ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 884/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1006/A din data de 13 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 137/18.03.2021, pronunțate de Judecătoria Cornetu.

În baza art. 29 alin. (5) rap. la art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a respins cererea formulată de inculpatul A. de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. (1) și alin. (4) lit. a) din C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 137 din 18.05.2021 pronunțată de Judecătoria Cornetu, secția Penală, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 336 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 3 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., respectiv de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea acelorași drepturi, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) C. pen., pedeapsa accesorie urmând a fi executată în cazul în care pedeapsa principală a închisorii devine executabilă.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 alin. (1) C. pen., termenul de supraveghere urmând a se calcula conform art. 92 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să urmeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului sector 5 sau în cadrul S.C. Amenajare Edilitară și Salubrizare S.A. Sector 5, București, pe o perioadă de 60 de zile, consilierul de probațiune urmând a decide, potrivit art. 57 cu referire la art. 51 din Legea nr. 253/2013, în care din cele două instituții urmează a se executa obligația.

Conform art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. se comunică Serviciului de Probațiune București.

Conform art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării obligației prevăzute la art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. se face de către Serviciul de Probațiune București.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen.., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală la data de 5.04.2021 sub nr. x/2020.

Cu ocazia soluționării prezentului apel, inculpatul a înțeles să formuleze o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. (1) și alin. (4) lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul A. a susținut că art. 282 alin. (1) și alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 21 alin. (3) din Constituția României precum și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Încălcarea rezultă din obligația părții din dosar să justifice vătămarea unui drept pentru ca excepția nulității relative să opereze în cauză, iar în această situație este imposibil de demonstrat vătămarea drepturilor prin prisma încălcării principiului legalității statuat în art. 1 alin. (5) din Constituție.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate, curtea de apel a constatat pe de o parte, că dispozițiile legale cu privire la care se invocă excepția fac parte dintr-o lege care este în vigoare, respectiv C. proc. pen., și aceste prevederi nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Însă, Curtea a apreciat că, în concret, dispozițiile art. 282 alin. (1) și alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., nu au legătură cu soluționarea cauzei având ca apelul inculpatului declarat împotriva Sentinței penale nr. 137/18.03.2021, pronunțate de Judecătoria Cornetu. Instanța de apel a analizat toate criticile inculpatului și a constatat că nu a existat nicio cauză de nulitate relativă legată de administrarea probelor ori de efectuarea actelor în cursul urmăririi penale, care să aibă înrâurire asupra cauzei în cazul admiterii unei excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate.

De asemenea, după cum s-a arătat la pct. I, prin trecerea cauzei de către procurorul care a supravegheat urmărirea penală de la IPJ Ilfov la DGPMB pentru efectuarea cercetării penale nu au fost încălcate normele de competență teritorială, astfel că admiterea excepției de neconstituționalitate nu ar avea niciun efect asupra soluției definitive pronunțate în cauză.

Împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 1006/A din data de 13 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2020, privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. (1) și alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a declarat recurs inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 18.10.2021, sub nr. x/2020.

Examinând recursul declarat împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 1006/A din data de 13 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2020, privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. (1) și alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de inculpatul A. într-un dosar aflat în apel pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 282 alin. (1) și alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. (art. 282 nulitățile relative (1) Încălcarea oricăror dispoziții legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului. alin. (4), încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la alin. (1) poate fi invocată; lit. a) până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură), iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția privind legătura normei ce face obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 916 din 16 decembrie 2014).

În cauză, se constată că recurentul a declarat recurs împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. (1) și alin. (4) lit. a) C. proc. pen., (din cuprinsul Deciziei penale nr. 1006/A din data de 13 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală).

Totodată, Înalta Curte reține că excepția de neconstituționalitate mai sus menționată a fost invocată în recursul promovat de recurent împotriva Deciziei penale nr. 1006/A din data de 13 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 137/18.03.2021, pronunțate de Judecătoria Cornetu.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate invocată nu îndeplinește una din condițiile cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, și anume nu are legătură cu soluționarea cauzei. Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Înalta Curte constată, notând și că scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica o judecată și pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională, că remediul procesual al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit în concordanță cu finalitatea sa, respectiv armonizarea normelor criticate cu legea fundamentală, iar soluția dispusă prin hotărârea recurată este legală.

Pentru aceste considerente, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 1006/A din data de 13 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2020, privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. (1) și alin. (4) lit. a) din C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 1006/A din data de 13 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2020, privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. (1) și alin. (4) lit. a) din C. proc. pen.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2021.

GGC - MM