ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Deliberând asupra recursului în casație declarat, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 2576/27.06.2019, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în Dosarul nr. x/2018, a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare,
- conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 și 6 luni închisoare,
- tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare,
- uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare,
- uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare,
- conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 și 6 luni închisoare și interzicerea dreptului de a conduce autovehicule, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani și 6 luni,
- uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-au adăugat 26 luni închisoare, reprezentând sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani și 6 luni.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen.
În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea permisului de conducere model britanic, cu seria x, eliberat în data de 22.11.2014.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere, în esență, următoarele considerente:
În data de 23.01.2013, inculpatului A. i-a fost eliberat de către autoritățile din Ungaria permisul de conducere maghiar având seria/nr. x, cu valabilitate până la 21.01.2023, pentru categoria B. Permisul de conducere a fost emis ca urmare a preschimbării de către inculpat a unui permis de conducere italian fals.
Potrivit adresei nr. x/25.06.2014 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră - Punctul Comun de Contact Artand, permisul de conducere a fost eliberat ca urmare a preschimbării permisului de conducere având seria/nr. x, emis de către autoritățile italiene pe numele inculpatului. Conform acestei adrese, titularul documentului nu figura cu restricții, iar permisul de conducere nu era dat în urmărire.
Ulterior, prin adresa nr. x/23.06.2015 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră - Punctul Comun de Contact Artand, autoritățile din Ungaria au comunicat că permisul de conducere eliberat inculpatului, având seria/nr. x, care ar fi trebuit să fie valabil până la 21.01.2023, pentru categoria B, nu este valabil. În cuprinsul răspunsului primit se consemnează că tipul restricției este retragerea permisului de conducere, măsură inițiată în data de 18.02.2015, interdicția este definitivă, motivul fiind alt permis de conducere fals.
Din cuprinsul adresei nr. x/10.07.2014, întocmită de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Punctul de Contact Oradea, autoritățile italiene au comunicat faptul că numitul A. și permisul de conducere seria/nr. x nu figurează în bazele de date italiene.
Prin adresa nr. x din 19.06.2017, autoritățile italiene au comunicat că inculpatul A. nu deține în Italia vreun permis de conducere; în Italia nu există un permis de conducere cu seria x; conform legislației italiene, este necesar ca un cetățean străin să aibă reședința stabilă pe teritoriul Italiei pentru a obține orice document de identitate.
Ulterior, prin adresa nr. x din 01.09.2017, autoritățile italiene au comunicat că inculpatul A. are antecedente penale în Italia pentru mai multe infracțiuni comise în perioada 2003 - 2013, este cunoscut și cu alte identități false cu care s-a legitimat la poliție, iar din data de 01.05.2012 a declarat domiciliul fictiv în Milano, nefiind reperabil la această adresă.
În data de 23.06.2014, în jurul orei 09:15, organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului Baia Mare-Biroul Rutier au fost sesizate prin intermediul SUAU 112 cu privire la faptul că pe strada x din Baia Mare s-a produs un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a unei persoane, iar autorul a părăsit locul comiterii faptei.
La acea dată, în jurul orei 09:00, persoana vătămată B. împreună cu fosta sa soție, martora C. (aflată într-o relație de prietenie cu inculpatul), aveau programată o întâlnire cu reprezentanții Centrului de Autism din Baia Mare, la sediul asociației, respectiv pe strada x nr. x, întrucât fiul acestora, D., suferea de această boală.
În timp ce persoana vătămată se afla în fața imobilului de la adresa indicată, așteptându-și fosta soție, inculpatul s-a deplasat în același loc, transportând-o pe martora C. În acest sens, inculpatul a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x pe strada x din Baia Mare, deplasându-se dinspre intersecția cu B-dul x în direcția intersecției cu strada x.
Când a ajuns în dreptul imobilului cu numărul x, după ce martora a coborât din autoturism, în timp ce efectua manevra de parcare cu fața, inculpatul l-a lovit în mod intenționat cu mașina pe persoana vătămată B.
