ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 11 august 2025

I. Prin sentința penală nr. 20 din data de 09.07.2024, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 10.07.2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de "lovire sau alte violențe", prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. (data săvârșirii 21.05.2019), la o pedeapsă principală de 9 luni închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. și la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile prev. de art. 65 C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă de omor", prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. (data săvârșirii 25.06.2020), la o pedeapsă principală de 5 (cinci) ani închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. h) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. și la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. h) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), pe durata și în condițiile prev. de art. 65 C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (2) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa principală cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare, sporită cu 3 (trei) luni închisoare (reprezentând 1/3 din restul pedepsei aplicate), pedeapsa principală finală fiind de 5 (cinci) ani și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv, cea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. h) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. .

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. h) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), pe durata și în condițiile prev. de art. 65 C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în condițiile art. 7 alin. (2) din același act normativ.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a adus la cunoștința inculpatului A. că probele biologice care vor fi recoltate, vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 19 C. proc. pen., art. 20 C. proc. pen. și art. 397 C. proc. pen. cu ref. la art. 1357 Noul C. civ., 1385 Noul C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Spiridon" Iași și a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Spiridon" Iași a sumei de 232 RON, reprezentând despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată B.), la care se va adăuga dobânda de referință practicată de B.N.R. până la achitarea integrală a prejudiciului, conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011.

În baza art. 19 C. proc. pen., art. 20 C. proc. pen. și art. 397 C. proc. pen. cu ref. la art. 1357 Noul C. civ., 1385 Noul C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. N. Oblu" Iași și a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. N. Oblu" Iași a sumei de 174,64 RON, reprezentând despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată B.), la care se va adăuga dobânda de referință practicată de B.N.R. până la achitarea integrală a prejudiciului, conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011.

În art. 19 C. proc. pen., art. 20 C. proc. pen. și art. 397 C. proc. pen. cu ref. la art. 1357 Noul C. civ., art. 1387 Noul C. civ. și art. 1391 Noul C. civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de către partea civilă B., sens în care a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă B. a sumei de 5.000 Euro, echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea hârlețului folosit la săvârșirea faptei, depus la camera de corpuri delicte a Curții de Apel Iași.

În baza art. 398 C. proc. pen. rap. la art. 272 C. proc. pen. și art. 274 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 398 C. proc. pen. rap. la art. 276 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă B. a sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a luat act că asistența judiciară a inculpatului A. a fost asigurată de apărători aleși.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, în esență, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, din data de 01.03.2022, în dosarul de urmărire penală nr. 270/P/2019, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru comiterea infracțiunilor de "tentativă de omor", prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 32 alin. (1) C. pen. și de "lovire sau alte violențe", prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În sarcina inculpatului A., s-a reținut, în esență, că la data de 21.05.2019, în jurul orelor 23:00, pe fondul unui conflict cu persoana vătămată B., inculpatul i-a aplicat acesteia lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și a corpului, provocându-i leziuni ce au necesitat 3-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar la data de 25.06.2020, în jurul orelor 23:00, în contextul stării conflictuale existente între persoana vătămată B. și inculpatul A., acesta din urmă i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură cu partea metalică a unui hârleț, în zona capului, provocându-i persoanei vătămate un traumatism cranio-cerebral cu pierdere de cunoștință și traumatism cranio-facial.

Dezvoltând starea factuală, instanța de fond a reținut că inculpatul A. și persoana vătămată B. sunt vecini, ambii având locuințele în satul Lunca Cetățuii din comuna Ciurea. Astfel, persoana vătămată B. locuiește în imobilul situat la nr. 8 pe strada x, iar zona din spatele locuinței sale se învecinează în partea dreaptă cu o biserică, în partea stângă cu locuința martorului C., iar vizavi de locuința sa se află strada x și locuința inculpatului A..

Deși relațiile dintre inculpat și persoana vătămată au fost unele firești, normale, de bună vecinătate, începând cu anul 2018, între cei doi a început o stare conflictuală determinată de cumpărarea unei parcele de teren de către persoana vătămată B., teren pe care inculpatul de asemenea își dorea să îl achiziționeze. Parcela de teren ce a făcut obiectul disputelor dintre inculpat și persoana vătămată a fost achiziționată prin contract de vânzare-cumpărare de la martorul C., vecin cu cei doi și se află situată în spatele locuinței persoanei vătămate, lângă un drum public de acces, terenul fiind folosit anterior achiziționării de către persoana vătămată și de către inculpatul A. cu scopul de a-și parca autoturismele personale. Reține în continuare instanța că, ulterior achiziționării acestei parcele de teren, persoana vătămată B. i-a adus la cunoștință inculpatului A. că nu mai dorește ca acesta să își parcheze autoturismele pe terenul său, acesta procedând de altfel de-a lungul timpului și la îngrădirea/împrejmuirea terenului, la început cu pietre, bolovani, ulterior efectuând lucrări de săpare de șanțuri necesare ridicării unui gard, inculpatul ignorând solicitările repetate ale persoanei vătămate și continuând să își parcheze autoturismele pe terenul respectiv, aspect ce a generat de fiecare dată discuții în contradictoriu între cei doi, inclusiv adresare reciprocă de injurii, amenințări, conflicte ce s-au finalizat cu sesizări ale organelor de poliție.

