ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 694/28.09.2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, printre altele, Judecătoria Cluj-Napoca a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 3 ani, 8 luni și 10 zile închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen. (fapta săvârșită în prima parte a anului 2019), conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. (fapta din 09.06.2020), două infracțiuni de uz de fals prev. de art. 323 alin. (1) din C. pen. (fapte din 08.03.2019 și 09.06.2019) și 5 infracțiuni de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. (faptele din 08.03.2019, 26.03.2020, 09.06.2019, 23.06.2020 și 24.06.2020), comise parțial în concurs real de infracțiuni cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 2000 din 20.12.2019 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul penal nr. x/2019, definitivă la 04.02.2020.

În temeiul art. 45 alin. (5), art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66, alin. (1) lit. a), b) din C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică, de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din durata pedepsei stabilite perioada reținerii dispuse prin ordonanța din 26.03.2020 (24 de ore).

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a menținut măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpatul A., începând cu data de 28.09.2020.

În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus desființarea totală a permisului de conducere aparent emis de autoritățile din Grecia pe care este înscrisă seria x (filă nr. x dosar u.p.).

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 1426 din 10 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Cluj, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 694/28.09.2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în drept că faptele inculpatului A., care:

- în prima parte a anului 2019, a furnizat unei persoane datele personale și fotografia sa, respectiv o sumă de 1000 euro, pentru obținerea permisului de conducere grecesc cu seria x, falsificat de persoane necunoscute, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen.

- în data de 08.03.2019, în jurul orei 23:20, a condus autoturismul marca (...) cu nr. de înmatriculare x, prin Piața Ștefan cel Mare, înspre Piața Avram Iancu din mun. Cluj-Napoca, fără a poseda permis de conducere, iar la intersecția semaforizată nu a respectat culoarea roșie a semaforului, fiind oprit de organele de poliție, ocazie cu care acesta s-a legitimat și a prezentat polițistului permisul de conducere grecesc seria x, despre care știa că este fals, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen., și uz de fals, prev. de art. 323 alin. (1) din C. pen.

- la data de 09.06.2019, în jurul orei 01:50, a condus autoturismul marca (...) cu nr. de înmatriculare x, pe str. x din mun. Cluj-Napoca, fără a poseda permis de conducere și având o alcoolemie de 0,86 g/l alcool pur în sânge și din cauză că nu a păstrat o distanță de siguranță a intrat în coliziune cu auto marca (...) cu nr. de înmatriculare x determinând vătămarea corporală a numitului B., iar la sosirea organelor de poliție, le-a prezentat acestora permisul de conducere grecesc seria x, despre care știa că este fals, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen., uz de fals, prev. de art. 323 alin. (1) din C. pen., conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

- la data de 26.03.2020, în jurul orei 16:40, a condus autoturismul marca (...) cu nr. de înmatriculare x, pe str. x x, spre C. din mun. Cluj-Napoca, fără a poseda permis de conducere, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 44 alin. (1) din C. pen.

- la data de 23.06.2020, în jurul orei 17:53, a condus autoturismul marca (...) cu numărul de înmatriculare x, pe drumul național IF E81, pe raza jud. Cluj, în localitate, din direcția mun. Cluj-Napoca spre mun. Zalău, fără a poseda permis de conducere, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen.

- la data de 24.06.2020, în jurul orei 01:05, a condus autoturismul marca (...) cu număr de înmatriculare x, pe strada x din direcția străzii (...) din Cluj-Napoca, fără a poseda permis de conducere, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen.,

- totul cu aplic. art. 38 alin. (1), (2) din C. pen.

La data de 20 ianuarie 2021, condamnatul A. a declarat recurs în casație împotriva Deciziei penale nr. 1426 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, prin apărător ales D. (cu împuternicire avocațială aflată, în copie, la Dosarul nr. x/2020). Cererea de recurs în casație a fost transmisă prin fax.

