ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 52/P din 17 mai 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a hotărât următoarele:

În baza art. 80 C. pen., a renunțat la aplicarea pedepsei față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a aplicat inculpatului A. un avertisment.

În baza art. 82 alin. (3) C. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor privind anularea renunțării la aplicarea pedepsei.

În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 22 și art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a luat act că partea civilă B. a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisului reprezentat de contractul de asistență juridică nr. x/26.11.2018 încheiat între Cabinet Avocațial A. și partea civilă B..

În baza art. 169 în referire la art. 183 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către C. S.A., Casa Județeană de Pensii Tulcea și D. S.A. a documentelor originale ridicate cu titlu de scripte de comparație la finalizarea definitivă a cauzei.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON reprezentând cheltuieli judiciare față de stat, din care suma de 244 RON aferentă fazei de urmărire penală.

În considerentele sentinței pronunțate prima instanță a reținut, în esență, că la data de 17.03.2021, cu ocazia unei cereri de executare silită, inculpatul A. a folosit contractul de asistență juridică nr. x/26.11.2018, în condițiile în care acest act nu exprimă voința reală a părților și a fost falsificat prin falsificarea semnăturii părții civile B..

În urma analizării mijloacelor de probă administrate în cauză, prima instanță a reținut, că fapta inculpatului A. a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții civile B.; declarațiile inculpatului; diferitele înscrisuri: cererea de executare silită și contractul de asistență juridică nr. x/26.11.2018, aflat în original la dosarul cauzei, copii de pe dosarul de executare silită, scripte de comparație și copii de pe înscrisurile depuse de inculpat, reprezentând relația avocat-client dintre acesta și partea civilă; raportul de constatare criminalistică nr. x/10.02.2022 întocmit de Institutul Național de Criminalistică - Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Constanța, care atestă că semnătura de la rubrica client de pe contractul de asistență juridică nr. x/26.11.2018 nu a fost executată de B.; declarația martorului E.; procesul-verbal de luare a unor probe de scris de la partea civilă; fișa de cazier judiciar a inculpatului.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen., prima instanță a arătat că inculpatul a executat semnătura altei persoane și a folosit un alt contract de asistență juridică ce nu reprezintă voința reală a părților, întrucât partea civilă nu a răspuns solicitării inculpatului de a achita cheltuielile judiciare, iar prin folosirea unui contract de asistență juridică nevalabil, care nu fusese semnat de partea civilă, inculpatul, la data de 17.03.2021, cu ocazia depunerii cererii de executare silită, a conștientizat că folosește un înscris falsificat și că se face răspunzător de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat. S-a menționat că, declarația părții civile se coroborează cu raportul de constatare criminalistică grafoscopică întocmit în cauză, care a concluzionat că semnătura de la rubrica "CLIENT" de pe contractul de asistență juridică nr. x/26.11.2018 nu a fost executată de către B..

În privința individualizării tratamentului sancționator Curtea a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a se putea dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, potrivit art. 80 și următoarele C. pen.. Sub acest aspect, această modalitate de individualizare a pedepsei corespunde împrejurărilor reale ale faptei, gradului redus de pericol social al infracțiunii și circumstanțelor personale ale autorului, fiind evident că un asemenea conflict de natură penală nu reclamă o reacție energică din partea justiției și că el nu impune o reacție de dezaprobare atât de severă, raportat la urmările produse și la cauzele ce au condus la săvârșirea faptei și de care partea civilă nu este în totalitate străină.

În altă ordine de idei, Curtea a apreciat că nu se reclamă inexistența unei înțelegeri contractuale dintre inculpat și partea civilă, ci doar faptul că respectivul contract folosit ca titlu executoriu de inculpat nu reprezintă înțelegerea reală a părților, nefiind însușit de partea civilă și nici semnat de aceasta. Gravitatea faptei este una redusă, întrucât inculpatul nu a urmărit decât să își recupereze un onorariu ce reprezenta contravaloarea unei prestații efectuate într-o cauză civilă și în care fusese mandatat să îl reprezinte pe contestator.