Pe acest fond conflictual, la data de 21.05.2019, în jurul orelor 23:00, în timp ce se afla pe terasa locuinței sale, persoana vătămată B. a observat că inculpatul A. parchează, din nou, autoturismul pe terenul ce îi aparține, în contextul în care în cursul zilei respective efectuase lucrări de delimitare și împrejmuire, motiv pentru care, persoana vătămată i-a cerut inculpatului să își mute autoturismul, acesta din urmă refuzând, și începând să mute pietrele ce delimitau terenul pentru a putea parca, adresându-și injurii reciproc. În continuare, situația a devenit și mai tensionată în momentul în care persoana vătămată a încercat să pună pietrele la loc, inculpatul acuzându-l că i-a lovit mașina, moment în care a intervenit fosta soție a inculpatului, martora D., care i-a aplicat persoanei vătămate B. o lovitură cu pumnul în zona feței, moment în care persoana vătămată a împins-o cu brațele pe martora D., cu scopul de a o îndepărta, după care inculpatul A. a început să îi aplice persoanei vătămate lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și a corpului în mod repetat, agresiunile desfășurându-se în timp pe o perioadă de aproximativ 30 minute, cu întreruperi, martorele D. și E. încercând și ele în mod repetat să îi despartă e cei doi. Pe parcursul acestei perioade de timp, persoana vătămată a fost lovită cu pumnii și picioarele de către inculpat nu doar în momentele în care se afla în picioare, dar și în momentele în care era căzut la pământ ca urmare a dezechilibrării sau încercării de a scăpa din mâinile inculpatului, între cei doi interpunându-se de fiecare dată fie soția victimei, martora E., fie fosta soție a inculpatului D..

Din certificatul medico-legal nr. x din 22.05.2019 emis de IML Iași, a rezultat faptul că persoana vătămată B. a prezentat excoriații, echimoze, tumefacții, leziuni care au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente posibil urmate de cădere ce pot data din data de 21.05.2019 și au necesitat 3-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale și al judecății, respectiv declarațiile persoanei vătămate B. atât din cursul urmăririi penale, cât și din cursul judecății, declarațiile martorilor E. și D. din ambele faze procesuale, actele medicale, înregistrările de pe camerele de supraveghere ale persoanei vătămate și, nu în ultimul rând, declarațiile inculpatului.

În ceea ce privește incidentul din data de 25.06.2020, s-a reținut că în data de 25.06.2020, în jurul orelor 17:00-18:00, persoana vătămată B., împreună cu soția sa - martora E., au săpat un șanț pe terenul cumpărat de la martorul C. și disputat, de altfel, cu inculpatul, lucrare necesară construirii unui gard pentru împrejmuirea proprietății. La un moment dat, la fața locului a ajuns inculpatul A. care conducea o dubiță roșie, pe care a parcat-o lateral cu gardul bisericii, iar din autoturism a coborât concubina inculpatului A., martora F., care a intrat în curte, iar inculpatul A., după ce a coborât din autoturism, s-a dus direct la persoana vătămată B. și i-a dat o palmă peste cap, reproșând atât persoanei vătămate, cât și soției acestuia, faptul că:

"ceea ce faceți voi aicea e țigăneală". Între timp, câinele persoanei vătămate a scăpat din curtea locuinței pe terenul unde se aflau părțile și a intrat în curtea locuinței inculpatului, context în care B. s-a speriat crezând că inculpatul îi va tăia capul cățelului, și a strigat după ajutor la vecinul său martorul G., care a venit la poarta de la intrarea în curtea locuinței inculpatului și a scos cățelul.

Ulterior, persoana vătămată B. a apelat SNUAU 112 și a solicitat intervenția poliției, însă, între timp, inculpatul A., împreună cu concubina sa, s-au urcat în autoturismul cu care au venit și au plecat de la fața locului.

În continuare, în cursul aceleiași zile, în jurul orelor 23:00, în timp ce se afla pe terasa locuinței sale, persoana vătămată B. a observat că inculpatul A. s-a întors la domiciliu, motiv pentru care a ieșit din curte pentru a se asigura că acesta nu va parca autoturismul pe terenul său, având în vedere incidentul din după-amiaza zilei respective. În acest context, victima B. i-a cerut inculpatului, la fel ca și cu celelalte ocazii să nu mai parcheze autoturismul pe terenul său și au început să își adreseze injurii reciproc, iar persoana vătămată a luat un pumn de pământ și a aruncat spre mașina inculpatului, iar inculpatul a început să îl fugărească pe teren.

Ulterior, persoana vătămată a intrat în curtea locuinței sale, iar în momentul în care a deschis poarta, câinele a ieșit pe teren pentru o scurtă perioadă de timp, l-a prins și l-a băgat înapoi în curte, după care a aruncat din nou cu o mână de pământ către inculpatul A., care încerca să intre pe terenul victimei și să o agreseze. Între timp, din curte a ieșit și soția victimei, martora E., care a fost alertată nu doar de lătratul câinelui, cât și de țipetele care se auzeau, a intrat pe parcela de teren, moment în care a apărut inculpatul A. cu un hârleț cu care l-a lovit pe B., cu partea metalică în zona dreaptă a capului, pe lateral.

Pentru a nu mai fi lovită din nou, persoana vătămată B. a prins cu mâinile coada de lemn a hârlețului și a încercat să îl tragă din mâna inculpatului, moment în care a căzut la pământ împreună cu inculpatul și cu soția sa martora E.. Ulterior, la locul faptei a venit martorul C., vecinul părților alertat fiind de strigătele de ajutor ale soției victimei, care a încercat să îi despartă pe cei doi care se aflau încă la pământ încercând fiecare dintre ei sa intre în posesia hârlețului. Martorul C. l-a îndepărtat pe inculpat de lângă victimă și l-a ținut la distanță până la sosirea ambulanței.

