ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 decembrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

A. Prin rechizitoriul nr. x/2022 din data de 13.02.2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrat la Curtea de Apel București sub nr. x/2023 din data de 21.02.2023, s-a dispus trimiterea in judecată, a inculpatului A., cercetat în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: complicitate la instigare, sub forma participației improprii, la abuz în serviciu, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen. raportat la art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței, în sarcina inculpatului A. s-au reținut următoarele:

- l-a ajutat pe inculpatul B. să-l determine pe executorul judecătoresc C. să pună în executare silită, fără vinovăție, un titlu executoriu fals și nevalabil, reprezentat de contractul de asistență juridică nr. x/02.10.2017, aparent încheiat de avocat A. și persoana vătămată D. prin întocmirea și înmânarea unei împuterniciri olografe, prin care îl împuternicea pe inculpatul B. să se ocupe de formalitățile necesare punerii în executare la E. și C. a respectivului contract. În baza sprijinului primit, B. l-a instigat pe executorul C. să săvârșească, fără vinovăție, o infracțiune de abuz în serviciu, prin punerea în executare silită nelegală față de numita D., în baza unui titlu executoriu falsificat de inculpatul B., care a solicitat la data de 26.04.2018 executarea silită a acestui contract la C., solicitare în urma căreia s-a format dosarul de executare silită nr. x/2018. Prin aceasta i s-a cauzat numitei D. un prejudiciu de 7531,50 RON, sumă aflată în contul bancar al părții vătămate, poprită de către executor;

- l-a ajutat pe inculpatul B., prin falsificarea unei împuterniciri olografe, menționate la paragraful anterior și înmânarea acesteia inculpatului B., să folosească înscrisul falsificat reprezentat de contractul de asistență juridică nr. x/02.10.2017, la E. și C. în data de 26.04.2018, în vederea punerii în executare silită a contractului falsificat (prin prezentarea faptului nereal că numitul A., în calitate de avocat, ar fi prestat pentru numita D. servicii avocațiale), cunoscând faptul că acesta este fals. Astfel, numitul B. a depus și solicitat, în numele avocatului A., la data de 26.04.2018 executarea silită a acestui contract la C., solicitare în urma căreia s-a format dosarul de executare silită nr. x/2018;

- a falsificat sub aspectul conținutului împuternicirea olografă, datată 16.04.2018, prin atestarea împrejurării necorespunzătoare adevărului că ar fi valabil contractul de asistență juridică nr. x/02.10.2017, contract care avea ca părți pe numitul A., în calitate de avocat, și, respectiv, pe numita D., în calitate de client, mandat prin care l-a împuternicit pe B. să pună în executare silită contractual de asistență juridică menționat anterior, această împuternicire fiind folosită la C., în dosarul de executare silită nr. x/2018.

B. Prin încheierea din data de 12.04.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, definitivă prin încheierea nr. 388 din data de 23.05.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția Penală, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen.., respins cererile și excepțiile invocate de inculpat, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2022 din data de 13.02.2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind pe inculpatul A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la instigare, sub forma participației improprii, la abuz în serviciu, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 47 C. pen. raportat la art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și, pe cale de consecință, s-a dispus începerea judecății.

C. Prin sentința nr. 34/F din 13 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală s-au hotărât următoarele:

I. 1. În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. (faptă comisă în aprilie 2018 în referire la contractul de asistență juridică nr. x/02.10.2017) - întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a exercita profesia de avocat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. i-a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a exercita profesia de avocat, de la rămânerea definitivă sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

II. În temeiul art. 82 alin. (3) C. pen. a fost anulată renunțarea la aplicarea pedepsei dispusă cu privire la inculpatul A. prin sentința penală nr. 247/F din 14.12.2020 a Curții de Apel București – secția II Penală, definitivă prin decizia penală nr. 65/A din 24.02.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția Penală.

În baza art. 581

1

alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen.. raportat la art. 82 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. (fapta comisă la data de 02.07.2019 – care a făcut obiectul judecății prin sentința penală nr. 247/F/14.12.2020 a Curții de Apel București – secția II Penală).

III. În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa de 8 luni închisoare (stabilită în condițiile art. 581

1

alin. (2) și alin. (3) C. pen.), precum și pedepsele complementare corespunzătoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care a fost adăugat sporul de 2 luni și 20 zile închisoare, în final având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani, 2 luni și 20 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a exercita profesia de avocat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) și alin. (3) și art. 45 alin. (5) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. pe durata pedepsei principale.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de 3 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen., se fie comunicate Serviciului de Probațiune București.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. i-a fost impusă inculpatului obligația să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 92 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere i-a fost impusă inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Administrației Lacuri, Parcuri și Agrement București sau în cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor, pe o perioadă de 60 de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.

S-a făcut aplicarea art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. în privința executării pedepselor complementare aplicate.

