ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cererii de repunere în termen și asupra apelului declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 254/F din data de 7 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, reține următoarele;

Prin Sentința penală nr. 254/F din 7 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 335 alin. (2) din C. pen. și art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 15.000 RON (corespunzătoare a 300 zile-amendă x 50 RON/zi), pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (un act material din 31 mai 2016). S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 din C. pen., în sensul că, în cazul neexecutării cu rea-credință a amenzii penale, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile de închisoare. În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 3.,000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că prin Rechizitoriul nr. x/2016 din 14 martie 2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având exercitarea dreptului de a conduce suspendat în formă continuată, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) a din C. pen., două acte materiale din 21 martie 2016 și 31 mai 2016.

În fapt, s-a reținut că la data de 21 martie 2016, în jurul orelor 18:10, A. a condus autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare x pe DN 5, în localitatea Călugăreni, județul Giurgiu, fiind depistat de către lucrătorii operativi din cadrul I.P.J. Giurgiu - Serviciul Rutier cu depășirea limitei de viteză admisă, aparatul radar înregistrând viteza de 68 km/oră.

Conducătorul autoturismului a fost identificat în persoana numitului A. și a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal nr. x, pentru depășirea vitezei legale în localitate și a semnat procesul-verbal de contravenție, plătind amenda pe loc.

La data de 23 martie 2016 în jurul orelor 08:30, în urma verificărilor efectuate în baza de date a I.P.J. Giurgiu - Compartimentul Implementări Abateri, s-a constatat că A. are dreptul de conducere suspendat în data de 16 noiembrie 2015, implementare în sistemul de date introdusă de către I.P.J. Vrancea și I.P.J. Bacău, motiv pentru care lucrătorii din cadrul I.P.J. Giurgiu - Serviciul Rutier s-au sesizat din oficiu pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea exercitarea dreptului de a conduce suspendată,prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.

Prin Ordonanța din 30 martie 2016 I.P.J. Giurgiu a dispus începerea urmăririi penale "in rem" sub aspectul săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea exercitarea dreptului de a conduce suspendată, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

La data de 1 aprilie 2016 prin adresa nr. x I.P.J. Giurgiu i-a comunicat lui A. că pentru încălcarea prevederilor art. 335 alin. (1) din C. pen. i-a fost suspendat dreptul de a conduce începând cu data de 21 martie 2016 și că, în cazul în care în această perioadă va fi depistat conducând, fapta constituie infracțiune.

Sesizarea din oficiu a I.P.J. Giurgiu a format obiectul Dosarului nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu. Prin Ordonanța nr. 1230/P/2016 din 18 noiembrie 2016 Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de lângă Curtea de Apel București, având în vedere calitatea de avocat a numitului A.. Dosarul a fost înregistrat sub numărul unic al Parchetului de lângă Curtea de Apel București 1358/P/2016.

La data de 31 mai 2016, în jurul orelor 17:44 - A. a condus autoturismul marca C. cu numărul de înmatriculare x pe Șos. București - Ploiești din direcția Pasaj Băneasa către localitatea Otopeni, fiind oprit de un echipaj de poliție din cadrul S.G.P.M.B. - Brigada Rutieră în dreptul Aleii Privighetorilor, deoarece fusese depistat de aparatul radar cu viteza de 91 km/h. În urma verificărilor bazelor de date s-a constat că numitul A. figura cu permisul de conducere suspendat.

Organele de poliție au întocmit pe loc proces-verbal prin care i-au adus la cunoștință că în baza de date figurează ca având exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendată și că pentru fapta din 31 mai 2016 i se va întocmi dosar penal. Procesul-verbal a fost semnat de către A., în prezența martorului asistent D..