În urma loviturii primite, persoana vătămată B. a fost transportată la Spitalul de Urgență " Sf. Spiridon - Iași", unde a fost diagnosticată cu "Policontuzionat, agresiune TCC cu pc, TCF, Contuzie toraco-abdominală", iar din certificatul medico-legal nr. x din data de 27.06.2020 a rezultat faptul că acesta a prezentat excoriații, echimoze, tumefacții, plagă contuză, leziuni care au putut fi produse prin lovire cu obiecte contondente și pot data din data de 25.06.2020, necesitând 7-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale și al judecății, respectiv declarațiile persoanei vătămate B. atât din cursul urmăririi penale, cât și din cursul judecății, declarațiile martorilor E., F., C., H. și I. din ambele faze procesuale, actele medicale, înregistrările de pe camerele de supraveghere ale persoanei vătămate și nu în ultimul rând declarațiile inculpatului.

În ceea ce privește elementul material al infracțiunii de "lovire sau alte violențe" din data de 21.05.2019, instanța a reținut că acesta a constat în aplicarea de lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și corpului persoanei vătămate B. .

Urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat a constat în leziunile (excoriații, echimoze, tumefacție) provocate persoanei vătămate în zona feței, toracelui, abdomenului, ce au necesitat pentru vindecare 3-5 zile de îngrijiri medicale.

Legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și provocarea leziunilor a fost dovedită de certificatul medico-legal nr. x întocmit la data de 22.05.2019 de Institutul de Medicină Legală Iași .

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul A. a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, în sensul că, a prevăzut rezultatul faptei sale, pe care l-a urmărit, formă de vinovăție ce rezultă în primul rând din modalitatea concretă de comitere a faptei, din actul efectiv de executare comis de către inculpat, care au condus la vătămarea victimei, rezultând că a prevăzut rezultatul posibil letal al faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii lui.

Referitor la elementul material al infracțiunii de "tentativă de omor" din data de 25.06.2020, prima instanță a reținut că acesta a constat în aplicarea unei singure lovituri cu partea metalică a unui hârleț, în zona capului, lateral dreapta persoanei vătămate B..

Urmarea imediată a faptei de tentativă de omor săvârșită de către inculpat a fost reprezentată de un traumatism cranio-cerebral cu pierdere de cunoștință și un traumatism cranio-facial.

Legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și provocarea leziunilor este dovedită de certificatul medico-legal nr. x întocmit la data de 27.06.2020 de Institutul de Medicină Legală Iași.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul A. a acționat cu vinovăție sub forma intenției directă, aceasta rezultând din modalitatea concretă de comitere a faptei, din actul efectiv de executare comis de către inculpat, precum și din împrejurările faptei - noaptea, pe fondul unei stări conflictuale cu persoana vătămată, aflat în stare de ebrietate, aplicând o lovitură într-o zonă vitală, respectiv zona capului, cu un obiect contondent, tăietor-partea metalică a hârlețului, lovitură care a condus la vătămarea victimei, rezultând că a prevăzut rezultatul posibil letal al faptei sale, rezultat pe care l-a urmărit.

Astfel, în condițiile în care la aplicarea loviturii, inculpatul a folosit un obiect vulnerant, respectiv un hârleț, care avea aptitudinea de a provoca moartea, într-o zonă vitală a corpului uman, respectiv în zona capului, cu o intensitate destul de ridicată dată în vileag prin leziunile provocate, care au condus la vătămarea victimei, în condițiile în care între inculpat și persoana vătămată au existat mai multe incidente conflictuale, nu doar verbale, ci și fizice, inclusiv în după-amiaza zilei de 25.06.2020, când inculpatul i-a dat persoanei vătămate o palmă peste față, rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul posibil letal al faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii lui.

S-a conchis în sensul că circumstanțele reale ale săvârșirii faptei de către inculpat, gradul de participație a acestuia conturează fără echivoc elementele constitutive ale infracțiunii menționate.

Probatoriul administrat în cauză este suficient de concludent sub aspectul activității concrete reținute în sarcina inculpatului A.. Activitatea infracțională desfășurată de inculpat, fiind caracterizată la nivel subiectiv prin aceea că inculpatul a prevăzut elementele ce țin de tipicitatea obiectivă a faptei comise, la momentul în care a ales să acționeze astfel, se poate susține că a urmărit producerea rezultatului.

Lovirea victimei B. de către inculpat, cu partea metalică a hârlețului în zona capului, victima prezentând leziuni traumatice de tipul excoriațiilor, echimozelor, tumefacții, leziuni produse prin lovire cu obiecte contondente și care au necesitat 7-9 zile îngrijiri medicale, chiar dacă nu au pus în primejdie viața vătămatului, constituie indubitabil tentativă la infracțiunea de omor, iar nu infracțiunea de loviri sau alte violențe, astfel cum a susținut apărarea.

Față de mijlocul folosit în agresiune, respectiv un hârleț-partea metalică, obiect tăietor, zonele corporale vizate și modalitatea concretă de acțiune (lovitura fiind aplicată de sus în jos, în momentul în care persoana vătămată era în retragere), modalitate care a produs leziunile menționate, prima instanță a apreciat că nu se poate susține că inculpatul A. nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, rezultat pe care de altfel l-a urmărit. Contrar celor susținute de apărare, din imaginile surprinse de camerele video de supraveghere, a rezultat că victima se afla în retragere, spre propria locuință în momentul în care a fost lovită cu hârlețul de către inculpat, care alerga de altfel cu acest obiect în mână, fiind ridicat în aer, deasupra capului, lovitura fiind aplicată de sus în jos și nicidecum victima nu a apărut din senin în fața sa, astfel cum în mod eronat a încercat să susțină inculpatul.