În baza art. 96 din C. pen. a fost atrasă atenția inculpatului asupra sancțiunii revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, acesta nu respectă cu rea-credință măsurile de supraveghere sau obligațiile impuse, ori săvârșește o nouă infracțiune.

IV. În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 19 alin. (1) și art. 25 alin. (1) C. proc. pen.., cu referire la art. 1349, art. 1357 și următoarele din C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă D. și, în consecință, a fost obligat inculpatul A. către aceasta la plata sumei de 1.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă D. referitoare la daunele materiale, ca neîntemeiată.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i) raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., a fost desființat, în totalitate, înscrisul olograf denumit "împuternicire", datat 16.04.2018 (aflat în original în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția II Penală).

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în valoare de 2.000 RON.

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat pe inculpat să plătească în favoarea părții civile D. suma de 6.400,99 RON cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat ales.

În temeiul art. 274 alin. (1) teza finală C. proc. pen.., onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistență juridică a inculpatului, s-a dispus să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, cu titlu prealabil, că dosarul de urmărire penală în care a fost întocmit rechizitoriul care face obiectul cauzei a fost format în urma disjungerii cercetărilor dispuse față de inculpatul A. potrivit rechizitoriului nr. x din data de 22.11.2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrat la Curtea de Apel București sub nr. x/2022 din data de 24.11.2022 privind pe inculpatul B..

Curtea a notat că inculpatul B. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2018 din data de 22.11.2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, sub aspectul săvârșirii a cinci infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. și cinci infracțiuni de instigare la abuz în serviciu în forma participației improprii, prev. de art. 47 raportat la art. 52 alin. (3) și la art. 297 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. În sarcina acestui inculpat, s-a reținut, sub aspectul stării de fapt, printre altele, următoarele:

- a falsificat contractul de asistență juridică nr. x/02.10.2017, prin folosirea fără drept a tipizatelor specifice profesiei, care erau scoase din uz, și, de asemenea, prin prezentarea faptului nereal că inculpatul A., în calitate de avocat, ar fi prestat pentru numita D. servicii avocațiale. B. a falsificat și semnătura numitului A., pentru a crea aparența că acesta din urmă ar fi avut o relație contractuală cu numita D.. Inculpatul B. a depus și solicitat, în numele avocatului A., la data de 26.04.2018 executarea silită a acestui contract la C., solicitare în urma căreia s-a format dosarul de executare silită nr. x/2018;

- l-a instigat pe executorul judecătoresc C. să pornească, fără vinovăție, executarea silită în baza unor titluri executorii false, determinându-l pe acesta să încalce prevederile art. 625, art. 627, art. 632, art. 646 și art. 663 C. proc. civ., și prin aceasta provocându-i persoanei vătămate D. o pagubă. Astfel, inculpatul B. i-a solicitat executorului C. să pună în executare contractul falsificat nr. x/02.10.2017, prin folosirea fără drept a tipizatelor specifice profesiei, care erau scoase din uz, și, de asemenea, prin prezentarea faptului nereal că inculpatul A., în calitate de avocat ar fi prestat pentru numita D. servicii avocațiale. B. a falsificat și semnătura numitului A., pentru a crea aparența că acesta din urmă ar fi avut o relație contractuală cu numita D.. Numitul B., în numele avocatului A., a solicitat la data de 26.04.2018 executarea silită a acestui contract la C., solicitare în urma căreia s-a format dosarul de executare silită nr. x/2018. Prin aceasta i s-a cauzat numitei D. un prejudiciu de 7531,50 RON, sumă aflată în contul bancar al părții vătămate, poprită de către executor.

S-a mai arătat că, prin sentința penală nr. 153/F din 23.08.2023 a Curții de Apel București – secția II Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022, față de inculpatul B. s-a dispus, printre altele, încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. (contractul de asistență juridică nr. x/02.10.2017) și condamnarea pentru infracțiunea prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 52 alin. (3) și la art. 297 alin. (1) din C. pen. (contractul de asistență juridică nr. x/02.10.2017). În final, inculpatului B., i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.

În ceea ce privește situația de fapt din prezenta cauză, prima instanță a reținut că inculpatul A. este de profesie avocat și este înscris în Baroul București încă din anul 2001, fiind prieten cu numitul B..

Pe fondul acestei relații de prietenie, în cursul anului 2017, martorul B. i-a solicitat inculpatului A. să îi pună la dispoziție un contract de asistență juridică, sub pretextul că ar avea potențiali clienți, lucru cu care acesta din urmă a fost de acord.

Inculpatul A., deși cunoștea că nu sunt respectate dispozițiile legale referitoare la folosirea tipizatelor specifice profesiei de avocat, i-a remis numitului B. un contract de asistență juridică. Acest contract de asistență juridică, cu nr. x/02.10.2017, a fost completat olograf de către martorul B., în esență, atestându-se faptul nereal că inculpatul A., în calitate de avocat, ar fi prestat pentru persoana vătămată D. servicii avocațiale pentru un onorariu de 6.500 RON .

