ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2025

Asupra apelurilor de față, examinând actele și lucrările dosarului, constată:

Prin sentința penală nr. 174/F din 23.09.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 336 alin. (1) C. pen., a stabilit pedeapsa închisorii de 1 an cu privire la inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 08.10.2022).

În temeiul art. 83 C. pen., a amânat aplicarea pedepsei pentru un termen de supraveghere de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, termen stabilit conform art. 84 alin. (1) C. pen.

Conform art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

A atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 88 C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 1000 de RON, cu titlul de cheltuieli judiciare în urmărire penală, cameră preliminară și fond.

Prin rechizitoriul din data de 29.02.2024 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2022, înregistrat la Curtea de Apel București la data de 11.03.2024 sub nr. x/2024, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în fapt, că la data de 08.10.2022, în jurul orei 03:10 (orele 03:03, potrivit înregistrărilor video), inculpatul a fost depistat conducând autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, în municipiul București, pe Bd. x, în direcția străzii Brașov, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/1 alcool pur în sânge, respectiv 1.94 g ‰ alcool pur în sânge (proba I, ora recoltării 04:00) și 2.39 g ‰ alcool pur în sânge (proba II, ora recoltării 05:00).

Organele de urmărire penală au reținut situația de fapt în urma administrării următoarelor mijloace de probă: bonul alcotest nr. x din 08.10.2022, fila x, buletinul de analiză toxicologică nr. x, eliberat de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici", prima probă, recoltată la orele 04:00, a indicat o valoare de 1.94 g ‰ alcool pur în sânge, iar a doua probă, recoltată la orele 05:00, a indicat o valoare de 2.39 g ‰ alcool pur în sânge, filele x, declarațiile suspectului A., filele x, declarațiile inculpatului A., filele x, procesul-verbal din data de 16.11.2022 încheiat de Brigada Rutieră, fila x, procesul-verbal din data de 06.02.2024 încheiat de organele de cercetare penală din cadrul D.G.P.M.B. de redare a înregistrărilor audio-video efectuate cu dispozitivul body wom camera din dotare, care au surprins evenimentul din data de 08.10.2022, cu ocazia opririi în trafic a autoturismului marca x, de culoarea albă, cu număr de înmatriculare x, care se deplasa pe Bd. x, în direcția străzii Brașov și la volanul căruia se afla A., filele x, înscrisuri: istoricul sancțiunilor la regimul circulației pe drumurile publice al inculpatului A. nr. x din 08.05.2023 întocmit de I.G.P.R.-Poliția Rutieră, filele x și înscrisuri - adresa I.N.M.L. denumită raport de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei nr. x/2023, filele x.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 23.09.2024, definitivă prin neatacare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La termenul de judecată din data de 14.06.2024, instanța a constatat procedura de citare legal îndeplinită și a dispus citirea actului de sesizare a instanței, potrivit art. 374 alin. (1) C. proc. pen. și a acordat un nou termen de judecată în vederea respectării principiului continuității completului de judecată.

La termenul de judecată din data de 13.09.2024, întrucât nu a fost desemnat un titular al completului C13 fond și nu au existat obiecțiuni, s-a acordat cuvântul asupra probelor, inculpatul A. solicitând emiterea unui punct de vedere din partea INML "Mina Minovici" privind estimarea valorii alcoolemiei sale in raport de momentul cu relevanță juridică (08.10.2022, ora 03:03), față de valoarea de 0,80 g‰, prin raportare la valorile alcoolemiei rezultate din prima si a doua proba de sânge si datele de consum declarate, in integralitatea lor, probă respinsă de instanță, apreciindu-se că nu s-au adus elemente noi pentru a se solicita comisiei din cadrul INML să emită un alt punct de vedere.

Totodată, la același termen de judecată, inculpatul A. a arătat că nu dorește să dea o declarație suplimentară și că menține declarațiile date în fața organului de urmărire penală.

Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul A. a declarat că recunoaște în întregime fapta reținută în sarcina sa și a regretat că a condus autoturismul soției sub influența băuturilor alcoolice, însă a contestat că ar fi putut avea o alcoolemie peste limita legală de 0,80g/l alcool pur în sânge la momentul depistării, având în vedere timpul scurt care s-a scurs de la momentul ingerării până la momentul depistării în trafic, tipul de alcool concomitent cu consumul de alimente.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt ca în rechizitoriu, respectiv: la data de 08.10.2022, în jurul orei 03:10 (orele 03:03, potrivit înregistrărilor video), inculpatul a fost depistat conducând autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, în municipiul București, pe Bd. x, în direcția străzii Brașov, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/1 alcool pur în sânge, respectiv 1.94 g ‰ alcool pur în sânge (proba I, ora recoltării 04:00) și 2.39 g ‰ alcool pur în sânge (proba II, ora recoltării 05:00).