Este irelevant, sub aspectul corectei încadrări juridice a faptei, dacă leziunile produse au pus sau nu în primejdie viața victimei, câtă vreme inculpatul a prefigurat și realizat o acțiune potențial tanato-generatoare îndreptată împotriva unor zone vitale, unde se găsesc organe vitale. Nu se poate susține că rămânerea faptei în faza tentativei s-a datorat unui control conștient al inculpatului asupra intensității loviturii aplicate, astfel încât acestea să nu devină fatale, ci a faptului că atât el, cât și persoana vătămată, respectiv martora E. țineau cu toții de coada hârlețului, încercând să îl tragă din mâna inculpatului, pentru a-l dezarma și a opri acțiunea sa violentă, motiv pentru care aceștia s-au și dezechilibrat și au căzut cu toții la pământ.

Mai mult, faptul că intenția inculpatului nu a fost de a lovi victima, ci chiar de a-i suprima viața reiese și din faptul că odată căzut la pământ ca urmare a dezechilibrării anterior menționate, inculpatul a continuat actele de agresiune fizică la adresa persoanei vătămate, continuând să o lovească cu pumnii și picioarele în zona toracelui, abdomenului, a picioarelor și a brațelor, agresiuni care au continuat aproximativ 30 de minute ulterior, inculpatul A. alergând după victimă în mod constant și încercând să îl prindă și să îl lovească de fiecare dată când acesta reușea să se sustragă din mâinile sale, între cei doi interpunându-se de fiecare dată soția victimei-martora E..

A reținut instanța de judecată că lovitura a fost aplicată cu un obiect vulnerant (prin materialul dur-parte metalică) și în zona capului, în contextul unor reacții firești de apărare din partea persoanei vătămate, astfel încât nu se poate concluziona că neproducerea rezultatului fatal s-a datorat lipsei intenției de suprimare a vieții.

Argumentele apărării legate de faptul că ar fi "lovit în orb" persoana vătămată, aceasta aflându-se într-o continuă mișcare sunt nefondate, în condițiile în care era noapte-orele 23.30, inculpatul se afla în stare de ebrietate, aspect de altfel recunoscut și necontestat de inculpat, și încercând în mod repetat să o prindă pe victimă pentru a o vătăma, fiind oprit de fiecare dată de soția victimei care se interpunea între ei și încerca să îl îndepărteze pe inculpat.

A observat instanța că inculpatul se contrazice spunând că lovitura aplicată ar fi fost aplicată "în orb" sau "pe bâjbâite" iar, pe de altă parte susține că ar fi fost orbit de farurile de la mașină, împrejurare care de altfel nu este susținută de probele administrate în cauză, din imaginile surprinse de camerele de supraveghere reieșind în mod clar că în momentul în care a aplicat lovitura cu hârlețul în capul victimei se afla cu spatele la mașină, iar farurile erau stinse.

Inculpatul a mai invocat și faptul că tocmai prin prisma profesiei sale de avocat cunoștea ce riscă, motiv pentru care a lovit din lateral. Această alegație nu face decât să întărească faptul că inculpatul, raportat la pregătirea sa profesională și la experiența sa de viață și profesională, prevăzând rezultatul posibil letal al acțiunii sale violente, trebuia să se abțină de la o astfel de conduită, să aibă capacitatea de a-și controla impulsurile violente, de a se retrage, în condițiile în care cunoștea ce se poate întâmpla în cazul în care se exercită o astfel de lovitură în împrejurările date: noaptea, fără a avea o bună vizibilitate, fără a vedea destul de clar în ce zonă a corpului lovește, pe fondul unei stări conflictuale și în stare de ebrietate.

Faptul că lovitura, datorită intensității estompate de reacția de apărare a victimei, dar și de faptul că împreună cu inculpatul și cu martora E. s-a dezechilibrat și au căzut la pământ, nu au produs consecințe fatale nu a împiedicat instanța să aprecieze că inculpatul a prevăzut, acceptat și urmărit ca prin loviturile aplicate să suprime viața victimei, neputându-se afirma că inculpatul prin lovitura aplicată cu partea metalică ce viza zona capului victimei a avut doar reprezentarea unor leziuni nefatale. Or, latura subiectivă, respectiv forma de vinovăție în cazul tentativei se determină nu prin raportare la rezultatul efectiv produs, ci prin raportare la rezultatul prevăzut și urmărit/acceptat, dar care nu s-a mai produs. Or, în cazul de față, este evidentă cel puțin acceptarea de către inculpat a unui deznodământ fatal al acțiunii sale.

Referitor la circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. În acest sens, a reținut că inculpatul A. a invocat faptul că starea de tulburare sub imperiul căreia ar fi acționat în mod violent față de victimă ar fi fost provocată de tachinările constante ale persoanei vătămate, care de fiecare dată când își parca autoturismele fie integral, fie parțial pe terenul său și îi solicita să le mute, iar discuțiile erau purtate într-un mod neadecvat cu injurii și amenințări reciproce, pe o perioadă de timp destul de îndelungată, circa 2 ani de zile, ultimul incident datând chiar din după-amiaza de 25.06.2020, dar și de faptul că victima a dat drumul la câine în seara respectivă, că l-a auzit lătrând și că i-a fost frică de el.

