ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 238/2025

Ședința publică din data de 27 mai 2025

Asupra cererii de strămutare de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 07.05.2025, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2025 a fost înregistrată cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Suceava.

Astfel, prin cererea formulată, petentul A. a solicitat strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului penal anterior menționat la o altă instanță, referindu-se la activitatea procurorilor ce își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, precum și la magistrații de la Curtea de Apel Suceava.

În esență, petentul a arătat că în dosarul nr. x/2018 soluția de clasare a fost pronunțată de d-na procuror B., procuror față de care dl C. a acuzat că a favorizat dispunerea unei soluții în favoarea numitei D., în dosarul nr. x/2015 preluat de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava la Direcția de Investigare a Criminalității Organizate și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava.

A arătat că demersul procurorului C. de a prelua, la nivelul D.I.I.C.O.T. Suceava, dosarul x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava (privind lipsa celor 50 de baxuri cu țigarete), demers ce a avut loc în anul 2017, a condus la restituirea la I.P.J. Suceava - Serviciul de Investigații Criminale, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, a dosarului x/2015 În momentul în care procurorul C. a întreprins demersuri pentru preluarea dosarului, cauza nr. x/2015 a fost trimisă de către Serviciul de Investigații Criminale al I.P.J. Suceava către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava cu propunere de trecere în evidența specială a cauzelor cu A.N., propunere semnată chiar de ofițerii S.I.C. (E. și F.) care se află printre principalii responsabili pentru acțiunea de compromitere a urmăririi penale din dosarul nr. x/2016 (anterior 4530/P/2015).

A precizat petentul că în dosarul x/2015, la data de 21.09.2015, scms. E., prin ordonanța nr. 4530/P/2015/21.09.2015 a dispus efectuarea unei expertize de către I.G.P.R. - I.N.C., sens în care pentru acoperirea activităților prin care se acționa pentru compromiterea urmăririi penale în dosar, s-a prezentat spre avizare cu ordonanța susmenționată la procurorul G., procuror care nu avea calitatea de procuror de supraveghere, procuror de supraveghere în dosarul x/2015 fiind desemnat dl H.. Ingerința gravă a procurorului Steiciuc avea ca scop acoperirea actelor și activităților infracționale prin care se acționa pentru compromiterea cauzei de incendiu în dosarul nr. x/2015 și implicit a activităților infracționale de compromitere a urmăririi penale, totul pentru exonerarea de răspundere penală a celor care au incendiat locuința și implicit a celor care cu intenție și-au încălcat atribuțiile de serviciu. Faptul că dosarul nr. x/2015 privind lipsa din camera de corpuri delicte a unei importante cantități cu țigarete, a fost trimis în mod nelegal spre soluționare la Serviciul de Investigații Criminale al I.P.J. Suceava, a condus la formarea unor relații între cms. sef F. - șef al S.I.C. și scms. E. - șef birou în cadrul S.I.C., relații bazate pe interese personale, respectiv procurorul Steiciuc fiind interesat în a fi ținut în nelucrare dosarul nr. x/2015 pentru a fi trecut în evidența specială a cauzelor cu AN și a se împiedica recuperarea prejudiciului de peste 300.000 RON, iar ofițerii de poliție judiciară indicați, fiind interesați în a fi exonerați de răspundere în ceea ce privește activitățile infracționale derulate în cauza nr. 4530/P/2015, activități ce vizau compromiterea urmăririi penale și implicat compromiterea cauzei de incendiu, în interesul și al favorizării numitului I. și a angajaților acestuia (principalii bănuiți în cauza incendierii), dar și pentru a se împiedica recuperarea importantului prejudiciu suferit în urma incendierii locuinței.

A mai arătat petentul prin plângere faptul că la data de 29.03.2017, I.P.J. Suceava - Serviciul de Investigații Criminale, a trimis către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, dosarul nr. x/2015 cu propunere de trecere în evidența specială a cauzelor cu A.N., propunere extrem de favorabilă procurorului Steiciuc, sens în care, actele emise de I.P.J. Suceava, printre alții, fiind semnate și de scms. E. (cel care avea în lucru și dosarul nr. x/2016, anterior 4530/P/2015), și cel care la datele de 21.09.2015 și 20.09.2016 a prezentat actele emise în dosarul nr. x/2015, ulterior 616/P/2016, spre avizare procurorului G. ca parte a înțelegerilor infracționale privind susținerea reciprocă a intereselor infracționale. La data de 21.09.2015 în dosarul x/2015, procuror de supraveghere era desemnat dl H., iar la data de 20.09.2016 a dispus realizarea expertizei de către J., procuror de supraveghere fiind dl. K..

