parter și 2 etaje, SC totală 725,09 mp) situate în București, sect. 4, intabulate în cartea funciară nr. x a Municipiului București, sector 4; teren și construcție (casă de locuit - parter și etaj), în suprafață construită la sol de 96,67 mp și garaj în suprafață de 54,19 mp), situat în București, sector 1 (CF: x și x).

În temeiul art. 330 din C. proc. pen., prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 22 februarie 2022, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, apreciindu-se că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurilor asigurătorii s-a propus menținerea acestora.

În ceea ce privește situațiile care pot justifica luarea măsurii asigurătorii acestea sunt guvernate de principiile proporționalității și necesității și se subsumează scopului luării acestei măsuri.

Cu privire la condiția necesității dispunerii măsurii asigurătorii, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat, pe de o parte, că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților A., B. și C. fac parte din categoria acelora în care instituirea măsurilor asigurătorii este obligatorie și față de aceștia au fost dispuse asemenea măsuri în cursul urmăririi penale, pentru a asigura o eventuală confiscare specială.

În cauză, măsura sechestrului asigurător s-a dispus în scopul evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor mobile sau imobile care pot face obiectul confiscării speciale.

Scopul măsurii asigurătorii nu este acela de a priva pe cel cercetat de exercițiul drepturilor sale fundamentale, de altfel, măsura are un caracter temporar de împiedicare a înstrăinării bunurilor, astfel încât prin luarea acesteia este restricționat doar dreptul de dispoziție asupra bunurilor (jus abutendi), iar nu și celelalte prerogative ale dreptului de proprietate, aceștia fiind pe mai departe titulari ai acestor prerogative.

În ceea ce privește condiția proporționalității instanța de fond a apreciat că, în raport cu natura infracțiunilor ce fac obiectul judecății, aceasta este îndeplinită.

De asemenea, s-a constatat că dosarul este la debutul cercetării judecătorești în fond, după trimiterea în judecată a inculpaților dispusă prin rechizitoriul nr. x/2016, din data de 22 februarie 2022, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, iar durata de soluționare a cauzei nu a depășit un termen rezonabil, având în vedere că se află pe rolul instanței din data de 2 martie 2022, parcurgând și procedura camerei preliminare.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a apreciat că se justifică menținerea în continuare a măsurilor asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală în raport cu finalitatea urmărită prin luarea măsurilor asigurătorii și că se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului și interesul personal al acuzaților de a-și exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au fost indisponibilizate (cauza Benet Czech împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordăchescu împotriva României, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017).

Totodată, s-a apreciat că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurilor asigurătorii, iar inculpații nu au indicat aspecte noi, esențiale, care să justifice dispunerea unei alte soluții cu privire la aceste măsuri.

În consecință, în raport cu temeiul măsurilor asigurătorii dispuse în cauză prin ordonanțele de luare a măsurilor asigurătorii din 20 iulie 2021, 26 noiembrie 2021 și 25 ianuarie 2022 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție (în vederea confiscării speciale), complexitatea cauzei, natura infracțiunilor ce fac obiectul judecății, stadiul procesual și condiția necesității de a asigura o eventuală confiscare specială, instanța de fond a apreciat că, în cauză, este îndeplinită și condiția proporționalității, astfel că este justificată menținerea în continuare a măsurilor asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală pentru atingerea scopului prevăzut de art. 249 din C. proc. pen.

Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că susținerile apărării inculpatului A., în sensul că inculpații se regăsesc sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune, iar efectele celor două tipuri de măsuri sunt excesive, nu pot fi primite întrucât natura juridică și consecințele celor două categorii de măsuri procesuale asupra drepturilor individuale sunt distincte, ele fiind supuse unor temeiuri și regimuri juridice diferite.

Referitor la poziția procesuală a inculpaților A. și B., de contestare a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată, instanța de fond a menționat că sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancțiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, neavând așadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv.

