ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 8 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 709 din 31 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 263 din 18 august 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul penal nr. x/2013, printre altele, în ceea ce-l privește pe inculpatul A., s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 din C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., din 208 alin. (1), (20)9 alin. (1) lit. a), e), g), i), alin. (3) lit. h) din C. pen. din 1969 cu art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 (2 fapte), în art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (1) lit. b), d), alin. (3) lit. h) din C. pen., cu art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (1) lit. b), d), alin. (3) lit. h) din C. pen., cu art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) din C. pen., art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 1 an închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării pentru o perioadă de 2 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen. .

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. cu art. 19 din C. proc. pen., au fost obligați, în solidar, inculpații B., A., C., D. și E. la plata sumelor de 1301,25 RON și de 713,92 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S.C. F. S.A., DIVIZIA DE OPERATIUNI SUD-EST, cu sediul în mun. Ploiești, jud. Prahova.

În baza art. 274 alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, prima instanță a reținut că, la datele de 1/2.12.2011 și în prima jumătate a lunii martie 2012, inculpatul A. a sustras 200 m cablu telefonic împreună cu inculpații B., C., D. și E. și 70 m cablu telefonic împreună cu inculpații B., C., D. și E..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște și inculpații A., E., C., B. și D..

Prin decizia penală nr. 709 din 31 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, printre altele, în ceea ce-l privește pe inculpatul A., s-au dispus următoarele:

S-a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște declarat împotriva sentinței penale 263/18.08.2015 a Judecătoriei Târgoviște, care a fost desființată în parte și în consecință:

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (1) lit. b), d), alin. (3) lit. h) din C. pen., cu art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) din C. pen., art. 5 din C. pen. la 3 ani închisoare.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

S-au respins ca nefondat apelul inculpatului A..

A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpatul A., în cuantum de 120 RON s-a avansat din fondurile Ministerului de Justiție în contul Baroului de avocați Prahova

În ceea ce privește starea de fapt, instanța de apel a constatat că a fost corect reținută de prima instanță în ceea ce-l privește pe inculpatul A..

Împotriva deciziei penale nr. 709 din 31 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A..

În cuprinsul cererii de recurs în casație nu a fost indicat niciun caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, recurentul A. a arătat că, în cursul urmăririi penale și al judecății, a recunoscut faptele reținute în sarcina sa. A menționat că prin sentința penală nr. 263 din 18 august 2015, Judecătoria Târgoviște l-a condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, iar instanța de apel a admis apelul Parchetului și a majorat pedeapsa la 3 ani închisoare. Astfel, recurentul a solicitat analizarea netemeiniciei motivelor de apel formulate de parchet.

Totodată, a arătat că nu a beneficiat de dispozițiile privind acordul de recunoaștere a vinovăției prevăzute de art. 480 alin. (4) C. proc. pen., care permit reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 485 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din C. proc. pen.

Recurentul a mai solicitat să fie avute în vedere faptele comise, participarea sa la comiterea acestora, circumstanțele atenuante și împrejurarea că a recunoscut infracțiunile din faza incipientă a anchetei și că la acel moment nu era recidivist.

Pentru aceste considerente a solicitat casarea deciziei recurate și menținerea soluției pronunțate de prima instanță. În subsidiar, a solicitat admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției și în consecință reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

La data de 28.05.2025, recurentul a transmis un memoriu prin care a reiterat criticile privind caracterul injust al deciziei instanței de apel, arătând că majorarea pedepsei de la 1 an la 3 ani închisoare s-a realizat în lipsa unor probe noi, concludente, care să justifice agravarea situației sale juridice.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 24 iunie 2025, sub numărul x/2013.

La dosar a fost depus raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat care a arătat că motivele invocate nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile de casare prev. de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 709 din 31 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 din C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 din C. proc. pen. (referitoare la conținutul cererii) și art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că recurentul A. a formulat recurs în casație la data de 14 mai 2025 împotriva deciziei penale nr. 709 din 31 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Decizia atacată nr. 709 din 31 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost comunicată cu inculpatul A. la adresa din jud. Dâmbovița, însă dovada de comunicare a fost restituită cu mențiunea "plecat din țară" .

Având în vedere că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, iar mandatul de executare al pedepsei nu a putut fi executat, s-a emis pe seama acestuia un mandat european de arestare, inculpatul fiind depistat ulterior pe teritoriul Marii Britanii. Acesta a fost predat autorităților judiciare din România la data de 20.11.2024, fiind încarcerat în Penitenciarul București Rahova la data de 21.11.2024.

Din actele existente la dosarul cauzei nu reiese că decizia penală nr. 709 din 31 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie ar fi fost comunicată cu recurentul A. după încarcerare.

Astfel, constatând că decizia recurată nu a fost comunicată cu recurentul inculpat A., se constată că recursul în casație a fost declarat în termenul legal, conform art. 435 din C. proc. pen.

Decizia penală nr. 709 din 31 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casație, se reține că cererea a fost formulată de recurentul A., în calitate de inculpat.

Cu privire la condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. sunt menționate: numele, prenumele și domiciliul recurentului A., hotărârea care se atacă (decizia nr. 709 din 31 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie), însă cererea de recurs în casație nu este semnată de recurent.

Astfel, se constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., întrucât cererea de recurs în casație nu este semnată de către recurent.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casație nu a fost indicat niciun caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin motivele formulate, recurentul nu formulează critici de nelegalitate, ci solicită reexaminarea temeiniciei hotărârii definitive, prin analizarea motivelor de apel formulate de parchet, a circumstanțelor personale, a recunoașterii faptelor și a reindividualizării pedepsei aplicate.

Totodată, solicitarea de aplicare a dispozițiilor privind acordul de recunoaștere a vinovăției reglementate de art. 480-485 din C. proc. pen. nu poate fi primită, întrucât această procedură specială se desfășoară în cursul urmăririi penale și nu poate fi aplicată retroactiv într-o cauză soluționată definitiv.

Nu este suficient ca, din cuprinsul cererii, să reiasă doar voința de a recura, fiind necesar să rezulte și limitele acestei voințe prin indicarea cazurilor de casare, întrucât numai în aceste limite poate opera controlul instanței de casație, care nu are posibilitatea legală de a lua în considerare, din oficiu, unele cazuri de casare.

Criticile invocate de către recurentul A. nu aduc în discuție elemente de natură a fi circumscrise nici măcar formal unui caz de recurs în casație din cele prevăzute expres și limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., ci vizează o reanalizare a situației de fapt și a temeiniciei pedepsei aplicate, aspecte care nu pot fi supuse analizei în cadrul căii extraordinare de atac a recursului în casație.

În jurisprudența instanței supreme s-a constatat că în situația în care argumentele aduse în susținerea cererii nu se subsumează în mod real unui caz de casare, nu există motive pentru a se constata admisibilitatea cererii de recurs în casație.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 709 din data de 31 mai 2016, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 709 din data de 31 mai 2016, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 octombrie 2025.