În ceea ce privește circumstanțele personale, Curtea a notat că inculpatul nu are antecedente penale (așa cum rezultă din fișa de cazier), are vârsta de 59 de ani și are un loc de muncă, fiind avocat în cadrul Baroului Tulcea

Împotriva acestei sentințe a declarat apel la data de 6 iunie 2023, în termen legal, inculpatul A., care a criticat hotărârea atacată pentru motive de netemeinicie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 12 iunie 2023, sub nr. x/2022, fiind repartizată Completului nr. 8.

Apelantul inculpat A. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza să se dispună, achitarea inculpatului A. în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

În dezvoltarea scrisă a motivelor de apel, s-a invocat lipsa tipicității faptei descrise în actul de sesizare, apreciindu-se că soluția care se impune este aceea a achitării inculpatului, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și nu aceea a renunțării la aplicarea pedepsei, în baza art. 80 C. pen., în condițiile în care, nu se reclamă inexistența unei înțelegeri contractuale dintre inculpat și partea civilă, ci doar faptul că respectivul contract folosit ca titlu executoriu de inculpat nu reprezintă înțelegerea reală a părților, nefiind însușit de partea civilă și nici semnat de aceasta, astfel că, în lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii din care să rezulte vinovăția inculpatului, prioritară este soluția de achitare și nu aceea de renunțare la aplicarea pedepsei.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., în limitele prevăzute de acest text de lege, Înalta Curte apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile părții civile B., declarația martorului E., declarațiile inculpatului precum și înscrisurile administrate în cauză (cererea de executare silită și contractul de asistență juridică nr. x/26.11.2018, aflat în original la dosarul cauzei, copii de pe dosarul de executare silită, scripte de comparație și copii de pe înscrisurile depuse de inculpat, reprezentând relația avocat-client dintre acesta și partea civilă; raportul de constatare criminalistică nr. x/10.02.2022 întocmit de Institutul Național de Criminalistică - Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Constanța, care atestă că semnătura de la rubrica client de pe contractul de asistență juridică nr. x/26.11.2018 nu a fost executată de B.; procesul-verbal de luare a unor probe de scris de la partea civilă).

Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cursul procesului penal, în raport și cu poziția inculpatului A. care, deși nu uzat de procedura abreviată prevăzută de art. 375 C. proc. pen., a recunoscut că a falsificat semnătura părții civile B. din cuprinsul contractului de asistență juridică nr. x/26.11.2018, Înalta Curte opinează că prima instanță a stabilit în mod judicios situația de fapt.

Astfel, fapta inculpatului A., care, la data de 17.03.2021, cu ocazia unei cereri de executare silită, a folosit contractul de asistență juridică nr. x/26.11.2018, în condițiile în care acest act nu exprimă voința reală a părților și a fost falsificat prin falsificarea semnăturii părții civile B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 322 alin. (1) C. pen.., infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute de art. 320 sau art. 321 C. pen., respectiv contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

În ceea ce privește latura obiectivă, Înalta Curte reține că elementul material constă în acțiunea alternativă de contrafacere a scrierii ori a subscrierii unui înscris sub semnătură privată, prin producerea unui alt înscris menit să îl reproducă pe cel original sau de alterare a acestuia în orice mod, prin efectuarea de modificări, ștersături, adăugiri asupra înscrisului original.

Din probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, Înalta Curte constată că inculpatul a contrafăcut semnătura părții civile B. reprezentând contractul de asistență juridică nr. x/26.11.2018.

Astfel, prin acțiunea sa, inculpatul a realizat elementul material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.

Cu referire la urmarea imediată, instanța reține, din analiza coroborată a mijloacelor de probă anterior menționate, că, prin acțiunea de contrafacere a scrierii ori a subscrierii de pe un înscris sub semnătură privată, se creează o stare de pericol pentru încrederea publică în veridicitatea și autenticitatea înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că inculpatul, prin acțiunea sa, ar fi creat o vădită stare de pericol pentru valoarea socială ocrotită, fără a fi necesară producerea, în concret, a unor consecințe juridice.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, respectiv din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, acesta prevăzând că, prin conduita sa, periclitează încrederea publică în autenticitatea și veridicitatea înscrisurilor sub semnătură private și acceptând acest lucru, asumându-și, chiar, eventualitatea producerii, în mod efectiv a unor consecințe juridice, fără, însă, a urmări producerea acestei stări de pericol ori a altor urmări vătămătoare.