S-a susținut că din raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică nr. x din data de 05.09.2019, raportul de expertiză criminalistică nr. 332.420 din data de 08.07.2021 și raportul de expertiză criminalistică nr. 541.194 din data de 11.03.2021, toate întocmite de specialiști din cadrul DGPMB – Serviciul Criminalistic, reiese că mențiunile olografe care completează contractul de asistență juridică nr. x/02.10.2017 au fost executate de B., semnătura de la rubrica "Client/Reprezantant" de pe același contract nu a fost executată de către D. (fiind o contrafacere prin imitarea liberă a semnăturilor realizate de aceasta) - filele nr. x – 222 du.p. filele nr. x - 57 d.u.p. vol. IV; filele nr. x - 167 d.u.p. vol IV.

Pe de altă parte, Curtea a reținut că toate aceste aspecte stabilite de către specialiștii criminaliști se coroborează cu declarațiile inculpatului A., martorului B. și ale persoanei vătămate, probe care oferă, de asemenea, certitudine faptului că între inculpatul A. și persoana vătămată D. nu au existat raporturi specifice avocat – client și că aspectele atestate de contractul de asistență juridică nr. x/02.10.2017 nu corespundeau adevărului.

După completarea contractului de asistență juridică nr. x/02.10.2017 în condițiile anterior expuse, numitul B., pentru a demara executarea silită față de persoana vătămată, i-a solicitat inculpatului A. să-l împuternicească să demareze formalitățile necesare procedurii de executare silită față de persoana vătămată D..

Deși, în mod evident, știa că nu prestase niciun fel de servicii avocațiale pentru persoana vătămată D. (pe care, de altfel, nici nu o cunoștea), inculpatul A. a fost de acord cu această solicitare a numitului B.. Astfel, la data de 16.04.2018 inculpatul a întocmit și semnat înscrisul olograf denumit "Împuternicire", prin care în calitatea sa de avocat titular al cabinetului de avocat îl împuternicea pe numitul B. "să pună în aplicare toate demersurile necesare pentru executarea silită a titlului executoriu, respectiv contract de asistență juridică nr. x din 02.10.2017" (înscris redat în foto nr. 2 din raportul de constatare tehnico științifică criminalistică nr. 330.842/25.02.2021 – fila nr. x d.u.p. vol III).

Curtea a arătat că, așa cum reiese și din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică criminalistică nr. 330.842/25.02.2021 întocmit de specialiști din cadrul DGPMB – Serviciul Criminalistic, scrisul și semnătura de pe împuternicirea întocmită pe numele A. și datată 16.04.2018, au fost executate de A. .

În continuare, numitul B. a depus în data de 26.04.2018, în numele avocatului A. (în baza împuternicirii din 16.04.2018 anterior menționată), contractul de asistență juridică nr. x/02.10.2017 la Biroul Executorului Judecătoresc E. și C., pentru a fi executat silit. Necunoscând că acest contract este falsificat, executorul judecătoresc C. a constituit dosarul de executare silită nr. x/2018, în cadrul căruia a fost poprită suma de 7531,50 RON, aflată în contul bancar al persoanei vătămate D..

Prima instanță a mai notat că, în privința contractului de asistență juridică nr. x/02.10.2017, care a făcut obiectul executării silite în dosarul nr. x/2018, persoana vătămată D. a formulat contestație la executare la Judecătoria Bolintin Vale.

Prin sentința civilă nr. 217/13.02.2019 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin decizia civilă nr. 787/11.09.2019 a Tribunalului Giurgiu s-a dispus anularea executării silite și, totodată, întoarcerea executării silite, deoarece s-a constatat că titlul executoriu, în baza căruia s-a desfășurat această executare, nu era valabil, iar motivul nevalabilității acestuia l-a constituit faptul că inculpatul B. nu avea dreptul să încheie contracte de asistență juridică în perioada 2009-2019, întrucât fusese suspendat din exercitarea profesiei, pentru neplata taxelor aferente .

