ÎCCJ, Decizia nr. 78/2023

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2023

Asupra contestațiilor de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 1 noiembrie 2023, pronunțată în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a revocat măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpații A. și B., prin ordonanțele nr. 705/P/2016 din data de 03.12.2020 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție.

A constatat că bunurile ce au făcut obiectul cauțiunii în cuantum de 1.000.000 de euro, consemnată sub forma constituirii de garanții reale imobiliare, sunt indisponibilizate prin ordonanța de luare a măsurii sechestrului asigurător din 25 ianuarie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în dosarul nr. x/2016.

A dispus restituirea către inculpata B. a cauțiunii în cuantum de 200.000 euro, consemnată sub forma constituirii de garanții reale imobiliare asupra imobilului situat în București, Aleea x.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2016 din 22 februarie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, au fost trimiși în judecată inculpații:

- A., în stare de libertate sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de influență și spălarea banilor, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că: în datele de 19.09.2016 și 07.02.2017, l-a ajutat pe inculpatul C. să pretindă de la martorul D. un comision de 10% din valoarea contractului pe care societatea acestuia îl avea cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1, având ca obiect servicii pază, în schimbul influenței pe care C. urma să o exercite asupra funcționarilor responsabili din cadrul acestei Direcții, atât în mod direct, cât și prin intermediul primarului Sectorului 1 București, A., pentru a asigura buna desfășurare a contractului, atât sub forma plății la timp a facturilor, cât și sub forma actualizării tarifelor, C. primind în baza acestei solicitări suma totală de 105.000 RON în numerar, precum și suma de 8.640 RON sub forma plății unor facturi fiscale fictive emise de societatea E.. Ajutorul acordat de inculpatul A. a constat în faptul că acesta, cu prilejul celor două întâlniri pe care le-a avut cu martorul D. în biroul său din cadrul Primăriei Sectorului 1, i-a întărit acestuia convingerea că inculpatul C. este trimisul său și că trebuie să țină legătura cu acesta pentru buna desfășurare a contractului, confirmând caracterul real al influenței acestuia din urmă. În schimbul acestui ajutor, inculpatul A. a fost principalul beneficiar al sumelor primite de inculpatul C. de la martorul D. cu titlu de preț al traficării influenței; în perioada ianuarie 2008 – martie 2019, timp în care acesta a realizat venituri licite totale de 637.687 RON (reprezentând o medie de aproximativ o mie de euro pe lună), prin ascunderea adevăratului proprietar și a adevăratei proveniențe a sumelor de bani, a procedat la depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul fostei soții, inculpata B., cu care conviețuiește și cu care are un copil minor, și a menajerei F., în conturi bancare deschise pe numele acestora – în total 3.255.465 RON și 231.117 euro; achiziționarea de bunuri imobile pe numele fostei soții, în sumă totală de 305.000 euro și 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar; acordarea unui împrumut, tot în numerar, către G. în cuantum de 920.000 de euro prin intermediul fostei soții; achiziționarea tot prin intermediul fostei soții de bijuterii, inclusiv diamante în valoare de 9.784.295 RON; restituirea, în perioada 2010-2012, pe parcursul unui an și jumătate, în mai multe tranșe, în numerar, a sumei de 240.000 de RON împrumutată în data de 13.09.2010 de la martorul H., prin intermediul inculpatei B., în contul căreia a fost transferată suma împrumutată și care a fost utilizată în data de 15.09.2010 pentru achiziționarea, pe numele acesteia a unui autoturism de lux marca x, în valoare de 59.494 euro; toate aceste sume de bani având proveniență infracțională;

- B., în stare de libertate sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, constând în aceea că, în perioada ianuarie 2008 – martie 2019, l-a ajutat pe inculpatul A. ca, prin ascunderea adevăratului proprietar și a adevăratei proveniențe a sumelor de bani, să procedeze la depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul inculpatei, cei doi conviețuind și având un copil minor, și prin intermediul menajerei F., în conturi bancare deschise pe numele acestora – în total 3.255.465 RON și 231.117 euro; achiziționarea de bunuri imobile pe numele acesteia în sumă totală de 305.000 euro și 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar; acordarea unui împrumut, tot în numerar, către G. în cuantum de 920.000 de euro prin intermediul acesteia; achiziționarea, prin intermediul acesteia, de bijuterii, inclusiv diamante în valoare de 9.784.295 RON; împrumutarea, în data de 13.09.2010, de la martorul H. a sumei de 240.000 de RON, prin intermediul inculpatei în contul căreia a fost transferată suma împrumutată, care în data de 15.09.2010 a fost utilizată pentru achiziționarea, de asemenea pe numele acesteia, a unui autoturism de lux marca x, în valoare de 59.494 euro și restituirea ulterioară, în perioada 2010-2012, pe parcursul unui an și jumătate, în mai multe tranșe, în numerar, a sumei împrumutate; toate aceste sume de bani având proveniență infracțională.

