ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursului în casație de față:

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 196 din 15.11.2021, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în baza art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea disp. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului.

Prin aceeași sentință, în baza art. 335 alin. (3) din C. pen., cu aplicarea disp. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încredințarea unui vehicul, pentru conducerea, unei persoane care se află sub influența alcoolului.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) b) și i) din C. pen. s-a interzis ambilor inculpați, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleși în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice fel de autovehicul pe o durată de 2 ani, termenul urmând a curge de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. s-a interzis ambilor inculpați, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleși în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice fel de autovehicul, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus, pentru ambii inculpați, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. au fost obligați inculpații A. și B. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) din C. pen. s-a impus ambilor inculpați să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriilor Brăduleț sau Mușătești pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul B. a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriilor Brăduleț sau Nucșoara pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat în parte la plata sumei de 700 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul emis la data de 25.02.2021 în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș au fost trimiși în judecată inculpații:

A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. de art. 336 alin. (1) din noul C. pen. și

B., pentru săvârșirea infracțiunii de încredințarea unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane care se află sub influența alcoolului, faptă prev. de art. 335 alin. (3) din noul C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-au reținut următoarele:

În noaptea de 12.10.2019, în jurul orei 22:42, organele de poliție aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu au fost sesizate prin SNUAU 112 de către numitul C. cu privire la faptul că în comuna Brăduleț, sat Brădetu, jud. Argeș, s-a răsturnat un autoturism marca x care a luat foc.

Deplasându-se la fața locului, organele de poliție au constatat faptul că cele sesizate se confirmă.

În urma cercetărilor efectuate a rezultat faptul că în seara de 12.10.2019, în jurul orei 20:00, inculpații A. și B. au luat hotărârea să se deplaseze în comuna Nucșoara, jud. Argeș, în vederea achiziționării ulterioare de material lemnos necesar încălzirii locuințelor pe timpul iernii.

Inc. A. a urcat la volanul autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, aflat în proprietatea inc. B., întrucât acesta din urmă nu deținea permis de conducere.

După ce au văzut materialul lemnos de care erau interesați, au mers la pensiunea D..

În interval orar 20:30 - 21:50, inculpații A. și B. au consumat băuturi alcoolice, respectiv 2 sticle de vin.

În jurul orei 21:50, au hotărât să se întoarcă la domiciliu în com. Brăduleț.

În această împrejurare, deși cunoștea faptul că inc A. consumase băuturi alcoolice, inc B. i-a încredințat acestuia autoturismul pentru a fi condus pe drumurile publice.

Prin urmare, inc. A. a urcat la volanul autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, iar inc. B. a ocupat locul dreapta față.

Inc A. a condus autovehiculul pe DJ 703 i din com. Nucșoara și com. Brăduleț, jud. Argeș, pe o distanță de aproximativ 10 km, iar când au ajuns în satul Brădetu, în punctul "Bariera silvică Brădetu", a pierdut controlul volanului și a intrat într-un șanț, unde mașina s-a răsturnat.

Inculpații nu au suferit vătămări corporale, însă autoturismul a luat foc și a fost distrus în totalitate.

La fața locului s-au deplasat organele de poliție care au fost sesizate prin SNUAU 112 cu privire la acest accident rutier de către numitul C..

Întrucât inc. A. emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 1,15 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Întrucât și inc. B. emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,88 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ulterior, inc. A. a fost condus la Spitalul municipal Curtea de Argeș, unde i-au fost recoltate 2 probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, conform procesului-verbal de recoltare din data de 13.10.2019.

Așa cum reiese din cuprinsul buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 466 din data de 18.10.2019, la ora 01:07 inc. A. avea 3,02 g/l alcool pur în sânge.

Analizând probele administrate atât în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În seara de 12.10.2019, în jurul orei 20:00, inculpații A. și B. au luat hotărârea să se deplaseze în comuna Nucșoara, jud. Argeș, în vederea achiziționării ulterioare de material lemnos necesar încălzirii locuințelor pe timpul iernii.

Inculpatul A. a urcat la volanul autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, aflat în proprietatea inculpatului B., întrucât acesta din urmă nu deținea permis de conducere.

După ce au văzut materialul lemnos de care erau interesați, au mers la pensiunea D. unde, au consumat băuturi alcoolice.

În jurul orei 21:50, au hotărât să se întoarcă la domiciliu în comuna Brăduleț.