Inițial, acest dosar a fost înregistrat la PICC J - S.I.I.J. sub nr. x/2018, dosar la care au fost reunite alte plângeri/dosare penale, pentru ca, ulterior, dosarul x/2018 să fie trecut la P.I.C.C.J. -S.U.P.C. ca urmare a desființării S.I.I.J., unde a fost înregistrat sub nr. x/2022.

Astfel, a menționat că în dosarul nr. x/2018 (ulterior 119/P/2022) au fost formulate 3 contestații privind durata urmăririi penale, toate judecându-se la nivelul Curții de Apel Suceava, la fel și prima plângere împotriva primei soluții de clasare pronunțată în dosarul nr. x/2022.

S-a precizat în plângere referitor la magistrații procurori care au reprezentat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în fața instanței Curtea de Apel Suceava, a arătat următoarele:

- dl. procuror L. s-a aflat și se află într-o relație de prietenie/cunoștințe cu numiții M. (valutist) și N. - fost ofițer S.R.I. Numitul M. făcea parte din anturajul numitului O., acesta din urma, potrivit actelor de la dosarul x/2016 fiind la un moment dat unul din bănuiții în cauza privind incendierea locuinței persoanelor vătămate A. și P., pentru ca în prezenta cauză, cât și în cauzele anterioare, dl procuror L. să reprezinte Ministerul Public în dosarele indicate. Tot dl procuror L. se află într-o relație de prietenie/amiciție cu dl procuror C., procurorul C. fiind vizat de demersurile derulate pe rolul Curții de Apel Suceava. Având în vedere faptul că petentul a desfășurat activități de poliție judiciară, cunoaște, la modul personal, faptul că în nenumărate rânduri dl L. și dl C. au servit cafeaua împreună, la unele dintre aceste întâlniri participând și el.

- dl. procuror Q. a activat în cadrul D.I.I.C.O.T. Suceava, sens în care, în anul 2017, în semn de solidaritate cu procurorul C. vizat de un control al D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, a plecat de la D.I.I.C.O.T. la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, la fel procedând și procurorul C..

Petentul a arătat că, în calitate de lucrător de poliție judiciară și șef al Serviciului de Investigare a Criminalității Economice, a avut nenumărate contacte profesionale cu dl procuror Q., context în care a constatat că acesta avea abordări diferite în cauzele ce l-au vizat pe colegul său, dl C., față de alte spețe asemănătoare.

În ceea cel privește pe dl. procuror R., petentul a arătat că, în cursul anului 2019, în presa locală a apărut un articol potrivit căruia un procuror a sedus și șantajat mai multe doamne măritate. A arătat că, îndeplinind funcția de șef al S.I.C.E., petentul a aflat, atât de la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, cât și din rândul lucrătorilor de poliție judiciară ai I.P.J. Suceava, faptul că procurorul la care se făcea referire în articol era dl R..

Dosarul format la nivelul P.I.C.C.J. - S.I.I.J. ar fi fost instrumentat de dl procuror K., procuror vizat și în dosarul nr. x/2022 - 1293/321/P/2018/d1, context în care este evident motivul pentru care dl procuror R., în calitate de procuror de ședință, a pus concluzii de respingere a cererilor formulate de petent.

Dl procuror K. este cel care a preluat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava dosarul x/2016 și a acoperit toate neregularitățile din dosar, i-a permis procurorului G. să intervină în dosarul nr. x/2016 (avizare ordonanța din 20.09.2016), pentru ca, ulterior, la nivelul S.I.I.J. să aibă în lucru dosarul x/2018 privind plângerea împotriva tuturor celor care au acționat pentru compromiterea urmăririi penale în cauza privind incendierea locuinței petentului A. și P., postură din care era pus în situația de a efectua urmărirea penală și cu privire la propriile fapte anterior săvârșite.

