ÎCCJ, Decizia nr. 1/2024

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 13 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2023, a fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpații A. și B., prin ordonanțele nr. 705/P/2016 din data de 03.12.2020 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție.

S-a constatat că bunul ce a făcut obiectul cauțiunii, în cuantum de 200.000 euro, consemnate de inculpata B. sub forma constituirii de garanții reale imobiliare asupra imobilului situat în București, Aleea x, a fost indisponibilizat prin ordonanța de luare a măsurii sechestrului asigurător din 25 ianuarie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în dosarul nr. x/2016.

S-a constatat că bunurile ce au făcut obiectul cauțiunii, în cuantum de 1.000.000 de euro, consemnate sub forma constituirii de garanții reale imobiliare, pentru inculpatul A., au fost indisponibilizate prin ordonanța de luare a măsurii sechestrului asigurător din 25 ianuarie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în dosarul nr. x/2016.

S-a constatat că, prin încheierea din 25 ianuarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 18 din 27 februarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2023, s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. 705/P/2016 din data de 25 ianuarie 2022, asupra imobilului compus din teren și construcție (casă de locuit - parter și etaj), în suprafață construită la sol de 96,67 mp și garaj în suprafață de 54,19 mp, situat în București, str. x (fosta x), sector 1 (CF: x).

Pentru a dispune astfel, instanța de fond, deliberând asupra legalității și temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpații A. și B., în conformitate cu dispozițiile art. 362 raportat la art. 208 alin. (5) din C. proc. pen., a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 22 februarie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, au fost trimiși în judecată inculpații:

- A., în stare de libertate, sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de influență și spălarea banilor, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că: în datele de 19.09.2016 și 07.02.2017, l-a ajutat pe inculpatul C. să pretindă de la martorul D. un comision de 10% din valoarea contractului pe care societatea acestuia îl avea cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1, având ca obiect servicii pază, în schimbul influenței pe care C. urma să o exercite asupra funcționarilor responsabili din cadrul acestei Direcții, atât în mod direct, cât și prin intermediul primarului Sectorului 1 București, A., pentru a asigura buna desfășurare a contractului, atât sub forma plății la timp a facturilor, cât și sub forma actualizării tarifelor, C. primind în baza acestei solicitări suma totală de 105.000 RON în numerar, precum și suma de 8.640 RON sub forma plății unor facturi fiscale fictive emise de societatea E.. Ajutorul acordat de inculpatul A. a constat în faptul că acesta, cu prilejul celor două întâlniri pe care le-a avut cu martorul D. în biroul său din cadrul Primăriei Sectorului 1, i-a întărit acestuia convingerea că inculpatul C. este trimisul său și că trebuie să țină legătura cu acesta pentru buna desfășurare a contractului, confirmând caracterul real al influenței acestuia din urmă. În schimbul acestui ajutor, inculpatul A. a fost principalul beneficiar al sumelor primite de inculpatul C. de la martorul D. cu titlu de preț al traficării influenței; în perioada ianuarie 2008 - martie 2019, timp în care acesta a realizat venituri licite totale de 637.687 RON (reprezentând o medie de aproximativ o mie de euro pe lună), prin ascunderea adevăratului proprietar și a adevăratei proveniențe a sumelor de bani, a procedat la depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul fostei soții, inculpata B., cu care conviețuiește și cu care are un copil minor, și a menajerei F., în conturi bancare deschise pe numele acestora - în total 3.255.465 RON și 231.117 euro; achiziționarea de bunuri imobile pe numele fostei soții, în sumă totală de 305.000 euro și 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar; acordarea unui împrumut, tot în numerar, către G., în cuantum de 920.000 de euro, prin intermediul fostei soții; achiziționarea tot prin intermediul fostei soții de bijuterii, inclusiv diamante în valoare de 9.784.295 RON; restituirea, în perioada 2010 - 2012, pe parcursul unui an și jumătate, în mai multe tranșe, în numerar, a sumei de 240.000 de RON, împrumutată în data de 13.09.2010 de la martorul H., prin intermediul inculpatei B., în contul căreia a fost transferată suma împrumutată și care a fost utilizată în data de 15.09.2010 pentru achiziționarea, pe numele acesteia, a unui autoturism de lux marca x, în valoare de 59.494 euro, toate aceste sume de bani având proveniență infracțională;

