ÎCCJ, Decizia nr. 72/2023

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 20 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2023, printre altele, în baza art. 362 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (5) din C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpații A. și B., astfel cum a fost modificată prin încheierea din data de 21 iulie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.4 și prin încheierea din data de 19 aprilie 2023.

Pentru a dispune astfel, prima instanță, deliberând asupra legalității și temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune față de inculpații A. și B., în conformitate cu dispozițiile art. 362 raportat la art. 208 alin. (5) din C. proc. pen., a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2016 din 22 februarie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, au fost trimiși în judecată inculpații:

- A., în stare de libertate, sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de influență și spălarea banilor, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că: în datele de 19.09.2016 și 07.02.2017, l-a ajutat pe inculpatul C. să pretindă de la martorul D. un comision de 10% din valoarea contractului pe care societatea acestuia îl avea cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1, având ca obiect servicii pază, în schimbul influenței pe care C. urma să o exercite asupra funcționarilor responsabili din cadrul acestei Direcții, atât în mod direct, cât și prin intermediul primarului Sectorului 1 București, A., pentru a asigura buna desfășurare a contractului, atât sub forma plății la timp a facturilor, cât și sub forma actualizării tarifelor, C. primind în baza acestei solicitări suma totală de 105.000 RON în numerar, precum și suma de 8.640 RON sub forma plății unor facturi fiscale fictive emise de societatea E. Ajutorul acordat de inculpatul A. a constat în faptul că acesta, cu prilejul celor două întâlniri pe care le-a avut cu martorul D. în biroul său din cadrul Primăriei Sectorului 1, i-a întărit acestuia convingerea că inculpatul C. este trimisul său și că trebuie să țină legătura cu acesta pentru buna desfășurare a contractului, confirmând caracterul real al influenței acestuia din urmă. În schimbul acestui ajutor, inculpatul A. a fost principalul beneficiar al sumelor primite de inculpatul C. de la martorul D. cu titlu de preț al traficării influenței; în perioada ianuarie 2008 - martie 2019, timp în care acesta a realizat venituri licite totale de 637.687 RON (reprezentând o medie de aproximativ o mie de euro pe lună), prin ascunderea adevăratului proprietar și a adevăratei proveniențe a sumelor de bani, a procedat la depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul fostei soții, inculpata B., cu care conviețuiește și cu care are un copil minor, și a menajerei F., în conturi bancare deschise pe numele acestora - în total 3.255.465 RON și 231.117 euro; achiziționarea de bunuri imobile pe numele fostei soții, în sumă totală de 305.000 euro și 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar; acordarea unui împrumut, tot în numerar, către G., în cuantum de 920.000 de euro, prin intermediul fostei soții; achiziționarea, tot prin intermediul fostei soții, de bijuterii, inclusiv diamante în valoare de 9.784.295 RON; restituirea, în perioada 2010 - 2012, pe parcursul unui an și jumătate, în mai multe tranșe, în numerar, a sumei de 240.000 de RON împrumutată în data de 13.09.2010 de la martorul H., prin intermediul inculpatei B., în contul căreia a fost transferată suma împrumutată și care a fost utilizată în data de 15.09.2010 pentru achiziționarea, pe numele acesteia, a unui autoturism de lux marca x, în valoare de 59.494 euro; toate aceste sume de bani având proveniență infracțională;

- B., în stare de libertate, sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, constând în aceea că, în perioada ianuarie 2008 - martie 2019, l-a ajutat pe inculpatul A. ca, prin ascunderea adevăratului proprietar și a adevăratei proveniențe a sumelor de bani, să procedeze la depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul inculpatei, cei doi conviețuind și având un copil minor, și prin intermediul menajerei F., în conturi bancare deschise pe numele acestora - în total 3.255.465 RON și 231.117 euro; achiziționarea de bunuri imobile pe numele acesteia în sumă totală de 305.000 euro și 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar; acordarea unui împrumut, tot în numerar, către G., în cuantum de 920.000 de euro, prin intermediul acesteia; achiziționarea, prin intermediul acesteia, de bijuterii, inclusiv diamante în valoare de 9.784.295 RON; împrumutarea, în data de 13.09.2010, de la martorul H., a sumei de 240.000 de RON, prin intermediul inculpatei, în contul căreia a fost transferată suma împrumutată, care în data de 15.09.2010 a fost utilizată pentru achiziționarea, de asemenea pe numele acesteia, a unui autoturism de lux marca x, în valoare de 59.494 euro și restituirea ulterioară, în perioada 2010 - 2012, pe parcursul unui an și jumătate, în mai multe tranșe, în numerar, a sumei împrumutate; toate aceste sume de bani având proveniență infracțională;

Prin ordonanțele din 03.12.2020 s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune, cu un cuantum al cauțiunii de 1.000.000 de euro, față de inculpatul A. și a măsurii controlului judiciar pe cauțiune, cu un cuantum al cauțiunii de 200.000, de euro față de inculpata B., fiind instituite și obligații pe durata acestora. Măsurile preventive au fost prelungite succesiv în cursul urmăririi penale și apoi pe toată perioada camerei preliminare, care s-a finalizat la data de 19 octombrie 2022, prin rămânerea definitivă a încheierii nr. 258 din 21 iunie 2022, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății privind pe inculpații A., C. și B.