Prin ordonanțele din 03.12.2020 s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune cu un cuantum al cauțiunii de 1.000.000 de euro față de inculpatul A. și măsura controlului judiciar pe cauțiune cu un cuantum al cauțiunii de 200.000 de euro față de inculpata B., fiind instituite și obligații pe durata acestora. Măsurile preventive au fost prelungite succesiv în cursul urmăririi penale și apoi pe toată perioada camerei preliminare care s-a finalizat la data de 19 octombrie 2022, prin rămânerea definitivă a încheierii nr. 258 din 21 iunie 2022, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția penală, în dosarul nr. x/2022, prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății privind pe inculpații A. și B..

Prin încheierile din 24 octombrie 2022 și 26 octombrie 2022 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune dispuse față de inculpații A. și B. și s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpați, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 21 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022.4, rămasă definitivă prin necontestare.

Pe parcursul cercetării judecătorești, măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpații A. și B. a fost menținută succesiv, prin încheierile din 14 decembrie 2022, 01 februarie 2023 și 22 martie 2023, iar prin încheierea din 19 aprilie 2023, s-a modificat conținutul măsurii controlului judiciar pe cauțiune luate față de inculpata B., prin ordonanța din data de 03.12.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în dosarul nr. x/2016, în sensul înlăturării obligației impuse inculpatei de a nu lua legătura cu martorii I. și F..

Ulterior, prin încheierile din 10 mai 2023, 26 iunie 2023, 8 august 2023 și 20 septembrie 2023 s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpații A. și B., astfel cum a fost modificată prin încheierea din data de 21 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022.4 și prin încheierea din data de 19 aprilie 2023.

S-a fixat termen pentru verificarea în continuare a legalității și temeiniciei măsurii preventive pentru termenul de astăzi, ocazie cu care s-au luat concluziile reprezentantului parchetului, ale apărătorilor inculpaților, precum și, în ultimul cuvânt, ale inculpaților.

S-au formulat concluzii scrise din partea inculpatei B. prin care a solicitat ca, în temeiul art. 208 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 242 din C. proc. pen. să se dispună revocarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune.

S-a arătat că la acest moment, nu mai subzistă temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii preventive asupra sa, din contră, au apărut temeiuri noi din care să rezulte că nu se mai impune menținerea măsurii preventive, respectiv trecerea timpului și reaudierea tuturor persoanelor propuse prin Rechizitoriu de către DNA.

În acest sens, s-a subliniat faptul că la acest moment nu mai există temeiuri în baza cărora să se justifice menținerea măsurii preventive și că simpla trecere a unei perioade de aproape trei ani de zile de la data luării măsurii face eventuala stare de pericol pentru ordinea publică pentru care aceasta s-a dispus să nu mai subziste, la acest moment, nemaifiind îndeplinite condițiile privind proporționalitatea măsurii preventive.

De asemenea, s-a considerat că nu poate fi trecut cu vederea faptul că până la acest moment, au fost audiați toți martorii încuviințați prin încheierea din data de 21.02.2023, marea majoritate fiind dintre martorii propuși de către Parchet, astfel că o eventuală apreciere asupra existenței unui risc de influențare a procesului penal la acest moment procesual nu are corespondent în realitatea faptică, nemaiexistând niciun risc real de influențare a declarațiilor care să justifice menținerea măsurii preventive și nici nu se pot identifica un minim de indicii care să releve posibilitatea apariției unui astfel de risc.

În continuare, inculpata a reamintit și faptul că la termenele ce urmează a fi acordate vor fi audiați doar martori propuși de apărarea inculpaților, martori față de care nu are impusă obligația de a nu lua legătura cu aceștia. Mai mult, a arătat că martorii propuși în apărarea sa au fost audiați până la acest moment.

Totodată, s-a menționat buna-credință pe toată perioada de aproape trei ani în care s-a aflat sub imperiul măsurii, respectând toate obligațiile impuse, ceea ce denotă o conduită procesuală onestă, comportamentul său venind să demonstreze inexistența unor minime indicii cu privire la eventualele pseudoargumente referitoare la riscul de a se sustrage de la urmărirea penală.