Sesizarea din oficiu a fost înregistrată sub numărul unic al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 5989/P/2016, iar prin ordonanța din 4 iunie 2016, a fost începută urmărirea penală "in rem" sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea exercitarea dreptul de a conduce suspendată, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Prin Ordonanța nr. 5989/P/2016 din 18 iulie 2016 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, avându-se în vedere calitatea de avocat a numitului A., dosarul fiind înregistrat sub numărul unic al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București 872/P/2016.

Prin Ordonanța nr. 872/P/2016 din 6 februarie 2016 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus reunirea dosarelor, Dosarul nr. x/2016 fiind conexat la Dosarul nr. x/2016, cauza urmând a fi soluționată sub număr unic al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București 872/P/2016.

Prin Ordonanța nr. 872/P/2016 din 15 februarie 2017 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având exercitarea dreptului de a conduce suspendată, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., în infracțiunea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană având exercitarea dreptului de a conduce suspendat în formă continuată, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale din 21 martie 2016 și 31 mai 2016). Continuarea urmăririi penale față de A. sub aspectul comiterii infracțiunii de conducerea unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană având exercitarea dreptului de a conduce suspendat în formă continuată, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că: - la data de 21 martie 2016 A. a condus autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare x pe DN 5, în localitatea Călugăreni, județul Giurgiu, având exercitarea dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice suspendată la data de 16 noiembrie 2015, măsură dispusă de Inspectoratul de Poliție Județean Vrancea și Inspectoratul de Poliție Județean Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. (faptă constatată în urma sancționării contravenționale pentru depășirea limitelor de viteză); - la data de 31 mai 2016 - A. a condus autoturismul marca C. cu numărul de înmatriculare x pe Șos. București - Ploiești din direcția Pasaj Băneasa către localitatea Otopeni, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice din 16 noiembrie 2015 de Inspectoratul de Poliție Județean Vrancea și Inspectoratul de Poliție Județean Bacău (faptă constatată în urma sancționării contravenționale pentru depășirea limitelor de viteză).

La data de 30 octombrie 2017, prin Ordonanța nr. 872/P/2016 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva numitului A. pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având exercitarea dreptului de a conduce suspendat, în formă continuată, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale din 21 martie 2016 și 31 mai 2016).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la data de 16 martie 2018, sub nr. x/2018.

Prin încheierea de ședință din 2 mai 2018, judecătorul de cameră preliminară a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul A. de prelungire a dreptului de circulație. A respins, ca nefondate, cererile și excepțiile formulate de inculpatul A. În baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen. a constatat că instanța, Curtea de Apel București, este competentă să soluționeze cauză, este legal sesizată cu Rechizitoriul nr. x/2016 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe inculpatul A., probele au fost administrate în mod legal și actele de urmărire penală au fost efectuate în mod legal. În baza art. 346 alin. (4) din C. proc. pen. a dispus începerea judecății în cauză privind pe inculpatul A. trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 872/P/2016.

Prin Încheierea din 29 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că inculpatul A. nu a exercitat cale de atac împotriva încheierii din 2 mai 2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția I Penală și a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la Curtea de Apel București.

S-a reținut că din probele administrate la dosar (raport de reținere - dup - întocmit de IPJ Bacău, procesul-verbal nr. x din 12 mai 2015 - dup, din care rezultă că, urmare a săvârșirii unei contravenții - art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, dispoziția Comisarului șef Serviciu IPJ Buzău - dup, din care rezultă că începând din 10 octombrie 2015 i s-a suspendat inculpatului dreptul de a conduce) rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul a avut dreptul de conducere suspendat în perioada 10 octombrie 2015 - 7 ianuarie 2016.

Din Ordonanța de clasare nr. 64/P/2016 din 3 mai 2017 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și din Ordonanță de clasare nr. 352/P/2016 din 19 mai 2017 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a rezultat cu putere de lucru judecat că inculpatul nu a cunoscut că în perioada 10 octombrie 2015 - 7 ianuarie 2016 a avut dreptul de a conduce suspendat, prin ordonanțele mai sus amintite dispunându-se clasarea cauzelor.