- B., în stare de libertate, sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, constând în aceea că, în perioada ianuarie 2008 - martie 2019, l-a ajutat pe inculpatul A. ca, prin ascunderea adevăratului proprietar și a adevăratei proveniențe a sumelor de bani, să procedeze la depunerea de sume de bani în numerar, prin intermediul inculpatei, cei doi conviețuind și având un copil minor, și prin intermediul menajerei F., în conturi bancare deschise pe numele acestora - în total 3.255.465 RON și 231.117 euro; achiziționarea de bunuri imobile pe numele acesteia în sumă totală de 305.000 euro și 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar; acordarea unui împrumut, tot în numerar, către G., în cuantum de 920.000 de euro, prin intermediul acesteia; achiziționarea, prin intermediul acesteia, de bijuterii, inclusiv diamante, în valoare de 9.784.295 RON; împrumutarea, în data de 13.09.2010, de la martorul H., a sumei de 240.000 de RON, prin intermediul inculpatei, în contul căreia a fost transferată suma împrumutată, care în data de 15.09.2010 a fost utilizată pentru achiziționarea, de asemenea pe numele acesteia, a unui autoturism de lux marca x, în valoare de 59.494 euro și restituirea ulterioară, în perioada 2010 - 2012, pe parcursul unui an și jumătate, în mai multe tranșe, în numerar, a sumei împrumutate, toate aceste sume de bani având proveniență infracțională.

În cursul urmăririi penale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în dosarul nr. x/2016, a dispus, prin ordonanțele din 03.12.2020, luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune cu un cuantum al cauțiunii de 1.000.000 de euro față de inculpatul A. și cu un cuantum al cauțiunii de 200.000 de euro față de inculpata B., fiind instituite și obligații pe durata acestora.

Măsurile preventive au fost prelungite succesiv în cursul urmăririi penale și în procedura camerei preliminare, prin încheierile din 24 octombrie 2022 și 26 octombrie 2022, s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpați, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 21 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022.4, rămasă definitivă prin necontestare.

Ulterior, măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpații A. și B. a fost menținută succesiv, pe parcursul cercetării judecătorești, prin încheierile din 14 decembrie 2022, 1 februarie 2023, 22 martie 2023, 19 aprilie 2023 (prin care s-a modificat conținutul măsurii controlului judiciar pe cauțiune, luată față de inculpata B. prin ordonanța din data de 03.12.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în dosarul nr. x/2016, în sensul înlăturării obligației impuse inculpatei de a nu lua legătura cu martorii I. și F.), 10 mai 2023, 26 iunie 2023, 8 august 2023 și 20 septembrie 2023.

Prin încheierea din 1 noiembrie 2023, s-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpații A. și B., prin ordonanțele nr. 705/P/2016 din data de 03.12.2020 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție.

S-a constatat că bunurile ce au făcut obiectul cauțiunii în cuantum de 1.000.000 de euro, consemnată sub forma constituirii de garanții reale imobiliare, sunt indisponibilizate prin ordonanța de luare a măsurii sechestrului asigurător din 25 ianuarie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în dosarul nr. x/2016.

S-a dispus restituirea către inculpata B. a cauțiunii în cuantum de 200.000 euro, consemnată sub forma constituirii de garanții reale imobiliare asupra imobilului situat în București, Aleea x.

Prin decizia penală nr. 78 din 13 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2023, s-a admis contestația formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din data de 1 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2023, s-a desființat, în parte, încheierea atacată și, în rejudecare, s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpații A. și B..

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a fixat termen pentru verificarea în continuare a legalității și temeiniciei măsurii preventive la data de 13 decembrie 2023.

Examinând măsurile preventive dispuse în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a apărărilor formulate, instanța de fond a reținut următoarele:

Conform art. 362 alin. (2) din C. proc. pen., în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive procedând potrivit dispozițiilor art. 208 din C. proc. pen., dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia sau dacă au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri.