Deopotrivă, s-a reamintit că este o persoană integrată social, mamă devotată a unui copil minor care a crescut armonios și s-a integrat social în România și că toate bunurile sale sunt indisponibilizate la scurt timp de la momentul luării măsurii.

Examinând măsurile preventive dispuse în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că analiza instanței poartă, în mod efectiv, asupra persistenței, în dinamica actelor de procedură, a temeiurilor care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea ei, respectiv prezervarea probatoriului.

Astfel, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 208 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia.

În contextul dispozițiilor art. 208 alin. (5) din C. proc. pen., în cursul judecății, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, instanța verifică dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri.

Orice măsură preventivă poate fi dispusă, astfel cum o impun dispozițiile art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și numai dacă este necesară asigurării bunei desfășurări a procesului penal, împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau judecată sau pentru a preveni săvârșirea unei noi infracțiuni.

Potrivit art. 216 alin. (1) din C. proc. pen., în cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune față de inculpat, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 223 alin. (1) și (2), luarea acestei măsuri este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1), iar inculpatul depune o cauțiune a cărei valoare este stabilită de către organul judiciar.

În conformitate cu art. 217 alin. (4) din C. proc. pen., cauțiunea garantează participarea inculpatului la procesul penal și respectarea de către acesta a obligațiilor prevăzute la alin. (3), iar potrivit alin. (6) instanța de judecată, prin hotărâre, dispune restituirea cauțiunii.

În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a reținut că inculpații A. și B. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. x/2016 din 22 februarie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în stare de control judiciar pe cauțiune.

Pe parcursul procesului penal, procedând la examinarea periodică a măsurii controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpați, instanța a constatat că măsura se menține prin raportare la stadiul procesual, administrarea în continuare a mijloacelor probatorii în scopul derulării în bune condiții a cercetării judecătorești și garantarea obligațiilor impuse, apreciindu-se ca fiind proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpaților și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, respectiv prezervarea probatoriului și buna desfășurare a procesului penal, astfel cum prevăd dispozițiile art. 202 alin. (3) din C. proc. pen.

În prezent, se administrează probele solicitate suplimentar de către inculpatul A., distincte de probatoriul avut în vedere de către procuror, la luarea măsurii preventive, care s-a epuizat prin audierea martorilor propuși de către Parchet și inculpați și încuviințați prin încheierea din data de 21.02.2023.

În raport cu împrejurarea că cercetarea judecătorească este la final, urmând să fie audiați doar martori față de care nu există vreo obligație de a nu lua legătura cu aceștia care să fie impusă inculpaților și, totodată, neexistând vreo suspiciune de influențare a bunei desfășurări a procesului penal, instanța de fond a considerat că scopul măsurii preventive a fost atins în prezenta cauză, astfel că a revoca măsura controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpații A. și B..

Totodată, instanța de fond a constatat că, potrivit art. 217 alin. (4) din C. proc. pen., cauțiunea are rolul de a garanta participarea inculpaților la procesul penal și respectarea de către aceștia a obligațiilor prevăzute la alin. (3), scop subsumat dispozițiilor art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., avut în vedere la momentul dispunerii măsurii.

Potrivit actelor aflate la dosar, inculpata B. a depus o cauțiune în cuantum de 200.000 euro sub forma constituirii de garanții reale imobiliare asupra imobilului situat în București, Aleea x .

În conformitate cu art. 217 alin. (6) din C. proc. pen., instanța de fond a dispus restituirea către inculpata B. a cauțiunii în cuantum de 200.000 euro, sumă consemnată de inculpată sub forma constituirii de garanții reale imobiliare asupra imobilului situat în București, Aleea x, instituită prin ordonanța din data de 03.12.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție.

Cauțiunea de 1.000.000 de euro, instituită prin ordonanța din 3 decembrie 2020 privind luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune față de inculpatul A., a fost consemnată sub forma constituirii de garanții reale imobiliare asupra mai multor bunuri imobile, respectiv imobilul situat în București, Șos. x, imobilul situat în București, strada x nr. 18 și imobilul situat în București, Calea x, se. B, ap. 1+146.

Instanța de fond a constatat că imobilele situate în București, strada x și Calea x sunt indisponibilizate, asupra acestora fiind instituită măsura sechestrului asigurător prin ordonanța din 25 ianuarie 2022, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în dosarul nr. x/2016, context în care nu a dispus restituirea cauțiunii.

