ÎCCJ, Decizia nr. 52/2023

Deliberând asupra contestațiilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 10 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2023, printre altele, în baza art. 362 alin. (2) raportat la art. 208 alin. (5) din C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpații A. și B., astfel cum a fost modificată prin încheierea din data de 21 iulie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.4 și prin încheierea din data de 19 aprilie 2023.

Pentru a dispune astfel, prima instanță, deliberând asupra măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune menținută față de inculpații A. și B., în conformitate cu dispozițiile art. 362 raportat la art. 208 alin. (5) din C. proc. pen., a constatat următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/2016 din 22 februarie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, au fost trimiși în judecată inculpații:

- A., în stare de libertate, sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de influență și spălarea banilor, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că: în datele de 19.09.2016 și 07.02.2017, l-a ajutat pe inculpatul C. să pretindă de la martorul D. un comision de 10% din valoarea contractului pe care societatea acestuia îl avea cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1, având ca obiect servicii pază, în schimbul influenței pe care C. urma să o exercite asupra funcționarilor responsabili din cadrul acestei Direcții, atât în mod direct, cât și prin intermediul primarului Sectorului 1 București, A., pentru a asigura buna desfășurare a contractului, atât sub forma plății la timp a facturilor, cât și sub forma actualizării tarifelor, C. primind în baza acestei solicitări suma totală de 105.000 RON în numerar, precum și suma de 8.640 RON sub forma plății unor facturi fiscale fictive emise de societatea E.. Ajutorul acordat de inculpatul A. a constat în faptul că acesta, cu prilejul celor două întâlniri pe care le-a avut cu martorul D. în biroul său din cadrul Primăriei Sectorului 1, i-a întărit acestuia convingerea că inculpatul C. este trimisul său și că trebuie să țină legătura cu acesta pentru buna desfășurare a contractului, confirmând caracterul real al influenței acestuia din urmă. În schimbul acestui ajutor, inculpatul A. a fost principalul beneficiar al sumelor primite de inculpatul C. de la martorul D. cu titlu de preț al traficării influenței; în perioada ianuarie 2008 - martie 2019, timp în care acesta a realizat venituri licite totale de 637.687 RON (reprezentând o medie de aproximativ o mie de euro pe lună), prin ascunderea adevăratului proprietar și a adevăratei proveniențe a sumelor de bani, a procedat la depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul fostei soții, inculpata B., cu care conviețuiește și cu care are un copil minor, și a menajerei F., în conturi bancare deschise pe numele acestora - în total 3.255.465 RON și 231.117 euro; achiziționarea de bunuri imobile pe numele fostei soții, în sumă totală de 305.000 euro și 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar; acordarea unui împrumut, tot în numerar, către G., în cuantum de 920.000 de euro, prin intermediul fostei soții; achiziționarea tot prin intermediul fostei soții de bijuterii, inclusiv diamante în valoare de 9.784.295 RON; restituirea, în perioada 2010 - 2012, pe parcursul unui an și jumătate, în mai multe tranșe, în numerar, a sumei de 240.000 de RON împrumutată în data de 13.09.2010 de la martorul H., prin intermediul inculpatei B., în contul căreia a fost transferată suma împrumutată și care a fost utilizată în data de 15.09.2010 pentru achiziționarea, pe numele acesteia, a unui autoturism de lux marca x, în valoare de 59.494 euro; toate aceste sume de bani având proveniență infracțională;

