ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 584/A din data de 28 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 95/2020 pronunțată la data de 24 iulie 2020 de Judecătoria Salonta, în baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., arestat preventiv în Penitenciarul Oradea, la o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (20 de acte materiale).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. f) și n) C. pen. (constând în dreptul de a fi tutore sau curator și dreptul de a comunica cu victima B., direct sau indirect pe orice cale și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 100 de m) pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. f) și n) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală va fi executată.

În baza art. 404 alin. (6)1 C. proc. pen., persoana vătămată B., beneficiară a măsurii de protecție prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen. poate solicita emiterea unui ordin european de protecție în condițiile legii.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestului preventiv luată față de inculpat prin Încheierea penală nr. 32/CDL din 28 martie 2020, pronunțată la data de 28 martie 2020, de către Judecătoria Salonta, în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Încheierea nr. 14/CDL/2020 a Tribunalului Bihor.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 399 alin. (9) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 5 ani durata rețineri și arestului preventiv de la data de 27 martie 2020 la zi.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic al acesteia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, cu îndeplinirea obligației de informare prevăzută de art. 5 alin. (5) al Legii nr. 76/2008.

S-a luat act că persoana vătămată B., prin reprezentant legal C., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, s-a reținut, în esență, că inculpatul A. (cu apelativul "D."), în perioada de timp - vara anului 2019 - 27 martie 2020, prin constrângerea morală (sub forma amenințării cu exercitarea unor acte de violență - 19 acte materiale și a amenințării cu moartea - ultimul act material) a întreținut, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la intervale de timp diferite, un număr de 19 (nouăsprezece) raporturi sexuale și 1 (un) act sexual oral (15 acte materiale între vara anului 2019 - finalul anului 2019 și 5 acte materiale începând cu debutul anului 2020 și până la data de 27 martie 2020 inclusiv, ultimul act material având loc în data de 27 martie 2020, ora aprox. 09:00), cu fiica sa vitregă minoră B. - cu vârsta cuprinsă între 11 și 12 ani, aflată în îngrijirea și ocrotirea sa, în timp ce se aflau la reședința comună din mun. Salonta (18 acte materiale din 20), cu ocazia unei vacanțe la mare cu familia pe litoralul românesc - Jud. Constanța (un act material din luna iulie sau august 2019), precum și la periferia mun. Salonta, pe un drum agricol (un act material).

II. Hotărârea instanței de apel

Prin Decizia penală nr. 584/A din data de 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 95 din 24 iulie 2020 pronunțată de Judecătoria Salonta.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta împotriva Sentinței penale nr. 95 din 24 iulie 2020 pronunțată de Judecătoria Salonta, care a fost desființată în parte în sensul că:

S-au înlăturat dispozițiile privind condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru comiterea infracțiunii de viol în formă continuată prevăzută de art. 218 alin. (1) și (2) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că prin Încheierea penală din data de 30 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea de viol în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. (1) și (2) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de viol în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. (1) și (3) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat pe inculpatul A., pentru comiterea infracțiunii de viol în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. (1) și (3) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. la o pedeapsă de 10 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a se afla pe teritoriul României prevăzută de art. 66 alin. (1) litera C. pen. o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a majorat durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. f) și n) C. pen. aplicate de instanța de fond de la 3 ani până la 5 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 422 C. proc. pen., s-a dedus durata arestării preventive a inculpatului după pronunțarea sentinței apelate până la zi.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

III. Cererea de recurs în casație

Împotriva Deciziei penale nr. 584/A din data de 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, inculpatul A. a declarat recurs în casație, în termenul legal, la data de 18 ianuarie 2021.

Prin cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., au fost invocate temeiurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen.

