ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului în casație de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 13 din 18 ianuarie 2018, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în baza art. 335 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "conducerea unui vehicul fără permis de conducere".
În baza art. 66 alin. (1) lit. a) b) și i) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice fel de autovehicul pe o durată de 2 ani, termenul urmând a curge de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice fel de autovehicul, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 60 C. pen. s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, av. B., în sumă de 260 lei, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, că în ziua de 19.12.2015, în jurul orei 21:30, inculpatul A. s-a urcat la volanul autoturismului marca Opel Sintra înmatriculat în Ungaria sub nr. MSU 139 pe care l-a condus de la domiciliul său situat în comuna C., satul Jupânești, județul Argeș, până în comuna C., satul Priseaca, județul Argeș. În această locație, în autoturism s-a urcat vărul inculpatului, D. după care, cei 2 și-au continuat deplasarea, intenționând să ajungă la discoteca din comuna Domnești, județul Argeș.
În jurul orei 22:35, în timp ce conducea autoturismul pe DJ 731, pe raza comunei Pietroșani, satul Pietroșani, județul Argeș, inculpatul A. a fost oprit de echipajul poliției rutiere. Cu această ocazie, lucrătorii poliției rutiere au constatat că inculpatul nu posedă permis de conducere valabil pentru nicio categorie de vehicule.
Starea de fapt expusă anterior se probează cu mențiunile din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarația inculpatului și declarația martorului D. precum și mențiunile din adresa nr. x din 03.02.2016 eliberată de I.P.J. Argeș - Serviciul rutier.
Instanța de fond a menționat că faptele inculpatului au fost săvârșite după intrarea în vigoare a noului C. pen. astfel că, urmează a fi avute în vedere prevederile acestei legi.
Fapta inculpatului, a apreciat instanța de fond, care, în data de 19.12.2015, a condus pe drumurile publice autoturismului marca x înmatriculat în Ungaria sub nr. x deși nu avea permis de conducere valabil pentru nici o categorie de vehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 335 alin. (1) C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material s-a realizat prin acțiunea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice în condițiile prevăzute de normele incriminatoare (fără ca inculpatul să fi avut permis de conducere valabil). Urmarea imediată a constat în crearea unei stări de pericol în special traficul auto și pietonal. Astfel, lipsa permisului de conducere prezumă inexistența cunoștințelor tehnice și teoretice necesare conducerii unui vehicul. Față de modul de săvârșire a faptelor instanța de fond a constatat că faptele inculpatului prezintă pericol social.
Inculpatul a avut o conduită relativ pozitivă pe timpul cercetărilor penale, în sensul că, după ce a fost adus cu mandat, a înțeles să dea declarație prin care a relatat aspecte de fapt de natură a conduce la aflarea adevărului. Ulterior, inculpatul a refuzat orice colaborare cu instanța de judecată, înțelegând să părăsească teritoriul țării deși avea cunoștință de existența prezentei cauze penale.
Pentru toate acestea, instanța de fond a aplicat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a) b) și i) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice fel de autovehicul pe o durată de 2 ani, termenul urmând a curge de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Având în vedere faptul că inculpatul nu a înțeles să-și exprime acordul de a presta muncă în folosul comunității, văzând că se sustrage de la cercetarea judecătorească, tratând cu indiferență demersurile judiciare efectuate în prezenta cauză, instanța a dispus executarea pedepsei, în condițiile art. 60, în regim de detenție.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul A., prin apărător, criticând-o pentru netemeinicie și solicitând înlăturarea dispozițiilor art. 60 C. pen., ca modalitate de executare a pedepsei.
Curtea a dispus citarea apelantului cu mandat de aducere, însă mandatul nu a putut fi adus la îndeplinire, întrucât cel în cauză nu se află în țară, fiind plecat împreună cu mama sa la muncă, în Germania .
Prin decizia penală nr. 453/A din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 13 din 18 ianuarie 2018, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr. x/2016.
A fost desființată în parte sentința penală apelantă și rejudecând:
S-a înlăturat aplicarea art. 60 C. pen. față de inculpatul A. și dispoziția de condamnare a acestuia, cu toate consecințele.
În baza art. 83 C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. (1) C. pen.
În baza art. 84 C. pen. s-a stabilit termen de supraveghere de 2 ani.
Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. va trebui să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 85 alin. (1) lit. a)-e) C. pen., respectiv:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Argeș, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune, desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlului mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen. a fost interzis inculpatului dreptul de a conduce autovehicule.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 90 C. pen.