În momentele imediat următoare, inculpatul a coborât din autoturism și i-a adresat persoanei vătămate amenințări cu moartea și cu acte de violență extremă, în public, fapt ce a determinat persoana vătămată să solicite ajutorul organelor competente, prin intermediul SUAU 112, comportamentul inculpatului producând tulburarea ordinii și liniștii publice.
La fața locului au fost prezenți martorii C., E., F., precum și numitul G., iar în scurt timp au ajuns organele de poliție, precum și un echipaj al Serviciului Județean de Ambulanță.
Până la sosirea echipajului de poliție, inculpatul a părăsit locul săvârșirii faptelor, deplasându-se ulterior, în jurul orelor 10:00, la sediul Poliției Municipiului Baia Mare, unde a prezentat cartea de identitate și permisul de conducere maghiar, având seria/nr. x, emis de către autoritățile din Ungaria la data de 23.01.2013, ca urmare a preschimbării permisului de conducere italian fals, având seria/nr. x.
Potrivit adresei nr. x/13.08.2014, întocmită de către Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș - Serviciul Rutier, numitul A. nu figurează în evidența informatizată a instituției ca posesor de permis de conducere.
În urma accidentării, persoana vătămată B. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 2 - 3 zile de îngrijiri medicale, după cum rezultă din cuprinsul certificatului medico-legal nr. x/23.06.2014 al Serviciului Județean de Medicină Legală Maramureș, însă în 13.06.2017 acesta și-a retras plângerea formulată împotriva inculpatului.
În data de 21.11.2014, inculpatului i-a fost eliberat de către autoritatea competentă din Marea Britanie - H., permisul de conducere britanic având seria x, valabil pentru categoriile AM, A, B1, B, f, k, p și q. Permisul de conducere britanic a fost emis ca urmare a preschimbării de către inculpat a unui permis de conducere maghiar, obținut la rândul său ca urmare a preschimbării unui permis de conducere italian fals.
Potrivit adresei nr. x, eliberată de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Punctul Național Focal din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, inculpatul deține un permis de conducere permanent, emis de către H. în data de 21.11.2014, prin preschimbarea unui permis de conducere emis în Ungaria. Potrivit aceleiași adrese, permisele de conducere permanente sunt valabile și în afara Marii Britanii.
În urma cercetărilor efectuate a rezultat că inculpatul a preschimbat permisul de conducere maghiar cu seria x (obținut în urma preschimbării în Ungaria a permisului italian fals cu seria x.) cu permisul de conducere model britanic cu seria x.
În data de 08.06.2015, în jurul orei 19:30, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe strada x din Baia Mare, agenții de poliție din cadrul Poliției Municipiului Baia Mare au oprit în trafic autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, care se deplasa dinspre intersecția cu strada x în direcția intersecției cu strada x, la volan aflându-se inculpatul A. În autoturismul condus de acesta se mai afla, în calitate de pasager, și martorul B.
Cu ocazia controlului efectuat, inculpatul a prezentat organelor de poliție permisul de conducere model britanic având seria x, valabil pentru categoriile AM, A, B1, B, f, k, p și q, eliberat în 22.11.2014, însă acesta a fost obținut ca urmare a preschimbării permisului de conducere maghiar cu seria x, obținut la rândul său în urma preschimbării în Ungaria a permisului italian fals cu seria x., aspecte din care rezultă că, în 08.06.2015, inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule.
Instanța a apreciat ca subiective și părtinitoare declarațiile date în cursul cercetării judecătorești de martorele C. și F., soția și, respectiv, soacra inculpatului, care, deși și-au menținut depozițiile de la urmărire penală, și-au modificat fără vreo justificare plauzibilă susținerile anterioare, prima arătând că inculpatul nu l-a lovit cu mașina și nu l-a amenințat pe fostul ei soț, iar cea de-a doua, contrar celor menționate la poliție, că nu a văzut momentul acroșării lui B., fiind în grădiniță.