Împotriva încheierii din data de 25 ianuarie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, în termen legal, a formulat contestație inculpata B., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2023, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 27 februarie 2023, termen la care au avut loc și dezbaterile, astfel că susținerile apărătorului ales al contestatoarei inculpate și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al contestatoarei inculpate nu vor mai fi reluate, acestea fiind consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii.

Prin contestația formulată, contestatoarea inculpată B. a solicitat admiterea contestației formulate, desființarea încheierii contestate în ceea ce privește menținerea măsurilor asigurătorii dispuse față de contestatoarea inculpată și, în rejudecare, ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse prin ordonanța din data de 26 noiembrie 2021 asupra celor 258 de obiecte (bijuterii și pietre prețioase), ordonanța din data de 26 noiembrie 2021 asupra sumelor de bani în cuantum de 11.210 euro, respectiv 4.235 dolari, precum și a măsurilor instituite prin ordonanța din data de 25 ianuarie 2022 asupra imobilelor aparținând contestatoarei inculpate.

Examinând contestația formulată de inculpata B., prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în majoritate, apreciază contestația ca fiind întemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că, în conformitate cu art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz: pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Totodată, se reține că potrivit art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

De asemenea, instanța de control judiciar reține că potrivit jurisprudenței constate a Curții Europene a Drepturilor Omului instituirea sechestrului nu reprezintă o judecată asupra unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 din Convenție, deoarece, atât stabilirea unor drepturi de creanțe ale unor terți, cât și confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate. (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunțată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch împotriva Germaniei).

Mai mult decât atât, se reține că prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, Curtea Constituțională a reținut că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancțiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârșite, neavând, așadar, caracter punitiv, ci eminamente preventiv. De altfel, potrivit art. 107 alin. (3) din C. pen., măsurile de siguranță se pot lua și în situația în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă."

În continuare, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători notează faptul că potrivit art. 2502 din C. proc. pen. "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

În conformitate cu prevederile art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., "Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune."

Nu în ultimul rând, se reține că potrivit dispozițiilor art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., "Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora."

În raport cu normele legale anterior menționate, se constată că acestea reglementează scopul instituirii de măsuri asigurătorii într-o anumită cauză penală, respectiv evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

De asemenea, din analiza modului de redactare al art. 249 din C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al instanței supreme constată, ca regulă generală, că luarea măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal este facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.

Prin excepție, legiuitorul a înțeles să reglementeze și situații derogatorii, în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. O situație în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie este prevăzută în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, respectiv în Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative (în vigoare de la 21 iulie 2019). Astfel, potrivit art. 32 din Legea nr. 656/2002, respectiv art. 50 din Legea nr. 129/2019, în cazul infracțiunilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, se aplică dispozițiile din C. pen. privind confiscarea bunurilor, iar pentru a garanta aducerea la îndeplinire a confiscării bunurilor, este obligatorie luarea măsurilor asigurătorii prevăzute de C. proc. pen.

Indiferent de caracterul lor obligatoriu sau facultativ, prin noile dispoziții procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenței temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menținerea respectivelor măsuri, putându-se dispune, în raport cu particularitățile fiecărei cauze, menținerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse. În cadrul acestui examen, instanța trebuie să se raporteze atât la dispozițiile legale care vizează condițiile în care poate fi dispusă măsura, la jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și justiției (Decizia nr. 19/2017 pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii), dar și la principiile rezultate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecția proprietății.

Jurisprudența europeană în materia drepturilor omului a statuat că orice ingerință în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim și, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerințele de interes general ale comunității și cele privind protecția drepturilor fundamentale ale persoanei. Referitor la proporționalitatea dintre ingerința statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta trebuie analizată, în funcție de circumstanțele cauzei și natura ingerinței în discuție, prin raportare la mai mulți factori relevanți, precum durata măsurii și valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 7 aprilie 2020, parag. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN SA împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, parag. 87), necesitatea menținerii măsurii, având în vedere desfășurarea procedurii penale și consecințele acesteia asupra părții interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, parag. 59), comportamentul reclamantului și al autorităților statului care intervin, prin raportare și la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 9 octombrie 2008, parag. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanțe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, parag. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN SA împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, parag. 83 și 87).