Curtea a menționat că situația de fapt mai sus expusă rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză. Astfel, s-a arătat că declarațiile persoanei vătămate D. (date în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești) se coroborează cu declarațiile martorilor C. și B. (date în cursul cercetării judecătorești). Deopotrivă, sub aspectul mijloacelor de probă care se coroborează cu declarațiile părții civile, au fost enumerate copia dosarului de executare silită nr. x/2018, procesele-verbale de percheziție informatică a telefoanelor mobile ale inculpatului și martorului C., precum și a laptopurilor aparținând inculpatului și martorului C., planșele foto cu aspectele fixate la perchezițiile domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B. și la C., rapoartele de constatare grafică, rapoartele de expertiză criminalistică grafică nr. 332.420/08.07.2021 și nr. 541.194/11.03.2021, planșele foto cu capturile de ecran ale mesajelor primite de persoana vătămată D., procesele-verbale de redare a convorbirilor și mesajelor trimise și primite de inculpatul B., respectiv inculpatul A. și martorul C., procesul-verbal din data de 24.03.2021 de extragere a datelor informatice relevante, ca urmare a efectuării percheziției informatice asupra telefonului mobil al persoanei vătămate D., procesul-verbal din data de 31.03.2021 în vederea identificării, evidențierii și materializării informațiilor relevante, obținute în urma punerii în aplicare a mandatului de percheziție informatică pe mediile de stocare ridicate de la numitul B. și de la martorul C. (cu anexă CD), contractul de asistență juridică nr. x/02.10.2017 în copie, împuternicirea olografă pentru avocat B. către C. și E., precum și, parțial, declarațiile suspectului/inculpatului (date în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești).

Curtea a constatat că probatoriul administrat în cauză furnizează date care confirmă faptul că înscrisul reprezentat de contractul de asistență juridică nr. x/02.10.2017 este falsificat, având în vedere că, semnătura de la rubrica "Client" nu aparține persoanei vătămate D., fiind efectuată prin imitare, în cuprinsul contractului se prevede, în mod nereal, că inculpatul A. ar fi acordat servicii avocațiale persoanei vătămate, iar semnătura avocatului A. a fost falsificată.

Mai mult, contractul de asistență juridică nr. x/02.10.2017, ridicat în original în urma percheziției domiciliare efectuată la locuința numitului B. și în urma percheziției efectuate la sediul cabinetului de avocat al acestuia, a fost supus unei constatări criminalistice grafice. Astfel, prin concluziile exprimate în rapoartele de expertiză criminalistică grafică nr. 332.420/08.07.2021 și 541.194/11.03.2021, s-a stabilit că toate mențiunile din cuprinsul contractului de asistență juridică nr. x/02.10.2017 au fost completate de numitul B.. De asemenea, s-a stabilit că acesta a falsificat semnăturile persoanei vătămate D., precum și ale numitului A..

Față de probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că inculpatul a avut o atitudine parțial sinceră pe parcursul procesului penal, încercând să acrediteze o ipoteză de natură a-i "ușura" situația în sensul că nu ar fi cunoscut intențiile numitului B. de a pune în executare silită un contract de asistență juridică în care nu se atestau aspecte reale. Astfel, inculpatul a susținut că i-a oferit contractul tipizat, în alb, pentru a-l ajuta pe prietenul său care avea niște clienți și că, ulterior, clientele să fie aduse la el pentru a semna contractul de asistență juridică. Judecătorul primei instanțe a arătat că aceste afirmații nu au suport în realitatea obiectivă, dimpotrivă sunt afirmații fără suport logic, chiar hilare, fiind infirmate ulterior de însăși poziția inculpatului, care, deși nu semnase contractul și nu avea cunoștință de conținutul acestuia, îl mandata totuși pe B. prin împuternicirea olografă din data de 16.04.2018 să procedeze la punerea în executare silită.

De altfel, în fața Curții, inculpatul nu a negat că ar fi întocmit și semnat această împuternicire din 16.04.2018, care atesta aspecte care nu corespundeau realității (susțineri despre care prima instanță a reținut că se coroborează cu concluziile expertizei criminalistice efectuate în cauză și cu declarațiile martorului B.), ci doar a încercat să-și diminueze răspunderea în sensul că a scris după dictare, că nu ar fi avut la cunoștință de conținutul contractului de asistență juridică și că a semnat în considerarea faptului că martorul B. urmărea să își rezolve problemele cu fosta iubită. Or, aceste alegații, în opinia judecătorului de la prima instanță, nu pot constitui o justificare rezonabilă a modalității în care inculpatul a înțeles să acționeze, mai ales că acesta, în virtutea calității sale, de avocat - profesionist al dreptului, era conștient și, pe cale de consecință, a și acceptat că astfel de abateri de la conduita profesională aveau consecințe vădite în sfera ilicitului penal (fiind logic faptul că odată împuternicită o persoană să procedeze la executarea silită, pe nedrept, a unui presupus debitor pentru o datorie inexistentă, urmată de derularea efectivă a executării, se creează premisele certe ale vătămării intereselor legale ale persoanei, premise privite inclusiv din prisma dispozițiilor art. 297 din C. pen.).

Având în vedere toate aceste considerente, Curtea a considerat că apărările inculpatului din cursul procesului penal devin hilare și lipsite de suport logic raportat la contextul probator administrat, în condițiile în care acesta a fost tot timpul conștient că prin punerea la dispoziția numitului B. a unui contract de asistență juridică tipizat, în alb (contract aflat în evidența cabinetului de avocat al cărui titular era inculpatul) și prin întocmirea și semnarea ulterioară a unei împuterniciri (din data de 16.04.2018) către aceeași persoană pentru a demara executarea silită în baza acestui contract falsificat, a acceptat că acțiunile executorului judecătoresc în dosarul de executare silită vor prejudicia interesele legale ale persoanei menționate în fals drept client în contract.