Starea de fapt astfel cum a fost descrisă se probează cu proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică aferentă, rezultat alcooltest, copie permis de conducere maghiar, proces-verbal de constatare, declarații inculpat, calendar prezență și declarație pe proprie răspundere, declarație persoană vătămată B., certificat medico-legal nr. x/23.06.2014 întocmit de către Serviciul Județean de Medicină Legală Maramureș, declarațiile martorilor I., C., E., F., J., B., înscrisuri medicale, proces-verbal investigații, fișă autoturism, adresă nr. x/13.08.2013 a Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Maramureș, adresă nr. x din data de 01.09.2017 a Ambasadei Italiei în România, adresă nr. x din data de 19.06.2017 a Ambasadei Italiei în România, adresă nr. x/10.07.2014, întocmită de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Punctul de Contact Oradea, adresă nr. x/25.06.2014 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră - Punctul Comun de Contact Artand, certificat de înmatriculare, adresă nr. x/PNF/CTC, eliberată de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Punctul Național Focal, adresă nr. x/DI/01.07.2015 a Ambasadei României la Londra - Biroul Atașatului de Afaceri Interne, copie permis de conducere britanic, adresă nr. x/23.06.2015 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră - Punctul Comun de Contact Artand, proces-verbal redare apel 112, acte de căutare, suport optic tip DVD.
În drept, s-a reținut că:
Fapta inculpatului A., care, în data de 23.01.2013, în timp ce se afla în Ungaria, a folosit permisul de conducere model italian cu seria/nr. x, cu privire la care avea cunoștință că este fals, act pe care l-a preschimbat într-un permis model maghiar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.
Fapta aceluiași inculpat, care, în data de 23.06.2014, în jurul orei 09:15, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe strada x din Baia Mare, deplasându-se dinspre intersecția cu B-dul x, înspre intersecția cu strada x, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.
Fapta aceluiași inculpat, care, în data de 23.06.2014, în jurul orei 09:15, în timp ce se afla în dreptul imobilului cu numărul x de pe strada x din Baia Mare, a lovit cu autoturismul persoana vătămată B., a coborât din autoturism și i-a adresat amenințări în public, în urma accidentării, persoana vătămată suferind vătămări care au necesitat pentru vindecare 2- 3 zile de îngrijiri medicale, tulburând astfel ordinea și liniștea publică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 C. pen.
Fapta aceluiași inculpat, care, în data de 23.06.2014, în jurul orei 10:00, a prezentat organelor de poliție permisul de conducere maghiar, având seria/nr. x, cu privire la care avea cunoștință că l-a obținut în urma preschimbării permisului italian fals, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen.
Fapta aceluiași inculpat, care, în data de 21.11.2014, deși avea cunoștință că permisul de conducere maghiar cu seria/nr. x, a fost obținut în urma preschimbării permisului italian fals, s-a prezentat în fața autorităților britanice și a preschimbat permisul de conducere model maghiar, într-un permis de conducere model britanic, cu seria x, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.
Fapta aceluiași inculpat, care, în data de 08.06.2015, în jurul orei 19:30, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe strada x din Baia Mare, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.
Fapta aceluiași inculpat, care, în data de 08.06.2015, în jurul orei 19:30, a prezentat organelor de poliție permisul de conducere model britanic,cu seria x, eliberat la data de 22.11.2014, cu privire la care avea cunoștință că fusese obținut în urma preschimbării permisului de conducere maghiar cu seria x, obținut la rândul său prin preschimbarea permisului italian fals cu seria x., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunilor de uz de fals, instanța de fond a reținut că inculpatul a folosit efectiv un înscris oficial falsificat în prealabil, prezentarea acestuia având ca scop producerea de consecințe juridice.