Prin urmare, unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 2502 din C. proc. pen. îl reprezintă proporționalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii și restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului (decurgând din lege ori fiind lăsată la aprecierea organului judiciar), având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziției juridice și materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În acest context, indiferent dacă instituirea măsurii asigurătorii derivă din lege, verificările efectuate de instanța de judecată în considerarea art. 2502 din C. proc. pen., se limitează la examinarea asigurării unei juste proporționalități între restrângerea dreptului de proprietate și scopul urmărit prin impunerea măsurii asigurătorii, respectiv înlăturarea riscului de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale.

Astfel, în ceea ce privește proporționalitatea valorii sechestrate cu scopul urmărit, se reține că prin ordonanța din data de 26 noiembrie 2021, pentru a evita ascunderea sau sustragerea de la urmărire a celor 258 de bijuterii și pietre prețioase dobândite de inculpații A. și B. ca urmare a săvârșirii infracțiunii de spălare de bani și care fac obiectul confiscării speciale, în temeiul art. 249 și următoarele din C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra celor 258 de obiecte (bijuterii și pietre prețioase), astfel cum sunt enumerate în Procesul-verbal de predare primire nr. x/26.11.2020 și în Anexa la Raportul tehnic de expertiză nr. x/02.09.2021, cu o valoare totală de 9.784.295 RON, aparținând inculpaților A. și B., ridicate cu prilejul percheziției domiciliare din data de 19.11.2020 de la locuința martorilor D. și E. situată în București, str. x.

De asemenea, prin ordonanța din data de 26 noiembrie 2021, avându-se în vedere că în ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, în acuzație s-a reținut că aceasta a fost comisă de inculpatul A. și prin depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul fostei soții, inculpata B., cu care gospodărește împreună și cu care are un copil minor, și al menajerei, martora D., în conturi bancare deschise pe numele acestora - în total 2.990.000 RON și 235.000 euro, în vederea confiscării speciale, în temeiul art. 249 și următoarele din C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor de bani în cuantum de 11.210 euro și 4.235 USD, aparținând inculpaților A. și B., ridicate cu prilejul percheziției domiciliare din data de 19.11.2020 de la locuința martorilor D. și E. situată în București, str. x.

Prin ordonanța din data de 25 ianuarie 2022, pentru a evita ascunderea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor imobile dobândite ca urmare a infracțiunii de spălare de bani și care fac obiect confiscării speciale, în temeiul art. 249 din C. proc. pen. raportat la art. 50 din Legea nr. 129/2019, art. 251 din C. proc. pen. raportat la art. 324 alin. (3) din C. proc. pen. și art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra mai multor bunuri imobile aparținând inculpatei B. (apartament situat în București, str. x, intabulat în cartea funciară nr. x a Municipiului București, sector 1; apartament situat în București, str. x, apt. 2, intabulat în cartea funciară nr. x a Municipiului București, sector 1; mansardă situată în București, str. x, lot x, intabulat în cartea funciară nr. x a Municipiului București, sector 1; apartament situat în București, intabulat în cartea funciară nr. x a Municipiului București, sector 1; cota de 1/2 din terenul intravilan în suprafață de 206,5 mp (CF nr. x) și din construcția în suprafață construită la sol 184 mp (demisol, parter și 2 etaje, SC totală 725,09 mp) situate în București, sect. 4, intabulate în cartea funciară nr. x a Municipiului București, sector 4; teren și construcție (casă de locuit - parter și etaj), în suprafață construită la sol de 96,67 mp și garaj în suprafață de 54,19 mp), situat în București, sector 1 (CF: x și x).