Judecătorul primei instanțe a mai arătat că, din coroborarea probelor administrate în cauză, reiese, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a acționat, cel puțin cu intenție indirectă, acesta prevăzând rezultatul faptelor sale (fapte constând în punerea la dispoziția numitului B. a unui contract de asistență juridică tipiza, în alb, în întocmirea unei împuterniciri prin care mandata aceeași persoană să pună în executare un contract care nu atesta aspecte corespunzătoare adevărului) și acceptând posibilitatea producerii rezultatului (respectiv, că prin demararea procedurii de executare silită, există posibilitatea reală ca persoana vătămată să fie prejudiciată).

Nu în ultimul rând, a fost arătat că, prin ajutorul dat de către inculpatul A. și anume prin înmânarea împuternicirii false către numitul B., cu ocazia demarării executării silite în dosarul nr. x/2018, executorul judecătoresc C. a fost determinat să-și încalce, fără vinovăție, atribuțiile de serviciu care prevăd obligația ca numai titlurile executorii valabile să poată fi puse în executare silită.

Față de probatoriul administrat, Curtea a constatat, în urma coroborării mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată, că se confirmă, mai presus de orice îndoială rezonabilă, starea de fapt mai sus reținută.

În ceea ce privește calificarea în drept a situației de fapt reținute în cauză, Curtea de Apel București a constatat, în primul rând, că în cauză, referitor la infracțiunile de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în înscrisuri sub semnătură privată, a fost invocată drept cauză de încetare a procesului penal prescripția răspunderii penale.

Curtea a mai notat că la termenul din 09.10.2023, față de dispozițiile art. 18 din C. proc. pen.., inculpatul a învederat că nu dorește continuarea procesului penal în cazul în care se va reține incidența prescripției răspunderii penale, cu privire la infracțiunile prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) și art. 322 alin. (1) C. pen.

Cu privire la aceste ultime aspecte, prima instanță a precizat că infracțiunea de complicitate la instigare, sub forma participației improprii, la abuz în serviciu (pentru care nu sunt incidente dispozițiile privind prescripția și pentru care s-a efectuat cercetarea judecătorească), prin modul în care a fost comisă, presupunea, în mod obligatoriu, analizarea chestiunilor ce țin de falsificarea și caracterul fals al contractului de asistență juridică nr. x/02.10.2017 și al împuternicirii din data de 16.04.2018 (aspectele analizate fiind de esența stabilirii existenței sau nu a infracțiunii de complicitate la instigare la infracțiunea de abuz în serviciu).

În continuare, Curtea a avut în vedere că infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., reținută prin rechizitoriu (două fapte din data de 16.04.2018 și respectiv din cursul lunii aprilie 2018, cu referire la contractul de asistență juridică nr. x/02.10.2017) se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amenda.

S-a arătat că, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale pentru persoana fizică este 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.

Prima instanță a mai reținut că, în conformitate cu art. 155 din C. pen. (în vigoare la data comiterii faptelor), cursul prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură penală . . . . . . . . . .Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni..."

S-a arătat că, prin decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională, a admis excepția de neconstituționalitate și a constat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen.

Față de cele două soluții adoptate prin deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, judecătorul primei instanțe a susținut că în perioada 10.09.2018 – 30.05.2022 (data la care s-a publicat O.U.G. nr. 71/2022) nu a putut fi întrerupt termenul de prescripție conform art. 155 alin. (1) din C. pen. (deoarece nu au fost reglementate actele procedurale ce întrerup acest termen), aspect ce se răsfrânge și asupra prevederilor art. 155 alin. (4) din C. pen. care prevăd faptul că "Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni".

Astfel, în concret, neexistând posibilitatea întreruperii termenului de prescripție, în modalitatea în care art. 155 alin. (1) din C. pen. se coroborează cu dispozițiile art. 155 alin. (4) din C. pen., Curtea a reținut că singurul termen de prescripție care a operat în prezentul proces penal, în ceea ce privește infracțiunile de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. (faptă din cursul lunii aprilie 2018, cu referire la contractul de asistență juridică nr. x/02.10.2017) și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. (faptă din data de 16.04.2018, cu referire la contractul de asistență juridică nr. x/02.10.2017), este termenul de prescripție generală prevăzut de art. 154 din C. pen., respectiv cel de 5 ani, termen care s-a împlinit încă din cursul lunii aprilie 2023.