În ceea ce privește latura subiectivă a acestor infracțiuni, faptele au fost comise cu intenție directă, instanța având în vedere că inculpatul a cunoscut faptul că înscrisul respectiv nu este autentic, acesta nepromovând examenul de obținere a permisului de conducere.
Fiind îndeplinite condițiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen., pentru fiecare dintre infracțiunile concurente, instanța l-a condamnat la câte o pedeapsă cu închisoarea, la individualizarea sancțiunilor ținând seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege și de criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., reținând, alături de celelalte criterii, împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, precum și conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., instanța i-a aplicat pedeapsa de cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care a adăugat 26 luni închisoare, reprezentând sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare, apreciindu-se că, în speță, chiar și în situația întrunirii condițiilor prevăzute de art. 91 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., executarea în regim de detenție este singura modalitate proporțională cu natura și gravitatea pluralității faptelor, persoana și conduita inculpatului, care, potrivit fișei de cazier judiciar, a suferit mai multe condamnări pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare, fiind, de altfel, condamnat și în Italia pentru mai multe infracțiuni comise în perioada 2003 - 2013, aceste hotărâri nefiind însă recunoscute de autoritățile române.
În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., instanța i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani și 6 luni, considerând că este necesară în raport de împrejurările concrete ale cauzei, comportamentul inculpatului, care a condus în repetate rânduri fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, denotând lipsa totală de responsabilitate a acestuia față de obligativitatea respectării legislației în materia circulației rutiere, dar și față de integritatea fizică a celorlalți participanți la trafic, scopul pedepsei complementare fiind evitarea săvârșirii de astfel de fapte pe viitor.
Corelativ, în temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., instanța a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen.
În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., instanța a dispus desființarea permisului de conducere model britanic, cu seria x, eliberat în data de 22.11.2014.
Totodată, instanța a dispus păstrarea la dosarul cauzei a DVD- ului înregistrat la poziția 31/2018 din registrul mijloacelor de probă al Judecătoriei Baia Mare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A., solicitând să se dispună, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, dând eficiență directă garanțiilor dreptului la apărare prevăzut de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și de art. 2 din Protocolul 7 la Convenție; în subsidiar, a solicitat sa fie achitat pentru infracțiunile prevăzute de art. 323 și art. 335 alin. (1) C. pen., în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.; infracțiunea prevăzută de art. 371 C. pen., în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. și in tertio reindividualizarea pedepsei și suspendarea executării acesteia sub supraveghere, conform art. 91 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 843/A din 28 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj, secția penală a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 2576/27.06.2019, pronunțate de Judecătoria Baia Mare în Dosarul nr. x/2018.
A desființat, în parte, sentința penală apelată, în ce privește latura penală a cauzei, cu referire la soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C. pen. și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
A descontopit pedeapsa rezultantă principală de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente de:
- 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.
- 1 și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.,
- 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 C. pen.,
- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.,
- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.,
- 1 și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.,
- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen. și înlătură sporul de 26 luni de închisoare.
În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 C. pen.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa de cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse - 22 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pe care o va executa în final inculpatul.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că apelul declarat de inculpatul A. este fondat în parte, pentru următoarele considerente:
S-a arătat că nu poate fi primită susținerea apelantului, potrivit căreia sentința instanței de fond nu este motivată. Curtea de Apel a identificat suficiente argumente pe care instanța de fond le-a expus, în justificarea soluției pronunțate și ca răspuns la solicitările părților. S-a apreciat că din această perspectivă, nu există vreo vătămare a părților în dreptul la un proces echitabil, iar instanța de apel este în măsură să evalueze pe deplin sentința apelată, raportând criticile apelantului la raționamentul instanței de fond.
Cu privire la infracțiunile de conducere a unui vehicul fără permis de conducere și uz de fals, s-a constatat că instanța de fond a reținut în mod întemeiat vinovăția inculpatului.