În motivele scrise, a susținut, în privința cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., că solicită înlăturarea greșitei aplicări a legii în sensul de a se dispune:

- înlăturarea din conținutul infracțiunii continuate de viol, faptă prevăzută și pedepsită de art. 218 alin, 1 și 3 lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (20 de acte materiale), care face obiectul acuzației formulate împotriva sa, a primelor 19 acte materiale, cu excepția ultimului act material din data de 27 martie 2020,

- ca urmare a primei solicitări, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. (1) și (3) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (20 de acte materiale), în infracțiunea de viol în formă simplă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. (1) și (3) lit. a) și c) C. pen., prin înlăturarea formei continuate;

- în privința cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., a solicitat înlăturarea greșitei aplicări a legii în sensul de a se dispune:

- reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere că limita maximă a pedepsei închisorii prevăzută de lege este de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă simplă (după înlăturarea formei continuate a infracțiunii prin schimbarea de încadrare juridică), în condițiile în care a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

IV. Examinând recursul în casație, se constată că acesta nu este fondat.

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casație și Justiție în calea extraordinară de atac a recursului în casație este limitată exclusiv în drept. Așadar, statuările în fapt ale instanței care a pronunțat hotărârea definitivă, verificarea suportului probator al acestora, modalitatea de motivare a deciziei nu pot face obiectul cenzurii.

Cazul de casare invocat de inculpatul A. are în vedere situația în care s-a săvârșit o faptă pe care în mod greșit instanța a considerat-o infracțiune, întrucât în realitate, fapta nu se găsește în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracțiune.

În analiza acestui caz de recurs în casație se pot supune verificării instanței critici cu privire la corespondența dintre fapta concretă cu descrierea conținută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7) din C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de viol în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. (1) și (3) lit. a) și c) din C. pen., pentru care a fost condamnat recurentul inculpat.

Astfel, s-a reținut, pe baza probelor, că din vara anului 2019 până la data de 27 martie 2020, inculpatul A. (cu apelativul "D."), prin constrângere morală (sub forma amenințării cu exercitarea unor acte de violență - 19 acte materiale și a amenințării cu moartea - ultimul act material) a întreținut, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la intervale de timp diferite, un număr de 19 raporturi sexuale și un act sexual oral (15 acte materiale între vara anului 2019 - finalul anului 2019 și 5 acte materiale începând cu debutul anului 2020 și până la data de 27 martie 2020 inclusiv, ultimul act material având loc în data de 27 martie 2020, ora aprox. 09:00), cu fiica sa vitregă minoră B. - cu vârsta cuprinsă între 11 și 12 ani, aflată în îngrijirea și ocrotirea sa, în timp ce se aflau la reședința comună din mun. Salonta (18 acte materiale din 20), cu ocazia unei vacanțe la mare cu familia - jud. Constanța (un act material din luna iulie sau august 2019), precum și la periferia mun. Salonta, pe un drum agricol (un act material).

În consecință, acțiunea inculpatului de a întreține raporturi sexuale cu fiica sa, la vârsta de 11 și 12 ani a acesteia, prin constrângere, profitând de faptul că se afla în îngrijirea și ocrotirea sa, corespunde textului legal de incriminare a faptei de viol, în modalitatea agravată reținută de instanța de apel.

Înalta Curte constată că fondul criticilor formulate pe calea recursului în casație de către inculpatul A. - înlăturarea din conținutul infracțiunii continuate de viol, a primelor 19 acte materiale și, prin urmare, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. (1) și (3) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (20 de acte materiale), în infracțiunea de viol în formă simplă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. (1) și (3) lit. a) și c) C. pen., prin înlăturarea formei continuate - pornește de la negarea bazei factuale care a condus la reținerea vinovăției, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Se constată că în realitate, prin critica recurentului inculpat se susține că fapta nu există, critică care nu poate fi primită și analizată în actualul cadru procesual.

Instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de apel, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, însă nu poate proceda la o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situații de fapt.

Analizând recursul în casație, din perspectiva motivului de recurs în casație privind aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se constată că nu este întemeiat.

În cauză, prin decizia instanței de apel, a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de viol în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. (1) și (3) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. la o pedeapsă de 10 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

Verificând conformitatea deciziei atacate cu regulile de drept aplicabile, prin prisma cazului de casare invocat, potrivit căruia hotărârea este supusă casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului A. este în limitele prevăzute de lege.

Prin raportare la încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat - infracțiunea prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. a) și c) din C. pen., se constată că textul de lege prevede pentru această faptă în forma agravată de la alin. (3) pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, astfel că pedeapsa principală aplicată inculpatului de instanța de apel este legală.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu sunt incidente cazurile de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen., instanța va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 584/A din data de 28 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 160 RON și cel cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană vătămată, în cuantum de 470 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 584/A din data de 28 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană vătămată, în cuantum de 470 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2021.

Procesat de GGC - LM