În al doilea rând, în drept, coroborând probatoriul administrat în cauză, Curtea a constatat că fapta inculpatului A. care, în cursul lunii aprilie 2018, l-a ajutat pe numitul B. să-l determine pe executorul judecătoresc C. să pună în executare silită, fără vinovăție, un titlu executoriu fals și nevalabil, reprezentat de contractul de asistență juridică nr. x/02.10.2017, aparent încheiat de avocat A. și persoana vătămată D., ajutor realizat prin întocmirea și înmânarea unei împuterniciri olografe datată 16.04.2018, prin care îl împuternicea pe numitul B. să se ocupe de formalitățile necesare punerii în executare la E. și C. a respectivului contract falsificat, precum și faptul că, urmare a acestui ajutor acordat numitului B., executorul C. a efectuat, fără vinovăție, o punere în executare silită nelegală față de persoana vătămată D., în baza unui titlu executoriu falsificat (contractul de asistență juridică nr. x/02.10.2017) în dosarul de executare silită nr. x/2018, dosar în care s-a dispus poprirea sumei de 7531,50 RON, aflată în contul bancar al persoanei vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la instigare, sub forma participației improprii, la abuz în serviciu, prevăzute de art. 48 alin. (1) raportat la art. 47, raportat la art. 52 alin. (3) raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

În sarcina inculpatului, a fost reținută de către prima instanța, ca formă de participație, complicitatea la instigare, conform art. 48 rap. la art. 47 din C. pen., deoarece, cu intenție l-a ajutat pe numitul B. să-l determine pe executorul judecătoresc C. să pună în executare contractul de asistență juridică nr. x/02.10.2017, în condițiile în care acesta era falsificat, în prealabil. Curtea a arătat că instigarea a constat în faptul că numitul B. a formulat cerere de începere a executării silite pentru acest contract, determinând astfel executorul judecătoresc să pună poprire pe contul de salariu al persoanei vătămate, după care să execute respectivul cont.

Totodată, prima instanță a menționat că probele administrate nu au relevat faptul că executorul judecătoresc C. ar fi acționat cu vinovăție, deoarece acesta nu a avut reprezentarea că titlul executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică nr. x/02.10.2017 este fals, motiv pentru care, a fost reținută participația improprie la abuz în serviciu, întrucât doar inculpatul A. a acționat cu vinovăție, și anume intenție indirectă, conform art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen.

Curtea a mai reținut că executorul judecătoresc este asimilat funcționarului public, în baza art. 175 alin. (2) teza I din C. pen., potrivit căruia este considerat funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice. Astfel, conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătorești, aceștia sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public. De asemenea, aceștia sunt învestiți în funcție de către o autoritate publică, și anume de către Ministrul Justiției, conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 188/2000. Pentru aceste motive, instanța de fond a considerat că executorul judecătoresc C. are calitatea de subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 297 C. pen.

Totodată, s-a constatat că executorul judecătoresc C. a săvârșit fapta, fără vinovăție, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, deoarece, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc are drept atribuție de serviciu punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii.

Astfel, executorul judecătoresc C. și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile prevăzute de art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/2000, prin încălcarea dispozițiilor art. 625 C. proc. civ. Potrivit art. 625 alin. (1) C. proc. civ., executarea silită se face cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate. Nu se poate pune în executare decât un titlu executoriu, potrivit art. 632 alin. (1) C. proc. civ. Conform art. 632 alin. (2) C. proc. civ., constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.

În această ordine de idei, s-a arătat că, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 contractele de asistență juridică legal încheiate sunt titluri executorii. Astfel, punând în executare contractul de asistență juridică nr. x/02.10.2017 (falsificat), executorul judecătoresc C. a încălcat dispozițiile art. 625 alin. (1), art. 632 alin. (2) C. proc. civ. și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 51/1995, norme de legislație primară, în sensul deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016.

A mai fost arătat că, prin activitatea sa, executorul judecătoresc C. a produs un prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate, constând în suma poprită în contul de salariu (suma de 7.531,5 RON), sumă din care au fost transferați 2.184,67 RON în patrimoniul inculpatului, în baza contractului de asistență juridică falsificat.

Prin urmare, constatând că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., respectiv că fapta reținută în sarcina inculpatului există, constituie infracțiune sub aspect obiectiv și subiectiv și a fost săvârșită de inculpatul A., Curtea a dispus angajarea răspunderii penale a inculpatului prin aplicarea unor pedepse în limitele prevăzute de lege.

La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de complicitate la instigare, sub forma participației improprii, la abuz în serviciu Curtea a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Față de circumstanțele de fapt, prima instanță a susținut că este evident că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social important, cu atât mai mult cât inculpatul, în calitatea sa de avocat, profesionist al dreptului, ar fi trebuit să constituie un garant al respectării drepturilor și nu un girant al comiterii unor acțiuni ilicite în detrimentul altor persoane.

Aplicând în concret dispozițiile art. 74 alin. (1) C. pen., judecătorul primei instanțe a constatat că inculpatul are studii superioare, de profesie avocat, iar în prezent desfășoară activități lucrative plătite, fiind agent de pază și nu este căsătorit.

