ÎCCJ, Decizia nr. 9/2023

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 14 decembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, printre altele, a respins cererile formulate de către inculpații A., B. și C. privind revocarea, înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune, respectiv modificarea conținutului măsurii controlului judiciar pe cauțiune.

Totodată, în temeiul art. 362 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (5) din C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpații A., B. și C., astfel cum a fost modificată prin încheierea din 21 iulie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.4, rămasă definitivă prin necontestare, măsură pe care a menținut-o.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2016 din 22 februarie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, au fost trimiși în judecată inculpații:

- A., în stare de libertate sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de influență și spălarea banilor, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că: în datele de 19.09.2016 și 07.02.2017, l-a ajutat pe inculpatul C. să pretindă de la martorul D. un comision de 10% din valoarea contractului pe care societatea acestuia îl avea cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1, având ca obiect servicii pază, în schimbul influenței pe care C. urma să o exercite asupra funcționarilor responsabili din cadrul acestei Direcții, atât în mod direct, cât și prin intermediul primarului Sectorului 1 București, A., pentru a asigura buna desfășurare a contractului, atât sub forma plății la timp a facturilor, cât și sub forma actualizării tarifelor, C. primind în baza acestei solicitări suma totală de 105.000 RON în numerar, precum și suma de 8.640 RON sub forma plății unor facturi fiscale fictive emise de societatea E.. Ajutorul acordat de inculpatul A. a constat în faptul că acesta, cu prilejul celor două întâlniri pe care le-a avut cu martorul D. în biroul său din cadrul Primăriei Sectorului 1, i-a întărit acestuia convingerea că inculpatul C. este trimisul său și că trebuie să țină legătura cu acesta pentru buna desfășurare a contractului, confirmând caracterul real al influenței acestuia din urmă. În schimbul acestui ajutor, inculpatul A. a fost principalul beneficiar al sumelor primite de inculpatul C. de la martorul D. cu titlu de preț al traficării influenței; în perioada ianuarie 2008 - martie 2019, timp în care acesta a realizat venituri licite totale de 637.687 RON (reprezentând o medie de aproximativ o mie de euro pe lună), prin ascunderea adevăratului proprietar și a adevăratei proveniențe a sumelor de bani, a procedat la depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul fostei soții, inculpata B., cu care conviețuiește și cu care are un copil minor, și a menajerei F., în conturi bancare deschise pe numele acestora - în total 3.255.465 RON și 231.117 euro; achiziționarea de bunuri imobile pe numele fostei soții, în sumă totală de 305.000 euro și 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar; acordarea unui împrumut, tot în numerar, către G. în cuantum de 920.000 de euro prin intermediul fostei soții; achiziționarea tot prin intermediul fostei soții de bijuterii, inclusiv diamante în valoare de 9.784.295 RON; restituirea, în perioada 2010 - 2012, pe parcursul unui an și jumătate, în mai multe tranșe, în numerar, a sumei de 240.000 de RON împrumutată în data de 13.09.2010 de la martorul H., prin intermediul inculpatei B., în contul căreia a fost transferată suma împrumutată și care a fost utilizată în data de 15.09.2010 pentru achiziționarea, pe numele acesteia a unui autoturism de lux marca x, în valoare de 59.494 euro; toate aceste sume de bani având proveniență infracțională;

- B., în stare de libertate sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, constând în aceea că, în perioada ianuarie 2008 - martie 2019, l-a ajutat pe inculpatul A. ca, prin ascunderea adevăratului proprietar și a adevăratei proveniențe a sumelor de bani, să procedeze la depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul inculpatei, cei doi conviețuind și având un copil minor, și prin intermediul menajerei F., în conturi bancare deschise pe numele acestora - în total 3.255.465 RON și 231.117 euro; achiziționarea de bunuri imobile pe numele acesteia în sumă totală de 305.000 euro și 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar; acordarea unui împrumut, tot în numerar, către G. în cuantum de 920.000 de euro prin intermediul acesteia; achiziționarea, prin intermediul acesteia, de bijuterii, inclusiv diamante în valoare de 9.784.295 RON; împrumutarea, în data de 13.09.2010, de la martorul H. a sumei de 240.000 de RON, prin intermediul inculpatei în contul căreia a fost transferată suma împrumutată, care în data de 15.09.2010 a fost utilizată pentru achiziționarea, de asemenea pe numele acesteia, a unui autoturism de lux marca x, în valoare de 59.494 euro și restituirea ulterioară, în perioada 2010-2012, pe parcursul unui an și jumătate, în mai multe tranșe, în numerar, a sumei împrumutate; toate aceste sume de bani având proveniență infracțională;