- B., în stare de libertate, sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, constând în aceea că, în perioada ianuarie 2008 - martie 2019, l-a ajutat pe inculpatul A. ca, prin ascunderea adevăratului proprietar și a adevăratei proveniențe a sumelor de bani, să procedeze la depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul inculpatei, cei doi conviețuind și având un copil minor, și prin intermediul menajerei F., în conturi bancare deschise pe numele acestora - în total 3.255.465 RON și 231.117 euro; achiziționarea de bunuri imobile pe numele acesteia în sumă totală de 305.000 euro și 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar; acordarea unui împrumut, tot în numerar, către G., în cuantum de 920.000 de euro, prin intermediul acesteia; achiziționarea, prin intermediul acesteia, de bijuterii, inclusiv diamante în valoare de 9.784.295 RON; împrumutarea, în data de 13.09.2010, de la martorul H., a sumei de 240.000 de RON, prin intermediul inculpatei în contul căreia a fost transferată suma împrumutată, care în data de 15.09.2010 a fost utilizată pentru achiziționarea, de asemenea pe numele acesteia, a unui autoturism de lux marca x, în valoare de 59.494 euro și restituirea ulterioară, în perioada 2010 - 2012, pe parcursul unui an și jumătate, în mai multe tranșe, în numerar, a sumei împrumutate; toate aceste sume de bani având proveniență infracțională.

Prin ordonanța din 03.12.2020, s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune, cu un cuantum al cauțiunii de 1.000.000 de euro, față de inculpatul A. și au fost instituite obligații pe durata acesteia. La aceeași dată, prin ordonanță, a fost luată măsura controlului judiciar pe cauțiune, cu un cuantum al cauțiunii de 200.000 de euro, față de inculpata B. și au fost instituite obligații pe durata acesteia. Măsurile preventive au fost prelungite succesiv în cursul urmăririi penale și apoi pe toată perioada camerei preliminare, care s-a finalizat la data de 19 octombrie 2022, prin rămânerea definitivă a încheierii nr. 258 din 21 iunie 2022, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății privind pe inculpații A., C. și B..

Ulterior, prin încheierea din 24 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune dispuse față de inculpații A. și B., iar prin încheierea din data de 26 octombrie 2022, s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpați, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 21 iulie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.4, rămasă definitivă prin necontestare.

Pe parcursul cercetării judecătorești, măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpații A. și B. a fost menținută succesiv, prin încheierile din 14 decembrie 2022, 1 februarie 2023 și 22 martie 2023.

Prin încheierea din 19 aprilie 2023, definitivă, s-a modificat conținutul măsurii controlului judiciar pe cauțiune luate față de inculpata B., prin ordonanța din data de 03.12.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în Dosarul nr. x/2016, în sensul înlăturării obligației impuse inculpatei de a nu lua legătura cu martorii I. și F..

Examinând măsurile preventive dispuse în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a criticilor invocate, instanța de fond a reținut următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 362 alin. (2) din C. proc. pen., în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.

Potrivit dispozițiilor art. 208 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului. (...) (5) În tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii, instanța verifică, prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri. Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător.

Pentru a se dispune luarea și menținerea controlului judiciar pe cauțiune, măsura trebuie să fie suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv al asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, precum și proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia (art. 202 alin. (3) din C. proc. pen.), iar inculpatul să depună o cauțiune a cărei valoare este stabilită de către organul judiciar.

Aceste cerințe trebuie să subziste pe tot parcursul duratei pentru care măsura preventivă rămâne în ființă.

Deopotrivă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., "măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză".

În ceea ce privește conținutul cauțiunii, art. 217 din C. proc. pen. stipulează că, pe perioada măsurii, inculpatul trebuie să respecte obligațiile prevăzute la art. 215 alin. (1) și i se poate impune respectarea uneia ori mai multora dintre obligațiile prevăzute la art. 215 alin. (2). Dispozițiile art. 215 alin. (3) - (9) se aplică în mod corespunzător. (4) Cauțiunea garantează participarea inculpatului la procesul penal și respectarea de către acesta a obligațiilor prevăzute la alin. (3).

Raportând dispozițiile legale enunțate anterior dispozițiilor legale incidente și temeiurilor care au stat la baza măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune, sub imperiul căreia se află inculpații și, în același timp, efectuând o analiză cu privire la subzistența acestora la momentul procesual actual, instanța de fond a constatat că nu au fost invocate și nici identificate împrejurări din care să rezulte nelegalitatea acesteia.

De altfel, s-a remarcat că aspectele invocate de inculpați vizează doar temeinicia măsurii, solicitându-se revocarea acesteia, apreciindu-se că au încetat temeiurile care au determinat, inițial, luarea și, ulterior, menținerea măsurii preventive. Așadar, în mod efectiv, analiza poartă asupra subzistenței temeiurilor evaluate la momentul luării și menținerii măsurilor preventive.