Referitor la imobilul situat în București, Șos. x, evaluat la 479.800 euro, instanța de fond a constatat că, deși în cursul urmăririi penale, s-a luat măsura indisponibilizării sechestrului asigurător, în vederea confiscării speciale și asupra acestui imobil, măsura a fost ridicată cu caracter definitiv în calea de atac a contestației împotriva încheierii din data de 25 ianuarie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, prin decizia penală nr. 18 din 27 februarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2023.

Împotriva încheierii din data de 1 noiembrie 2023, pronunțată de secția Penală a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2023, au formulat contestație Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și inculpații B. și A., dosarul fiind înregistrat la data de 9 noiembrie 2023 pe rolul Înaltei Curți - Completul de 5 Judecători, Penal 1-2023, sub numărul x/2023, primul termen fiind stabilit, în mod aleatoriu, la data de 4 decembrie 2023.

Prin rezoluția din data de 9 noiembrie 2023, președintele completului, în baza art. 353 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus preschimbarea termenului pentru data de 13 noiembrie 2023, dată la care au avut loc susținerile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorilor inculpaților, precum și ultimul cuvânt al inculpaților, fiind consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Analizând încheierea contestată, atât potrivit criticilor formulate, cât și în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători constată următoarele:

Potrivit art. 362 alin. (2) din C. proc. pen., în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive procedând potrivit dispozițiilor art. 208 din C. proc. pen.

Potrivit art. 208 alin. (4) din C. proc. pen., în tot cursul judecății, instanța verifică, prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.

Incidența dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. pen. trebuie analizată prin raportare la condițiile pentru luarea măsurii preventive prevăzute de art. 202 alin. (1) C. proc. pen., revocarea intervenind ori de câte ori s-a constatat că aceasta și-a pierdut caracterul necesar și proporțional. Această situație corespunde unei schimbări a temeiurilor care au fost avute în vedere la dispunerea și menținerea măsurii preventive, nefiind așadar obligatoriu să se rețină elemente de noutate, în raport, cu soluțiile dispuse anterior în cauză.

Raportând dispozițiile legale enunțate anterior temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune dispusă față de inculpații B. și A. și, în același timp, efectuând o analiză cu privire la subzistența acestora la momentul procesual actual, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că se impune în continuare menținerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune.

Astfel, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reține că verificarea existenței necesității menținerii sau nu a măsurii preventive pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii de la judecată sau al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni se realizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, elementele pe care instanța le are în vedere și vizează, atât stadiul cauzei, cât și existența unor elementele de fapt din dosar, a unei baze factuale relevante care să indice riscul sustragerii inculpatului de la cercetarea judecătorească sau al influențării, în orice mod a bunei administrări a probatoriului ori a procedurilor în ansamblu, precum și în vederea înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Verificând îndeplinirea, în cauză, a condițiilor prevăzute de lege pentru menținerea controlului judiciar pe cauțiune, se constată că sunt îndeplinite și la acest moment procesual cerințele dispozițiilor art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., probele administrate în faza de urmărire penală, ce constituie, de altfel, fundamentul actului de sesizare a instanței, precum și probele administrate în fața instanței de fond, permițând în continuare să se aprecieze asupra existenței unor motive verosimile care justifică bănuiala întemeiată că inculpații au săvârșit pretinsele fapte reținute în sarcina lor, circumscrise infracțiunilor de complicitate la trafic de influență și spălarea banilor, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. (inculpatul A.), respectiv complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (inculpata B.).

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că măsura controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpați este, în continuare, proporțională cu gravitatea faptelor ce formează obiectul acuzației penale, ce rezultă din natura acestora (infracțiunile de trafic de influență și de spălarea banilor), din limitele de pedeapsă prevăzute de normele de incriminare (cuprinse între 2 și 7 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență și între 3 și 10 ani închisoare în cazul infracțiunii de spălarea banilor), precum și din urmarea reținută în actul de sesizare, fără ca prin aceasta să se încalce prezumția de nevinovăție, ca principiu fundamental ce guvernează procesul penal, fiind astfel respectată și cerința prevăzută de art. 202 alin. (3) teza I din C. proc. pen.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune, cu obligațiile ce se impun a fi respectate pe durata ei de către inculpații B. și A., astfel cum a fost modificată prin încheierea din data de 21 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022.4 și prin încheierea din data de 19 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, este în continuare necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 202 alin. (1) teza a II-a, alin. (3) teza a II-a și art. 211 din C. proc. pen., precum și pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică.