S-a constatat faptul că primul permis de conducere eliberat pe numele inculpatului de către pretinsele autorități italiene nu era autentic.
Este relevantă în acest sens adresa nr. x din 19.06.2017 prin care autoritățile italiene au comunicat că inculpatul A. nu deține în Italia vreun permis de conducere; în Italia nu există un permis de conducere cu seria x; conform legislației italiene, este necesar ca un cetățean străin să aibă reședința stabilă pe teritoriul Italiei pentru a obține orice document de identitate.
Ulterior, prin adresa nr. x din 01.09.2017, autoritățile italiene au comunicat că inculpatul A. are antecedente penale în Italia pentru mai multe infracțiuni comise în perioada 2003 - 2013, este cunoscut și cu alte identități false cu care s-a legitimat la poliție, iar din data de 01.05.2012 a declarat domiciliul fictiv în Milano, nefiind reperabil la această adresă.
Această constatare a intervenit doar la solicitarea autorităților române către autoritățile maghiare, emitente ale permisului de conducere preschimbat. Pentru început, acestea au comunicat valabilitatea permisului maghiar, însă după ce au interogat autoritățile pretins emitente ale permisului inițial din Italia, s-a constatat că acela era contrafăcut. Manoperele inculpatului, de a-și preschimba permisele de conducere de la o țară la alta, au permis ca identificarea falsului permisului inițial să se realizeze cu oarecare greutate.
Ca atare, toate permisele de conducere obținute de inculpat prin preschimbarea permisului inițial falsificat, nu au fost obținute legal, ci prin fraudă.
Însăși poziția inculpatului denotă faptul că acesta nu s-a aflat în nicio eroare, așa cum a încercat să inducă ideea, ci în deplină cunoștință de cauză, de vreme ce nu a urmat un examen de atestare a cunoștințelor de conducere și nici nu s-a prezentat în fața autorităților italiene. Declarația acestuia, că ar fi primit permisul de la o altă persoană, care l-ar fi asigurat că este legal, nu poate fi primită, fiind total necredibilă, în condițiile în care procedura obținerii permisului de conducere este una notorie, iar inculpatul nu a parcurs-o.
Nu poate fi primită solicitarea inculpatului, de schimbare a încadrării juridice într-o singură infracțiune continuată de conducere fără permis și una singură continuată de uz de fals. Infracțiunile nu sunt tipice comiterii în baza aceleiași rezoluții infracționale. În mod evident, cunoscând faptul că nu a obținut permis de conducere în mod legal în Italia, inculpatul a luat o rezoluție infracțională unică și nouă de fiecare dată când a condus autoturismul cu un permis obținut ulterior prin preschimbarea celui inițial fals și și-a asumat comiterea unei noi infracțiuni de uz de fals, de fiecare dată când a folosit permisele de conducere obținute în mod nelegal. În sensul acestui raționament, se reține și intervalul mare de timp dintre actele infracționale reținute în sarcina inculpatului.
Cu privire la infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, Curtea de Apel a apreciat că, în cauză, probele administrate nu au dovedit întrunirea elementelor de tipicitate ale acesteia, sub aspectul laturii obiective și subiective.
Martorii audiați încă din faza de urmărire penală (I., C., E., F.) au descris incidentul în care au fost implicați inculpatul și persoana vătămată B., acesta din urmă acuzând faptul că a fost acroșat intenționat cu mașina de către inculpat, fapt pentru care a căzut și s-a lovit la picior, apelând apoi serviciul 112.
În faza de judecată a apelului, au fost audiați în calitate de martori numitul G. și numita I. Martorul G. a arătat că incidentul dintre inculpat și numitul B. a durat puțin, cât numitul B. a căzut la pământ, apoi a luat copilul și a intrat în cabinet. Martorul a învederat că angajații instituției nu au ieșit în stradă.