Cu toate acestea, s-a reținut că este cert că la momentul 16 noiembrie 2015, când inculpatul a condus atât pe raza județului Vrancea, cât și pe raza județului Bacău, chiar dacă inculpatul nu cunoștea acest lucru, avea dreptul de a conduce suspendat, motiv pentru care s-au întocmit cele două Dosare penale, nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și nr. 352/P/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În cauză, s-a constatat că la data de 16 noiembrie 2015, ca urmare a faptului că inculpatul a condus, atât pe raza județului Vrancea, cât și pe raza județului Bacău, având dreptul de a conduce suspendat (chiar dacă inculpatul nu cunoștea acest lucru, astfel cum rezultă din Ordonanța nr. 64/P/2016 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și Ordonanța nr. 352/P/2016 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău), i s-a suspendat ope legis dreptul de a conduce până la momentul la care s-au pronunțat cele două soluții de clasare și anume 3 mai 2017 și 19 mai 2017.

Astfel, s-a reținut că în intervalul 16 noiembrie 2015 - 19 mai 2017, inculpatul a avut dreptul de a conduce suspendat și a condus autoturismul la data de 21 martie 2016 (cel de-al doilea act material al infracțiunii, din data de 31 mai 2016, a fost săvârșit ca urmare a suspendării dreptului de a conduce intervenită ope legis ca urmare a săvârșirii actului material din 21 martie 2016.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a constatat că există un dubiu că inculpatul avea cunoștință la data de 21 martie 2016, că i se suspendase dreptul de a conduce încă din data de 16 noiembrie 2015. Astfel, în cauză, având în vedere că, la data de 16 noiembrie 2015, atunci când inculpatul a fost depistat în trafic, nu i s-a reținut permisul de conducere, conform art. 97 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, nu i s-a comunicat pe cale oficială faptul că în cazul în care va continua să conducă săvârșește infracțiunea prev. de art. 335 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, iar dosarele penale au fost întocmite ulterior de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, instanța apreciind că datele certe la care inculpatul a cunoscut existența celor două dosare penale și, în concret, suspendarea ope legis a dreptului de a conduce a fost data de 19 ianuarie 2017, când a fost audiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și data de 24 octombrie 2016, când s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de "suspectul" A., ambele fiind ulterioare datei de 21 martie 2016.

S-a apreciat că singura probă care ar putea să confirme versiunea acuzării, conform căreia inculpatul știa la data de 21 martie 2016, că avea dreptul de a conduce suspendat încă din 16 noiembrie 2015, este declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală, în care arată că la câteva zile de la 16 noiembrie 2015 a fost sunat de un ofițer de poliție din cadrul IPJ Bacău care i-a comunicat că figura în sistem la data de 16 noiembrie 2015 cu dreptul de a conduce suspendat și că i s-a întocmit dosar penal.

S-a apreciat că instanța nu poate reține această probă ca fiind determinantă pentru stabilirea vinovăției inculpatului, având în vedere că aceasta nu se coroborează cu alte mijloace de probă, este lacunară, se vorbește despre "la câteva zile de la 16 noiembrie 2015 am fost sunat" în contextul în care declarația este luată la aproape 2 ani de la săvârșirea infracțiunii, dar și a faptului că inculpatul s-a aflat se pare într-o eroare în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor O.U.G. nr. 195/2002, făcând o confuzie între suspendarea exercitării dreptului de a conduce ca urmare a aplicării unei sancțiuni contravenționale, care se aplică pe o perioadă determinată de polițistul rutier și suspendarea exercitării dreptului de a conduce, care intervine ope legis, la momentul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de O.U.G. nr. 195/2002 și nu trebuie să fie implementată în sistem pentru a interveni.