- C., sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune, pentru săvârșirea, în concurs real, a două infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că: în perioada septembrie 2016 - mai 2017, a pretins, în mod repetat, de la martorul D. un comision de 10% din valoarea contractului pe care societatea acestuia îl avea cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1, având ca obiect servicii pază, în schimbul influenței pe care urma să o exercite asupra funcționarilor responsabili din cadrul acestei Direcții, atât în mod direct, cât și prin intermediul primarului Sectorului 1 București, A., pentru a asigura buna desfășurare a contractului, atât sub forma plății la timp a facturilor, cât și sub forma actualizării tarifelor, primind în baza acestei solicitări suma totală de 105.000 RON în numerar, precum și suma de 8.640 RON sub forma plății unor facturi fiscale fictive emise de societatea E.; în perioada aprilie - iunie 2018, a pretins de la martorul D. un comision de 10% din valoarea contractului pe care SC I. SA, societate controlată de către martor, l-a încheiat în data de 27 aprilie 2018 cu J. din București, având ca obiect servicii de pază, în schimbul influenței pe care urma să o exercite asupra funcționarilor responsabili din cadrul acestui complex, influență pe care urma să o exercite atât direct, cât și prin intermediul primarului Sectorului 1 de la acel moment, A., pentru a asigura câștigarea și buna desfășurare a contractului, iar, în data de 12 iunie 2018, în baza solicitării, a primit în numerar, suma totală de 5.000 RON cu titlu de plată a unor facturi fiscale fictive emise de SC SC E. SRL.

Prin ordonanța din 27.11.2020, a fost luată măsura controlului judiciar pe cauțiune cu un cuantum al cauțiunii de 75.000 de euro față de inculpatul C. și instituite obligații pe durata acesteia. Prin ordonanța din 03.12.2020, s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune cu un cuantum al cauțiunii de 1.000.000 de euro față de inculpatul A. și instituite obligații pe durata acesteia. La aceeași dată, prin ordonanță a fost luată măsura controlului judiciar pe cauțiune cu un cuantum al cauțiunii de 200.000 de euro față de inculpata B. și instituite obligații pe durata acesteia. Măsurile preventive au fost prelungite succesiv în cursul urmăririi penale.

Ulterior, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune dispuse față de inculpați, a readaptat obligațiile impuse inculpaților, față de stadiul procesual al cauzei și a menținut, succesiv, măsura, pe toată perioada camerei preliminare care s-a finalizat la data de 19 octombrie 2022, prin rămânerea definitivă a încheierii nr. 258 din 21 iunie 2022, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății privind pe inculpații A., C. și B.

Prin încheierea pronunțată la data de 24 octombrie 2022 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune dispuse față de inculpații A., B. și C., astfel cum a fost modificată prin încheierea din 21 iulie 2022 pronunțată în Dosarul nr. x/2022.4, rămasă definitivă prin necontestare.

Prin încheierea din data de 26 octombrie 2022 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a menținut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune luată față de inculpații A., B. și C., astfel cum a fost modificată prin încheierea din 21 iulie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.4, rămasă definitivă prin necontestare.

Examinând măsurile preventive dispuse în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a criticilor formulate, instanța a reținut că, pentru a se dispune luarea și menținerea controlului judiciar pe cauțiune trebuie întrunite condițiile prevăzute la art. 223 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., aplicabil în cauză prin trimiterea pe care o face art. 216 din C. proc. pen., adică măsura să fie suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., iar inculpatul să depună o cauțiune a cărei valoare este stabilită de către organul judiciar.