Martora I., angajată a Centrului de Autism Baia Mare, a arătat că în vara anului 2014, la prezentarea minorului D. la sediu, a existat o stare de agitație, de tensiune datorată unui incident care se întâmplase în stradă, dar martora nu a ieșit în stradă și nici nu avea cum să audă eventuală gălăgie din stradă.
Martorii prezenți la incidentul din fața Centrului de Autism au confirmat astfel existența incidentului și au descris discuțiile aprinse purtate între părți. Nu s-a făcut însă dovada faptului că incidentul a atras atenția și altor persoane prezente în stradă sau că ar fi cauzat vreo tulburare a ordinii și liniștii publice, mai ales în condițiile în care părțile au intrat apoi cu minorul în incinta Centrului medical. Nici sub aspectul laturii subiective, nu se poate reține că inculpatul A. ar fi acționat cu intenția specifică comiterii acestei infracțiuni.
Ca atare, în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 C. pen.
În consecință, pentru aceste motive, instanța de apel a decis cele anterior menționate.
Împotriva Deciziei penale nr. 843/A din 28 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 14.09.2020.
În susținerea cererii de recurs în casație, recurentul inculpat A. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., incident atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevăzută de legea penală, și a solicitat admiterea recursului în casație și achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals reținuta la pct. 1 din Rechizitoriul din data de 22.03.2018, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare în Dosarul nr. x/2014, constând în aceea ca în data de 23.01.2013, în timp ce se afla în Ungaria, a folosit permisul de conducere model italian cu seria nr. x., cu privire la care avea cunoștință că este fals.
În acest sens, a susținut că faptele de uz de fals nu sunt prevăzute de legea penală, fiind comise sub imperiului vechiul C. pen., care nu incrimina ca infracțiune falsul material în înscrisuri oficiale și, implicit, uzul de fals, în cazul în care faptele erau săvârșite în legătură cu acte emise de autoritatea competentă a unui stat străin, aceste fapte fiind incriminate prin intrarea în vigoare a Noului C. pen., prin dispozițiile art. 328.
A solicitat, de asemenea, să se dispună înlăturarea greșitei aplicări a legii în ceea ce privește încadrarea juridica a faptelor reținute în sarcina sa, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute, din două infracțiuni de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. (1) din C. pen., într-o singură infracțiune de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în formă continuată, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., și din 3 infracțiuni de uz de fals (cele săvârșite la datele de 23.06.2014. 21.11.2014 și 08.06.2015) într-o singura infracțiune de uz de fals în forma continuată, prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
A susținut că în jurisprudența Înaltei Curți, instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judeca exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacata este corespunzătoare. Acest aspect rezultă în mod expres și din dispozițiile art. 448 din C. proc. pen., care reglementează soluțiile pe care le poate pronunța instanța la judecarea recursului în casație, alin. (2) lit. a), teza finală prevăzând în mod clar posibilitatea de a înlătura greșita aplicare a legii. În speță, solicitarea formulată la pct. II vizează înlăturarea greșitei aplicări a legii în ceea ce privește încadrarea juridica a faptelor reținute în sarcina inculpatului.
Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. implică a analiza dacă faptele pentru care a fost condamnat inculpatul sunt sau nu prevăzute de legea penală, aspect care implică analiza întrunirii tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii implicit în ceea ce privește corecta încadrare juridica a faptelor reținute.
Conform art. 35 alin. (1) din C. pen., infracțiunea este continuată când o persoana săvârșește, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. Unitatea infracțiunii continuate este creația legiuitorului care, din rațiuni de tehnică legislativă și de politică penală, pe baza legăturilor reale dintre acțiunile infracționale ale unei singure persoane, le-a reunit pe toate în cadrul unei singure infracțiuni. Astfel, din noțiunea legală a infracțiunii continuate rezultă caracteristicile acesteia de a fi formată dintr-o pluralitate de acte de executare unite între ele sub trei aspecte: unitate de subiect, unitate de hotărâre sau rezoluție infracțională și unitate de conținut al infracțiunii (în sensul că fiecare acțiune realizează conținutul aceleiași infracțiuni).