În raport cu natura infracțiunilor ce fac obiectul judecății și cu împrejurarea că dosarul este la debutul cercetării judecătorești în fond (fiind pe rolul instanței din data de 2 martie 2022), precum și în raport cu scopul instituirii măsurii sechestrului asigurător (evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor mobile sau imobile care pot face obiectul confiscării speciale), Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că este îndeplinită condiția proporționalității.

Cu toate acestea, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în majoritate, constată că, în ceea ce privește imobilul compus din teren și construcție (casă de locuit - parter și etaj), în suprafață construită la sol de 96,67 mp și garaj în suprafață de 54,19 mp), situat în București, sector 1 (CF: x și x), nu se impune menținerea măsurii asigurătorii întrucât, pe de o parte acesta nu este descris în actul de sesizare ca fiind obiect al infracțiunii de spălare a banilor, bunul fiind dobândit de către inculpatul A. în anul 2003 (prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 25 aprilie 2003 de către BNP F.), deci mult anterior perioadei infracționale reținută în cauză, nefiind descris în rechizitoriu un minim indiciu din care să rezulte că acesta provenea din săvârșirea de infracțiuni și a fost înstrăinat către fosta soție, inculpata B., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 7 martie 2011 de către BNP G., în scopul spălării vreunei sume de bani.

Actul de sesizare face o prezentare a imobilelor deținute de către inculpata B., printre care și clădirea din București, str. x, concluzionând că prețul acestuia nu a fost plătit de către aceasta iar "această înstrăinare a imobilului și venitul aferent nu au fost menționate în declarațiile de avere întocmite de inculpatul A. pentru perioada 01.01 - 31.01.2011", cei doi foști soți conviețuind în fapt și folosind împreună imobilul ca în precedent . Ca atare, se constată că rechizitoriul nu identifică vreo împrejurare care să ridice suspiciuni de spălare a banilor în ceea ce privește această cumpărare, în sarcina inculpatului A. nereținându-se săvârșirea vreunei infracțiuni din care să fi provenit suma care a constituit prețul vânzării imobilului și care astfel să fi fost supusă unei operațiuni de spălare.

Aceeași concluzie rezultă și din conținutul acuzației penale reținute în sarcina inculpatei B. în forma de participație a complicității, și care se referă la "achiziționarea de bunuri imobile pe numele fostei soții, inculpata B., în sumă totală de 305.000 euro și 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar." Din actul de sesizare rezultă că aceste sume au fost folosite pentru achiziționarea următoarele imobile:

Se constată, așadar, că acestea sunt imobilele care sunt vizate de acuzația de spălare de bani în forma achiziționării de imobile (suma totală 305.000 euro - compusă din 220.000 și 85.000-, respectiv 470.000 RON).

De asemenea, în privința celorlalte acte materiale reținute în sarcina inculpaților, detaliate amplu în rechizitoriu (în urma unei analize financiare), se reține că acestea nu au absolut nici o legătură cu imobilul din str. x.

În aceste circumstanțe, având în vedere valoarea celorlalte bunuri care au fost indisponibilizate prin măsura sechestrului asigurător, Înalta Curte - Completul de 5 judecători, în majoritate, apreciază că la acest moment procesual nu se mai justifică menținerea măsurii asigurătorii în privința respectivului imobil, neexistând minime indicii că acesta ar putea face obiectul confiscării speciale.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în majoritate, va admite contestația formulată de inculpata B. împotriva încheierii din data de 25 ianuarie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, va desființa, în parte, încheierea contestată și, în rejudecare, va ridica măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. x/2016 din data de 25 ianuarie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție asupra imobilului compus din teren și construcție (casă de locuit - parter și etaj), în suprafață construită la sol de 96,67 mp și garaj în suprafață de 54,19 mp), situat în București, sector 1 (CF: x și x).