La data de 01 martie 2021, condamnatul A., prin apărător ales, a transmis la dosar, prin email, motivele de recurs în casație.

În motivarea cererii de recurs în casație, recurentul a susținut, în esență, că fapta săvârșită în prima parte a anului 2019 constând în aceea că a furnizat unei persoane datele personale și fotografia sa, respectiv o sumă de 1000 euro, pentru obținerea permisului de conducere grecesc cu seria x, falsificat de persoane necunoscute, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen., fiind astfel incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În concret, a susținut că nu se poate reține complicitatea ca "act de participație" în măsura în care fapta comisă de autor nu este tipică, cu argumentarea că activitatea complicelui dobândește relevanță numai din momentul în care autorul comite fapta tipică în formă consumată sau cel puțin în forma tentativei, la care complicele a înțeles să ajute, context în care a evocat și practica instanței supreme (Decizia nr. 235/RC din 07.10.2014, Decizia nr. 397/A din 10 decembrie 2019).

Ca atare, apărarea a susținut că, pentru a se reține infracțiunea de complicitate la fals material, trebuie să existe, din punct de vedere penal, faptele autorului, nefiind suficient ca actele cărora organele de urmărire penală și instanțele le dau o valență penală să fie recunoscute de complice.

Or, cu atât mai mult este necesar ca instanțele să dea valență penală în primul rând actelor autorului, ca ulterior să constate existența complicității, ca acte de participație accesorii la fapta autorului.

În acest sens, apărarea a reclamat faptul că nu există o hotărâre care să stabilească tipicitatea faptei consumate (sau a cel puțin unei tentative incriminate) de falsificare a permisului de conducere grecesc cu seria x, motiv pentru care, având în vedere caracterul accesoriu al participației, activitatea lui A. "nu există ca act de complicitate din punct de vedere al dreptului penal până nu există o hotărâre definitivă de constatare a tipicității actelor de executare ale autorului său".

Totodată, făcând trimitere la art. 18 alin. (2) din C. pen., apărarea a susținut că, în opinia sa, orice condamnare a unui complice ar putea să fie revizuită în urma descoperirii unei cauze justificative a faptei autorului necunoscut inițial, motiv pentru care "o astfel de condamnare, ca în cazul lui A., care nu se bazează pe stabilirea faptei nejustificate în persoana autorului riscă siguranța circuitului juridic".

În concluzie, s-a susținut că faptele reținute în sarcina recurentului "nu îndeplinesc tipicitatea faptei în forma complicității".

Sub un alt aspect, recurentul a criticat încadrarea juridică, susținând că furnizarea unei persoane a datelor și fotografiei personale, respectiv o sumă de 1000 euro, pentru obținerea permisului de conducere grecesc cu seria x, falsificat de persoane necunoscute (actele reținute în sarcina lui A.), poate fi mai degrabă considerată ca fiind act de instigare, nu de complicitate, aspecte neanalizate însă în cuprinsul hotărârii atacate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 08.02.2021.

Constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1426 din data de 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, a fost introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., dar și pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 din C. proc. pen., prin încheierea din data de 26 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu și a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac, reținându-se, în esență, că, formal, analiza aspectelor antamate de inculpat se circumscriu în conținut dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Astfel, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reține că sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, vizează acele situații în care fie nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința cărora a operat dezincriminarea. În calea extraordinară de atac a recursului în casație, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna și exclusiv, la starea de fapt reținută cu titlu definitiv în decizia instanței de apel, instanța supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reținute ori suportul lor probator.

Invocând incidența motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul a susținut, în esență, că fapta reținută prin decizia recurată nu corespunde tiparului obiectiv al infracțiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen., deoarece participația penală a complicelui este condiționată de fapta autorului, iar în lipsa unei hotărâri care să statueze asupra existenței acesteia, nu se poate stabili tipicitatea faptei complicelui.

Critica recurentului inculpat este nefondată.

Conform art. 48 alin. (1) din C. pen., "(1) Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală."