În ceea ce privește atitudinea procesuală, s-a afirmat că inculpatul a avut o atitudine parțial sinceră cu referire la infracțiunea ce a făcut obiectul cercetării judecătorești, încercând să acrediteze ideea unei implicări minimale în activitatea infracțională, deși probatoriul infirmă acest lucru, așa cum s-a arătat mai sus, pe larg, în expunerea situație de fapt.

În plus, Curtea a mai reținut că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, acestuia fiindu-i aplicat un avertisment în condițiile renunțării la aplicarea pedepsei, astfel cum s-a dispus prin sentința penală nr. 247/F/14.12.2020 a Curții de Apel București, secția II Penală, definitivă prin decizia penală nr. 65/A din 24.02.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția Penală, urmare a săvârșirii unei infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (0) C. proc. pen.. (fapta comisă la data de 02.07.2019).

Față de actele dosarului, Curtea a susținut că nu reies indicii rezonabile de natură a genera reținerea vreuneia din circumstanțele prevăzute la art. 75 C. pen. în favoarea inculpatului (împrejurarea că inculpatul are o situație familială normală, necoroborate cu alte date concrete, nu constituie un temei suficient și rezonabil pentru a justifica acest lucru).

Punând în balanță circumstanțele favorabile inculpatului, cu modalitatea de comitere a faptei, ceea ce atestă o implicare activă în săvârșirea infracțiunii deduse judecății, instanța de fond a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege, și anume pedeapsa închisorii de 2 ani, pedeapsă considerată proporțională cu gravitatea faptei deduse judecății și suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv al pedepsei.

În ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare, Curtea a avut vedere jurisprudența CEDO, în special cauzele Sabou și Pârcălab contra României și Hirst contra Marii Britanii, precum și decizia nr. 74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, conform cărora restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară și proporțională cu situația care a determinat-o, astfel că o aplicare, în temeiul legii, a pedepselor complementare și, după caz, a celor accesorii, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor ce ar determina luarea acestor măsuri, încalcă principiul proporționalității.

Prima instanță a mai notat că dispozițiile art. 297 din C. pen. prevăd aplicarea în mod obligatoriu a pedepsei complementare constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, motiv pentru care, în baza art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. g) C. pen. pe o durată de 2 ani, termen proporțional în raport de activitatea infracțională a acestuia. Având în vedere faptul că inculpatul, în calitate de avocat, ar fi trebuit să respecte legea, acesta a deturnat noțiunile juridice de la finalitatea lor, ajutând o altă persoană să șicaneze persoana vătămată, prin declanșarea executării silite, în mod nelegal, față de aceasta. Pentru aceste motive, instanța de fond a considerat că inculpatul este nedemn de a exercita profesia de avocat.

În conformitate cu art. 65 alin. (1) și alin. (3) din C. pen. au fost aplicate, în mod corelativ, și pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. g) din C. pen., având în vedere faptul că pedepsele accesorii urmăresc pedepsele complementare.

Curtea de Apel București a mai constatat că urmare a săvârșirii la data de 02.07.2019 a unei infracțiuni de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., prin sentința penală nr. 247/F din 14.12.2020 a Curții de Apel București – secția II Penală, definitivă prin decizia penală nr. 65/A din 24.02.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția Penală, s-a dispus față de inculpatul A. renunțarea la aplicarea pedepsei, și aplicarea unui avertisment în condițiile art. 81 din C. pen.

Față de data comiterii infracțiunii deduse judecății (aprilie 2018) și de data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 247/F din 14.12.2020 a Curții de Apel București – secția II Penală (24.02.2021), s-a constatat că devin incidente dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni, respectiv art. 38 alin. (1) din C. pen. În acest sens, s-a reținut că, potrivit art. 82 alin. (3) din C. pen. dacă în termen de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei se descoperă că persoana față de care s-a luat această măsură săvârșise anterior rămânerii definitive a hotărârii o altă infracțiune, pentru care i s-a stabilit o pedeapsă chiar după expirarea acestui termen, renunțarea la aplicarea pedepsei se anulează și se stabilește pedeapsa pentru infracțiunea care a atras inițial renunțarea la aplicarea pedepsei, aplicându-se apoi, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

Față de dispozițiile legale ultim evocate, s-a constat că în situația concretă a inculpatului sunt incidente dispozițiile privind anularea renunțării la aplicarea pedepsei.