S-a arătat că, în contextul normativ determinat, în cadrul procedurii pendinte, analiza poartă asupra persistenței unor temeiuri din care să rezulte că subzistă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, asupra proporționalității măsurii cu gravitatea acuzațiilor aduse, dar și asupra caracterului necesar al respectivei măsuri pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea ei.

Raportat la dispozițiile legale incidente și la temeiurile care au stat la baza măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune sub imperiul căreia se află inculpații și, în același timp, efectuând o analiză cu privire la subzistența acestora, Înalta Curte a constatat, pe de o parte, că nu au intervenit aspecte care să fundamenteze concluzia că au încetat temeiurile care au determinat, inițial, luarea și, ulterior, prelungirea și menținerea măsurii preventive față de inculpați, iar pe de altă parte, nu au fost invocate și nici identificate împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea acesteia.

Astfel, s-a reținut că cerințele prevăzute de art. 216 alin. (1) și (3) din C. proc. pen. raportat la art. 202 alin. (1) și (3) din C. proc. pen. sunt îndeplinite și, în raport de situația de fapt precizată în rechizitoriu, se justifică presupunerea rezonabilă cu privire la săvârșirea de către inculpații A., B. și C. a unor fapte prevăzute de legea penală, circumscrise de procuror infracțiunilor de trafic de influență și spălarea banilor (în forma autoratului și, respectiv, a complicității), pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Probatoriului administrat în cursul urmăririi penale justifică, în continuare, existența unor suspiciuni rezonabile cu privire la posibila săvârșire a unor infracțiuni de trafic de influență (în forma autoratului și a complicității) de către inculpații C. și A., precum și a modului de dobândire al sumelor de bani vehiculate prin conturile inculpatei B., fosta soție a inculpatului A. și ale altor persoane apropiate acesteia, având în vedere comportamentul financiar al tuturor persoanelor implicate, multitudinea tranzacțiilor imobiliare, valoarea împrumuturilor acordate, dar și folosirea mai multor carduri care au fost alimentate cu depunere de numerar, fapte prevăzute de legea penală, astfel cum se prevede în art. 202 alin. (1) teza I din C. proc. pen.

Din perspectiva suficienței probatoriului, sub aspectul presupunerii rezonabile că inculpații au săvârșit pretinsele infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată, Înalta Curte a avut în vedere probatoriul administrat în cursul urmăririi penale: înscrisuri, respectiv contracte prestări servicii, tranzacții financiare, verificări efectuate în baza de date Revisal, declarații de avere, procesele-verbale de redare a discuțiilor ambientale, înscrisuri reprezentate de note de redare a unor convorbiri telefonice purtate de inculpați, procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare, documentele ridicate la percheziție, raport de expertiză tehnică, alertele tip sms; declarații martori: K., G., L., M., N., O., H., P., Q., R., S., T., F., U., V., W., X., Y. și D.; investigația financiară efectuată în cauză și din care rezultă conduita financiară a inculpatului A.; probe referitoare la veniturile și proprietățile deținute de inculpata B.; constatări tehnico-științifice dispuse pentru stabilirea naturii și cuantumul veniturilor persoanelor implicate, precum și probe rezultate din punerea în executare a măsurilor de supraveghere dispuse în cauză.

Totodată, instanța de fond a constatat că de la ultima verificare a măsurilor preventive nu au apărut elemente care să infirme suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele de care sunt acuzați. S-a apreciat că atitudinea procesuală corectă manifestată de inculpați pe parcursul măsurii controlului judiciar pe cauțiune prin respectarea obligațiilor și restricțiilor impuse în cadrul controlului judiciar pe cauțiune, prezentarea lor la termenele de judecată, a fost avută în vedere, atât la momentul instituirii măsurii preventive, cât și pe parcursul verificărilor periodice și nu poate constitui un argument determinant pentru a nu se mai menține controlul judiciar pe cauțiune.