Obligațiile ce se impun a fi respectate de inculpați pe durata măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune constituie garanții ale derulării în bune condiții a procedurii judiciare și a soluționării dosarului într-un termen rezonabil.

De asemenea, Înalta Curte- Completul de 5 Judecători constată că menținerea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpații B. și A. nu contravine exigențelor de rezonabilitate a duratei măsurii analizate care a fost luată în luna decembrie 2020, inexistența unor perioade de pasivitate a organelor judiciare și stadiul actual al procedurii legitimând în continuare concluzia menținerii unui just echilibru între respectarea drepturilor individuale și cerința bunei desfășurări a procesului penal.

În plus, se observă că nu au fost indicate de către inculpați împrejurări cu caracter de noutate care să fie apte să pună în discuție caracterul rezonabil al suspiciunii implicării acestora în activitățile presupus ilicite, pentru care au fost deduși judecății, suspiciune pe care s-a grefat luarea și, ulterior, menținerea măsurii preventive analizate, astfel încât, în final, să conducă instanța la concluzia că s-ar impune revocarea măsurii preventive sub imperiul căreia se află.

De altfel, măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune este o măsură preventivă cu un grad de restrângere minimal privind drepturile și libertățile fundamentale ale inculpaților, în limitele stabilite pentru desfășurarea normală a procesului penal.

Totodată, conduita procesuală adecvată a contestatorilor inculpați nu justifică revocarea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune. Pe de altă parte, conduita acestora, de respectare a obligațiilor ce au fost stabilite pe durata măsurii controlului judiciar pe cauțiune, are caracter firesc, o conduită contrară fiind de natură a atrage înlocuirea măsurii restrictive de libertate cu o măsură preventivă mai severă, privativă de libertate (fie arestul la domiciliu, fie arestarea preventivă), neputând determina, prin ea însăși, revocarea controlului judiciar pe cauțiune.

De asemenea, apărările formulate în sensul că stadiul actual al procesului (cercetarea judecătorească este aproape de final, urmând a mai fi audiați doi martori propuși de către inculpat, față de care nu există nicio interdicție, precum și audierea inculpaților) ar justifica revocarea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpați, nu pot fi avute în vedere, întrucât, cercetarea judecătorească se află în curs de desfășurare, scopul măsurii preventive fiind buna desfășurare a procesului penal. Nu se poate reține nici apărarea că menținerea măsurii controlului judiciar pe cauțiune ar influența poziția procesuală a inculpaților A. și B. în a da declarații, întrucât natura și scopul măsurii preventive sunt diferite de dreptul procesual al inculpaților de a da declarații, pe de o parte, iar pe de altă parte buna desfășurare a procesului penal are loc după o completă și efectivă asigurare a dreptului la apărare al inculpaților.

Referitor la imposibilitatea exercitării depline, de către inculpatul A., a mandatului de deputat și a prerogativelor de a-și îndeplini atribuțiile conferite de această calitate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că acest aspect nu constituie un motiv suficient pentru revocarea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune.

Prin urmare, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că nu au încetat temeiurile în evaluarea cărora s-a individualizat măsura preventivă, respectiv prezervarea probatoriului, buna desfășurare a procesului penal și înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, iar perioada scursă de la data luării măsurii controlului judiciar pe cauțiune și până în prezent nu justifică revocarea acesteia, nefiind depășit un termen rezonabil.

În ceea ce privește contestația formulată de inculpata B., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, în raport cu soluția ce urmează a fi pronunțată, în sensul admiterii constației formulate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și menținerii măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpații A. și B., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că aceasta este nefondată.

Față de considerentele expuse, constatând subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii preventive față de inculpații B. și A., caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzațiilor și scopul urmărit, Completul de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite contestația formulată de Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din data de 1 noiembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția Penală, în dosarul nr. x/2023.

Va desființa, în parte, încheierea atacată, și, rejudecând, va menține măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpații A. și B., astfel cum a fost modificată prin încheierea din data de 21 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022.4 și prin încheierea din data de 19 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023 și va menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

În temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata B. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția Penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea intimată inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației formulate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din data de 1 noiembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția Penală, în dosarul nr. x/2023.

Desființează, în parte, încheierea atacată, și rejudecând:

Menține măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpații A. și B., astfel cum a fost modificată prin încheierea din data de 21 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022.4 și prin încheierea din data de 19 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea inculpată B. împotriva încheierii din data de 1 noiembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția Penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatoarea inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației formulate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2023.