În cauză nu au fost administrate probe care să dovedească în mod cert și indubitabil că aceste tachinări ale victimei exercitate de-a lungul timpului, respectiv lătratul câinelui din sera incidentului ar fi fost atât de intense încât să îi provoace inculpatului o stare puternică de tulburare sau de emoție și care să îl determine să reacționeze cu o lovitură de hârleț în zona capului. Din înregistrarea video a rezultat că persoana vătămată în momentul în care câinele a ieșit pe poartă l-a prins și l-a introdus înapoi în curtea locuinței sale, astfel încât nu se poate susține că inculpatul ar fi fost tulburat de o posibilă agresiune a câinelui sau că a luat hârlețul pentru a se apăra de câine, din moment ce acesta nu se mai afla pe teren, ci în curtea locuinței persoanei vătămate .

Pe lângă disproporția evidentă dintre actele presupus provocatoare ale victimei și atacul violent al inculpatului, instanța a avut în vedere și faptul că actele provocatoare ale victimei B. sunt imputabile inculpatului, care deși i s-a solicitat de nenumărate ori de către victimă să nu mai parcheze autoturismele pe parcela de teren ce îi aparținea, fiind proprietar (inclusiv arătându-i actele de proprietate astfel cum rezultă din probele administrate în cauză), inculpatul a sfidat prin atitudinea sa constantă aceste rugăminți ale victimei, nu doar în după-amiaza zilei de 25.06.2020, dar și în cursul nopții când a avut loc incidentul dedus judecății. Faptul că inculpatul a contestat situația juridică a parcelei de teren pe care obișnuia să își parcheze autoturismele, negând în mod constant dreptul de proprietate al victimei asupra acestuia, fie verbal, fie juridic cu acțiuni litigioase nu poate justifica sub nicio formă acțiunea sa violentă.

Nu în ultimul rând, a mai reținut instanța că în prima parte a zilei de 25.06.2020, inculpatul A. a aplicat victimei o palmă peste față, adresându-și reciproc injurii, în contextul în care acesta și-a parcat autoturismul pe terenul victimei chiar în momentul în care în cursul zilei respective persoana vătămată efectuase lucrări de săpare a unui șanț, necesar împrejmuirii proprietății, în condițiile în care acesta se afla în procedurile legale de obținere a unui certificat/autorizație de construire a gardului necesar. Cu atât mai mult, presupusa provocare a victimei, invocată de apărare a fost precedată de o provocare a inculpatului, care îi este imputabilă și care nu poate legitima prin urmare reținerea circumstanței atenuante.

Analizând cu prioritate prescripția răspunderii penale invocate de către inculpatul A. cu privire la fapta de "lovire sau alte violențe", din data de 21.05.2019, instanța de fond a constatat că prin raportare la data comiterii faptei, termenul general de prescripție este de 5 ani prin raportare la încadrarea juridică de lovire sau alte violențe prevăzută de dispozițiile art. 193 alin. (2) C. pen., dată de la care a început să curgă și termenul de prescripție a răspunderii penale, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (2) C. pen.

Având în vedere că fapta a fost comisă după intrarea în vigoare a Noului C. pen., instanța a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 155 C. pen., care reglementează instituția întreruperii cursului prescripției penale, raportat și la Deciziile nr. 297 din 2018 a Curții Constituționale și nr. 358/2022 a Curții Constituționale.

Având în vedere totodată și Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a avut în vedere doar termenul general de prescripție, acela de 5 ani, care a început să curgă la data de 21.05.2019 .

Totodată, cu privire la cele două Decrete ale Președintelui României, respectiv Decretul nr. 195/2020 și Decretul nr. 240/2020 privind instituirea, respectiv prelungirea stării de urgență pe perioada pandemiei, Curtea a constatat faptul că termenul de prescripție, respectiv curgerea acestuia a fost suspendată pentru o perioadă de 60 de zile. Astfel, a constat că în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 156 alin. (1) teza I C. pen., aspectul invocat fiind un caz legal de suspendare a cursului prescripției răspunderii penale.

Concluzionând, prima instanță a apreciat că termenul de prescripție a răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunea de loviri sau alte violențe nu s-a împlinit. În plus, a reținut că procurorul de caz nu a efectuat vreun act de urmărire penală pe perioada suspendării cursului prescripției răspunderii penale.

Prin urmare, constatând, dincolo de orice dubiu rezonabil, existența faptelor deduse judecății care sunt prevăzute de legea penală, inoperabilitatea în cauză a vreunei cauze justificative sau de neimputabilitate care să înlăture caracterul său penal, precum și vinovăția inculpatului A. în comiterea sa, Curtea a reținut că, în cauză, a fost răsturnată prezumția de nevinovăție și a dispus condamnarea inculpatului A.. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, prima instanță s-a orientat către pedeapsa principală cu închisoarea orientată către minim

Sub aspectul laturii civile, instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, motiv pentru care a admis acțiunile civile formulate de Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Spiridon" Iași și Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. Nicolae Oblu" Iași.

Referitor la acțiunea civilă formulată de victima B., prima instanță a reținut că aceasta a solicitat obligarea inculpatului A. la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea certificatelor medico-legale și onorariile de avocat, precum și la suma de 25.000 euro, echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale pentru suferințele fizice și psihice cauzate.