Prin urmare, pentru considerentele arătate în sentință, instanța de fond a menționat că nu va reține actul material al infracțiunii din 21 martie 2017, ca fiind singura măsură menită a nu produce o vătămare inculpatului, existând un dubiu, că acesta cunoștea, la data de 21 martie 2017, că are dreptul de a conduce suspendat încă din 16 noiembrie 2015.

Cu privire la fapta din data de 31 mai 2016, analizând probatoriu administrat, instanța a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a săvârșit la data de 31 mai 216, cu vinovăție, infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.

S-a apreciat că instanța nu reține lipsa de vinovăție a inculpatului în ceea ce privește actul material din 31 mai 2016, astfel cum a solicitat acesta, având în vedere că din probele administrate a rezultat că inculpatul a primit adresa din 1 aprilie 2016 emisă de IPJ Giurgiu, din care reiese că i s-a adus la cunoștință acestuia că, pentru încălcarea la data de 21 martie 2016 a prevederilor nr. 335 alin. (2) din C. pen., i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice începând cu 21 martie 2016, iar în cazul în care, în această perioadă, este depistat conducând autovehicule pe drumurile publice, fapta sa constituie infracțiune, potrivit art. 335 alin. (2) din C. pen. și cu toate acestea, inculpatul a continuat să conducă, fiind depistat astfel la data de 31 mai 2016. De asemenea, nu s-a reținut nici apărarea acestuia în ceea ce privește faptul că, având în vedere că faptele comise pe raza județelor Bacău și Buzău nu există, nu avea cum să comită infracțiuni pe raza jud. Giurgiu și respectiv în București, deoarece, astfel cum rezultă din Ordonanța de clasare nr. 64/P/2016 din 3 mai 2017 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și din Ordonanță de clasare nr. 352/P/2016 din 19 mai 2017, faptele există, dar nu au fost săvârșite cu vinovăție.

Astfel, s-a reținut că această sancțiune intervine prin efectul legii, de la momentul săvârșirii uneia din infracțiunile enumerate la art. 111 alin. (1) și (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 până la soluționarea prin clasare sau achitare a unui dosar penal, iar în cazul unei condamnări permisul de conducere se anulează, iar persoana condamnată se poate prezenta la examen pentru obținerea unui nou permis de conducere, pentru toate categoriile avute anterior, după caz, dacă au trecut 6 luni de la data executării pedepsei amenzii sau a pedepsei în regim de privare de libertate ori la locul de muncă sau a trecut un an de la data grațierii pedepsei sau a rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art. 116 din O.U.G. nr. 195/2002). În continuare, implementarea sau nu a acestei sancțiuni în sistemul de date al poliției nu are înrâurire asupra existenței acesteia. Așadar, chiar dacă dosarul penal se finalizează cu o soluție de clasare sau de achitare, până la pronunțarea acestei soluții, suspendarea dreptului de a conduce este valabilă pe toată desfășurarea urmăririi penale și a procesului penal, și orice încălcare a obligației de a nu conduce autoturisme constituie infracțiunea prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că, în drept, fapta inculpatului A., care la data de 31 mai 2016, a condus autoturismul marca C. cu nr. de înmatriculare x pe Șoseaua București - Ploiești, din direcția Pasaj Băneasa către localitatea Otopeni, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice din data de 21 martie 2016, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată. S-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu forma de vinovăție intenție directă, prevăzând rezultatul faptei sale, deoarece IPJ Giurgiu, prin adresa din 1 aprilie 2016 i-a adus la cunoștință acestuia că pentru încălcarea la data de 21 martie 2016 a prevederilor nr. 335 alin. (2) din C. pen., i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice începând cu 21 martie 2016, iar în cazul în care, în această perioadă, este depistat conducând autovehicule pe drumurile publice, fapta sa constituie infracțiune, potrivit art. 335 alin. (2) din C. pen. și a urmărit producerea lui.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a dispus amenda penală, având în vedere că inculpatul, chiar dacă a fost sancționat contravențional de mai multe ori, aceste sancțiuni au fost aplicate pentru conducerea cu depășirea limitei de viteză, iar nu pentru fapte care presupun neatenție sau lipsa abilității de a conduce. De asemenea, s-a constată că inculpatul nu a fost implicat în niciun alt eveniment rutier care să presupună alți participanți la trafic, de unde rezultă că, chiar dacă acesta a condus în mai multe rânduri cu depășirea limitei de viteză, totuși nu a pus în pericol traficul rutier.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța s-a orientat la maximul a intervalului de pedeapsă - 300 zile/amendă, având în vedere circumstanțele reale de săvârșire a infracțiunii și anume că, chiar dacă i s-a adus la cunoștință în mod oficial de către IPJ Giurgiu că are dreptul de a conduce suspendat, inculpatul a făcut numeroase demersuri pentru "a convinge" autoritățile că are dreptul de a conduce cât timp această sancțiune nu a fost implementată și chiar a sfidat aceste autorități care, sub diferite forme, i-au adus la cunoștință mereu același lucru, și anume că nu mai are dreptul de a conduce.