Sub acest aspect, al revocării măsurii, inculpata B., prin apărător ales, a susținut oral și prin concluziile formulate în scris că măsura preventivă nu mai subzistă prin prisma caracterului de noutate constând în administrarea, în etapa cercetării judecătorești, a tuturor probelor cuprinse în rechizitoriu, fiind audiați 16 dintre cei 20 de martori încuviințați prin încheierea din data de 21.02.2023, marea majoritate a acestora fiind dintre martorii propuși de către acuzare, a respectării pe întreaga perioadă a obligațiilor impuse în sarcina sa, a perioadei de timp de aproximativ 2 ani și jumătate de la luarea măsurii, ceea ce face ca eventuala stare de pericol pentru ordinea publică pentru care s-a dispus măsura să nu mai subziste și nici nu s-au identificat indicii care să releve posibilitatea apariției unui risc de influențare a procedurii judiciare.

Solicitarea de revocare a măsurii preventive a fost susținută și de inculpatul A. raportat la momentul procesual actual, în care cercetarea judecătorească a avansat, fiind administrat aproape în integralitate probatoriul propus de acuzare. Pe de altă parte, s-a solicitat înlocuirea măsurii controlului judiciar pe cauțiune cu măsura controlului judiciar, sens în care să fie înlăturată obligația de a nu părăsi teritoriul țării fără încuviințarea prealabilă a organului judiciar sau a instanței de judecată, prin prisma calității de deputat în Parlamentul României și a activității pe care inculpatul o desfășoară, a lipsei antecedentelor penale și a principiului prezumției de nevinovăție.

Față de referirea inculpaților că probatoriul a fost administrat aproape în integralitate și că acesta ar reprezenta un caracter de noutate, instanța de fond a subliniat că stadiul în care se află în prezent cauza, în vederea continuării cercetării judecătorești, cu administrarea mijloacelor probatorii ce au fost încuviințate și urmează a fi administrate, obligațiile ce se impun a fi respectate pe durata măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune, în scopul derulării în bune condiții a procesului penal și de a garanta soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, face ca măsura să fie apreciată, în continuare, ca fiind necesară din perspectiva prezervării probatoriului și a lămuririi cauzei sub toate aspectele.

Examinând și durata măsurii preventive, de la momentul luării, 3 decembrie 2020 și până în prezent, instanța de fond a apreciat că nu a fost depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 2151 alin. (8) din C. proc. pen. și nici nu s-a atins limita maximă, nu au existat perioade în care organele judiciare să fi stat în pasivitate și nici nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea acesteia, astfel că s-a constatat necesitatea menținerii față de inculpați a măsurilor dispuse în conținutul controlului judiciar pe cauțiune, în scopul prezervării probatoriului, măsura fiind în continuare rezonabilă și proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților.

S-a constatat că nu au încetat temeiurile în evaluarea cărora s-a individualizat măsura preventivă, respectiv prezervarea probatoriului și buna desfășurare a procesului penal, iar perioada scursă de la data luării măsurii controlului judiciar pe cauțiune și până în prezent nu justifică revocarea acesteia, nefiind depășit un termen rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei și nici nu se impune înlocuirea măsurii dispuse cu măsura controlului judiciar.

Deopotrivă, s-a constatat că măsura controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpați este, în continuare, proporțională cu gravitatea faptelor ce formează obiectul acuzației penale, ce rezultă din natura acestora (infracțiunile de trafic de influență și de spălarea banilor), din limitele de pedeapsă prevăzute de normele de incriminare (cuprinse între 2 și 7 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență și între 3 și 10 ani închisoare în cazul infracțiunii de spălarea banilor), precum și din urmarea reținută în actul de sesizare. De asemenea, a fost avută în vedere multitudinea tranzacțiilor imobiliare, valoarea împrumuturilor acordate, precum și folosirea mai multor carduri care au fost alimentate cu depunere de numerar.