Ulterior, prin încheierile din 24 octombrie 2022 și 26 octombrie 2022, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune dispuse față de inculpații A. și B. și s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpați, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 21 iulie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.4, rămasă definitivă prin necontestare.

Pe parcursul cercetării judecătorești, măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpații A. și B. a fost menținută succesiv, prin încheierile din 14 decembrie 2022, 1 februarie 2023 și 22 martie 2023, iar prin încheierea din 19 aprilie 2023, s-a modificat conținutul măsurii controlului judiciar pe cauțiune luate față de inculpata B., prin ordonanța din data de 03.12.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în Dosarul nr. x/2016, în sensul înlăturării obligației impuse inculpatei de a nu lua legătura cu martorii I. și F.

Ulterior, prin încheierile din 10 mai 2023, 26 iunie 2023 și 8 august 2023, s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpații A. și B., astfel cum a fost modificată prin încheierea din data de 21 iulie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.4 și prin încheierea din data de 19 aprilie 2023.

S-a fixat termen pentru verificarea în continuare a legalității și temeiniciei măsurii preventive la data de 20 septembrie 2023.

Examinând măsurile preventive dispuse în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a criticilor invocate, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 362 alin. (2) din C. proc. pen., în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208 din C. proc. pen. În conformitate cu art. 208 alin. (2) din același cod: "Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului. (5) În tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii, instanța verifică, prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri. Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător".

Pentru a se dispune luarea și menținerea controlului judiciar pe cauțiune, măsura trebuie să fie suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv al asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, precum și proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia [art. 202 alin. (3) din C. proc. pen.], iar inculpatul să depună o cauțiune a cărei valoare este stabilită de către organul judiciar.

Aceste cerințe trebuie să subziste pe tot parcursul duratei pentru care măsura preventivă rămâne în ființă.

Deopotrivă, dispozițiile art. 242 alin. (1) din C. proc. pen. prevăd că: "Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză".

În ceea ce privește conținutul cauțiunii, art. 217 din C. proc. pen. stipulează că, pe perioada măsurii, inculpatul trebuie să respecte obligațiile prevăzute la art. 215 alin. (1) și i se poate impune respectarea uneia ori mai multora dintre obligațiile prevăzute la art. 215 alin. (2). Dispozițiile art. 215 alin. (3) - (9) se aplică în mod corespunzător. (4) Cauțiunea garantează participarea inculpatului la procesul penal și respectarea de către acesta a obligațiilor prevăzute la alin. (3).

Raportând dispozițiile legale incidente în cauză și efectuând o analiză cu privire la subzistența temeiurilor, la momentul procesual actual, care au stat la baza luării măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune sub imperiul căreia se află inculpații, instanța de fond a constatat că nu au fost invocate și nici identificate împrejurări din care să rezulte nelegalitatea acesteia.

De altfel, observându-se criticile inculpaților prin care s-a solicitat revocarea măsurii, s-a reținut că sunt critici de netemeinicie.

Astfel, sub aspectul criticilor de netemeinicie ale inculpaților, în sensul revocării măsurii, motivat de faptul că ar fi încetat temeiurile care au determinat, inițial, luarea și, ulterior, menținerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune, din perspectiva intervalului de timp de când se află sub imperiul acesteia, în temeiul art. 208 alin. (5) raportat la art. 242 din C. proc. pen., instanța de fond a subliniat că, în raport de stadiul procesual, pentru administrarea în continuare a mijloacelor probatorii în scopul derulării în bune condiții a cercetării judecătorești și garantarea soluționării cauzei, cu respectarea, într-un termen rezonabil, pe durata măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune, a obligațiilor impuse, măsura este apreciată în continuare rezonabilă și proporțională și se impune cu necesitate a fi menținută.

