ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 728/2018

Asupra contestației la executare de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 138/2017 pronunțată la data de 28 noiembrie 2017 de Judecătoria Marghita, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 48 raportat la art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) coroborat cu art. 43 alin. (5) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) coroborat cu art. 43 alin. (5) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) coroborat cu art. 43 alin. (5) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an și 7 luni închisoare, la care s-a adaugat un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite, respectiv 5 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desființarea înscrisului fals intitulat "permis de conducere" cu seria LV nr. 2945789-14, emis de autoritățile din Slovacia la data de 11.12.2014, pe numele inculpatului A., aflat la fila 29 din dosarul de urmărire penală.

În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, în care sunt cuprinse și cheltuielile aferente urmăririi penale.

În baza art. 7 din Legea nr. 178/1997 s-a dispus ca prestația interpretului de limba maghiară B., timp de 25 minute la termenul de judecată din data de 02.11.2017, să fie achitată din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 respinge cererea formulată de inculpatul apelant A. privind sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 138 din 28.11.2017 pronunțată de Judecătoria Marghita a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 294/A/2018 din data de 07 iunie 2018 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minor, a dispus printre altele, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, respingerea cererii formulate de inculpatul apelant A. privind sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 412 alin. (1) C. pen.

Pentru a dispune astfel, cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea de Apel Oradea a reținut că, prin apelul formulat, inculpatul a solicitat și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. pen.

Inculpatul apelant a invocat faptul că se încălcă dispozițiile art. 16 din Constituția României, apreciind că nu există o egalitate a cetățenilor în fața legii prin faptul că inculpații care solicită recunoașterea unei hotărâri judecătorești străine în România, urmând a o executa în România, ar fi într-o situație nefavorabilă față de alți condamnați care nu au solicitat acest lucru, și ca atare, nu și-ar găsi aplicabilitatea în cauză dispozițiile art. 41 alin. (3) C. pen. privind recidiva internațională.

În motivare, curtea de apel a reținut că, potrivit art. 41 alin. (3) C. pen., pentru stabilirea stării de recidivă se ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de lega penală română dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.

A mai reținut că apelantul apreciază că aceste dispoziții sunt neconstituționale, întrucât i se creează o situație inegală cu a altor cetățeni români care execută o pedeapsă în Uniunea Europeană și nu solicită ca aceasta să fie executată în România, acesta, apreciind că acestor cetățeni nu le este înscrisă condamnarea în evidențele române, și astfel nu li se poate reține starea de recidivă.

Curtea de Apel Oradea a apreciat că aceste susțineri sunt nefondate, atâta vreme cât în cauză nu se invocă o situație de discriminare dintre cele prevăzute în mod expres de Legea nr. 47/1992.

Împotriva deciziei penale nr. 294/A/2018 din data de 07 iunie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. pen., a declarat recurs inculpatul A., în motivarea scrisă a acestuia arătând, în esență, că pentru unii cetățeni români, în situația în care săvârșesc infracțiuni pe teritoriul statelor din Uniunea Europeană, nu se reține starea de recidivă dacă nu solicită executarea pedepsei în România, fiind astfel avantajați. În schimb, în ceea ce îl privește, figurează cu recidivă, atât pe teritoriul Ungariei, cât și pe teritoriul României.

A mai arătat că a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. pen., deoarece a devenit recidivist, spre deosebire de ceilalți cetățeni români care execută pedeapsa în Uniunea Europeană și nu solicită ca pedeapsa să se execute în România, astfel că nu li se aplică dispozițiile legale anterior menționate. De asemenea, că se consideră discriminat de aceste dispoziții legale.

Examinând recursul formulat de inculpatul A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar ș,i în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Constituția și legea de organizare și funcționare a instanței constituționale stabilesc că obiectul excepției de neconstituționalitate îl pot constitui exclusiv dispozițiile cuprinse într-o lege sau într-o ordonanță.

Potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe, stipulate expres de respectivul text de lege, și anume:

a) excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

b) excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

c) norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Astfel, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Înalta Curte constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 41 alin. (1) C. pen. care, în opinia recurentului, discriminează persoanele condamnate în statele Uniunii Europene care solicită executarea pedepsei într-un penitenciar din România.

Pentru a admite cererea de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, instanța în fața căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional. Partea care ridică excepția de neconstituționalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care dorește să le supună controlului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituționale.

Simpla invocare a neconstituționalității dispozițiilor din legi sau ordonanțe nu este adecvată atâta timp cât apelanta s-a raportat doar formal la prevederile din Constituție, fără a argumenta în ce constă legătura textelor în discuție cu prevederile constituționale și care este neconcordanța dintre ele și textul legii fundamentale.

Din examinarea argumentelor invocate de inculpat, Înalta Curte constată că obiecțiunile formulate de acesta cu privire la dispozițiile art. 41 alin. (1) C. pen., chiar dacă în mod aparent respectiv, la o examinare formală, au legătură cu cauza, vizând dispoziții penale care, în opina autorului, ar determina o discriminare, textul fiind defectuos redactat, nu reprezintă adevărate critici de neconformitate a textelor cu Legea fundamentală. Aceste critici se referă la interpretarea și aplicarea acestor dispoziții legale, care intră în sfera de competență a instanțelor de judecată, singurele chemate să asigure interpretarea și aplicarea legii de la caz la caz, iar nu a instanței de contencios constituțional.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 294/A/2018 din data de 07 iunie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, va rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit traducătorului de limbă maghiară se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 294/A/2018 din data de 07 iunie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. pen.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit traducătorului de limbă maghiară se suportă din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 septembrie 2018.