În aceste condiții, Curtea a făcut aplicarea dispozițiilor art. 581

1

C. proc. pen.., potrivit cărora "anularea renunțării la aplicarea pedepsei se dispune, din oficiu sau la sesizarea procurorului, de instanța care judecă ori a judecat în primă instanță infracțiunea ce atrage anularea. (2) Dacă constată că sunt îndeplinite condițiile art. 82 alin. (3) din C. pen., instanța, anulând renunțarea la aplicarea pedepsei, dispune condamnarea inculpatului pentru infracțiunea cu privire la care se renunțase la aplicarea pedepsei, stabilește pedeapsa pentru aceasta, aplicând apoi, după caz, dispozițiile cu privire la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară (3) La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea cu privire la care se anulează renunțarea la aplicarea pedepsei, instanța va avea în vedere exclusiv criteriile de individualizare și circumstanțele din cauza în care s-a pronunțat inițial soluția de renunțare la aplicarea pedepsei. Dispozițiile art. 396 alin. (10) se aplică în mod corespunzător").

Apreciind totuși că scopul pedepsei, inclusiv reeducarea inculpatului se pot realiza chiar fără executarea pedepsei (având în vederea circumstanțele personale ale inculpatului, posibilitatea efectivă de reintegrare socială a acestuia, conduita avută de aceasta anterior faptei, faptul că acesta este integrat în societate), prima instanță a dispus, în baza art. 91 C. pen. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în condițiile art. 92 din C. pen., acesta urmând să curgă de la data rămânerii definitive sentinței.

Sub aspectul laturii civile, Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv există o faptă ilicită săvârșită de către inculpat (respectiv complicitatea acestuia la instigarea punerii în executare silită, de către executorul judecătoresc - acesta acționând fără vinovăție, a unui contract de asistență juridică despre care știa că este falsificat), exisă un prejudiciu determinabil și nereparat produs părții civile, există o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu (rezultând din probele administrate), precum și vinovăția inculpatului ca atitudine psihică față de faptă și urmările acesteia (sub forma intenției, așa cum s-a arăta mai sus).

De asemenea, în ceea ce privește daunele materiale, s-a reținut că, potrivit art. 97 C. proc. pen.., instanța este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește latura ei civilă, pe bază de probe.

Spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabilește de către instanță pe bază de apreciere, existența daunelor materiale și a întinderii acestora trebuie dovedite prin administrarea de probe. Prima instanță a ținut cont la acordarea daunelor materiale numai de acele prejudicii care au legătură de cauzalitate directă cu infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.

Sub acest aspect, s-a notat că persoana vătămată D. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata următoarelor sume: 11.101,50 RON, cu titlu de daune materiale, din care 7.531,50 RON - prejudiciu efectiv suferit și nerecuperat (sume executate prin poprire pe salariu), lipsa de folosul sumelor care reprezintă salariu și 3.570 RON reprezentând sume cheltuite pentru a se apăra; 10.000 euro, cu titlu de daune morale, și 5.210,99 RON (4.378,98 RON + TVA), cu titlu de cheltuieli de judecată în prezenta cauză – filele nr. x – 31.

În ceea ce privește sumele de bani solicitate de către partea civilă cu titlu de daune materiale, prima instanță a respins această cerere ca neîntemeiată.

În acest sens, a fost avută în vedere sentința civilă nr. 217/13.02.2029 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin decizia civilă nr. 787/11.09.2019 a Tribunalului Giurgiu, din care rezultă că, urmare a deschiderii dosarului de executare silită nr. x/2018 de către E. și C., prin încheierea din 31.05.2018 s-a dispus înființarea popririi în mâinile terțului poprit pe contul debitorului D. pentru suma de 7.531,5 RON, ce reprezenta debit și cheltuieli de executare, însă executarea propriu zisă s-a efectuat doar pentru suma de 2.184,67 RON, ultimă sumă la care însă a fost obligat inculpatul urmare a admiterii cererii de întoarcere a executării silite.

În atare condiții, cum banii care au fost popriți și au fost ridicați din contul de salariu al părții civile (suma de 2.184,67 RON – ce reprezintă prejudiciu efectiv) au făcut obiectul contestației la executare, instanța civilă dispunând anularea executării și întoarcerea executării silite, potrivit hotărârii atașate la dosarul de fond, partea civilă își va recupera suma poprite pe calea întoarcerii la executare silită, hotărârea civilă beneficiind de autoritate de lucru judecat.

În ceea ce privește lipsa folosului sumelor ce constituie salariu, solicitate de către partea civilă, judecătorul primei instanțe a considerat că acest eventual prejudiciu ar putea fi solicitat potrivit O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală, începând cu data perceperii lor prin executarea silită și până la data restituirii efective a sumelor executate, însă pe cale separată raportat la titlul executoriu deja existent (sentința civilă nr. 217/13.02.2029 a Judecătoriei Bolintin Vale) și nu în prezenta cauză.

În ceea ce privește sumele de bani plătite de către persoana vătămate pentru a se apăra în litigiul civil, respectiv în legătură cu dosarul civil nr. x/2018, Curtea a susținut că acestea nu pot fi acordate în prezenta cauză, deoarece instanța civilă l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare, așa cum se poate observa în dispoziti