S-a menținut dispoziția din sentința penală apelată privind cheltuielile judiciare și onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a decide astfel, examinând hotărârea atacată cu apel prin prisma criticilor care i-au fost aduse, precum și sub toate aspectele, așa cum impun exigențele art. 417 alin. ultim din C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul este întemeiat, după cum se va arăta în continuare.
Fapta inculpatului, de a fi condus la data de 19.12.2015 pe drumurile publice autoturismul marca x, înmatriculat în Ungaria sub nr. x, deși nu avea permis de conducere valabil pentru nicio categorie de vehicule, a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
De altminteri, așa cum s-a precizat în hotărâre, inculpatul a recunoscut și a regretat fapta încă din faza urmăririi penale (pag. 2 rechizitoriu).
În faza judecății, cel în cauză nu a putut fi adus la instanță, fiind plecat la muncă în străinătate, astfel cum a rezultat din procesele-verbale întocmite de Poliția comunei C., întocmite ca urmare a nenumăratelor demersuri întreprinse de instanță.
Este adevărat, inculpatul nu și-a manifestat în mod explicit acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, însă nu se poate face abstracție de poziția sinceră adoptată în proces, de lipsa oricăror antecedente penale și de vârsta sa fragedă.
Toate aceste circumstanțe, precum și împrejurarea că inculpatul muncește în străinătate pentru a-și procura în mod licit mijloacele de existență, pledează în sprijinul solicitării ca celui în cauză să-i fie acordată o șansă, spre a dovedi că își poate îndrepta conduita și fără executarea efectivă a pedepsei.
Este cunoscut faptul că, prin izolarea unor infractori aflați la primul conflict cu legea în mediul penitenciar, există riscul contaminării infracționale și se reduc drastic șansele ca aceștia să se reintegreze din punct de vedere social. Evident, nu acesta este scopul urmărit de legiuitor prin aplicarea unei sancțiuni penale.
Conform referatului de cunoaștere aflat la dosarul de urmărire penală, cel în cauză a copilărit în condiții vitrege, fiind lăsat de mamă în grija bunicilor, aceasta din urmă fiind nevoită să plece în Austria, pentru a obține venituri. Inculpatul a absolvit 4 clase și a lucrat ocazional la diverși locuitori din comună, pentru a se întreține, este respectat de vecinii săi și cunoscut ca o persoană pașnică.
Curtea de apel a considerat că abaterea comisă reprezintă un fenomen izolat în viața acestuia și că îndreptarea conduitei sale va putea fi realizată și în condițiile art. 83 C. pen. - Amânarea aplicării pedepsei, cu fixarea unui termen de supraveghere. Serviciul de probațiune căruia îi va fi încredințată supravegherea va ține cont, în stabilirea datelor la care va fi chemat inculpatul, de faptul că acesta muncește în străinătate.
S-a dispus interdicția prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen.
S-a făcut aplicațiunea art. 90 C. pen.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, apreciind că soluția dispusă în cauză, referitoare la aplicarea unei pedepse cu închisoarea, pronunțată în condițiile art. 83 C. pen. este nelegală, cererea de recurs în casație fiind întemeiată pe baza dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
În dezvoltarea motivelor recursului în casație, procurorul a arătat că în speță, inculpatul A., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. a fost judecat în lipsă, iar prin sentința penală nr. 13 din 18.01.2018 a Judecătoriei Curtea de Argeș s-a aplicat o pedeapsă de 1an și 6 luni închisoare, individualizată în condițiile art. 60 C. pen., având în vedere criteriile legale de individualizare judiciară a pedepsei, precum și lipsa acordului inculpatului pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, invocând netemeinicia pedepsei și a solicitat reindividualizarea sancțiunii, în sensul de a nu fi obligat să execute pedeapsa.
Prin decizia penală recurată, instanța de control judiciar a admis apelul, rejudecând în sensul că a înlăturat condamnarea și executarea pedepsei și a făcut aplicarea art. 83 C. pen., referitoare la amânarea aplicării pedepsei, menținând cuantumul acesteia și obligând inculpatul să nu conducă niciun autovehicul pe perioada termenului de supraveghere. În motivarea deciziei s-a arătat că, deși inculpatul nu și-a manifestat acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, nu se poate face abstracție de poziția sinceră a acestuia la urmărirea penală, de lipsa de antecedente penale și de vârsta sa fragedă.
Procurorul a considerat că interpretarea și aplicarea legii de către instanța de apel sunt incorecte, deoarece condiția exprimării acordului de către inculpat, cu privire la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității face parte dintre cele prevăzute de lege pentru dispunerea acestei modalități de individualizare judiciară, aspect care rezultă în mod evident din textul legal, art. 83 alin. (1) lit. c) din C. pen., iar motivarea instanței referitoare la aspecte de netemeinicie nu are acoperire legală, nefiind relevantă și constituind un veritabil adaos la alege, câtă vreme nu face parte dintre condițiile stabilite de legiuitor pentru a dispune soluția amânării aplicării pedepsei.