Înalta Curte a constatat că măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune este proporțională cu gravitatea faptelor ce formează obiectul acuzației penale, respectiv infracțiunile de trafic de influență și spălarea banilor presupus a fi săvârșite de inculpați prezintă o gravitate deosebită, reflectată în limitele de pedeapsă prevăzute de normele de incriminare (cuprinse între 2 și 7 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență și între 3 și 10 ani închisoare în cazul infracțiunii de spălarea banilor), dar și raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, inclusiv la valoarea sumelor de bani, menționate în actul de sesizare, bănuite că au fost pretinse și primite și, respectiv, că li s-a ascuns proveniența, fără ca prin aceasta să se încalce prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații, ca principiu fundamental ce guvernează procesul penal, în ansamblul său, fiind astfel respectată cerința prevăzută de art. 202 alin. (3) teza I din C. proc. pen.

Instanța de fond a subliniat că, potrivit dispozițiilor art. 217 alin. (4) din C. proc. pen., măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune are ca scop buna desfășurare a procesului penal în principal și în subsidiar, prin obligațiile impuse a fi respectate pe durata ei, asigură prezența inculpaților la proces și împiedică sustragerea acestora de la judecată ori influențarea aflării adevărului.

Durata totală a măsurii, de la momentul luării până în prezent, 27 noiembrie 2020, în cazul inculpatului C., și, respectiv, 03 decembrie 2020 în privința inculpaților A. și B., nu constituie o perioadă excesivă, raportat la scopul urmărit, la stadiul procesual, gravitatea infracțiunilor cercetate, numărul inculpaților și al faptelor. Astfel, Înalta Curte a apreciat că nu a fost depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 2151 alin. (8) din C. proc. pen.

În ceea ce privește cererile de revocare a măsurii controlului judiciar pe cauțiune formulate de inculpați, prima instanță a arătat că pentru a se dispune în acest sens, se impune existența unei modificări cu privire la temeiul care a condus la luarea acestora sau apariția unor împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii, fapt ce nu a survenit în speță, un asemenea element nu rezultă din actele dosarului, inclusiv raportat la momentul verificării anterioare a legalității și temeiniciei măsurii controlului judiciar pe cauțiune. Simplul fapt că inculpații ar beneficia de prezumția de nevinovăție sau că dosarul este în cursul cercetării judecătorești, nu reprezintă o modificare a temeiurilor care au condus la luarea măsurii preventive, iar măsura controlului judiciar pe cauțiune nu a depășit o durată rezonabilă, având în vedere complexitatea dosarului și motivele care au determinat luarea acestei măsuri preventive.

Cu privire la solicitările apărării privind revocarea măsurii preventive examinate, s-a reținut că obligațiile aferente controlului judiciar, stabilite în sarcina inculpaților, sunt suficient de generale și de permisive, încât să nu se poată vorbi despre o absență a raportului de proporționalitate între ansamblul de obligații și natura infracțiunilor pentru care inculpații a fost trimiși în judecată, iar perioada scursă de la data luării măsurii controlului judiciar pe cauțiune și până în prezent nu a depășit un termen rezonabil care să justifice revocarea acesteia și nici nu a atins limita maximă prevăzută de lege pentru menținerea măsurilor preventive a unei persoane în timpul judecății în prima instanță.

Cu privire la situația particulară a inculpatului C., care se află, în executarea unei pedepse definitive stabilite într-un alt dosar și care a arătat că dorește să uzeze de procedura recunoașterii învinuirii, instanța de fond a reținut că această împrejurare nu este incompatibilă cu menținerea controlului judiciar pe cauțiune în prezentul dosar, pe de o parte că, în ipoteza în care măsura preventivă ar fi revocată și cauțiunea restituită, nu ar mai exista niciun fel de garanții că inculpatul C. se va abține de la a lua legătura cu ceilalți inculpați ori cu martorii, iar pe de altă parte instanța nu s-a pronunțat încă asupra solicitării acestuia de judecare a cauzei în baza procedurii prevăzută de dispozițiile art. 375 din C. proc. pen.

