ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 105 din 12.02.2021, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. x/2017, cu privire la inculpatul A., s-au hotărât următoarele:

În baza art. 228 alin. (1) C. pen., rap. la art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 și a art. 77 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul (plt.maj.) A., pentru infracțiunea de furt în formă continuată (4 acte materiale), la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare sub supraveghere aplicată inculpatului A..

S-a stabilit termen de supraveghere a condamnatului de 2 ani, termen care se calculează de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

S-a desemnat organ de supraveghere a condamnatului Serviciul de Probațiune Constanța.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciu de Probațiune Constanța la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 zile în cadrul Complexului Muzeal de Științe ale Naturii Constanța sau Căminului pentru Persoane Vârstnice Constanța, strada x nr. 104.

Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. se vor comunica de către condamnat Serviciului de Probațiune Constanța.

S-a atras atenția organului desemnat cu supravegherea condamnatului asupra dispozițiilor art. 94 alin. (2), (3), (4) C. pen. De asemenea, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. (1), (4) C. pen.

Prin aceeași sentință au mai fost condamnați inculpații B. și C..

De asemenea, prin sentința instanței de fond a fost admisă în parte acțiunea civilă.

În baza art. 25 C. proc. pen., art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1349 și art. 1357 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații A., B. și C. la plata către partea civilă S.C. D., Sos. x, E., Clădirea Kingston, jud. Ilfov, a sumei de 19.087,20 RON cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale (c/valoarea carburantului sustras) și s-a respins restul pretențiilor civile (până la suma de 29.823,81 RON), ca nefondate.

În baza art. 112 alin. (1), lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a sumei de 4.500 RON de la inculpatul (plt.maj.) A., sumă obținută de către acesta în schimbul combustibilului sutras părții civile.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, inculpații C., B. și A..

Prin decizia penală nr. 467/P din 25 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, sectia penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse apelurile declarate de apelanții inculpați C. și B. împotriva sentinței penale nr. 105/12.02.2021 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. x/2017, ca nefondate.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpatul A. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța împotriva sentinței penale nr. 105/12.02.2021 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. x/2017

A fost desființată în parte sentința penală atacată și, rejudecând, în baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus, în sarcina fiecăruia dintre inculpații apelanți C., A. și B., obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

S-a înlăturat din conținutul hotărârii atacate dispoziția privind confiscarea sumei de 4500 RON, de la inculpatul A..

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin deciziei din apel.

*****

Împotriva deciziei din apel, nr. 467/P din 25 mai 2022, la data de 27.06.2022, a formulat recurs în casație inculpatul A., prin avocat ales F., în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casație. inculpatul A., în temeiul cazului de casare invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. civ. penală, a susținut că în mod greșit instanța de fond a individualizat pedeapsa, atât din perspectiva cuantumului de pedeapsă cât și a modalității de executare.

În esență, în susținerea motivului de recurs formulat, s-a arătat că se invocă Decizia ICCJ nr. 5 din 26.05.2014, unde s-a statuat că "în aplicarea art. 5 din C. pen., se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile". Astfel, apărarea inculpatului a menționat că deși limitele de pedeapsă din Noul C. pen. ar fi mai favorabile, din perspectiva individualizării pedepsei, a circumstanțelor atenuante și nu în ultimul rând a regimului concursului de infracțiuni, se consideră că vechiul C. pen. reprezintă legea penală mai favorabilă în prezenta cauză.

A susținut apărarea inculpatului A. că acesta a fost trimis în judecată pentru o singură infracțiune de furt (art. 228 C. pen. nou), 4 acte materiale, iar fapta pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală era prevăzută de dispozițiile art. 208 C. pen. din 1969 și pedepsită cu o pedeapsă de la 1 an la 12 ani.

În ceea ce privește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, potrivit noului C. pen., apărarea inculpatului a arătat că pedeapsa rezultantă potrivit legii penale mai favorabile, C. pen. vechi, poate fi sub pedeapsa dată de instanța de fond. S-a susținut că aceste limite pot fi coborâte sub minimul special prevăzut de vechiul C. pen. ținând cont că în cauza de față există circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) din vechiul C. pen., în acest sens menționându-se că: "inculpatul este la prima tangență cu legea penală; realizează venituri constante fiind încadrat în muncă; comportamentul bun al inculpatului care este văzut în societate ca un cetățean integrat; stăruitor în perfecționarea profesională, jandarm; lucrează cu contract de muncă."

Astfel, s-a solicitat instanței de judecată aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege prin reținerea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. d) din vechiul C. pen. ca lege mai favorabilă.

Referitor la individualizarea pedepsei din perspectiva concursului de infracțiuni, s-a mai arătat că, în mod evident dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. b) din vechiul C. pen. sunt net mai favorabile prin instituirea caracterului facultativ al aplicării sporului decât cele ale dispozițiilor art. 39 din Noul C. pen.. Așadar, s-a susținut că în raport cu modalitatea de individualizare a pedepsei prevăzută de vechiul C. pen., instanța putea aplica pedeapsa începând cu minimul general.

În concluzie, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., inculpatul A. a solicitat admiterea recursului în casație.

Conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a dispus comunicarea cererii de recurs în casație către procuror și părți, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar.

La data de 08.07.2022, au fost înregistrate la dosar concluziile scrise formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, asupra recursului în casație formulat în cauză, potrivit art. 439 alin. (2) C. proc. pen., în cuprinsul cărora, în esență, Ministerul Public a susținut că este inadmisibilă calea extraordinară de atac formulată în cauză, arătând că, deși în cuprinsul cererii se invocă în mod formal prevederile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în fapt, aceasta este motivată sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei și modalității de executare a acesteia, .