În ceea ce privește pe judecătorii de la Curtea de Apel Suceava, petentul a arătat că dl. judecător S. este magistratul care, în dosarul nr. x/2016, la data de 05.01.2017, a admis propunerea procurorului G. privind interceptarea numitului I. și a unui alt angajat at acestuia. Judecătorul a înțeles să admită cererea formală a procurorului G. cu toate că probatoriile anexate indicau evidentele activități infracționale ale organelor de urmărire penală, activități ce vizau în realitate compromiterea urmăririi penale și blocarea aflării adevărului în cauza privind incendierea.

Dl. judecător S. este cel care, în anul 2019, a soluționat plângerea formulată de petent împotriva ordonanței emise de același procuror G., procuror care a dispus amendarea judiciară a petentului A. (care avea calitatea de comisar șef) în dosarul x/2018, această activitate reprezentând o răzbunare a procurorului Steiciuc pentru faptul că nu a răspuns la amenințările și presiunile acestuia de a renunța la toate demersurile de persoană vătămată, respectiv cele de pe rolul Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava (dosar incendiu) cât și cele de pe rolul S.I.I.J.

A menționat petentul în plângere că la data la care dl judecător S. a respins plângerea împotriva amenzii judiciare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și I.P.J. Suceava au luat și măsurile nelegale (specifice controlului judiciar) de interzicere a exercitării atribuțiilor de serviciu și implicit interzicerea accesului în sediul parchetului a petentului. Mai mult, înaintea aplicării amenzii judiciare, la data de 11.03.2019, în timp ce petentul se afla în sediul I.P.J. Suceava, a fost acostat de numitul T. - nașul de cununie al procurorului G., sens în care T. a exercitat presiuni, amenințări și acte de intimidare față de el pentru a-l determina să renunțe la toate demersurile legale. Urmare a gravului incident de la data de 11.03.2019 din sediul I.P.J. Suceava, petentul a aflat și faptul că numitul T. se afla în posesia unor importante date privind urmărirea penală din dosarul x/2016, dar și din dosarele ce se afla pe rolul S.I.I.J., pentru ca în acest context infracțional să fie ulterior amendat judiciar de același procuror G., iar dl judecător S. să ignore realitatea în ceea ce privește abuzul comis de procurorul G..

S-a arătat cu privire la dl. judecător U. că petentul a formulat cerere de recuzare în dosarul x/2023 al Curții de Apel Suceava, evidențiind că se afla într-o evidentă stare de incompatibilitate în ceea ce privește soluționarea cauzei privind pe procurorul C.. Cu toate că dl judecător U. a admis plângerea formulată de petent, nu s-a pronunțat în niciun fel referitor la toate excepțiile și neregularitățile sesizate, nu a dispus executarea niciunei activități de către organul de urmărire penală, context în care, la scurt timp după trimiterea dosarului nr. x/2022 la P.I.C.C.J. (ca urmare a admiterii primei plângeri împotriva primei soluții de clasare), s-a dispus o nouă soluție de clasare, motivat și de faptul ca judecătorul de cameră preliminară nu a stabilit activități obligatorii a fi executate de organul de urmărire penală în raport cu criticile formulate de petent.

În opinia petentului dl judecător U. a avut acest comportament pentru că soția sa, V., a fost procuror DIICOT în perioada în care dl C. era șeful acestei structuri.

Petentul apreciază că între procurorii și judecătorii de la nivelul parchetelor instanțelor superioare există legături și conexiuni ce conturează o suspiciune mai mult decât rezonabilă a încălcării dreptului la un proces echitabil.

În drept, petentul și-a întemeiat cererea de strămutare a cauzei pe dispozițiile art. 71, 72 și următoarele din C. proc. pen.

v

În cauză, potrivit art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Suceava, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 27.05.2025.