Analizând cererea persoanei vătămate, s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile, în ceea ce privește existența unei fapte ilicite și a vinovăției inculpatului, având în vedere că, în ceea ce privește soluționarea acțiunii penale, instanța a constatat că există fapte ilicite ce formează obiectul prezentei cauze penale, fapte ce au fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

În ceea ce privește cheltuielile solicitate în legătură cu obținerea certificatelor medico-legale, s-a reținut că persoana vătămată nu a depus niciun înscris în acest sens, din care să rezulte cuantumul unor astfel de cheltuieli. Prin urmare, nefăcându-se dovada lor, cererea sub acest aspect a fost apreciată nefondată.

Referitor la cheltuielile efectuate cu onorariile de avocat pe care persoana vătămată le-a efectuat în cursul urmăririi penale sau a judecății, instanța a apreciat că acestea nu se pot circumscrie noțiunii de despăgubiri civile cu titlu de daune materiale, ele nerezultând în mod direct din săvârșirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, ci pot fi solicitate ca și cheltuieli de judecată efectuate de partea în cauză.

În ceea ce privește daunele morale, Curtea a avut în vedere că partea civilă B. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 25.000 Euro, echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plății în raport cu ambele fapte.

Examinând această cerere, s-a reținut că din probele administrate în cauză, cu precădere declarațiile martorilor J. și E., fosta soție a victimei, a rezultat că persoana vătămată B. a suferit o schimbare în comportament, ajungând chiar la depresie, apelând la serviciile unui psihoterapeut. Martorul J. a arătat în acest sens că aflat în curtea propriei locuințe persoana vătămată vorbea în șoaptă, fiindu-i teamă de vecinul din spate, respectiv de inculpat și că, deși se afla în relații apropiate cu vecinii săi, după incidentul din anul 2020, relațiile cu aceștia s-au răcit și nu se mai vedeau la fel de des ca înainte, iar starea lui s-a degradat pe mai multe planuri: psihologic, financiar, dar și social, renunțând chiar la locul de muncă pe care îl avea la acel moment. Nu în ultimul rând, cu privire la perioada de timp necesară vindecării leziunilor fizice suferite în urma incidentului din 25.06.2020, martorul a mai precizat că B. a rămas cu o echimoză urâtă pentru care a primit servicii medicale o perioadă destul de lungă de timp, de ordinul săptămânilor, dureri cervicale de care se plânge și în prezent .

Aceste împrejurări au fost confirmate și de martora E., fosta soție a inculpatului care a declarat în fața instanței de judecată că în urma incidentului din 25.06.2020 s-a deplasat mai greu, s-a concentrat mai puțin, a acuzat dureri, era foarte agitat și că nu știa ce să facă, cum să procedeze. Martora a mai arătat că a fost nevoită să apeleze la bunicii copilului lor, să vină să stea cu copilul, în scopul de a-l proteja pe minor să nu îl vadă în starea în care era

Față de aceste considerente, prima instanță a apreciat că un cuantum de 5.000 euro, echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plății pentru persoană vătămată B. reprezintă o justă despăgubire pentru prejudiciul suferit.

Și în ultimul rând, referitor la cheltuielile judiciare avansate de partea civilă B., având în vedere că acesta a solicitat cu titlu de daune materiale obligarea inculpatului la plata sumelor avansate cu titlu de onorarii avocat ales în cursul urmăririi penale, iar instanța de judecată le-a calificat ca și cheltuieli de judecată, având în vedere soluția de condamnare pe care instanța a pronunțat-o, instanța de fond l-a obligat pe inculpatul A. la plata către partea civilă B. a sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

II. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul legal inculpatul A., astfel cum rezultă din cererea de apel depusă prin serviciul registratură, la data de 10.07.2024 și partea civilă B., potrivit cererii de apel depusă, de asemenea, prin serviciul registratură, la data de 15.07.2024 .

Atât partea civilă cât și inculpatul și-au motivat în scris apelurile formulate, după cum urmează:

Partea civilă B. a criticat sentința Curții de Apel Iași atât din perspectiva laturii penale, cât și a celei civile, invocând trei aspecte, respectiv:

a) Nelegalitatea și netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere că pedeapsa minimă aplicabilă era de 5 ani și nu au fost reținute circumstanțe atenuante, motiv pentru care se impune reindividualizarea acesteia, în sensul majorării raportat la circumstanțele personale ale inculpatului și poziția sa procesuală.

b) Admiterea integrală a acțiunii civile sub aspectul cuantumului daunelor morale.

În acest sens, a solicitat să se aibă în vedere consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, dovedite prin perioada îndelungată de timp pentru vindecarea leziunilor fizice, durerile resimțite și în prezent și declarațiile martorilor J. și E., aceștia confirmând o schimbare de comportament manifestată prin depresie, pentru a cărei vindecare au fost necesare serviciile unui psihoterapeut. De asemenea, a arătat că în permanență a manifestat teamă față de vecinul din spate, respectiv față de inculpat, fiindu-i afectate relațiile de vecinătate și confortul în propria proprietate. Nu în ultimul rând, a invocat o degradare resimțită pe mai multe planuri: psihologic, financiar, dar și social, renunțând chiar la locul de muncă.

c) Admiterea cererii privind plata integrală a cheltuielilor judiciare, constând în onorariu de avocat pentru toate fazele procesuale. Astfel, a arătat că deși a dovedit cu înscrisuri faptul că a efectuat cheltuieli cu onorariul de avocat în cuantum de 9.000 de RON, instanța i-a acordat doar 4.000 de RON, drept cheltuieli judiciare.