Orice măsură preventivă poate fi dispusă, astfel cum o impun dispozițiile art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și numai dacă este necesară asigurării bunei desfășurări a procesului penal, împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau judecată sau pentru a preveni săvârșirea unei noi infracțiuni.

Potrivit art. 216 alin. (1) din C. proc. pen., în cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune față de inculpat, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 223 alin. (1) și (2), luarea acestei măsuri este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1), iar inculpatul depune o cauțiune a cărei valoare este stabilită de către organul judiciar.

În conformitate cu art. 217 alin. (4) din C. proc. pen., cauțiunea garantează participarea inculpatului la procesul penal și respectarea de către acesta a obligațiilor prevăzute la alin. (3), iar potrivit alin. (6), instanța de judecată, prin hotărâre, dispune restituirea cauțiunii.

În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii. Așadar, revocarea intervine ori de câte ori măsura preventivă și-a pierdut caracterul necesar și proporțional.

În prezenta cauză, s-a reținut că inculpații A. și B. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. x/2016 din 22 februarie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în stare de control judiciar pe cauțiune.

Pe parcursul procesului penal, procedând la examinarea periodică a măsurii controlului judiciar pe cauțiune, luată față de inculpați, instanța de fond a constatat că măsura se menține prin raportare la stadiul procesual, administrarea în continuare a mijloacelor probatorii, în scopul derulării în bune condiții a cercetării judecătorești și pentru garantarea obligațiilor impuse, apreciindu-se ca fiind proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpaților și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, respectiv prezervarea probatoriului și buna desfășurare a procesului penal, astfel cum prevăd dispozițiile art. 202 alin. (3) din C. proc. pen.

Efectuându-se, în dinamica actelor de procedură, o analiză a subzistenței temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune față de inculpații B. și A., în raport de momentul procesual în care se află în prezent dosarul, de administrarea probelor solicitate suplimentar de către inculpați și posibilitatea acestora de a da declarații, s-a constatat că nu mai există vreo suspiciune de influențare a bunei desfășurări a procesului penal, pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea măsurii, respectiv prezervarea probatoriului.

Astfel, apreciind că scopul măsurii preventive a fost atins în prezenta cauză, instanța de fond a revocat măsura controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpații A. și B..

Din actele dosarului, s-a constatat că, prin ordonanța din data de 03.12.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, inculpata B. a depus o cauțiune în cuantum de 200.000 euro, sub forma constituirii de garanții reale imobiliare asupra imobilului situat în București, Aleea x .

Realizându-se o analiză și a conținutului ordonanței de luare a măsurii sechestrului asigurător din 25 ianuarie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în dosarul nr. x/2016, s-a constatat că bunul ce a făcut obiectul cauțiunii în cuantum de 200.000 euro, consemnate de inculpata B. sub forma constituirii de garanții reale imobiliare asupra imobilului situat în București, Aleea x, a fost indisponibilizat prin ordonanța de luare a măsurii sechestrului asigurător și astfel nu s-a putut dispune restituirea către inculpată a cuantumului cauțiunii.

De asemenea, s-a constatat că, prin ordonanța din data de 03.12.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, privind luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune față de inculpatul A., s-a depus o cauțiune în cuantum de 1.000.000 de euro, sub forma constituirii de garanții reale imobiliare asupra mai multor bunuri imobile, respectiv imobilul situat în București, Șos. x, imobilul situat în București, strada x nr. 18 și imobilul situat în București, care au fost indisponibilizate prin ordonanța de luare a măsurii sechestrului asigurător din 25 ianuarie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 18 din 27 februarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2023, s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. 705/P/2016 din data de 25 ianuarie 2022, asupra imobilului compus din teren și construcție (casă de locuit - parter și etaj), în suprafață construită la sol de 96,67 mp și garaj în suprafață de 54,19 mp, situat în București, str. x (CF: x), apreciindu-se că actele materiale reținute în sarcina inculpaților nu au absolut nicio legătură cu acest imobil care a fost dobândit în anul 2003, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 25 aprilie 2003 de către BNP J., deci mult anterior perioadei infracționale reținute în cauză.