În această împrejurare, deși cunoștea faptul că inculpatul A. consumase băuturi alcoolice, inc B. i-a încredințat acestuia autoturismul pentru a fi condus pe drumurile publice. Prin urmare, inculpatul A. a urcat la volanul autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, iar inculpatul B. a ocupat locul dreapta față.

Inculpatul A. a condus autovehiculul pe DJ 703 i din comuna Nucșoara și comuna Brăduleț, jud. Argeș, pe o distanță de aproximativ 10 km, iar când au ajuns în satul Brădetu, în punctul "Bariera silvică Brădetu", a pierdut controlul volanului și a intrat într-un șanț, unde mașina s-a răsturnat.

Inculpații nu au suferit vătămări corporale, însă autoturismul a luat foc și a fost distrus în totalitate.

La fața locului s-au deplasat organele de poliție care au fost sesizate prin SNUAU 112 cu privire la acest accident rutier de către numitul C..

Întrucât inculpații emanau halenă alcoolică, au fost testați cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 1,15 mg/l alcool pur în aerul expirat pentru inculpatul A. respectiv 0,88 mg/l alcool pur în aerul expirat pentru inculpatul B..

Ulterior, inc. A. a fost condus la Spitalul municipal Curtea de Argeș, unde i-au fost recoltate 2 probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, conform procesului-verbal de recoltare din data de 13.10.2019.

Așa cum reiese din cuprinsul buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 466 din data de 18.10.2019, la ora 01:07 inc. A. avea 3,02 g/l alcool pur în sânge.

Astfel, prima instanță a constatat că în drept, fapta inculpatului A. care, în data de 12.10.2019 a condus autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x pe drumurile publice, deși se afla sub influența băuturilor alcoolice, iar concentrația de alcool în sânge era mai mare de 0,80%0 întrunește elementele constitutive a infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material s-a realizat prin acțiunile inculpatului de a conduce un autovehicul, pe drumurile publice, deși se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Urmarea imediată a constat în starea de pericol pe care a creat-o pentru traficul rutier, pietonal, pentru pasagerii aflați în autoturism și chiar pentru persoana proprie. Astfel, inculpatul avea o îmbibație alcoolică ridicată ori, consumul de alcool încetinește funcționalitatea sistemului nervos central alterând astfel percepțiile, emoțiile, mișcarea, vederea și auzul persoanei.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu intenție, acesta cunoscând faptul că, anterior momentului la care s-a urcat la volan, consumase băuturi alcoolice.

De asemenea, fapta inculpatului B. care, în data de 12.10.2019 a încredințat spre conducere pe drumurile publice, coinculpatului A., autoturismul proprietatea sa, marca x, cu nr. de înmatriculare x, deși cunoștea că numitul A. consumase anterior băuturi alcoolice în cantități deloc neglijabile întrunește elementele constitutive a infracțiunii prev. de art. 335 alin. (3) teza finală din C. pen.

În ce privește pedeapsa ce a fost aplicată inculpaților, văzând criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. art. 74 din C. pen., instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 336 alin. (1) din C. pen. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 335 alin. (3) teza finală din C. pen., cu aceeași pedeapsă (închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă) se sancționează și persoana care încredințează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că se află (...) sub influența alcoolului ori a unor substanțe psihoactive.

Potrivit art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. …în caz de condamnare …, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Legea prevede alternativ sancțiunea închisorii cu cea a amenzii.

Inculpatul A. a avut o alcoolemie foarte ridicată, iar acest fapt a condus și la producerea unui eveniment rutier. În ceea ce-l privește pe inculpatul B. s-a reținut că persoana în cauză cunoștea că numitul A. a consumat băuturi alcoolice în cantități destul de mari și chiar și în aceste condiții i-a permis acestuia să conducă autoturismul.

Pentru aceste aspecte, instanța de fond s-a orientat către sancțiunea închisorii pentru ambii inculpați.

În raport cu cele două texte de lege citate anterior s-au avut în vedere limitele pedepsei închisorii ca fiind 8 luni - 3 ani și 4 luni respectiv 4 luni - 2 ani.

Inculpații se află la primul conflict cu legea penală română și de asemenea, în cursul urmăririi penale și judecății au avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta reținută în sarcina lor.

Pe de altă parte, acțiunile lor cumulate au generat o stare de pericol foarte ridicată pentru traficul auto și au condus la producerea unui eveniment rutier în urma căruia a fost distrus în totalitate autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x.