Astfel, în raport cu autoratul, complicitatea apare ca o formă de participație secundară, accesorie, întrucât cel care este complice doar ajută la săvârșirea unei fapte executate de autor.

Ca formă a participației, complicitatea presupune, sub aspectul laturii obiective, să se fi săvârșit în mod nemijlocit, de către o altă persoană (autor), o faptă prevăzută de legea penală și să se fi efectuat de către complice acte de înlesnire sau de ajutor la săvârșirea faptei respective.

Se mai reține că această contribuție a complicelui trebuie să fie efectivă, iar atunci când participantul efectuează un act material care facilitează în plan obiectiv comiterea acțiunii tipice, fapta acestuia constituie act de complicitate materială.

Cu alte cuvinte, săvârșirea faptei tipice de către autor reprezintă situația premisă pentru stabilirea semnificației penale a faptei complicelui, întrucât în lipsa unei fapte care să aparțină ilicitului penal prin trăsături și conținut, sprijinul dat de complice nu ar avea relevanță penală.

Falsul material în înscrisuri oficiale este definit de art. 320 alin. (1) din C. pen., astfel: "(1) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani."

Înalta Curte reține că, sub aspectul laturii obiective, elementul material al acestei infracțiuni constă într-o acțiune de falsificare prin alterare sau/și prin contrafacere, iar pentru existența infracțiunii este necesar ca actul astfel falsificat să fie apt să producă consecințe juridice.

În cauza de față, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen., constă în aceea că, în prima parte a anului 2019, inculpatul A. a furnizat unei persoane datele personale și fotografia sa, respectiv o sumă de 1000 euro, pentru obținerea permisului de conducere grecesc cu seria x, falsificat de persoane necunoscute.

Ca atare, instanța de apel a statuat definitiv în sensul că permisul de conducere grecesc cu seria x a fost falsificat de persoane necunoscute, aceasta constituind situația premisă pentru stabilirea semnificației penale a faptei complicelui.

În ceea ce privește contribuția recurentului A., în calitate de complice la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen., se reține că aceasta a fost una efectivă, inculpatul furnizând unei persoane datele sale personale și fotografia sa, precum și o sumă de bani, respectiv 1000 euro.

Așadar, recurentul, prin actele materiale astfel efectuate, a facilitat în plan obiectiv comiterea acțiunii tipice de către persoana cu identitate necunoscută.

De altfel, se notează că judecata în fața primei instanțe s-a desfășurat conform procedurii prevăzute de art. 374 alin. (4) și art. 375 din C. proc. pen. (procedura în cazul recunoașterii învinuirii), la termenul de judecată din data de 25 septembrie 2020, recurentul, prin declarația dată în calitate de inculpat în fața Judecătoriei Cluj-Napoca, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa și pentru care a și fost condamnat.

În ceea ce privește critica inculpatului vizând lipsa unei hotărâri care să statueze asupra existenței faptei autorului pentru a se putea stabili tipicitatea faptei complicelui, Înalta Curte reține, contrar susținerilor recurentului, că această condiție nu a fost prevăzută de legiuitor și nu conduce ab initio la concluzia că nu există fapta autorului.

Interpretarea acestei dispoziții în sensul dorit de către recurent ar reprezenta o adăugare la lege și, implicit, o încălcare a principiului legalității.

În cauza pendinte, așa cum s-a arătat în cele ce preced, instanța de apel a stabilit cu autoritate de lucru judecat că fapta autorului infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen., există și constă în contrafacerea permisului de conducere grecesc cu seria x, falsificat de persoane necunoscute.

Se mai reține că nemulțumirile recurentului vizând calificarea juridică a faptelor pentru care a fost condamnat excedează cenzurii pe calea recursului în casație al cărui scop este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

În plus, în încheierea de admitere în principiu s-au stabilit limitele în care poate fi analizat pe fond recursul în casație pendinte.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1426 din data de 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 157 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1426 din data de 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 157 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 mai 2021.

GGC - CT