S-a reținut că deși cunoștea că după rămânerea definitivă a sentinței civile trebuie să predea permisul de conducere, nu a făcut acest demers, dimpotrivă, folosindu-se de faptul că autoritățile nu i-au comunicat legal faptul că are dreptul de a conduce suspendat, a continuat să conducă sub un alt pretext și folosindu-se de o altă slăbiciune a sistemului, și anume aceea că nu au implementat în baza de date suspendarea dreptului de a conduce, astfel încât, în momentul în care era oprit în trafic, la o verificare sumară, poliția rutieră nu putea să-și dea seama de situația juridică a acestuia, cu atât mai mult cu cât avea și permisul asupra sa. Conduita inculpatului fiind mai degrabă cea a unui cetățean care încearcă să eludeze legea, decât cea a unuia care a greșit din necunoștință de cauză.

Având în vedere circumstanțele reale și personale (căsătorit, studii superioare juridice, profesie - avocat, fără antecedente penale, s-a prezentat la fiecare termen în fața instanței de judecată) care agravează sau, după caz, atenuează gradul de pericol social al faptei și periculozitatea inculpatului, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 300 zile-amendă corespunde scopului său social educativ și preventiv. A fixat o sumă de 50 RON/zi, apreciind că profesia avocatului și faptul că acesta nu are o familie numeroasă în întreținere va permite acestuia să plătească amenda în întregime.

În baza art. 335 alin. (2) din C. pen. și art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen. a dispus condamnarea inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 15.000 RON (corespunzătoare a 300 zile-amendă x 50 RON/zi), pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (un act material din 31 mai 2016).

Sentința penală nr. 254/F din data de 7 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală i-a fost comunicată inculpatului A. la data de 11 decembrie 2018 prin afișare și la data de 20 decembrie 2018 a semnat personal, așa cum rezultă din dovada de primire aflată la dosarul Curtea de Apel București.

Împotriva acestei sentințe, la data de 23 ianuarie 2019, a declarat apel inculpatul A., așa cum rezultă din cererea sa aflată la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 ianuarie 2019 sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu la termenul de judecată din data de 5 martie 2019.

Prin cererea de apel formulată, inculpatul A. a solicitat repunerea în termenul de apel, în temeiul art. 411 din C. proc. pen.

În motivarea cererii, a susținut că timp de aproape 4 ani a fost cercetat penal și ulterior trimis în judecata pentru faptul ca a comis un număr de 5 infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat. În cazul a trei infracțiuni s-a dispus clasarea cauzelor, iar în cea de-a patra situație, Curtea de Apel București a dispus achitarea, dar aceeași instanța a dispus condamnarea pentru cea de-a cincea faptă comisă.