Prin urmare, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, majorarea pedepsei aplicate inculpatului și admiterea în integralitate a acțiunii civile, în sensul acordării daunelor morale solicitate prin cererea de constituire ca parte civilă și cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat.

Inculpatul A. a depus la dosarul cauzei două seturi de motive de apel (în ședința de judecată din 02.10.2024, prin avocat K. și prin e-mail, la 12.11.2024, formulate prin avocat L.).

Punându-i-se în vedere inculpatului să precizeze pe care dintre acestea le susține, în ședința din 12.02.2025, inculpatul, prin avocatul ales M., a depus la dosarul cauzei precizări privind motivele de apel prin care:

a) În ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe din data de 21 mai 2019, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 193 alin. (2) din C. pen., a solicitat să se dispună, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, neoptând pentru continuarea procesului penal.

Cu privire la acest motiv de apel, a solicitat să se aibă în vedere, pe de o parte că cele doua decrete prezidențiale la care se refera instanța fondului nu au avut efect suspensiv de prescripție in raport de considerentele Deciziei nr. 152 din 6 mai 2020 a Curții Constituționale, neîncadrându-se în noțiunea de "dispoziții legale" în sensul art. 156 C. pen.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 154 alin. (2) din C. pen. prevăd un termen de prescripție de 5 ani care se calculează din momentul săvârșirii faptei (21 mai 2019), iar instanța de fond, în mod greșit, a soluționat cauza prin raportare la dispozițiile legale, neavând în vedere și Decizia nr. 297 din 26/04/2018 a Curții Constituționale a României, din a cărei interpretare rezulta că în perioada 26.04.2018 - 30.05.2022 nu a existat niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale prevăzut de art. 155 alin. (1) din C. pen.. Astfel, ținând cont de termenul de prescripție, care, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. este de 5 ani, a apreciat că acesta s-a împlinit la 21 mai 2024. Chiar și într-o interpretare contrară, în sensul că pe perioada stării de urgență, prescripția răspunderii penale ar fi fost suspendată, se impune a se constata intervenirea prescripției răspunderii penale

b) Referitor la infracțiunea de tentativă de omor din data de 25 iunie 2020, a solicitat să se dispună, în principal, achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., având în vedere că fapta reținută în sarcina inculpatului nu prezintă tipicitatea infracțiunii de tentativă la omor, nefiind săvârșită cu vinovăția cerută de lege.

În ceea ce privește acest motiv de apel, apărarea a invocat că fapta inculpatului nu întrunește condițiile de ordin obiectiv și subiectiv indicate în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (1) cu raportare la art. 32 din C. pen.

Pe de o parte, a susținut că inculpatul a acționat în mod spontan, fără intenția de a ucide victima, ci aceea de a o lovi (a-i produce leziuni fizice), aspect dedus de împrejurarea ca victima a fost lovită o singură dată, cu intensitate redusă, acesteia fiindu-i provocate leziuni de mică însemnătate ce au avut nevoie de un număr infim de zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viața în primejdie.

Pe de altă parte, leziunile produse părții civile nu sunt grave, nefiind apte de a produce decesul, astfel cum rezultă din concluziile certificatului medico-legal nr. x din data de 27.06.2020 eliberat de IML Iași, precum și din declarația din apel a martorei H. care este și cadru medical.

Un alt motiv de apel (nesusținut cu ocazia dezbaterilor) a vizat lipsa motivării instanței de fond cu privire la solicitarea apărării de achitare a inculpatului raportat la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv că fapta nu există.

Astfel, a arătat că sub aspectul laturii obiective nu există elemente probatorii certe care să conducă la concluzia că plaga de la nivelul arcadei victimei ar fi fost produsă prin lovirea de către inculpat cu un obiect tăietor - în speță cu un hârleț.

De asemenea, s-a arătat că instanța nu a motivat solicitarea apărării de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută de dispozițiile art. 188 alin. (1) raportat la art. 32 din C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen., cu reținerea circumstanței atenuante prevăzute de dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. a) din C. pen. și condamnarea inculpatului pentru aceasta.

Sub acest aspect, a invocat faptul că inculpatul nu a acționat cu vinovăție, sub forma intenției directe de a ucide, concluzie ce rezultă din materialul probator administrat în cauză, respectiv din examinarea situației de fapt.

În lipsa unei expertize de specialitate care să stabilească natura obiectului contondent folosit, intensitatea loviturii aplicate și dacă lovitura aplicată persoanei vătămate a fost sau nu aptă de a-i pune viața în pericol, nu se poate susține că lovitura a fost aplicată cu un obiect tăietor, întrucât acesta ar fi pătruns mult mai adânc în țesutul uman, producând leziuni grave.

Prin urmare, leziunile produse nu sunt suficient de grave, nefiind apte de a produce decesul și, pe cale de consecință, fapta se încadrează în elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen.

Cu privire la acest aspect, a solicitat să se aibă în vedere și Decizia nr. 250 din data de 16 aprilie 2019 prin care Înalta Curte a stabilit în cadrul recursul în interesul legii că dispozițiile art. 377 alin. (4) teza I și art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. sunt constituționale, în măsura în care instanța de judecată se pronunță cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare sau printr-o hotărâre judecătorească care nu soluționează fondul cauzei.