S-a reținut că revocarea măsurii presupune dispariția oricărui temei pentru a subzista vreo măsură preventivă, iar împrejurarea că, între timp, s-a finalizat de către instanță audierea martorilor propuși de acuzare nu poate conduce la concluzia încetării temeiurilor care au justificat luarea și menținerea succesivă a măsurii, instanța având de administrat probele deja încuviințate la cererea inculpaților și să procedeze, eventual, la audierea acestora, în situația în care sunt de acord să dea declarații.

De altfel, s-a observat că, de la data de 8 august 2023, când s-a menținut măsura de prevenție, nu au intervenit împrejurări de fapt noi de natură să înlăture concluzia la care a ajuns instanța cu privire la întrunirea exigențelor prevăzute de lege, probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești, justificând în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații A. și B. au săvârșit faptele penale ce fac obiectul cercetării judecătorești în prezenta cauză, așa cum prevăd dispozițiile art. 202 alin. (1) teza I din C. proc. pen.

În continuare, analizându-se temeinicia măsurii controlului judiciar pe cauțiune, s-a constatat că aceasta este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanelor față de care a fost luată, respectiv infracțiuni de trafic de influență și de spălarea banilor, fapte ce formează obiectul acuzației penale, din perspectiva limitelor de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare (între 2 și 7 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență și între 3 și 10 ani închisoare în cazul infracțiunii de spălarea banilor) și a urmărilor reținute în actul de sesizare și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, respectiv prezervarea probatoriului și buna desfășurare a procesului penal, astfel cum prevăd dispozițiile art. 202 alin. (3) din C. proc. pen.

Ca atare, s-a apreciat că se justifică menținerea măsurii, prin raportare la stadiul actual al cercetării judecătorești, și anume administrarea probatoriilor încuviințate și acordarea unor termene de judecată la intervale scurte de timp și s-a constatat că nu au încetat temeiurile în evaluarea cărora s-a individualizat măsura preventivă, având în vedere complexitatea cauzei și necesitatea stabilirii adevărului, care revine instanței în procesul de apreciere a probelor, prin coroborarea tuturor mijloacelor probatorii, precum și faptul că nu au fost invocate împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea ori netemeinicia măsurii.

Referitor la durata măsurii preventive, instanța de fond a apreciat că, de la momentul luării, respectiv 3 decembrie 2020 și până în prezent, nu a fost depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 2151 alin. (8) din C. proc. pen. și nu au fost încălcate principiile statuate în jurisprudența CEDO, din care să rezulte nelegalitatea acesteia, prin existența unor perioade de timp în care organele judiciare să fi rămas în pasivitate, ori prin atingerea limitei maxime.

În ceea ce privește susținerea inculpatului A., în sensul că solicitările sale de părăsire a teritoriului țării nu au fost încuviințate de către instanța de judecată, s-a constatat că acesta nu a formulat o solicitare expresă, punctuală în acest sens, ci doar a reiterat că atribuțiile sale de serviciu presupun deplasări frecvente în afara teritoriului României. De altfel, s-a reținut că, prin obligațiile dispuse față de inculpat în cadrul măsurii preventive, se asigură un just echilibru între dreptul la libertate al persoanei acuzate, prin restrângerea minimală a drepturilor și libertăților sale fundamentale, și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal.

Prin urmare, s-a constatat că, în cauză, nu au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive și nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea ori netemeinicia măsurii. Totodată, a fost avut în vedere că cercetarea judecătorească nu este finalizată și s-a apreciat ca fiind în continuare necesară și oportună, la acest moment procesual, menținerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune față de ambii inculpați.

Împotriva încheierii din data de 20 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2023, în termen legal, a formulat contestație inculpata B., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători la data de 27 septembrie 2023, sub nr. x/2023, primul termen fiind fixat, aleatoriu, pentru 30 octombrie 2023, când au avut loc dezbaterile.

Susținerile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului ales al contestatoarei inculpate și cuvântul acesteia din urmă au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate de contestatoarea inculpată, prin apărător, cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători apreciază contestația ca fiind nefondată, urmând a o respinge ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 362 alin. (2) din C. proc. pen., în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.

Conform art. 208 alin. (4) din C. proc. pen., în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestor măsuri. Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Cât privește condițiile generale care justifică luarea unei măsuri preventive, acestea sunt reglementate de art. 202 din C. proc. pen.

Astfel, dispozițiile art. 202 alin. (1) din C. proc. pen. prevăd obligativitatea existenței unor probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că acuzatul a săvârșit o infracțiune, dispozițiile alin. (3) ale aceluiași articol prevăd proporționalitatea măsurii cu gravitatea faptelor penale ce îi sunt imputate acestuia și caracterul necesar al respectivei măsuri pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea ei, iar dispozițiile alin. (2) impun inexistența unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.