Deoarece îndeplinirea acestei condiții pozitive este necesară și pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind prevăzută de dispozițiile art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., rezultă că singura modalitate legală de individualizare a pedepsei era aceea a condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii în condițiile art. 60 C. pen.
De asemenea, apare ca nelegală și obligarea inculpatului de a nu conduce niciun autovehicul pe perioada termenului de supraveghere, dispusă de instanța de apel în temeiul art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., întrucât inculpatul nu are dreptul de a conduce autovehicule, nefiind posesor de permis de conducere, astfel încât nu i se poate interzice exercitarea unui drept pe care nu-l are.
Pentru aceste motive, a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. casarea în totalitate a deciziei și înlăturarea greșitei aplicări a legii, care se circumscrie cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., prin menținerea sentinței pronunțate de prima instanță.
Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., până la data de 6 septembrie 2018.
În raportul întocmit aflat la dosarul Înaltei Curți, filele 9-10, magistratul asistent a arătat că la data de 16.07.2018 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Cererea de recurs în casație îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele procurorului care exercită calea de atac a recursului în casație, organul judiciar din care face parte, hotărârea care se atacă (Decizia penală nr. 453/A din data de 25.04.2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie), precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că în cuprinsul cererii de recurs în casație este indicat ca și caz de casație, cel prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
În motivarea cererii s-a susținut că soluția curții de apel, referitoare la aplicarea unei pedepse cu închisoarea, pronunțată în condițiile art. 83 C. pen., este nelegală.
În motivarea cererii s-a susținut că soluția curții de apel, referitoare la aplicarea unei pedepse cu închisoarea, pronunțată în condițiile art. 83 C. pen., este nelegală.
În acest sens, s-a arătat că interpretarea și aplicarea legii de către instanța de apel sunt incorecte, deoarece condiția exprimării acordului de către inculpat, cu privire la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității face parte dintre cele prevăzute de lege pentru dispunerea acestei modalități de individualizare judiciară, iar motivarea instanței, referitoare la aspectele de netemeinicie nu au acoperire legală, nefiind relevantă și constituind un adaos la lege.
Deoarece îndeplinirea acestei condiții pozitive este necesară și pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind prevăzută de dispozițiile art. 91 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a apreciat că singura modalitate legală de individualizare a pedepsei era aceea a condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii în condițiile art. 60 C. pen.
De asemenea, s-a susținut ca fiind nelegală și obligarea inculpatului de a nu conduce niciun autovehicul pe perioada termenului de supraveghere, dispusă de instanța de apel în temeiul art. 85 alin. (2) lit. g) C. proc. pen., întrucât inculpatul nu are dreptul de a conduce autovehicule, nefiind posesor de permis de conducere, astfel încât nu i se poate interzice exercitarea unui drept pe care nu îl are.
În concluzie, magistratul asistent a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., astfel că a propus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Prin încheierea de Ședință de Cameră de Consiliu din 6 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, completul a admis în principiu recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 453/A din data de 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2016.
S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație, Completului C9.
S-a fixat termen de judecată în ședința publică, la data de 20 septembrie 2018 pentru când vor fi citate părțile.
Pentru a se reține, astfel, completul deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, în baza actelor dosarului a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr. 13 din 18 ianuarie 2018, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în baza art. 335 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "conducerea unui vehicul fără permis de conducere".
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice fel de autovehicul pe o durată de 2 ani, termenul urmând a curge de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice fel de autovehicul, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 60 C. pen. s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, av. B., în sumă de 260 lei, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Prin decizia penală nr. 453/A din 25.04.2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost admis apelul declarat de inculpatul A., fără antecedente penale, împotriva sentinței penale nr. 13 din 18 ianuarie 2018, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr. x/2016.
A desființat în parte sentința penală apelantă și rejudecând:
A înlăturat aplicarea art. 60 C. pen. față de inculpatul A. și dispoziția de condamnare a acestuia, cu toate consecințele.
În baza art. 83 C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. (1) C. pen.
În baza art. 84 C. pen. a stabilit termen de supraveghere de 2 ani.
Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. urma să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 85 alin. (1) lit. a)-e) C. pen., respectiv:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Argeș, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune, desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlului mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen. a interzis inculpatului dreptul de a conduce autovehicule.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C. pen.
A făcut aplicarea art. 90 C. pen.