Pentru toate aceste argumente s-a dispus condamnarea fiecărui inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) b) și i) din C. pen., s-a interzis fiecărui inculpat în parte, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice fel de autovehicul pe o durată de 2 ani, termenul urmând a curge de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen., s-a interzis fiecărui inculpat în parte, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice fel de autovehicul, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 91 din C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani,

- infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare,

- infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității,

- în raport cu persoana infractorului, cu conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, cu eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și cu posibilitățile sale de îndreptare, s-a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanța de fond a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 1 an și 6 luni închisoare, iar inculpații nu au antecedente penale, nu s-au sustras de la urmărire penală ori judecată, nu au încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților astfel încât instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

Față de aceste considerente, în baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen., pentru ambii inculpați

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., s-au impus inculpaților respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute la lit. a)-e).

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) din C. pen., s-a impus inculpaților să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpații au fost obligați să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul B., criticând-o pentru motive de netemeinicie sub aspectul operațiunii de individualizare judiciară a executării pedepsei, pe care o consideră prea aspră, în raport, cu circumstanțele comiterii faptei (deplasarea având loc pe un drum forestier, mai puțin circulat, persoana cu care se afla fiind sub infleunța băuturilor alcoolice) și cu circumstanțele personale, mai exact lipsa antecedentelor penale. Apelantul-inculpat a solicitat ca instanța de apel să dispună amânarea aplicării pedepsei, în condițiile art. 83 din C. pen.

Prin decizia penală nr. 292/A din 22 martie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B., împotriva sentinței penale nr. 196 din data de 15.11.2021, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat apelantul-inculpat la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Curtea, examinând sentința penală, în raport, cu apelul declarat de inculpat, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (1), (2) din C. proc. pen. și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 din C. proc. pen. a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Curtea a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a realizat un examen complet al mijloacelor de probă administrate, din care rezultă, atât existența faptei pentru care apelantul - inculpat a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege, în mod judicios fiind condamnat la pedeaspa de 1 an și 6 luni închisoare și dispusă suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere, sub aspectul infracțiunii deduse judecății, în contextul aplicării regulilor procedurii abreviate.

În fapt, în esență, pe baza probatoriului administrat, în mod judicios instanța de fond a constatat că faptele inculpatului B. care, în data de 12.10.2019 a încredințat spre conducere pe drumurile publice, coinculpatului A., autoturismul proprietatea sa, marca x, cu nr. de înmatriculare x, deși cunoștea că numitul A. consumase anterior băuturi alcoolice în cantități deloc neglijabile întrunește elementele constitutive a infracțiunii de încredințarea unui vehicul, pentru conducerea, unei persoane care se află sub influența alcoolului prevăzută de art. 335 alin. (3) teza finală din C. pen.

De asemenea, sub aspectul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei și a executării acesteia, Curtea a reținut că soluția adoptată de prima instanță corespunde cerințelor impuse de art. 74 din C. pen. și art. 91 din C. pen., cu luarea în considerare a coordonatelor cauzei.

Curtea a subliniat împrejurările comiterii faptei, apelantul-inculpat încredințând autoturismul spre a fi condus de numitul A., care a avut o alcoolemie ridicată de 3,02 g/l alcool pur în sânge. De asemenea, fapta a fost comisă la scurt timp după consumul de băuturi comun, pe o distanță de aproximativ 10 km. Consecințele faptei sunt, de asemenea, relevante sub aspectul gravității faptei, așa cum a notat și instanța de fond prin sentința criticată, întrucât numitul A. a pierdut controlul volanului, mașina s-a răsturnat în șanț și a luat foc, fiind distrusă în totalitate.

Toate acestea nu justifică o soluție de amânare a aplicării pedepsei, așa cum a solicitat apelantul, întrucât Curtea nu are convingerea că acesta își va reconsidera comportamentul doar prin executarea obligațiilor aferente beneficiului instituit de art. 83 din C. pen., care nu produc decăderi, interdicții sau incapacități la finalul termenului de supraveghere.

Pe cale de consecință, prin sentința criticată, coordonatele cauzei au fost în mod adecvat evaluate, circumstanțele personale învederate (lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală sinceră), singulare, neavând forța necesară pentru acordarea beneficiului instituit de art. 83 din C. pen.