Relativ la cererile formulate de inculpații A., în sensul ca martorii cu care i se interzice a lua legătura să se limiteze la cei indicați la fila x din rechizitoriu, cu excepția martorei N. și Z. de a i permite să ia legătura cu martorii AA., BB., CC., R., DD. și EE., Înalta Curte a constatat că nu se impune modificarea conținutului măsurii controlului judiciar pe cauțiune față de momentul la care se află cercetarea judecătorească.

Referitor la cererea inculpatului A., în sensul de a se elimina interdicția de a părăsi țara, prin prisma faptului că este deputat în Parlamentul României și îl împiedică să-și desfășoare activitatea de parlamentar, întrucât face parte din Comisia de Politică Externă, instanța de fond a constatat că nu se impune modificarea conținutului măsurii controlului judiciar pe cauțiune, având în vedere că această obligație este de esența măsurii preventive a controlului judiciar și asigură respectarea tuturor celorlalte obligații.

Pentru aceleași argumente, instanța de fond a constatat că nu se justifică nici cererea de înlocuire a măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune cu măsura controlului judiciar formulată de inculpatul A., nefiind îndeplinite condițiile art. 242 alin. (1) din C. proc. pen.

Față de solicitarea inculpatei B., în sensul de a se lua act de faptul că înțelege să își retragă acordul privind consemnarea la dispoziția organului de urmărire penală a celor trei imobile, proprietate personală, constituite ca și garanție pentru consemnarea cauțiunii stabilite inculpatului A., instanța de fond a subliniat că în dreptul penal românesc, cauțiunea este percepută ca o garanție, pe care inculpatul o depune la dispoziția organului judiciar cu scopul de a garanta participarea inculpatului la procesul penal și respectarea de către acesta a obligațiilor asumate.

S-a constatat că între inculpați a intervenit o convenție civilă la data de 27.11.2020 (înscrisul aflat la fila x al dosarului de urmărire penală) prin care să se consemneze cauțiunea stabilită în sarcina inculpatului A. prin constituirea unor garanții reale mobiliare asupra a trei imobile, proprietatea inculpatei B., respectiv imobilul situat în București, Șoseaua x, imobilul situat în București, și imobilul situat în București, Calea x.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că retragerea consimțământului inculpatei B. cu privire la consemnarea la dispoziția organului de urmărire penală a celor trei imobile, proprietate personală, constituite ca și garanție pentru consemnarea cauțiunii stabilite inculpatului A. nu este o cerere specifică măsurilor preventive și nu produce niciun efect în ceea ce privește măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune sub puterea căreia se află inculpatul A.. Fiind notată în cartea funciară o ipotecă legală asupra acestor imobile, o eventuală cerere de ridicare numai statul o poate face și nu cel care a consemnat cauțiunea.

Împotriva încheierii pronunțată de prima instanță la data de 14 decembrie 2022 în Dosarul nr. x/2022, a formulat contestație, în termen legal, inculpata B., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți - Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2022, primul termen de judecată fiind fixat în mod aleatoriu la data de 30 ianuarie 2023.

Susținerile contestatoarei inculpate B., prin apărător ales, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al inculpatei au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, prin prisma motivelor invocate de contestatoarea inculpată B., dar și din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători reține următoarele:

Potrivit art. 362 alin. (2) C. proc. pen., "În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208".

Conform art. 208 alin. (5) din C. proc. pen., în tot cursul judecății, instanța verifică prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.

Conform art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Potrivit art. 202 alin. (3) din C. proc. pen., măsura preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Aceste cerințe trebuie să subziste pe tot parcursul duratei pentru care măsura preventivă rămâne în ființă.

Menținerea controlului judiciar trebuie examinată și în raport cu dispozițiile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 2 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenție. Din această perspectivă, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora. Instanța dispune revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, dacă, în urma examinări cauzei, constată că măsura preventivă nu mai poate fi considerată necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.