A menținut dispoziția din sentința penală apelată privind cheltuielile judiciare și onorariul avocatului din oficiu.
Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, la data de 18.06.2018.
În termenul prevăzut de dispozițiile art. 439 alin. (2) C. proc. pen. nu au fost depuse concluzii scrise.
Dosarul având ca obiect recursul în casație declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16.07.2018, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., fiind stabilit la data de 6.09.2018.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, Înalta Curte a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., instanța dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen., care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casație, termenul de declarare a recursului în casație, părțile ce pot formula recurs în casație, motivarea recursului în casație, precum și cazurile în care se poate face recurs în casație.
În prezenta cauză, cererea de recurs în casație respectă dispozițiile art. 436 alin. (1) C. proc. pen., nu sunt incidente prevederile alin. (6) al aceluiași articol și nici dispozițiile art. 434 alin. (2) C. proc. pen.
Totodată, cererea de recurs în casație îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele procurorului care exercită calea de atac a recursului în casație, organul judiciar din care face parte, hotărârea care se atacă (Decizia penală nr. 453/A din data de 25.04.2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie), precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că în cuprinsul cererii de recurs în casație este indicat cazul de casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
În motivarea cererii s-a susținut că soluția curții de apel, referitoare la aplicarea unei pedepse cu închisoarea, pronunțată în condițiile art. 83 C. pen., este nelegală.
În acest sens s-a arătat că interpretarea și aplicarea legii de către instanța de apel sunt incorecte, deoarece condiția exprimării acordului de către inculpat, cu privire la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității face parte dintre cele prevăzute de lege pentru dispunerea acestei modalități de individualizare judiciară, iar motivarea instanței, referitoare la aspectele de netemeinicie nu au acoperire legală, nefiind relevantă și constituind un adaos la lege.
Deoarece îndeplinirea acestei condiții pozitive este necesară și pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind prevăzută de dispozițiile art. 91 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a apreciat că singura modalitate legală de individualizare a pedepsei este aceea a condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii în condițiile art. 60 C. pen.
De asemenea, s-a susținut ca fiind nelegală și obligarea inculpatului de a nu conduce niciun autovehicul pe perioada termenului de supraveghere, dispusă de instanța de apel în temeiul art. 85 alin. (2) lit. g) C. proc. pen., întrucât inculpatul nu are dreptul de a conduce autovehicule, nefiind posesor de permis de conducere, astfel încât nu i se poate interzice exercitarea unui drept pe care nu îl are.
Pentru considerentele expuse, constatând că sunt îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 453/A din data de 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2016.
S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație, completului C9.
S-a fixat termen de judecată în ședință publică, la data de 20 septembrie 2018 pentru când vor fi citate părțile.
La termenul de astăzi, s-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, care a învederat că prin încheierea din data de 06 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost admis în principiu recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A. a arătat că dorește să studieze dosarul cauzei, întrucât a existat o confuzie și nu l-a putut studia până la acest moment.
Înalta Curte, față de cele învederate de către apărătorul desemnat din oficiu, a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a acorda posibilitatea acestuia să beneficieze de timpul necesar studierii dosarului.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, a lipsit intimatul inculpat A., pentru care a răspuns apărător desemnat din oficiu, avocat E., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, care a învederat că prin încheierea din data de 06 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost admis în principiu recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbateri asupra recursului în casație.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a arătat că susține recursul în casație declarat de procuror, astfel cum a fost motivat în scris și, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. A menționat că instanța de fond l-a condamnat pe intimatul inculpat A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu executare în condițiile art. 60 C. pen., pentru conducerea unui vehicul fără permis de conducere pe drumurile publice, însă apelul declarat de acesta a fost admis de către curtea de apel, s-a desființat în parte sentința penală, a fost înlăturată executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare și, dispoziția de condamnare și, au fost aplicate prevederile art. 83 C. pen., referitoare la amânarea aplicării pedepsei.
A criticat soluția curții de apel sub aspectul faptului că, în cauză, nu a existat acordul inculpatului pentru a presta muncă neremunerată în folosul comunității, condiție absolut necesară pentru aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen., pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru faptul că în mod greșit i-a fost interzis dreptul de a conduce un vehicul pe drumurile publice, în condițiile în care acesta nu posedă permis de conducere.
Poziția sinceră a inculpatului la urmărire penală și vârsta sa fragedă nu pot reprezenta considerente pentru ignorarea acestei condiții impuse de legiuitor în vederea aplicării dispozițiilor la care a făcut referire anterior.