Prin informarea transmisă de Curtea de Apel Suceava, în esență, s-a arătat că dosarul nr. x/2025 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 06.02.2025 și are ca obiect plângerea formulată de petentul A., în temeiul art. 340 din C. proc. pen., împotriva ordonanței nr. 1293/321/P/2018/d1 din 16.12.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a ordonanței nr. 1/II/2/2025 din 15.01.2025 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Dosarul a fost repartizat aleatoriu completului C14 C. pen. și a avut primul termen de judecată la data de 24.03.2025, când petentul a solicitat declinarea competenței în vederea reunirii prezentei cauze cu dosarul nr. x/2024 al ÎCCJ. În vederea efectuării unor verificări suplimentare, judecătorul de cameră preliminară a amânat cauza Ia data de 27.03.2025. La acest termen de judecată, Judecătorul de cameră preliminară, deliberând, în situația concretă a plângerilor formulate de petent, a apreciat că nu se impune înaintarea dosarului în vederea discutării reunirii, ordonanțele având obiecte diferite. Pentru a da posibilitatea petentului de a studia dosarele de urmărire penală și de a-și pregăti apărarea, a fost amânată cauza pentru termenul din data de 25.04.2025.

La termenul acordat, petentul A. a depus la dosar, în scris, cerere de strămutare a cauzei și a formulat cerere de recuzare a reprezentantului Ministerului Public.

Judecătorul de cameră preliminară a amânat cauza la data de 26 mai 2025, în vederea soluționării cererii de recuzare a reprezentantului Ministerului Public și a înaintat cererea de strămutare depusă la dosar de către petentul A. către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării.

S-a mai arătat în informare că prin ordonanța nr. 1293/321/P/2018/d1 din 16.12.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, emisă de procuror B., au fost respinse cererile de probe și reaudierea persoanei vătămate A.. S-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 C. pen., uzurparea funcției, prev. de art. 300 C. pen., inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 C. pen., divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, prev. de art. 304 alin. (1) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen., omisiunea sesizării prev. de art. 267 C. pen., șantaj prev. de art. 207 C. pen., favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 C. pen., influențarea declarațiilor prev. de art. 272 C. pen., pe motiv că fapta nu există.

Petentul A. a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 1293/321/P/2018/d1 din 16.12.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin ordonanța nr. 1/II/2/2025 din 15.01.2025 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În ceea ce privește motivele prezentate în cererea de strămutare de către petentul A., în informarea Curții de Apel Suceava s-au arătat următoarele:

Curtea de Apel Suceava a fost învestită să soluționeze dosarul nr. x/2025 ce are ca obiect plângerea formulată de petentul A., în temeiul art. 340 C. proc. pen., împotriva ordonanței nr. 1293/321/P/2018/d1 din 16.12.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Cauza a fost repartizată judecătorului de cameră preliminară W.. S-a precizat că este real că petentul l-a recuzat pe procurorul de ședință, L., însă, prin încheierea din data de 6 mai 2025, a fost respinsă cererea de recuzare ca neîntemeiată.

S-a reținut în informare faptul că petentul și-a structurat motivele de strămutare pe două paliere: în legătură cu modul de instrumentare a dosarelor, în care a avut calitatea de persoană vătămată, de către procurori și modul în care i-au fost soluționate plângerile de către judecătorii de la Curtea de Apel Suceava.

În ceea ce privește primul palier, referitor la activitatea procurorilor ce își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a constatat că petentul face aprecieri cu privire la modalitatea de soluționare a unor dosare (inclusiv cele în care el a formulat plângere penală), apreciind că aceștia sunt responsabili de compromiterea urmăririi penale, încălcându-și atribuțiile de serviciu, pronunțând soluții în funcție de interesele pe care le-au avut.

Or, s-a arătat în informare că, în plângerea ce face obiectul dosarului a cărui strămutare se cere petentul A., în temeiul art. 340 C. proc. pen., a adus aceleași critici cu privire la care doar judecătorul de cameră preliminară se poate pronunța.