A menționat că a primit minuta la data de 14 decembrie 2018, urmând să depună cererea de apel în partea finală a termenului, cu ocazia începerii noului an, adică în data de 3 ianuarie 2019. Însă la data de 26 decembrie 2018 a plecat într-o excursie cu familia în Dubai/Thailanda, urmând ca întoarcerea să fie la data de 2 ianuarie 2019. Furtuna din zona (intens mediatizată) a prelungit vacanța până la data de 11 ianuarie 2019, anulând o mare parte a zborurilor, iar sute de turiști au fost blocați în Thailanda din cauza furtunii Pabuk, vântul având o intensitate de 75 km/h, iar valurile chiar și 5 metri. De asemenea, sute de turiști au fost blocați pe mai multe insule din Golful Thailandei după ce aeroporturile regionale au fost închise, iar ambarcațiunile au rămas andocate din cauza furtunii tropicale Pabuk care a atins zona de uscat.

A menționat că a depus cererea în termenul legal de 10 zile de la data încetării motivului care a dus la împiedicarea depunerii cererii de apel (de la data sosirii în țară, respectiv 11 ianuarie 2019, termen care se împlinește la data de 22 ianuarie 2019)

A mai precizat că judecata apelului este importanta, întrucât a fost condamnat pentru o faptă penală fără să fie vinovat, iar neexercitarea controlului jurisdicțional și rămânerea definitiva a acestei condamnări, pe lângă starea de recidivă, măsurile administrative luate, duce prin efectul legii la excluderea sa din cadrul Baroului de Avocați,în care activează din data de 1 ianuarie 2001.

A anexat dovezile rezervării de avion și cazare hotel în Bangkok din perioada 29 decembrie 2018 - 2 ianuarie 2019, precum și informații despre furtuna tropicală din Asia de sud est din acea perioadă, aspect ce, în opinia sa, constituie un caz de forța majora.

Examinând actele dosarului cererea de repunere în termenul de apel, precum și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelantul inculpat, Înalta Curte constată că este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 410 alin. (1) din C. proc. pen., pentru procuror, persoana vătămată și părți, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și curge de la comunicarea copiei minutei.

Potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) din C. proc. pen. "apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acestuia".

Conform art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., la calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. Totodată, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Înalta Curte constată că soluția instanței de fond a fost comunicată inculpatului A. la data 20 decembrie 2018, apelul fiind declarat la data de 23 ianuarie 2019, cu nerespectare termenului imperativ de 10 zile prevăzut de art. 410 alin. (1) din C. proc. pen., condiții în care Înalta Curte va respinge ca tardiv apelul declarat.

Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen, formulată de apelantul inculpat A., cerere motivată prin aceea că a fost plecat în vacanță în Thailanda și i s-a prelungit vacanța datorită furtunii din zonă, în condițiile în care, împrejurarea menționată nu poate avea în niciun caz semnificația unei "cauze temeinice de împiedicare" a declarării apelului în termenul legal, neaflându-se în situația forței majore sau a unei alte cauze care l-ar fi pus în situația de a nu putea acționa. Mai mult decât atât, Înalta Curte are în vedere și profesia inculpatului, aceea de avocat, ceea ce presupune cunoștințe juridice cu privire la declararea unei căi de atac, precum și faptul că avea posibilitatea să formuleze calea de atac a apelului înainte de a pleca în vacanță (respectiv până la data de 26 decembrie 2018), precum și faptul că avea posibilitatea să declare apel și prin poșta electronică, prin email, prin scrisoare recomandată etc., nefiind necesară prezentarea la sediul instanței.

În consecință, Înalta Curte constată că este nefondată cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul A., întrucât nu a fost dovedită o cauză temeinică de împiedicare, astfel că apelul declarat este tardiv.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul A. în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, iar în baza art. 421 alin1 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. va respinge, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 254/F din data de 7 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul A. în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

Respinge, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 254/F din data de 7 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 martie 2019.

Procesat de GGC - LM