Analizând criticile formulate de contestatoarea B., din perspectiva dispozițiilor art. 202 alin. (3) teza I din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune este, cel puțin la acest moment, proporțională cu gravitatea faptelor ce formează obiectul acuzației penale, fără ca prin aceasta să se încalce prezumția de nevinovăție, ca principiu fundamental ce guvernează procesul penal, având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii de care este acuzată inculpata și modalitatea în care se presupune că a acționat.

În speță, în ceea ce privește natura și gravitatea acuzațiilor aduse inculpatei B., se constată că s-a reținut în sarcina acesteia complicitate la infracțiunea de spălarea banilor prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, constând în aceea că, în perioada ianuarie 2008 - martie 2019, l-a ajutat pe inculpatul A. ca, prin ascunderea adevăratului proprietar și a adevăratei proveniențe a sumelor de bani, să procedeze la depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul inculpatei, cei doi conviețuind și având un copil minor, și prin intermediul menajerei F., în conturi bancare deschise pe numele acestora - în total 3.255.465 RON și 231.117 euro; achiziționarea de bunuri imobile pe numele acesteia în sumă totală de 305.000 euro și 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar; acordarea unui împrumut, tot în numerar, către G. în cuantum de 920.000 de euro prin intermediul acesteia; achiziționarea, prin intermediul acesteia, de bijuterii, inclusiv diamante în valoare de 9.784.295 RON; împrumutarea, în data de 13.09.2010, de la martorul H. a sumei de 240.000 de RON, prin intermediul inculpatei în contul căreia a fost transferată suma împrumutată, care în data de 15.09.2010 a fost utilizată pentru achiziționarea, de asemenea pe numele acesteia, a unui autoturism de lux marca x, în valoare de 59.494 euro și restituirea ulterioară, în perioada 2010-2012, pe parcursul unui an și jumătate, în mai multe tranșe, în numerar, a sumei împrumutate, toate aceste sume de bani având proveniență infracțională.

Se constată, în raport de gravitatea faptelor, complexitatea cauzei, probatoriul administrat, că măsura preventivă se dovedește a fi o măsură proporțională față de scopul urmărit, cel al bunei derulări a procesului penal. Menținerea măsurii poate deveni nejustificată în condițiile în care se constată dispariția justului echilibru între restrângerea dreptului la liberă circulație al inculpatei și scopul urmărit, prin atingerea adusă acestui drept, ceea ce nu este cazul în speță. Pericolul pentru ordinea publică și tulburarea acesteia, precum și gravitatea presupuselor infracțiuni reținute în sarcina inculpatei, natura acestora impun menținerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune, nefiind oportună la acest moment procesual revocarea acestei măsuri.

Instanța de control judiciar apreciază că circumstanțele personale și conduita inculpatei nu constituie un temei al reconsiderării măsurii preventive, acestea fiind evaluate în contextul naturii și gravității acuzațiilor aduse inculpatei, precum și al scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că nu este o chestiune discutabilă în sine faptul că statul poate aplica diferite măsuri preventive ce limitează libertatea unui acuzat pentru a asigura realizarea eficientă a unei cercetări penale, în măsura în care o astfel de măsură - și în special durata sa - este proporțională cu scopurile urmărite (Rosengren împotriva României, hotărârea din 24 aprilie 2008).

Referitor la durata măsurii preventive, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți apreciază că aceasta are un caracter rezonabil, având în vedere data la care s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune prin ordonanța din 03.12.2020 față de inculpata B., precum și gravitatea acuzațiilor aduse inculpatei, stadiul procesual, numărul inculpaților și al faptelor ce fac obiectul acuzației.

În ceea ce privește solicitarea inculpatei B., de modificare a conținutului controlului judiciar, relativ la interdicția de lua legătura cu martorii AA., BB., CC., R. și EE., inculpata a arătat că nu intenționează să ia legătura cu acești inculpați, dar solicită modificarea condițiilor controlului judiciar pe cauțiune din considerente ce privesc scopul măsurii preventive.