În ceea ce privește magistrații de la Curtea de Apel Suceava, petentul a precizat că domnul judecător S. a admis propunerea procurorului Steiciuc privind interceptarea numitului I. și a unui alt angajat al acestuia. În anul 2019, același judecător a soluționat plângerea formulată de petent împotriva ordonanței emise de procurorul G. prin care a dispus amendarea judiciară a petentului A. (care avea calitatea de comisar șef) în dosarul x/2018

Verificând aspectele semnalate, s-a constatat că domnul judecător S., la data la care era judecător la Tribunalul Suceava, a soluționat cererile pe care petentul le invocă. Domnul judecător U., în calitate de judecător de cameră preliminară, a soluționat dosarul nr. x/2023 cea avut ca obiect plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 119/P/2022 din data de 20.06.2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică și, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea, a desființat ordonanțele atacate și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică pentru a completa urmărirea penală în dosarul nr. x/2022.

S-a mai arătat în informare faptul că este real că petentul a formulat o cerere de recuzare în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Suceava, evidențiind că judecătorul se afla într-o evidentă stare de incompatibilitate în ceea ce privește soluționarea cauzei privind pe procurorul C., însă cererea de recuzare a fost respinsă ca nefondată.

S-a menționat că domnul judecător U. este soțul doamnei procuror V. care a activat la DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, iar în prezent este procuror la DNA- Serviciul Teritorial Suceava.

În informare s-a apreciat în sensul că susținerile petentului denotă nemulțumirea acestuia cu privire la modul în care s-a desfășurat atât urmărirea penală, cât și cu privire la soluțiile pronunțate în plângerile pe care le-a avut pe rolul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Suceava, neexistând niciun indiciu că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților sau altor cauze. Astfel, s-a considerat că modul în care au fost analizate cererile formulate de petent în cadrul procesului penal, precum și soluțiile pronunțate de judecătorii de cameră preliminară nu pot forma convingerea că imparțialitatea judecătorilor de la Curtea de Apel Suceava este afectată.

Totodată, s-a arătat că au fost îndeplinite condițiile art. 73 din C. proc. pen., sens în care au fost atașate în copie dovezile de înștiințare a părților.

v

Cu prilejul dezbaterilor asupra cererii de strămutare de față, la termenul de judecată din data de 27.05.2025, Înalta Curte a luat concluziile reprezentantului Parchetului, acestea fiind redate pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând cererea de strămutare formulată de petentul A., în raport de prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Din analiza textului de lege care reglementează instituția strămutării, rezultă că strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanța de judecată sesizată cu aceasta la o instanță egală în grad, în situația în care nu există garanții de imparțialitate cu referire la judecarea cauzei, în privința judecătorilor instanței sesizate.

Cele două cazuri de strămutare prevăzute de lege se raportează, pe de o parte, la existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei sau calității părților, fiind necesar ca toți judecătorii unei instanțe să se afle în mod evident într-o stare de incompatibilitate sau să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la riscul de parțialitate a acestora, care trebuie să rezulte din împrejurările de fapt sau de drept ale cauzei ori ținând seama de calitatea părților, iar pe de altă parte, la existența unui pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului, Pentru ca instanța să fie considerată imparțială din punct de vedere obiectiv, aceasta trebuie să ofere suficiente garanții care să excludă orice dubiu legitim cu privire la acest aspect (hotărârea Fey contra Austriei). Opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Totodată, trebuie avută în vedere și jurisprudența Curții Constituționale a României care a statuat că strămutarea nu este o procedură de soluționare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenței teritoriale a instanței de judecată, cu scopul asigurării condițiilor unui proces echitabil, în care părțile să dispună de aceleași mijloace de apărare și să aibă posibilitatea să își exercite dreptul la apărare în mod efectiv și eficient (Decizia nr. 226 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 31 martie 2006). De asemenea, Curtea a reținut că doctrina a arătat că strămutarea este acea "deplasare a competenței" care constă în trecerea, pentru serioase temeiuri, a unei cauze de la o instanță care avea competența obișnuită la o altă instanță, de același fel și de același grad, în a cărei competență teritorială nu intră acea cauză. Deci, prin strămutare, rămân nealterate competenta materială, funcțională și cea după calitatea persoanei, aceasta având efecte numai asupra competenței teritoriale (Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016, paragraful 15). Curtea a statuat că strămutarea reprezintă unul dintre mijloacele procesuale care contribuie la asigurarea caracterului efectiv al imparțialității judecătorilor, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil (Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014).