Într-un alt subsidiar, a solicitat reținerea circumstanței atenuante prevăzute de dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. lit). a) din C. pen. pentru infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 32 din C. pen. (solicitare formulată cu ocazia dezbaterilor);

Referitor la reținerea acestei circumstanțe atenuante, a solicitat să se aibă în vedere atitudinea persoanei vătămate, de constantă șicanare a inculpatului, manifestată prin reproșurile repetate legate de problema parcării, injurii, înregistrarea activității acestuia fără niciun motiv, lovirea cu pietre a inculpatului și a concubinei acestuia, aruncarea de pământ și pietre către automobilul familiei Dinu, acte ce au produs inculpatului o tulburare sau o emoție suficient de puternică pentru a-i răpi posibilitatea de control asupra acțiunilor sale, determinându-l să reacționeze de maniera arătată, prin agresarea fizică a persoanei vătămate.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26.07.2024, fiind repartizată completului C8, cu prim termen de judecată la 02.10.2024.

La primul termen de judecată, Înalta Curte, potrivit art. 420 alin. (4) C. proc. pen., i-a adus la cunoștință apelantului-inculpat posibilitatea de a da declarații în fața instanței de apel, cauza fiind amânată la cererea inculpatului pentru pregătirea apărării. Au fost depuse motive de apel din partea inculpatului, prin avocat ales K..

În 13.11.2024, inculpatului i-a fost desemnat avocat din oficiu, întrucât contractul de asistență al apărătorului ales a încetat ca urmare a neplății onorariului. De asemenea, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru protecția victimelor infracțiunii, în cauză a desemnat avocat din oficiu pentru partea civilă B.. Tot la acest termen de judecată, s-a luat act că inculpatul, prin avocat L., a depus la dosarul cauzei noi motive de apel, precum și o cerere de probe, constând în efectuarea unei expertize medico-legale, respectiv efectuarea unei expertize criminalistice. Totodată, s-a constatat încetată delegația avocatului din oficiu al inculpatului, ca urmare a prezentării avocatului ales M., cauza fiind amânată urmare a cererii avocatului ales în vederea pregătiri apărării și precizării motivelor de apel.

La următorul termen de judecată acordat la 11.12.2024, cauza a fost amânată pentru imposibilitatea obiectivă de prezentare a avocatului ales al inculpatului. Totodată, a fost reactivată delegația avocatului din oficiu desemnat inițial pentru apelantul-inculpat A. și i s-a pus acestuia din urmă în vedere să indice, în concret, care sunt motivele de apel pe care înțeleg să le susțină în cauză, raportat la cererile depuse succesiv, fiind acordat termen la 12.02.2025.

La acest termen de judecată, inculpatul, prin apărător ales, și-a precizat motivele de apel, ulterior acordându-se cuvântul părților în susținerea probele pe care înțeleg să le propună în apărare, fiind stabilit termen pentru pronunțare la 24.02.2025, iar pe fondul cauzei la 26.02.2025.

Prin încheierea din 24.02.2025, Înalta Curte a încuviințat proba cu înscrisuri reprezentând dovada achitării unor sume de bani către partea civilă și instituțiile medicale, precum și înscrisuri în circumstanțiere, solicitată de apelantul-inculpat A..

A încuviințat, de asemenea, pentru inculpat proba testimonială constând în reaudierea martorilor C. și H..

A fost respinsă cererea de reaudiere a martorilor N., I., D., F., G., O., E. și J., precum și cererile privind efectuarea unei expertize criminalistice, expertiza tehnică-video a înregistrărilor video existente la dosarul cauzei și cererea de expertiză medico-legală, probe solicitate de apelantul-inculpat A..

A fost respinsă, ca nefiind utilă soluționării cauzei, proba cu înscrisuri solicitată de apelantul-parte civilă B..

Pentru termenul din 26.02.2025, s-a constatat imposibilitatea obiectivă a doamnei judecător P. de participare la judecată, completul de judecată fiind întregit prin includerea din planificarea de permanență a doamnei judecător Q..

La acest termen de judecată au fost audiați martorii H. și C. și i-a fost încuviințată inculpatului proba cu înscrisuri constând în cererea de mediere înregistrată, diplome de studii, decizia de intrare în Baroul Vaslui, caracterizări și dovada achitării cheltuielilor civile stabilite prin sentința penală atacată.

Inculpatul, personal, a arătat că înțelege să invoce excepția nulității absolute a actelor de urmărire penală, punându-i-se în vedere să o formuleze în scris până la termenul următor. I s-a pus în vedere, de asemenea, că, față de poziția sa procesuală, urmează a fi audiat la termenul următor.

După ședința de judecată din data de 26 februarie 2025, martora H. a depus la dosarul cauzei o cerere de decontare a cheltuielilor ocazionate de deplasarea efectuată în vederea audierii la termenul de judecată anterior, cerere însoțită de înscrisuri doveditoare.

Pentru următorul termen de judecată acordat la 26 martie 2025, inculpatul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că nu a invocat în scris excepția nulității absolute a actelor de urmărire penală. La acest termen s-a procedat la audierea inculpatului și s-a acordat cuvântul asupra cererii în probațiune formulate de apărătorul ales al apelantului-inculpat A., cu mențiunea de a preciza motivul pentru care s-a formulat din nou solicitarea de efectuare a unei expertize medico-legale, deși aceasta fusese respinsă prin încheierea din data de 24 februarie 2025.

Totodată, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisurile din care rezultă că părțile civile au primit integral sumele pe care le avea de recuperat de la inculpat. A fost respinsă cererea de amânare pentru realizarea medierii având în vedere poziția categorică a apelantului-parte civilă B., în sensul refuzului parcurgerii procedurii de mediere în raport cu latura civilă a cauzei.

Prin încheierea