Curtea a pus în evidență și faptul că apelantul-inculpat a recunoscut comiterea faptei, așa cum este descrisă în actul de sesizare, cauza fiind soluționată în cadrul procedurii recunoașterii învinuirii, opțiune asupra căreia nu mai poate reveni în faza procesuală a apelului. Or, potrivit actului de sesizare evenimentul rutier s-a produs pe un drum județean (DJ 703), aferent celor două comune (Nucșoara și Brăduț), aspect confirmat prin adresă de Primăria com. Brăduleț, susținerea că ar fi vorba despre un drum închis circulației rutiere fiind neîntemeiată. Mai mult, inculpatului îi revenea obligația de a se informa asupra categoriei drumului pe care urma să fi efectuată deplasarea, eroarea de fapt fiind exclusă.

Astfel, instanța de apel a constatat insuficientă doar stabilirea pedepsei, astfel cum solicită apelantul-inculpat, în speță atingerea scopului-educativ preventiv al sancțiunii penale putându-se realiza numai prin adoptarea unei soluții de condamnare la pedeapsa închisorii.

Cu referire la durata pedepsei, instanța de apel a notat că aceasta este îndreptată către minimul incident, cu luarea în considerare a tuturor circumstanțelor cauzei (personale dar și reale) și a cauzei legale de atenuare reglementate de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Raportat la natura și gravitatea infracțiunii, la împrejurările cauzei și persoana inculpatului, criterii enumerate de art. 67 alin. (1) din C. pen., curtea a constatat că interzicerea dreptului de a conduce autovehicule, ca pedeapsă complementară (pentru o perioadă de 2 ani), respectiv accesorie, este necesară și proporțională cu situația care a determinat-o. Scopul impunerii unei atare sarcini îl constituie prevenirea de noi infracțiuni similare.

De altfel, celelalte pedepse complementare aplicate prin hotărârea criticată se apreciază a fi necesare și prin prisma nedemnității inculpatului în exercitarea drepturilor interzise. Sub acest aspect, interesul societății primează, în sensul eliminării persoanelor cu un profil moral nepotrivit din sfera celor ce ocupă funcții publice sau funcții ce implică exercițiul autorității de stat.

În final, la examinarea din oficiu a cauzei nu au fost constatate aspecte care să justifice reformarea sentinței apelate.

Față de aceste considerente, Curtea în baza în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul B. împotriva sentinței penale nr. 196 din data de 15.11.2021, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a dispus obligarea apelantului la plata sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în casație inculpatul B., invocând cazul de recurs în casație prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., arătând că i s-a interzis dreptul de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii, fiind condamnat în baza art. 335 alin. (3) din C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încredințarea unui vehicul, pentru conducerea unei persoane care se află sub influența alcoolului. În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. le-au fost interzise ambilor inculpați, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleși în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice fel de autovehicul pe o durată de 2 ani, termenul urmând a curge de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

Or, el nu avea dobândit acest drept, neavând permis de conducere, în aceste condiții, aplicarea unei asemenea pedepse complementare a interzicerii unui drept, fără ca el să fi dobândit acest drept(prin obținerea permisului de conducere) este nelegală și se circumscrie cazului prev. de art. 438 din C. proc. pen.

Permisul de conducere este actul ce dovedește dreptul de a conduce. Măsurile prin care dreptul de a conduce este restricționat prin suspendare ori anulare sunt măsuri ce vizează în mod direct permisul de conducere.

Restricționarea dreptului de a conduce prin suspendare ori anulare este prevăzută de lege ca măsură de înlăturare a unui pericol public. Se consideră că persoana vizată de această restricție prezintă un risc ridicat pentru societate și se impune restricționarea dreptului de a conduce autovehicule.

Din punct de vedere juridic restricționarea dreptului de a conduce poate fi primită din mai mai multe perspective. Ea poate fi o pedeapsă complementară ori o măsură de siguranță luată în condițiile dreptului penal, poate fi o sancțiune contravențională complementară, poate fi o măsură administrativă luată de șeful poliției ruteiere ori poate fi o obligație din cadrul măsurii preventive a controlului judiciar luată pe parcursul procesului penal (atunci când fapta nu atrage per se reținerea permisului de conducere).

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 05 mai 2022.

În raportul întocmit aflat la dosarul Înaltei Curți, filele x, magistratul asistent a arătat că decizia penală nr. 292/A din data de 22 martie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost comunicată la data de 24 martie 2022 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și la data de 25 martie 2022 inculpatului B..

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul B. la data de 28 martie 2022 (data ștampilei aplicate pe plicul cu care a fost înaintată cererea - dosar nr. x/2021 R/C).

