ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2026

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 17 din data de 30.01.2025 pronunțată de Tribunalul Botoșani a fost respinsă cererea inculpatului A. de reținere a circumstanței atenuante prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) din C. pen., ca nefondată.

A fost respinsă cererea părții civile B. de reținere a circumstanței agravante prevăzută de art. 77 lit. e) din C. pen., ca nefondată.

A fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) din C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), h) și n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și dreptul de a comunica cu partea civilă B. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 50 de m, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 65 din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea acelorași drepturi prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) și n) din C. pen.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus ca, după rămânerea definitivă a hotărârii, să se procedeze la prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

A fost obligat inculpatul A. să plătească următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile: părții civile Serviciul Județean de Ambulanță Botoșani suma de 829,85 RON reprezentând daune materiale; părții civile Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie - Iași suma de 4.632,17 RON reprezentând daune materiale, precum și dobânda legală penalizatoare aferentei acestei sume, calculată de la data de 12.05.2019 și până la data plății efective; părții civile B. suma de 17.000 RON, din care suma de 2.000 RON reprezintă daune materiale, iar suma de 15.000 RON reprezintă daune morale.

Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate în cauză, ca nefondate.

S-a constatat că Spitalul Județean de Urgență "C." Botoșani nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 276 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească părții civile B. suma de 2.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.045 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 500 RON pentru faza de judecată, iar suma de 445 RON pentru faza de urmărire penală).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, printre alții, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 795 din 02 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 17 din data de 30.01.2025 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat să plătească statului suma de 1.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și persoana vătămată B. împotriva sentinței penale nr. 17 din data de 30.01.2025 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2023, a fost desființată, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:

S-a constatat că prin încheierea din data de 04.04.2025, în fața instanței de apel, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății din infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) din C. pen., în infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 rap. la art. 188 alin. (1) și (2) din C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii tentativă de omor, prevăzută de art. 32 rap. la art. 188 alin. (1) și (2) din C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii, inclusiv cele privind pedepsele accesorii și complementare.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Hotărârea din apel a fost comunicată la 07 iulie 2025 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, la 07 iulie 2025 inculpatului A. (la locul de detenție), la 09 iulie 2025 părților civile Serviciul de Ambulanță Județean Botoșani, Spitalul Județean de Urgență "C." Botoșani, Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași, precum și părții civile B..

Termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la data de 08 august 2025 pentru inculpatul A..

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 03 noiembrie 2025 (data ștampilei de pe plic), a declarat recurs în casație soția inculpatului A., numita D..

În cererea de recurs în casație nu a fost invocat niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În esență, recurenta a susținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, în mod greșit instanța de apel schimbând încadrarea juridică a faptei imputate inculpatului din infracțiunea de vătămare corporală în tentativă la infracțiunea de omor. Astfel, a apreciat că au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Suceava, martorii audiați neavând vreun temei legal pentru declarațiile date în fața instanței, respectiv că B. a fost îngrijită de către E. fără să fie întocmit un refereat de medicul de familie din loc. Tudora jud. Botoșani sau de către Asistența Socială din cadrul Primăriei Locale Tudora.

De asemenea, a precizat că inculpatul A. este o persoană în vârstă de 74 de ani, și potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. x din data de 08.10.2025, suferă de boli cronice care i-ar limita durata de viață.

În final, a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate, punerea în libertate a inculpatului și dispunerea față de acesta a unei măsuri preventive restrictive de drepturi până la soluționarea cauzei.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava la 17 noiembrie 2025, părților civile Serviciul de Ambulanță Județean Botoșani, Spitalul Județean de Urgență "C." Botoșani și Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași la 19 noiembrie 2025, persoanei vătămate B. la 20 noiembrie 2025 și inculpatului A. la 25 noiembrie 2025.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. a expirat, cel mai târziu la data de 08 decembrie 2025, fără ca la dosar să fi fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 23 decembrie 2025. La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casație prevăzută de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. era îndeplinită.

La data de 16 ianuarie 2026 a fost depus la dosar raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, potrivit căruia cererea de recurs în casație formulată de D., soția inculpatului A. apare ca inadmisibilă în principiu, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. [nefiind respectate cerințele de la art. 436 alin. (1), art. 435 și art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen..].

Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casație formulată de D., pentru inculpatul A., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Conform dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 (referitor la conținutul cererii) și art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Reglementând conținutul cererii de recurs în casație, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. stabilește că aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită calea extraordinară de atac și organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de casare pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora (lit. c), precum și semnătura persoanei care a promovat recursul în casație (lit. d).

Rezultă, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat că cererea de recurs în casație se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conținutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casație, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac, domiciliul sau reședința părții, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părților (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, precum și voința de a recura respectiva hotărâre și limitele acestei voințe, respectiv motivele în fapt și în drept ce au determinat exercitarea căii de atac, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanței de recurs.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de D., pentru inculpatul A., sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că nu este respectată cerința prevăzută de art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., calea extraordinară de atac fiind promovat de către o persoană care nu are calitatea cerută de lege.

Astfel, potrivit art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., pot formula cerere de recurs în casație: a) procurorul, în ceea ce privește latura penală și latura civilă; b) inculpatul, în ceea ce privește latura penală și latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal; c) partea civilă și partea responsabilă civilmente, în ceea ce privește latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluția din această latură a influențat soluția în latura civilă.

Or, raportat la textul de lege anterior menționat, se constată că cererea de recurs în casație este formulată de o persoană căreia legiuitorul nu i-a conferit legitimitate procesuală, având în vedere că D. nu a deținut niciuna din calitățile enumerate de dispozițiile art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., iar aceasta nu a depus la dosar o dovadă privind calitatea de reprezentant al inculpatului A..

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată pentru inculpatul A. de soția acestuia, D., nu a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 435 din C. proc. pen., recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Or, în cauză, decizia penală nr. 795 din 02 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost comunicată inculpatului A., la locul de detenție, la 07 iulie 2025, iar cererea de recurs în casație formulată de D., pentru inculpatul A. a fost trimisă la data de 03 noiembrie 2025, prin poștă, cu depășirea evidentă a termenului de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, termen care s-a împlinit la data de 08 august 2025.

Prin urmare, declararea recursului în casație la data de 03 noiembrie 2025, cu nerespectarea termenului de 30 zile prevăzut de lege (termen legal imperativ), va atrage, conform art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, cu consecința respingerii căii de atac ca inadmisibilă.

În final, Înalta Curte observă că cererea de recurs în casație nu îndeplinește nici condiția expres prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât, pe de-o parte, nu a fost invocat niciunul dintre motivele de casare reglementate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., iar pe de altă parte, aspectele învederate nu pot fi cenzurate din perspectiva vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de dispoziile anterior menționate. Așadar, cererea de recurs în casație formulată de D., pentru inculpatul A. este, și din acest motiv, inadmisibilă în principiu.

Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de D., pentru inculpatul A., nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, fiind promovată cu încălcarea prevederilor art. 436 alin. (1), art. 435 și art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge calea extraordinară de atac exercitată de aceasta ca inadmisibilă.

Față de soluția ce se va pronunța, nu se mai impune analizarea cererii formulate de recurentă, în temeiul art. 441 din C. proc. pen., de suspendare a executării deciziei atacate.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta D. la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de D., pentru inculpatul A., împotriva deciziei penale nr. 795 din 02 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta D. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2026.