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Admite contestația formulată de inculpata B. împotriva încheierii din data de 25 ianuarie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, desființează, în parte, încheierea contestată și, în rejudecare:

Ridică măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. x/2016 din data de 25 ianuarie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție asupra imobilului compus din teren și construcție (casă de locuit - parter și etaj), în suprafață construită la sol de 96,67 mp și garaj în suprafață de 54,19 mp), situat în București, sector 1 (CF: x și x).

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2023.

OPINIE SEPARATĂ

În sensul respingerii, ca nefondată, a contestației formulate de inculpata B. împotriva încheierii din data de 25 ianuarie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

Obiectul acuzației formulate față de I. are în vedere săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălarea banilor prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019; acuzarea trimițând-o în judecată pentru fapte din perioada ianuarie 2008 - martie 2019, când conform Rechizitoriului, l-a ajutat pe inculpatul A. ca, prin ascunderea adevăratului proprietar și a adevăratei proveniențe a sumelor de bani (având proveniență infracțională), să procedeze la: depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul inculpatei, cei doi conviețuind și având un copil minor, și prin intermediul menajerei D., în conturi bancare deschise pe numele acestora - în total 3.255.465 RON și 231.117 euro; achiziționarea de bunuri imobile pe numele acesteia în sumă totală de 305.000 euro și 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar; acordarea unui împrumut, tot în numerar, către J. în cuantum de 920.000 euro prin intermediul acesteia; achiziționarea, prin intermediul acesteia, de bijuterii, inclusiv diamante în valoare de 9.784.295 RON; - împrumutarea, în data de 13.09.2010, de la martorul K. a sumei de 240.000 de RON, prin intermediul inculpatei în contul căreia a fost transferată suma împrumutată, care în data de 15.09.2010 a fost utilizată pentru achiziționarea, de asemenea pe numele acesteia, a unui autoturism de lux marca L., în valoare de 59.494 euro și restituirea ulterioară, în perioada 2010 - 2012, pe parcursul unui an și jumătate, în mai multe tranșe, în numerar, a sumei împrumutate,

Față de acuzația formulată, bunul imobil compus din teren și construcție (casă de locuit - parter și etaj), în suprafață construită la sol de 96,67 mp și garaj în suprafață de 54,19 mp), situat în București, sector 1 (CF: x și x) a fost folosit ulterior achiziționării sale de către A. pentru a ascunde, cu ajutorul soție sale B., proveniența infracțională a unor sume de bani. Inculpatul A. a vândut imobilul soție sale B., care a folosit pentru a plăti prețul vânzării sume provenind din infracțiunile comise de A., astfel că sumele provenind din infracțiuni au reintrat, cu o aparență de legalitate, în circuitul civil.

Infracțiunea de spălare de bani reținută în sarcina inculpaților A. și B. a avut ca perioadă de săvârșire intervalul ianuarie 2008 - mai 2019, interval de timp în care, conform acuzațiilor formulate de Ministerul Public, s-a realizat o pluralitate de acte prin care a fost disimulată sau ascunsă proveniența infracțională a sumelor de bani obținute de inculpatul A.. Conform acuzației, unul dintre aceste acte de disimulare a sursei ilicite a banilor este și folosirea banilor obținuți de A. din activitatea infracțională de către B., care a cumpărat imobilului din str. x sector 1 (CF: x și x). Astfel, banii obținuți în mod ilicit au reintrat în circuitul civil ca preț al vânzării imobilului din str. x.

În contextul activității infracționale descrise de procuror, este relevantă data folosirii imobilului pentru reintroducerea în circuitul civil (ca preț al imobilului) a sumelor obținute din activitatea infracțională și nu are relevanță data dobândirii imobilului de către A.

În opinie separată consider că folosirea bunului pentru a fi vândut inculpatei B. și nu achiziția bunului în anul 2003 face obiectul infracțiunii de spălare de bani, astfel că măsura asigurătorie era justificată.

GGC - ED