De altfel, s-a reținut că revocarea măsurii presupune dispariția oricărui temei pentru a subzista vreo măsură preventivă, ceea ce nu este cazul în speță.

Referitor la imposibilitatea exercitării depline a mandatului de deputat și a prerogativelor de a-și îndeplini atribuțiile conferite de această calitate, instanța de fond a constatat că aspectul în discuție nu constituie un motiv suficient pentru revocarea măsurii. Deopotrivă, s-a constatat că atunci când se invocă un motiv întemeiat, instanța poate încuviința permisiunea de părăsire temporară a teritoriului României. Pe de altă parte, s-a apreciat că solicitarea inculpatului de înlăturare a obligației de a nu părăsi teritoriul țării fără încuviințarea prealabilă a organului judiciar sau a instanței de judecată prin prisma atribuțiilor pe care le implică calitatea deținută, de membru în Comisia de Politică Externă, nu reprezintă un motiv temeinic care să justifice înlăturarea acestei obligații, care alături de celelalte, asigură un grad de restrângere minimal privind drepturile și libertățile fundamentale ale inculpatului, în limitele stabilite pentru desfășurarea normală a procesului penal.

Prin urmare, s-a constatat subzistența temeiurilor care au determinat luarea și, ulterior, menținerea măsurii preventive față de inculpați, caracterul necesar și proporțional al acesteia în raport cu gravitatea acuzațiilor și scopul urmărit, precum și faptul că nu au fost invocate împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea ori netemeinicia măsurii.

Împotriva încheierii din data de 10 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2023, în termen legal, au formulat contestație inculpații A. și B., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători la data de 22 mai 2023, sub nr. x/2023, primul termen fiind fixat, aleatoriu, pentru 12 iunie 2023, când a fost admisă cererea de amânare a judecății, pentru imposibilitate de prezentare, formulată de apărătorul ales al contestatorului inculpat A., avocat J. și s-a acordat termen la 15 iunie 2023, dată la care au avut loc dezbaterile. Susținerile apărătorilor aleși ai contestatorilor inculpați și cele ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate de contestatorii inculpați, prin apărători, cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători apreciază contestațiile ca fiind nefondate, urmând a le respinge ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 362 alin. (2) din C. proc. pen., în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.

Conform art. 208 alin. (4) din C. proc. pen., în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestor măsuri. Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Cât privește condițiile generale care justifică luarea unei măsuri preventive, acestea sunt reglementate de art. 202 din C. proc. pen.

Astfel, dispozițiile art. 202 alin. (1) din C. proc. pen. prevăd obligativitatea existenței unor probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că acuzatul a săvârșit o infracțiune, dispozițiile alin. (3) ale aceluiași articol prevăd proporționalitatea măsurii cu gravitatea faptelor penale ce îi sunt imputate acestuia și caracterul necesar al respectivei măsuri pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea ei, iar dispozițiile alin. (2) impun inexistența unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.

În cauză, menținerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune a fost dispusă de prima instanță, prin încheierea în prezent contestată, din data de 10 mai 2023, iar ulterior acelui moment, nu au intervenit elemente apte să determine reconsiderarea măsurii respective, sub aspectul legalității sau al temeiniciei sale, în sensul revocării acesteia sau al înlocuirii cu măsura similară a controlului judiciar.

Se observă că instanța de fond a constatat, în mod just, că temeiurile care au determinat luarea față de inculpați a măsurii controlului judiciar pe cauțiune nu au încetat și nu există împrejurări din care să rezulte nelegalitatea sa - nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 242 alin. (1) din C. proc. pen. pentru a se dispune revocarea măsurii - întrucât, pe lângă menținerea suspiciunii rezonabile de comitere a infracțiunilor cu privire la care se desfășoară judecata, obligațiile ce compun controlul judiciar pe cauțiune impus inculpaților își păstrează caracterul necesar și proporțional, în raport cu scopuri legitime - asigurarea prezenței acestora la judecată, împiedicarea sustragerii, evitarea influențării probatoriului cauzei, respectiv prevenirea săvârșirii unor alte infracțiuni.