Împotriva încheierii din data de 13 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2023, a formulat contestație, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, sub numărul x/2023, la data de 22 decembrie 2023.

Susținerile reprezentantului Ministerului Public, ale intimaților inculpați, prin apărători aleși, precum și ultimul cuvânt al acestora, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Prin contestația formulată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a solicitat admiterea căii de atac și desființarea încheierii din 13 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul x/2023, cu consecința menținerii măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune față de inculpații A. și B..

A fost criticată soluția primei instanțe, apreciindu-se că, în cauză, nu au încetat temeiurile care au stat la baza luării măsurii controlului judiciar pe cauțiune și nici nu au intervenit împrejurări noi, de natura celor prevăzute de dispozițiile art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., care să justifice revocarea măsurii preventive, aceasta fiind în continuare necesară pentru îndeplinirea scopurilor avute în vedere la momentul inițial, și anume buna desfășurare a procesului penal, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică.

Examinând contestația formulată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, prin prisma motivelor invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Legea procesual penală reglementează măsurile preventive în dispozițiile art. 202 și următoarele din C. proc. pen., stabilind, pentru fiecare în parte, condițiile ce se impun a fi îndeplinite, dar și caracterul gradual al acestora, lăsând la latitudinea judecătorului/instanței de a se orienta la una sau la alta, în funcție de gravitatea faptei, dar și de celelalte elemente care caracterizează persoana inculpatului.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

În alin. (3) al aceluiași articol se arată că orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Conform art. 216 alin. (1) din C. proc. pen., în cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune față de inculpat, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 223 alin. (1) și (2), luarea acestei măsuri este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1), iar inculpatul depune o cauțiune a cărei valoare este stabilită de către organul judiciar.

Potrivit art. 362 alin. (2) din C. proc. pen., în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.

Conform art. 208 alin. (5) din C. proc. pen., în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii, instanța verifică, prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri. Dispozițiile art. 207 alin. (3 - (5) se aplică în mod corespunzător.

Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În speță, se constată că în mod just s-a dispus de către prima instanță revocarea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune, prin încheierea în prezent contestată, din data de 13 decembrie 2023, aspectele invocate de Ministerul Public în calea de atac nefiind de natură să determine reconsiderarea acestei soluții, în sensul menținerii măsurii preventive față de inculpații A. și B..

Astfel, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în acord cu instanța de fond, reține că temeiurile care au determinat luarea față de inculpați a măsurii controlului judiciar pe cauțiune, în cursul urmăririi penale, au încetat, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 242 alin. (1) din C. proc. pen. pentru a se dispune revocarea măsurii. Chiar dacă, în cauză, se menține suspiciunea rezonabilă de comitere a infracțiunilor cu privire la care se desfășoară judecata - complicitate la trafic de influență și spălarea banilor (A.) și, respectiv, complicitate la infracțiunea de spălarea banilor (B.), măsura preventivă nu își mai păstrează caracterul necesar, în raport cu scopul ce a fost avut în vedere la momentul dispunerii sale, și anume asigurarea prezenței inculpaților la judecată, împiedicarea sustragerii acestora, respectiv evitarea influențării probatoriului.

În urma evaluării particularităților cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților, văzând stadiul cercetării judecătorești și probatoriile ce urmează a mai fi administrate de către instanța de fond, la solicitarea acestora, se constată că măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune nu mai este în continuare necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., nemaiexistând suspiciunea de influențare a bunei desfășurări a procesului penal.

Nu în ultimul rând, deși măsura preventivă ce a fost dispusă în cauză (prin ordonanțele nr. 705/P/2016 din data de 03.12.2020 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție) are o durată legală, conform dispozițiilor art. 215

1

alin. (8) din C. proc. pen., în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei, circumscrise dinamicii procesului penal, în raport cu care măsurile preventive dispuse trebuie să fie permanent adaptate condițiilor procesuale, instanța de control judiciar apreciază că această durată, semnificativă, a dobândit caracter nerezonabil și excesiv la acest moment procesual.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., se va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din data de 13 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din data de 13 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2024.