A arătat că în speța, sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru reținerea infracțiunilor în formă continuata în sarcina sa, având în vedere că unitatea de subiect activ este evidentă, autorul fiind același inculpat A. A doua condiție, care privește pluralitatea de acte de executare (acțiuni sau inacțiuni) săvârșite la intervale de timp, a apreciat, de asemenea că este îndeplinită, față de doctrina juridică și practica judiciară care au reținut în mod constant că actele de executare trebuie săvârșite la intervale de timp, nici prea scurte. În speța, faptele de conducere fără permis sunt săvârșite în decursul unui an, iar faptele de uz de fals, în decursul a doi ani, la intervale de timp regulate, dar aprecierea îndeplinirii acestei condiții, în speța, trebuie analizată prin raportare la cea de-a treia condiție a infracțiunii continuate și anume unitatea de rezoluție infracțională. În acest sens, din chiar modul în care a fost construită acuzația penală, rezultă că rezoluția infracțională a inculpatului era determinată încă de la momentul prezentării permisului italian fals, în vederea preschimbării acestuia într-un permis emis de autoritățile maghiare, la data de 23.01.2013, respectiv a conducerii fără permis din 23.06.2014, Ministerul Public susținând că inculpatul cunoștea încă din data de 23.01.2013 că permisul de conducere emis de autoritățile italiene ar fi fals și, în acest context, a înțeles să comită fapte cu valența penală folosindu-se de acel permis.
A menționat că rezoluția este realizată atunci când autorul a prevăzut chiar și în linii mari activitatea ori inactivitatea ce se va înfăptui și rezultatele ei, cunoscând mai mult sau mai puțin generic condițiile în care se vor săvârși acțiunile sau inacțiunile. Astfel, există o unitate de rezoluție infracțională atunci când în momentul luării hotărârii făptuitorul și-a reprezentat activitatea infracționala unică pe care urmează să o comită în mod fracționat. Această rezoluție infracțională presupune un factor intelectiv (prevederea întregii activități desfășurate eșalonat și a urmării acesteia), respectiv un factor volitiv (dorința de a comite în mod succesiv acțiunile care alcătuiesc activitatea infracționala).
A susținut că, în speța, în mod nelegal, Curtea de Apel Cluj a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în sensul sus-menționat, reținând că infracțiunile "nu sunt tipice comiterii în baza aceleiași rezoluții infracționale", fără a arăta de unde rezultă faptul ca inculpatul și-ar fi schimbat rezoluția de a conduce pe drumurile publice, în condițiile în care acțiunea acestuia a fost aceeași, de a conduce autoturisme folosindu-se de un permis de conducere falsificat, iar intervalele de timp au fost determinate de intervenția poliției.
Mai mult, prin faptul că organele de politie nu i-au interzis niciodată să mai conducă pe drumurile publice, începând cu data de 23.06.2014, când a prezentat permisul de conducere falsificat și nici nu i-au reținut permisul de conducere, nu a operat o întrerupere a rezoluției infracționale inițiale și care să determine ulterior adoptarea unei noi rezoluții.
Astfel, în opinia sa, faptele în modalitatea în care au fost descrise prin hotărârea atacată reprezintă o pluralitate de acțiuni, respectiv o pluralitate de conduite autonome care au materializat rezoluția infracționala unică avută în vedere de inculpat de la început, solicitând să se aibă în vedere deciziile pronunțate în spețe similare.