Curtea Constituțională a apreciat că, în cazul strămutării unei cauze penale, suspiciunea rezonabilă presupune existența unor date sau informații referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părților, de natură să convingă un observator obiectiv și neutru că imparțialitatea judecătorilor este afectată.

Astfel, simpla părere sau supoziție, chiar dacă este susținută de bună-credință, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă, aceasta trebuie să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv și neutru că imparțialitatea judecătorului este afectată (Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, precizată, paragraful 22).

Examinând în aceste coordonate de principiu, anterior redate, cererea de strămutare formulată în cauză de petentul A. vizând dosarul nr. x/2025 al Curții de Apel Suceava, Înalta Curte constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Suceava și, analizând împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, constată că acestea nu sunt susținute de elemente obiective, care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparțialității întregii instanțe.

În speță, dosarul nr. x/2025, aflat pe rolul Curții de Apel Suceava, a cărui strămutare se solicită, are ca obiect plângerea formulată de petentul A., în temeiul art. 340 din C. proc. pen., împotriva ordonanței nr. 1293/321/P/2018/d1 din 16.12.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, menținută prin ordonanța nr. 1/II/2/2025 din 15.01.2025 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, iar A. are calitatea de petent.

Înalta Curte reține că, din cuprinsul cererii de strămutare aflate la dosar, rezultă în esență că petentul A. a solicitat strămutarea dosarului penal nr. x/2025, aflat pe rolul Curții de Apel Suceava, susținând că imparțialitatea judecătorilor din cadrul acestei instanțe este afectată, în esență, motivat de faptul că între procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și judecătorii Curții de Apel Suceava există legături și conexiuni, fiind în opinia petentului, evident faptul că există o suspiciune mai mult decât rezonabilă a încălcării dreptului la un proces echitabil.

Fără a relua argumentele petentului aduse în susținerea cererii de strămutare, anterior redate și evidențiate inclusiv în informarea transmisă de Curtea de Apel Suceava, Înalta Curte constată că petentul A. critică pe de o parte, activitatea și soluțiile procurorilor ce își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și pe de altă parte, critică soluțiile pronunțate de magistrații de la Curtea de Apel Suceava, care au soluționat plângerile petentului, în realitate, acesta fiind nemulțumit de modul în care s-a desfășurat urmărirea penală în dosarele penale privindu-l pe petent, în care a avut calitatea de persoană vătămată, precum și de soluțiile pronunțate în plângerile sale soluționate de magistrații Curții de Apel Suceava.

În concret, referitor la magistrații Curții de Apel Suceava, se reține că petentul A. a făcut referire la soluția dispusă de judecătorul de cameră preliminară, U., în dosarul nr. x/2023 ce a avut ca obiect plângerea formulată de petent împotriva ordonanței nr. 119/P/2022 din data de 20.06.2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Soluționând dosarul nr. x/2023, magistratul judecător indicat de petent a dispus admiterea plângerii, desființarea ordonanțele atacate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică pentru a se completa urmărirea penală în dosarul nr. x/2022, precizând petentul că deși domnul judecător U. a admis plângerea formulată de acesta, nu s-a pronunțat însă asupra tutor excepțiilor și neregularităților sesizate de petent și nu a dispus executarea niciunei activități de către organul de urmărire penală, context în care, la scurt timp după trimiterea dosarului nr. x/2022 la P.I.C.C.J., ca urmare a admiterii primei plângeri împotriva primei soluții de clasare, s-a dispus o nouă soluție de clasare.

A mai menționat petentul că a formulat o cerere de recuzare în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Suceava, evidențiind că judecătorul U. se afla într-o evidentă stare de incompatibilitate în ceea ce privește soluționarea cauzei privind pe procurorul C., însă cererea de recuzare a fost respinsă ca nefondată. De asemenea, a apreciat petentul că soluția judecătorului U. "se datorează faptului că în intervalul în care dl procuror C. îndeplinea funcția de procuror șef al D.I.I.C.O.T. -S.T. Suceava, la nivelul serviciului s-a transferat în calitate de procuror soția dlui judecător U.".