Raportând criticile de netemeinicie formulate de contestatorii inculpați în calea de atac promovată la dispozițiile legale menționate în cele ce preced, precum și la gravitatea faptelor de care aceștia sunt acuzați, și anume complicitate la trafic de influență și spălarea banilor (A.) și, respectiv, complicitate la infracțiunea de spălarea banilor (B.), Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători apreciază că argumentele invocate nu sunt de natură să modifice ori să infirme concluzia la care a ajuns, în mod justificat, prima instanță când a menținut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune.

În urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților, instanța de fond a apreciat în mod corect că măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune este în continuare necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) din C. proc. pen.

Având în vedere particularitățile cauzei, stadiul cercetării judecătorești, probatoriile care urmează a mai fi administrate și complexitatea dosarului, examinând cu precădere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, instanța de control judiciar constată că prima instanță a realizat o corectă evaluare a acestora, apreciind că se impune menținerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune (cu obligațiile legale inerente), măsură care garantează în mod adecvat derularea în bune condiții a procesului, dar și prezervarea probatoriului, în vederea stabilirii adevărului.

În plus, se observă că nu au fost indicate, de către contestatorii inculpați, împrejurări cu caracter de noutate care să fie apte să pună în discuție caracterul rezonabil al suspiciunii implicării acestora în activitățile presupus ilicite, pentru care au fost deduși judecății, suspiciune pe care s-a grefat luarea și, ulterior, menținerea măsurii preventive analizate, astfel încât, în final, să conducă instanța la concluzia că s-ar impune revocarea măsurii preventive sub imperiul căreia se află.

Deopotrivă, se apreciază că măsura preventivă actuală, cea mai puțin severă dintre cele prevăzute de lege, nu are un caracter împovărător, interdicțiile impuse inculpaților constituind ingerințe minime în viața lor privată, dar care se mențin proporționale cu scopurile ce au determinat plasarea sub control judiciar pe cauțiune și necesare pentru realizarea acestora.

Totodată, conduita procesuală adecvată a contestatorilor inculpați, în condițiile în care în cauză mai urmează a fi administrate probatorii (audierea mai multor martori), nu justifică revocarea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune. Pe de altă parte, conduita acestora, de respectare a obligațiilor ce au fost stabilite pe durata măsurii controlului judiciar pe cauțiune, are caracter firesc, o conduită contrară fiind de natură a atrage înlocuirea măsurii restrictive de libertate cu o măsură preventivă mai severă, privativă de libertate (fie arestul la domiciliu, fie arestarea preventivă), neputând determina, prin ea însăși, revocarea controlului judiciar pe cauțiune.

Nu în ultimul rând, instanța de control judiciar constată că măsura preventivă actuală are o durată legală, prin prisma dispozițiilor art. 2151 alin. (8) din C. proc. pen., durată care, deși semnificativă, nu poate fi apreciată drept nerezonabilă și excesivă, având în vedere gravitatea acuzațiilor, complexitatea cauzei și stadiul procesual în care se află în prezent cercetarea judecătorească în fond.

De asemenea, cu referire la solicitarea formulată în teză subsidiară de apărătorul contestatorului inculpat A., se apreciază că, în speță, nu au apărut împrejurări din care să rezulte necesitatea înlocuirii măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune cu măsura similară a controlului judiciar ori a modificării conținutului actualei măsuri, în sensul înlăturării interdicției de părăsire a teritoriului României, partea având posibilitatea, pentru motive întemeiate, să solicite instanței încuviințarea permisiunii de părăsire temporară a teritoriului țării.

Prin urmare, în concordanță cu legislația națională și cu jurisprudența CEDO, apreciind că asigurarea bunei desfășurări a procesului penal poate fi realizată, la acest moment procesual, doar prin menținerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune, prin raportare și la natura interesului public ocrotit, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în baza dispozițiilor art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A. și B. împotriva încheierii din data de 10 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2023.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorii inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A. și B. împotriva încheierii din data de 10 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorii inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2023.

GGC - NN