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casație dosarul a fost înaintat instanței supreme.

La data de 05.08.2022, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 04.10.2022, pentru când a fost întocmit și depus la dosar raportul asupra recursului în casație de față.

Prin încheierea din data de 04.10.2022, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. și a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent, pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.. Astfel, în cauză s-a stabilit termen de judecată la data de 29.11.2022, ocazie cu care s-au luat concluziile pe fondul recursului în casație, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că, potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Instanța de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Așadar, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate.

În speță, recurentul inculpat A. a invocat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că toate criticile recurentului inculpat A. invocate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. vizează individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată prin hotărârea atacată, inculpatul criticând prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac cuantumul pedepsei de 2 ani închisoare stabilită în cauză pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată (4 acte materiale), în baza art. 228 alin. (1) C. pen., raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 și a art. 77 lit. a) C. pen., în esență, criticându-se faptul că în speță s-a dispus condamnarea sa în baza noului C. pen., deși, din perspectiva individualizării pedepsei, a circumstanțelor atenuante și a regimului concursului de infracțiuni, în opinia recurentului inculpat, vechiul C. pen. reprezintă legea penală mai favorabilă în prezenta cauză. Totodată, recurentul inculpat a criticat cuantumul pedepsei la care a fost condamnat în cauză și din perspectiva nereținerii circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) din vechiul C. pen.

Înalta Curte subliniază că prin sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

Evaluând legalitatea pedepsei aplicate recurentului inculpat A. prin hotărârea atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de apel, Înalta Curte constată că nu se identifică situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În speță, recurentul inculpat A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată (4 acte materiale), în baza art. 228 alin. (1) C. pen., raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 și a art. 77 lit. a) C. pen., dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 2 ani.

În concret, în cauza de față, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt în formă continuată (4 acte materiale - datele de 28.04.2013, 10.05.2013, 11.05.2013 și 15.05.2013) prevăzută și predepsită de art. 228 alin. (1) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen., a constat în aceea că: inculpatul A., plt. major în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Constanța, împreună cu inculpatul B. și inculpatul C., în perioada 28.04.2013 - 15.05.2013 (patru acte materiale), în baza înțelegerii anterioare, au sustras din posesia părții civile S.C. D., în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, cantitatea de 2.778,54 litri motorină, prin folosirea unui card recipient emis de OMV Petrom - efectuând un număr de 11 tranzacții la stațiile G. și Constanța 19, fără consimțământul împuternicitului titularului cârdului, respectiv Șeful de Șantier, și prin aceasta au cauzat părții civile S.C. D. -sucursala Voluntari un prejudiciu în cuantum de 19.087,20 RON.

Fapta prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. reținută în sarcina inculpatului, prevede că: Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Totodată, se reține că în cauză, în raport cu situația de fapt astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, s-a statuat că sunt incidente dispozițiile art. 35 alin. C. pen. în ceea ce privește infracțiunea continuată și totodată, având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită de trei sau mai multe persoane împreună, fiecare având contribuție proprie în desfășurarea activității infracționale, s-a stabilit că este aplicabilă circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. a) din C. pen.

În aceste condiții, se reține că dispozițiile art. 36 alin. (1) C. pen. reglementează pedeapsa pentru infracțiunea continuată, astfel: Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.

Totodată, art. 78 alin. (1) C. pen. prevede că: În cazul în care există circumstanțe agravante, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la 2 ani, care nu poate depăși o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.

În acest context, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului A., de 2 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 105 din 12.02.2021, pronunțată de Tribunalul Constanța, definitivă prin decizia penală atacată, pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată (4 acte materiale), în baza art. 228 alin. (1) C. pen., rap. la art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 și a art. 77 lit. a) C. pen., este evident în limite legale, sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute de lege anterior menționate.

Așa cum s-a arătat, în incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, cu luarea în considerare a cauzelor de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost deja stabilită de instanța de apel, în acest cadru procesual excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

De asemenea, criticile formulate de recurent prin recursul în casație de față ce vizează aprecierea instanțelor cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile ori reținerea sau nu de circumstanțe atenuate în favoarea inculpatului, excedează controlului jurisdicțional ce poate fi exercitat în prezentul cadru procesual.

Starea de fapt reținută în cauză, incidența legii penale mai favorabile sau încadrarea juridică a faptelor, precum și reținerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanțelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casație reglementat ca și o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

Fiind prevăzut ca o cale extraordinară de atac care trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres reglementate de legea procesual-penală.

Prin urmare, astfel de susțineri formulate în cauză de către recurentul inculpat A. vizând reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia, așa cum au fost formulate, excedează scopului și obiectului recursului în casație astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 433 și art. 447 C. proc. pen.

În concluzie, având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului, de 2 ani închisoare, este legală, sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute de lege în conținutul art. 228 alin. (1) C. pen., raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 și a art. 77 lit. a) C. pen., Înalta Curte apreciază ca nefondate criticile formulate de recurentul inculpat în susținerea cazului de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în realitatea ceea ce se critică fiind cuantumul pedepsei aplicate de instanța de apel și nu aplicarea unei pedepse cu depășirea limitelor speciale prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 467/P din 25 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, sectia penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Totodată, potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 467/P din 25 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, sectia penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 noiembrie 2022.