Or, se constată că nu se impune modificarea conținutului măsurii controlului judiciar pe cauțiune, față de stadiul în care se află cercetarea judecătorească, apreciindu-se că obligațiile instituite garantează adecvat derularea în bune condiții a procesului de față, precum și prezervarea probatoriului, în vederea stabilirii adevărului în cauză. În ceea ce privește relevanța probelor, inclusiv a declarațiilor martorilor indicați, invocată de inculpată, se reține că probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organului judiciar.

Referitor la criticile din cuprinsul contestației formulate de inculpata B., privind respingerea de către instanța de fond a solicitării inculpatei de ridicare a garanțiilor reale imobiliare dispuse asupra bunurilor acesteia, în vederea consemnării cauțiunii inculpatului A., se constată că acestea sunt nefondate.

Conform art. 217 din C. proc. pen., consemnarea cauțiunii se face pe numele inculpatului, prin depunerea unei sume de bani determinate la dispoziția organului judiciar ori prin constituirea unei garanții reale, mobiliare ori imobiliare, în limita unei sume de bani determinate, în favoarea aceluiași organ judiciar.

Valoarea cauțiunii se determină în raport cu gravitatea acuzației aduse inculpatului, situația materială și obligațiile legale ale acestuia, cauțiunea garantând participarea inculpatului la procesul penal și respectarea de către acesta a obligațiilor impuse.

Se constată că între inculpați a intervenit convenția civilă încheiată între inculpați, la data de 27.11.2020, cu privire la consemnarea cauțiunea stabilită în sarcina inculpatului A. prin constituirea unor garanții reale mobiliare asupra unui număr de 3 imobile, aflate în proprietatea inculpatei B., respectiv imobilul situat în București, Șoseaua x, imobilul situat în București, 8 și imobilul situat în București, Calea x.

În aceste condiții, inculpata B. a pus la dispoziție cele trei imobile pentru garantarea cauțiunii stabilite în sarcina inculpatului A., garanția fiind depusă de inculpat în nume propriu și la dispoziția organului judiciar. Din perspectiva cadrului legislativ, legea procesual penală nu prevedere că acordul terțului cu privire la indisponibilizarea temporară a bunurilor aflate în proprietatea sa este revocabil. Astfel, în mod corect, prima instanță a constatat că retragerea consimțământului inculpatei B. cu privire la consemnarea la dispoziția organului de urmărire penală a celor trei imobile constituite ca și garanție pentru consemnarea cauțiunii stabilite inculpatului A. nu este o cerere specifică măsurilor preventive și nu produce niciun efect în ceea ce privește măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune sub puterea căreia se află inculpatul A.

Prin urmare, date fiind natura juridică a cauțiunii și împrejurarea că măsura instituită asupra bunurilor imobile nu afectează substanța dreptului avut asupra bunurilor, se constată că este nefondată susținerea inculpatei în sensul că a înțeles că măsura controlului judiciar pe cauțiune s-a dispus doar pentru o perioadă de 60 de zile, iar trecerea unui interval de peste 2 ani de la luarea acestei măsuri conduce la afectarea, fără temei legal, a dreptului său de proprietate asupra bunurilor imobile.

Având în vedere gravitatea faptelor prezumate a fi comise de inculpată, complexitatea cauzei și probatoriul ce urmează a fi administrat, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că nu se justifică revocarea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune, iar instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt întrunite atât cerința de proporționalitate a măsurii cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia, cât și condiția necesității măsurii pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., motiv pentru care menținerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune este pe deplin justificată.

În consecință, din perspectiva dispozițiilor legale incidente, precum și a jurisprudenței CEDO, se constată că există temeiuri care să justifice menținerea măsurii controlului judiciar pe cauțiune, în condițiile în care măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatei B. și este necesară în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, măsura fiind în continuare rezonabilă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în baza dispozițiilor art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata B. împotriva încheierii din data de 14 decembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata B. împotriva încheierii din data de 14 decembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2023.

GGC - ED