Referitor la soluțiile dispuse de judecătorul judecător S. care a admis propunerea procurorului Steiciuc privind interceptarea numitului I. și a unui alt angajat al acestuia și care în anul 2019, a soluționat plângerea formulată de petent împotriva ordonanței emise de procurorul G. prin care a dispus amendarea judiciară a petentului A. în dosarul x/2018, se reține faptul că în informarea transmisă la dosarul cauzei de către Curtea de Apel Suceava s-a precizat că aceste cereri la care petentul face referire au fost soluționate de domnul judecător S. la data când acesta era judecător la Tribunalul Suceava.

Astfel, examinând datele concrete ale cauzei și împrejurările invocate drept temeiuri ale cererii de strămutare formulate de petentul A., văzând și informațiile comunicate în cauză, Înalta Curte constată că argumentele expuse de petent în conținutul cererii de strămutare nu se circumscriu dispozițiilor art. 71 din C. proc. pen. și nu au aptitudinea de a fundamenta obiectiv suspiciuni plauzibile asupra imparțialității judecătorilor instanței.

În realitate, argumentele formulate în susținerea solicitării de strămutare a pricinii au legătură cu nemulțumirea petentului generată de modul de desfășurare a proceselor vizându-l pe acesta, fiind criticate soluțiile procurorilor care au soluționat plângerile petentului și soluțiile magistraților asupra plângerilor petentului formulate împotriva ordonanțelor procurorilor, pe care petentul le contestă și de asemenea este criticată soluția pronunțată asupra cererii de recuzare formulate de către petent, aspecte care însă nu constituie temeiuri apte a justifica strămutarea pricinii.

Nemulțumirea petentului A. referitoare la dispozițiile procurorilor sau ale instanței nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parțialitate a întregii instanțe, în speță, a Curții de Apel Suceava, fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza.

Faptul că instanța a respins cererea de recuzare formulată de petent ori că pe rolul Curții de Apel Suceava au fost soluționate plângeri formulate de petent, fiind criticate soluțiile din aceste plângeri dispuse de anumiți magistrați, nu constituie motive de strămutare specifice unei astfel de cereri reglementată de dispozițiile art. 71 din C. proc. pen.

Înalta Curte reamintește că în materia strămutării motivele nu privesc - personal - pe judecători, ci condițiile în care o instanță penală, în întregul ei, trebuie să judece o anumită cauză.

La momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, mai precis dacă imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei ori calității părților.

De asemenea, motivele temeinice care pot servi la solicitarea strămutării sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini sau comportamente care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitate de climatul în care se desfășoară procesul penal.

Ca atare, relativ la cazul de strămutare întemeiat pe existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, Înalta Curte subliniază că, în această situație, este necesar ca toți judecătorii instanței să se afle, în mod evident, într-o situație de incompatibilitate sau să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la existența unui risc de parțialitate care să planeze asupra ansamblului întregii instanțe, astfel încât partea să considere că buna înfăptuire a actului de justiție este afectată. Așa cum s-a arătat, în cazul strămutării, motivele nu privesc personal pe judecător, ci condițiile în care o instanță penală, în întregul ei, trebuie să judece o anumită cauză.

Prin urmare, revenind la motivele invocate în cauză de petentul A., în considerarea tuturor aspectelor teoretice anterior menționate și având în vedere și informarea transmisă la dosar de către Curtea de Apel Suceava, Înalta Curte constată că motivele expuse de petent nu au natura împrejurărilor reglementate de dispozițiile art. 71 din C. proc. pen., pentru a genera suspiciunea colectivă menționată anterior - specifică unei cereri de strămutare.

Așadar, în prezenta cauză, în raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că argumentele petentului A. nu se încadrează în cazurile de strămutare prevăzute de lege, iar în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmațiile petentului, simpla susținere că instanța nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

În concluzie, având în vedere că argumentele invocate de petent nu sunt de natură să pună sub semnul îndoielii imparțialitatea judecătorilor instanței ori să evidențieze elemente obiective pentru a considera că prin judecarea dosarului nr. x/2025 la Curtea de Apel Suceava, s-ar încălca dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și totodată, având în vedere informațiile furnizate de Curtea de Apel Suceava, Înalta Curte apreciază că nu se evidențiază în cauză motive temeinice care să justifice strămutarea pricinii. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Suceava.

Față de soluția dispusă, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Suceava.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2025.