În speță, menținerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune a fost dispusă de prima instanță, prin încheierea în prezent contestată, din data de 20 septembrie 2023, iar ulterior acelui moment, nu au intervenit elemente apte să determine reconsiderarea măsurii respective, sub aspectul legalității sau al temeiniciei sale, în sensul revocării acesteia.

Instanța de fond a constatat, în mod just, că temeiurile care au determinat luarea față de inculpată a măsurii controlului judiciar pe cauțiune nu au încetat și nu există împrejurări din care să rezulte nelegalitatea sa - nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 242 alin. (1) din C. proc. pen. pentru a se dispune revocarea măsurii - întrucât, pe lângă menținerea suspiciunii rezonabile de comitere a infracțiunii cu privire la care se desfășoară judecata, obligațiile ce compun controlul judiciar pe cauțiune impus inculpatei își păstrează caracterul necesar și proporțional, în raport cu scopuri legitime - asigurarea prezenței acesteia la judecată, împiedicarea sustragerii, evitarea influențării probatoriului cauzei, respectiv prevenirea săvârșirii unor alte infracțiuni.

Raportând criticile de netemeinicie formulate de contestatoarea inculpată în calea de atac promovată (cu referire la durata măsurii preventive, dar și la împrejurarea că, în cauză, au fost deja audiați martorii indicați de acuzare) la dispozițiile legale menționate în cele ce preced, precum și la gravitatea faptelor de care aceasta este acuzată, și anume complicitate la infracțiunea de spălarea banilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători apreciază că argumentele invocate nu sunt de natură să modifice ori să infirme concluzia la care a ajuns, în mod justificat, prima instanță când a menținut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune.

În urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatei, instanța de fond a apreciat în mod corect că măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune este în continuare necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) din C. proc. pen.

Având în vedere particularitățile cauzei, stadiul cercetării judecătorești, probatoriile care urmează a mai fi administrate și complexitatea dosarului, examinând cu precădere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatei, instanța de control judiciar constată că prima instanță a realizat o corectă evaluare a acestora, apreciind că se impune menținerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune (cu obligațiile legale inerente), măsură care garantează în mod adecvat derularea în bune condiții a procesului, dar și prezervarea probatoriului, în vederea stabilirii adevărului.

Pe de altă parte, se observă că nu au fost indicate, de către contestarea inculpată, împrejurări cu caracter de noutate care să fie apte să pună în discuție caracterul rezonabil al suspiciunii implicării acesteia în activitățile presupus ilicite, pentru care a fost dedusă judecății, suspiciune pe care s-a grefat luarea și, ulterior, menținerea măsurii preventive analizate, astfel încât, în final, să conducă instanța la concluzia că s-ar impune revocarea măsurii preventive sub imperiul căreia se află.

Deopotrivă, se apreciază că măsura preventivă actuală, cea mai puțin severă dintre cele prevăzute de lege, nu are un caracter împovărător, interdicțiile impuse inculpatei constituind ingerințe minime în viața sa privată, dar care se mențin proporționale cu scopurile ce au determinat plasarea sub control judiciar pe cauțiune și necesare pentru realizarea acestora.

Totodată, conduita procesuală adecvată a contestatoarei inculpate (la care s-a făcut referire în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar), în condițiile în care în cauză mai urmează a fi administrate probatorii (audierea mai multor martori), nu justifică revocarea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune. Pe de altă parte, conduita acesteia, de respectare a obligațiilor ce au fost stabilite pe durata măsurii controlului judiciar pe cauțiune, are caracter firesc, o conduită contrară fiind de natură a atrage înlocuirea măsurii restrictive de libertate cu o măsură preventivă mai severă, privativă de libertate (fie arestul la domiciliu, fie arestarea preventivă), neputând determina, prin ea însăși, revocarea controlului judiciar pe cauțiune.

Nu în ultimul rând, instanța de control judiciar constată că măsura preventivă actuală are o durată legală, prin prisma dispozițiilor art. 2151 alin. (8) din C. proc. pen., durată care, deși semnificativă, nu poate fi apreciată drept nerezonabilă și excesivă, având în vedere gravitatea acuzațiilor, complexitatea cauzei și stadiul procesual în care se află în prezent cercetarea judecătorească în fond.

Prin urmare, apreciind că asigurarea bunei desfășurări a procesului penal poate fi realizată, la acest moment procesual, doar prin menținerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune, prin raportare și la natura interesului public ocrotit, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în baza dispozițiilor art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata B. împotriva încheierii din data de 20 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatoarea inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 85 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata B. împotriva încheierii din data de 20 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatoarea inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 85 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2023.

GGC - ED