Termenul de formulare a cererii de recurs în casație s-a împlinit pentru inculpatul B. la data de 26 aprilie 2022, cererea fiind formulată în termenul prev. de art. 435 din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. a fost comunicată la data de 04 aprilie 2022 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În cauză nu au fost depuse concluzii scrise, în termenul de 10 zile, prevăzut de dispozițiile art. 439 alin. (2) din C. proc. pen., de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

La data de 20 aprilie 2022 judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 05 mai 2022.

La data de 20 aprilie 2022 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B.,

În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată de inculpat s-a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casație a arătat că a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare a unui vehicul pentru conducere unei persoane care se află sub influența alcoolului la pedeapsa de 1 an și 6 luni, iar în baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. interzicându-i-se, printre altele și dreptul de a conduce orice fel de autovehicul pe o durată de 2 ani, de la rămânerea definitivă a sentinței.

Inculpatul a arătat că nu avea dobândit acest drept, neavând permis de conducere, susținând că aplicarea unei asemenea pedepse este nelegală și se circumscrie cazului prevăzut de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen.

Magistratul asistent a concluzionat că cererea de recurs în casație este formulată în termenul prevăzut de lege și respectă dispozițiile art. 434 alin. (1), art. 436, art. 437 lit. a), b) și d) precum și art. 438 din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia sunt menționate numele și prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum și semnătura apărătorului ales al inculpatului care a exercitat calea de atac, în numele acestuia.

Îndeplinirea condiției prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. rezultă din faptul indicării în cuprinsul motivelor de recurs în casație a temeiului de drept pe care se întemeiază calea de atac formulată.

În motivarea cererii, recurentul inculpat B. a susținut că, în baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. i-a fost interzis, printre altele și dreptul de a conduce orice fel de autovehicul pe o durată de 2 ani, de la rămânerea definitivă a sentinței, în condițiile în care nu are dobândit acest drept. Motivele dezvoltate se circumscriu cazului de recurs în casație invocat.

În raport cu cele expuse, magistratul asistent raportor opinează că cererea de recurs în casație este admisibilă.

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din 05 mai 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, aflată la dosarul Înaltei Curți, completul, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 292/A din data de 22 martie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

S-a trimis cauza Completului C9, în vederea judecării cererii de recurs în casație formulată de inculpatul B., s-a fixat termen la data de 19 mai 2022, ora 09:00 cu citarea părților.

Pentru a se dispune astfel, completul a reținut în sinteză ceea ce au reținut prima instanță și instanța de apel, precum și aspectele mai sus menționate din raportul magistratului asistent.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul B., Înalta Curte constată că aceasta este admisibilă în principiu pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

În acest sens, se reține că cererea de recurs este formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel, conform dispozițiilor art. 435 din C. proc. pen., de către inculpat, potrivit dispozițiilor art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care poate fi atacată cu recurs în casație conform art. 434 din C. proc. pen.

Cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen.. De asemenea, îndeplinește condiția prevăzută de 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. și motivarea acestuia, respectiv:

În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a arătat că a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare a unui vehicul pentru conducere unei persoane care se află sub influența alcoolului prevăzută de dispozițiile art. 335 alin. (3) din C. pen. la pedeapsa de 1 an și 6 luni, iar în baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen., interzicându-i-se, printre altele și dreptul de a conduce orice fel de autovehicul pe o durată de 2 ani, de la rămânerea definitivă a sentinței.

Inculpatul a arătat că nu avea dobândit acest drept, neavând permis de conducere, susținând că aplicarea unei asemenea pedepse este nelegală și se circumscrie cazului prevăzut de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen.. De asemenea, a învederat că restricționarea dreptului de a conduce prin suspendare ori anulare este prevăzută de lege ca măsură de înlăturare a unui pericol public, considerându-se că persoana vizată de această restricție prezintă un risc ridicat pentru societate și se impune restricționarea dreptului ei de a conduce autovehicule.

Nu în ultimul rând, a arătat că, din punct de vedere juridic restricționarea dreptului de a conduce poate fi privită ca pedeapsă complementară ori ca măsură de siguranță luată în condițiile dreptului penal, poate fi o sancțiune contravențională complementară, poate fi o măsură administrativă luată de șeful poliției rutiere ori poate fi o obligație din cadrul măsurii preventive a controlului judiciar luată pe parcursul procesului penal (atunci când fapta nu atrage per se reținerea permisului de conducere).