Pe cale de consecință, a solicitat admiterea prezentului recurs în casație, desființarea hotărârii instanței de apel și, menținerea hotărârii instanței de fond în considerarea și a faptului că, inclusiv pentru aplicarea dispozițiilor art. 91 C. pen., condiția acordului pentru a presta muncă neremunerată în folosul comunității este prevăzută de lege.
Concluziile apărătorului din oficiu pentru intimatul inculpat A., precum și cuvântul în replică al reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivul invocat ce se va analiza prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul în casație declarat de către parchet ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Legiuitorul român a prevăzut în conținutul art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. că " Hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."
În contextul concret al cauzei, instanța de apel, a admis apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinței menționate, a desființat în parte sentința penală și în rejudecare a înlăturat aplicarea art. 60 C. pen. față de inculpatul A. și dispoziția de condamnare a acestuia, cu toate consecințele și în baza art. 83 C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., stabilind în baza art. 84 din C. pen. termen de supraveghere de 2 ani, precum și în baza art. 85 alin. (1) lit. a)-e) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere a măsurilor indicate, în baza art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a conduce autovehicule, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a făcut aplicarea art. 90 C. pen., menținându-se dispoziția din sentința penală apelată privind cheltuielile judiciare și onorariul avocatului din oficiu.
În C. pen., în Titlul III intitulat Pedepsele, Capitolul V Individualizarea pedepselor, Secțiunea a IV- a este reglementată amânarea aplicării pedepsei în dispozițiile art. 83-90.
Această nouă instituție dă posibilitatea instanței care constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, să nu pronunțe o soluție de condamnare.
Amânarea aplicării pedepsei constituie o facultate a instanței, care poate să dispună această soluție în condițiile art. 83 din noul C. pen.
Astfel, potrivit art. 83 din C. pen. referitoare la condițiile amânării aplicării pedepsei se prevede că:
"(1) Instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
(2) Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
(3) Amânarea aplicării pedepsei închisorii atrage și amânarea aplicării amenzii care însoțește pedeapsa închisorii în condițiile art. 62.
(4) Sunt obligatorii prezentarea motivelor care au determinat amânarea aplicării pedepsei și atenționarea infractorului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere."
Amânarea aplicării pedepsei spre deosebire de renunțarea la aplicarea pedepsei, aceasta din urmă reglementată în art. 80-82 din C. pen., presupune stabilirea de către instanță a unei pedepse și amânarea aplicării acesteia, în timp ce la renunțarea la aplicarea pedepsei, instanța dispune renunțarea fără să aplice o pedeapsă.
În contextul concret al cauzei, instanța de apel i-a aplicat inculpatului A. o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., pedeapsă care se circumscrie prin cuantumul stabilit, cuantumului legal de până la 2 ani închisoare, în condițiile art. 83 alin. (1) lit. a) din C. pen.
Astfel, Înalta Curte consideră că nu este incident cazul de casare invocat de către procuror, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât instanța de apel a aplicat inculpatului A. pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare într-un cuantum care respectă limita legală.
Critica formulată de procuror în recursul în casație, referitoare la lipsa acordul inculpatului pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar instanța în mod nelegal a aplicat dispozițiile art. 83 din C. pen., nu poate fi examinată prin prisma cazului de recurs în casație invocat, art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât acesta se referă la o pedeapsă stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege și nicidecum la alte condiții care să fie echivalate pedepsei.
De asemenea, critica invocată de parchet nu poate fi examinată prin niciun alt caz de recurs în casație, acestea fiind strict și limitativ prevăzute de lege.
Totodată, nici critica privind interzicerea inculpatului a dreptului de a conduce un vehicul pe drumurile publice, în condițiile în care acesta nu posedă permis de conducere, nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că nu poate fi reținută nici poziția reprezentantului Ministerului Public, în concluziile orale, referitoare la împrejurarea că a fost depășit momentul admisibilității în principiu, aspectul învederat de către apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat făcând obiectul verificării în procedura de admitere în principiu pe filtru, întrucât examinarea condițiilor de legalitate și temeinicie pe fondul criticii formulate, în contextul cauzei, de către procuror este de esența judecării recursului în casație, după admisibilitatea în principiu.
Altfel spus, prin încheierea din 6 septembrie 2018 de admitere în principiu, au fost examinate în detaliu, așa cum s-au arătat, condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, care au fost considerate ca fiind îndeplinite, iar cu ocazia judecării recursului în casație au fost analizate pe fondul lor criticile formulate de procuror, în condițiile mai sus menționate.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 453/A din data de 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat A.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești vor rămâne în sarcina statului.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 453/A din data de 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat A.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 septembrie 2018.