În fața instanței de fond, la termenul de judecată din data de 26.04.2023, ulterior citirii actului de sesizare, inculpatul A. a recunoscut că a falsificat semnătura părții civile B. din cuprinsul contractului de asistență juridică nr. x/26.11.2018, dar nu a uzat de procedura de judecată simplificată, prevăzută de art. 375 C. proc. pen.

Prin urmare, relativ la criticile formulate de inculpatul A. în fața instanței de control judiciar prin apelul formulat, Înalta Curte consideră că nu poate fi primită solicitarea inculpatului de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

Având în vedere modalitățile de individualizare a tratamentului sancționator prevăzute de C. pen., care îi permit judecătorului să evalueze oportunitatea aplicării unei pedepse, simpla existență a unei infracțiuni nu este de natură a duce în toate cazurile la stabilirea sau aplicarea unei pedepse, ținând cont de gravitatea redusă a infracțiunii comise de inculpată, Înalta Curte va proceda cu prioritate la analiza condițiilor obiective și subiective prevăzute de art. 80 C. pen. privind renunțarea la aplicarea pedepsei.

Așa cum rezultă din expunerea de motive a C. pen., renunțarea la aplicarea pedepsei constă în dreptul recunoscut instanței de judecată de a renunța cu titlu definitiv la aplicarea unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată de comiterea unei infracțiuni, pentru îndreptarea căreia, ținându-se seama de infracțiunea concret săvârșită, persoana infractorului și de alte condiții se consideră suficientă aplicarea unui avertisment, deoarece stabilirea, aplicarea sau executarea unei pedepse ar risca să producă mai mult rău decât să ajute la recuperarea inculpatului.

În fapt, instituția renunțării la aplicarea pedepsei reprezintă o aplicare în faza de judecată a principiului oportunității, instanța având posibilitatea de a aprecia că nu se impune sancționarea unei persoanei care a comis o infracțiune de o gravitate redusă, pentru care, potrivit principiului minimei intervenții a legii penale, acțiunea penală nu ar fi trebuit exercitată încă din faza de urmărire penală.

Analiza de ansamblu a materialului probator administrat în cauză relevă că sunt îndeplinite condițiile obiective și subiective prevăzute de art. 80 C. pen. pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei.

În ceea ce privește condițiile obiective Înalta Curte constată că:

(i) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. este închisoarea de la 6 luni la trei ani sau amenda mai mică decât limita prevăzută de art. 80 alin. (2) lit. d) C. pen.

(ii) infracțiunea comisă de inculpat are o gravitate redusă în concret, față de natura și întinderea urmărilor produse (respectivul contract folosit ca titlu executoriu de inculpatul A. nu reprezintă înțelegerea reală a părților, nefiind însușit de partea civilă B. și nici semnat de acesta);

Cu privire la condițiile subiective, Curtea constată că:

a. inculpatul A. nu a mai fost anterior condamnată printr-o hotărâre definitivă, astfel cum rezultă din copia cazierului judiciar, nefiind cunoscută cu antecedente penale;

b. inculpatul A. nu a beneficiat în ultimii 2 ani de măsura renunțării la aplicarea pedepsei;

c. inculpatul A. nu s-a sustras de la urmărirea penală ori de la judecată și nici nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, identificarea și tragerea sa la răspundere penală, recunoscând infracțiunea de care este acuzată încă din primele declarații date în faza de urmărire penală și parcurgând procedura abreviată în cazul recunoașterii învinuirii.

În raport de persoana inculpatului A. care nu are antecedente penale (așa cum rezultă din fișa de cazier), are vârsta de 59 de ani și are un loc de muncă, fiind avocat în cadrul Baroului Tulcea, Înalta Curte consideră că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acesteia.

Prin urmare, Înalta Curte opinează că se impune dispunerea renunțării la aplicarea pedepsei față de inculpatul A..

În raport cu cele menționate, Înalta Curte constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, iar criticile apelantului inculpat nu pot fi reținute, fiind pronunțată după o analiză exhaustivă a datelor cauzei.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 52/P din 17 mai 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Constanța secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 52/P din 17 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie în dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 6 decembrie 2023.

GGC - MM