Totodată, în temeiul art. 441 din C. proc. pen., a solicitat suspendarea executării Deciziei penale nr. 843/A din 28.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală în Dosarul nr. x/2018, având în vedere că faptele pentru care a fost condamnat sunt infracțiuni de uz de fals și conducere fără permis, fără ca acesta să fi provocat vreun accident de circulație, fapte care au fost săvârșite la nivelul anilor 2013, 2014 și 2015. A menționat că este integrat social, este căsătorit, are trei copii în întreținere, dintre care un copil al soției sale din prima căsătorie, neexistând niciun pericol pentru ordinea publica dacă ar fi lăsat în libertate prin suspendarea executării deciziei atacate, ca urmare a formulării cererii de recurs în casație.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului în casație, în baza dispozițiilor art. 433 și următoarele din C. proc. pen., fiind incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., temeiul achitării fiind dat de dispozițiile ari. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.
Prin încheierea din data de 17 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 843/A din 28 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.
A fost respinsă cererea formulată de inculpatul A. de suspendare a executării Deciziei penale nr. 843/A din 28 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.
La termenul din data de 19.01.2021, au avut loc dezbaterile asupra recursului în casație declarat de inculpat, cauza rămânând în pronunțare.
Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte, după deliberare, a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei prin prisma cazurilor de recurs în casație expres și limitativ prevăzute de lege.
Așadar, se constată că, potrivit noului C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au autoritate de lucru judecat, însă, numai în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și de apel (situația de fapt rezultată din coroborarea probelor), intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi exercitată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, stabilitatea situațiilor juridice rezultate din hotărârile judecătorești definitive, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, așa cum s-a arătat anterior, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca având consecințe grave, excluzând reexaminarea faptelor și probelor, dar și încadrarea juridică dată acestora și, implicit, evaluarea legii penale mai favorabile, deoarece, în acest mod, s-ar ajunge la transformarea recursului în casație într-un "apel deghizat".
Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs în casație invocat de inculpatul A., prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casație, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține, de exemplu, schimbarea încadrării juridice a faptei sau a calificării juridice în aplicarea legii penale mai favorabile, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.
Pe de altă parte, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală și lipsa vinovăției prevăzute de lege) și la dispozițiile art. 15 alin. (1) C. pen., în conformitate cu care infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situațiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Ca atare, dispozițiile ce reglementează acest caz de recurs în casație corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curți posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casație criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, cu excepția celor ce vizează vinovăția, deci doar din perspectiva tipicității obiective a infracțiunii.
Cu privire la criticile inculpatului, în sensul că faptele de uz de fals nu sunt prevăzute de legea penală, fiind comise sub imperiului vechiul C. pen., care nu incrimina ca infracțiune falsul material în înscrisuri oficiale și, implicit, uzul de fals, în cazul în care faptele erau săvârșite în legătură cu acte emise de autoritatea competentă a unui stat străin, aceste fapte fiind incriminate prin intrarea în vigoare a Noului C. pen., prin dispozițiile art. 328, Înalta Curte constată ca fiind neîntemeiate aceste critici, având în vedere că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, fiind prevăzute de legea penală atât în actuala reglementare, la art. 323 C. pen. (combinat cu art. 328 C. pen.), cât și în vechea reglementare, la art. 291 C. pen. anterior.
Prin decizia pronunțată în Recursul în interesul legii nr. 19/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că "fapta cetățeanului român aflat în străinătate de a se prezenta sub o identitate falsă autorităților unui stat străin constituie infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută în art. 293 alin. (1) teza I din C. pen.". Se constată că, pentru identitate de rațiune, conform principiului ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet, și fapta cetățeanului român de a folosi un înscris oficial emis de o autoritate competentă a unui stat străin, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, constituie infracțiunea de uz de fals.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice din mai multe infracțiuni de uz de fals și de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, într-o singură infracțiune continuată de uz de fals și de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, Înalta Curte constată că o astfel de solicitare nu poate fi analizată în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. și a niciunui alt caz, de altfel, având în vedere că au fost abrogate dispozițiile legale care prevedeau cazul de recurs în casație, în temeiul căruia instanța de casație avea posibilitatea să analizeze o astfel de cerere.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 843/A din 28 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 843/A din 28 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 ianuarie 2021.