Pentru aceste considerente, având în vedere că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilității recursului în casație se verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului recursului în casație, Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 292/A din data de 22 martie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

A trimis cauza la Completul 9 în vederea soluționării cererii de recurs în casație formulat de inculpatul B., fixând termen la data de 19 mai 2022, ora 09:00, pentru când se vor cita părțile.

La termenul de astăzi, reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat respingerea recursului în casație, ca nefondat. A arătat că recurentul inculpat B. a formulat recurs în casație pe motiv că, în mod nelegal, i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce orice fel de autovehicul pe o durată de 2 ani, întrucât dânsul nu are permis de conducere, astfel încât nu i s-ar fi putut aplica această pedeapsă. Or, pentru aplicarea acestei pedepse complementare nu este necesar ca inculpatul să aibă permis de conducere, pentru că l-ar putea dobândi pe parcursul executării acestei pedepse. De altfel, nu este necesar ca o persoană căreia i se interzice dreptul de a fi ales în autoritățile publice să fie și aleasă în autoritățile publice la data interzicerii acestui drept. Raționamentul fiind același, a solicitat respingerea recursului în casație.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul B. împotriva deciziei instanței de apel, în raport, cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul în casație declarat de inculpat, ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Prealabil analizei recursului în casație al inculpatului se impun a fi făcute câteva scurte considerații de ordin teoretic cu privire la natura juridică a recursului în casație și referitor la cazul de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Astfel, prin C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, recursul în casație a devenit o cale de atac extraordinară, având ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Altfel spus pe calea recursului în casație nu se pot remedia o greșită apreciere a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penale incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, nu se judecă procesul propriu-zis, ci se numai se verifică dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Referitor la cazul de recurs în casație statuat în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv "Hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepselor prevăzute în art. 60, art. 61 sau art. 137 din C. pen. ori care se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reținerii circumstanțelor atenuante și, respectiv, a circumstanțelor agravante sau nerespectarea dispozițiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracțiuni ori infracțiune continuată.

Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută sau menținută prin hotărârea atacată, instanța de recurs nefiind abilitată să dispună schimbarea încadrării juridice.

Cazul de casare menționat poate privi și aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cazul de recurs în casație prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu este incident în situația în care se critică individualizarea pedepsei sau aplicarea legii penale mai favorabile.

În contextul concret al cauzei, rezultă că inculpatului B., prima instanță, în temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. i-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice fel de autovehicul pe o durată de 2 ani, termenul urmând a curge de la rămânerea definitivă a sentinței.

Curtea de apel, ca instanță de control judiciar, prin respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul B. împotriva primei sentințe, a menținut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor menționate dispusă față de inculpat, argumentând în mod concret că "raportat la natura și gravitatea infracțiunii, la împrejurările cauzei și persoana inculpatului, criterii enumerate de art. 67 alin. (1) din C. pen., curtea constată că interzicerea dreptului de a conduce autovehicule, ca pedeapsă complementară (pentru o perioadă de 2 ani), (…) este necesară și proporțională cu situația care a determinat-o. Scopul impunerii unei atare sarcini îl constituie prevenirea de noi infracțiuni similare."

Înalta Curte constată că în mod legal a fost dispusă față de inculpatul B. pedeapsa complementară prevăzută la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., dreptul de a conduce orice fel de autovehicul pe o durată de 2 ani, termenul începând să curgă de la rămânerea definitivă a sentinței, cuantumul stabilit înscriindu-se în limitele prevăzute pentru pedepsele complementare care se pot dispune pe o perioadă între 1 an și 5 ani, or, durata de 2 ani aplicată inculpatului este o durată legală.

De asemenea, instanța de apel a făcut referire la criteriile legale statuate de legiuitor la art. 67 alin. (1) din C. pen., care le-a analizat în mod concret, în raport cu natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, considerând-o ca necesară și proporțională cu situația care a determinat-o, precum și scopul acesteia, așa încât aceasta a fost dispusă conform legii.

Împrejurarea invocată de către inculpatul B. în sensul că nu are permis de conducere nu are nicio relevanță, întrucât acesta are vocația de a obține un permis de conducere, însă i-a fost interzis, ca pedeapsă complementară, dreptul de a conduce autovehicule, pe durata menționată, așa încât critica invocată nu poate fi avută în vedere, în raport, cu cele menționate, fiind inaplicabil cazul de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 292/A din data de 22 martie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 292/A din data de 22 martie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 mai 2022.