Prima instanță a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză în faza urmăririi penale, în faza cercetării judecătorești nefiind aduse probe noi, (respectiv: bonul alcotest nr. x din 08.10.2022, fila x, buletinul de analiză toxicologică nr. x din 13.10.2022, eliberat de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici", prima probă, recoltată la orele 04:00, a indicat o valoare de 1.94 g ‰ alcool pur în sânge, iar a doua probă, recoltată la orele 05:00, a indicat o valoare de 2.39 g ‰ alcool pur în sânge, filele x, declarațiile suspectului A., filele x, declarațiile inculpatului A., filele x, procesul-verbal din data de 16.11.2022 încheiat de Brigada Rutieră, fila x, procesul-verbal din data de 06.02.2024 încheiat de organele de cercetare penală din cadrul D.G.P.M.B. de redare a înregistrărilor audio-video efectuate cu dispozitivul body wom camera din dotare, care au surprins evenimentul din data de 08.10.2022, cu ocazia opririi în trafic a autoturismului marca x, de culoarea albă, cu număr de înmatriculare x, care se deplasa pe Bd. x, în direcția străzii Brașov și la volanul căruia se afla A., filele x, înscrisuri: istoricul sancțiunilor la regimul circulației pe drumurile publice al inculpatului A. nr. x din 08.05.2023 întocmit de I.G.P.R.-Poliția Rutieră, filele x și înscrisuri - adresa I.N.M.L. denumită raport de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei nr. x/2023, filele x).

În ceea ce privește apărările inculpatului respectiv că, în cauză, probele administrate nu dovedesc fără dubiu că la momentul opririi sale în trafic de către polițiști a avut o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/1 alcool pur în sânge, instanța de fond a apreciat că acestea nu pot fi primite.

În susținerea apărărilor sale, inculpatul a arătat că, raportat la intervalul foarte scurt în care a consumat băuturi alcoolice, raportat la momentul foarte scurt de la momentul încetării consumului de alcool și până la momentul depistării în trafic, aproximativ 3 minute de la momentul în care a încetat consumul de băuturi alcoolice și momentul în care a fost depistat, a fost oprit de poliție în trafic, raportat și la cantitatea și la felul de alcool pe care l-a ingerat, că există o posibilitate ca la momentul depistării, orele 03:03, să nu fi fost absorbit alcoolul în sânge la o valoare care, în primul rând, să-i atingă capacitatea de a conduce și, în al doilea rând, la o valoare mai mare de peste 0,80 g‰ alcool pur în sânge.

A susținut că nu are de ce să ascundă că știa foarte bine că consumase alcool, însă a interpretat o situație legată de soția sa ca fiind una de urgență (nu a fost, evident), dar la acel moment se opriseră la casa părinților săi unde a locuit cu 5 ani înainte cu soția sa, cu intenția de a rămâne acolo pentru că aveau copii acolo, și, la un moment dat, din anumite motive, nu s-a mai simțit confortabil soția sa și, stând la vreo 10 minute distanță de casa părinților săi, a decis să ia mașina pentru a ajunge acasă, unde aveau tot confortul necesar.

Raționamentul inculpatului este în sensul că dacă e să fie oprit de poliție, tocmai băuse, și nu credea că putea intra în sfera ilicitului penal.

A arătat că testarea sa cu etilotestul a fost undeva la 20 de minute distanță față de momentul depistării în trafic și, într-adevăr, a arătat o valoare de 0,78 g‰ alcool în aerul expirat, prima valoare în sânge a fost de 1.94 g‰ alcool pur în sânge, la ora 4 dimineața, iar a doua de 5.

Față de natura băuturii alcoolice pe care a consumat-o, un whisky de mai mult de 40 de grade, fiind bine cunoscut faptul că, în general, tăria nu se absoarbe foarte rapid, cum ar fi vinul spumant sau chiar și berea, consideră că exista o posibilitate ca la momentul depistării să nu fi avut peste 0,80 g‰ alcool pur în sânge.

Instanța de fond a apreciat, însă, că apărarea inculpatului este pur speculativă, acesta susținând, în esență, că între momentul opririi sale în trafic și momentul testării în trafic (o perioadă de 20 de minute) cu aparatul etilotest valoarea alcoolemiei a crescut de la o valoare de sub 0,80 g‰ alcool pur în sânge la o valoare ce depășea această limită.

Curtea a constatat însă că, în urma testării în trafic cu aparatul etilotest s-a stabilit o valoare de 0,78 g‰ alcool în aerul expirat, valoare care, de regulă, este echivalentă cu o valoare dublă a alcoolemiei în sânge, respectiv 1,56 g‰. Chiar dacă o multitudine de factori pot influența raportul dintre valoarea rezultată în urma testării cu aparatul etilotest și valoarea alcoolemiei în sânge, a considerat prima instanță că este evident că la momentul testării valoarea alcoolemiei în sânge era considerabil peste limita de 0,80 g‰ alcool pur în sânge.

De asemenea, teza inculpatului în sensul că între momentul opririi sale în trafic și momentul testării în trafic, respectiv o perioadă de 20 de minute, alcoolemia a crescut de la o valoare de sub 0,80 g‰ alcool pur în sânge la o valoare aproximativă de 1.56 g‰ alcool pur în sânge nu este realistă.

Instanța de fond a constatat că între orele 4:00 (proba I, ora recoltării 04:00) și orele 5:00 (proba II, ora recoltării 05:00) alcoolemia a crescut de la o valoare de 1.94 g ‰ alcool pur în sânge la o valoare de 2.39 g ‰ alcool pur în sânge, cu 0,45 g ‰. Or, dacă într-o oră valoarea alcoolemiei a crescut cu 0,45 g ‰ este evident că, în 20 de minute, alcoolemia nu putea crește cu o valoare aproximativă mai mare de 0,15 g ‰.

Curtea a precizat că aceste calcule nu sunt exacte, existând o multitudine de factori care pot influența valorile, însă diferențele dintre valori sunt mari și conduc la ideea că, la momentul depistării, inculpatul avea o valoare a alcoolemiei de peste 0,80 g‰ alcool pur în sânge

Simulând un calcul estimat, respectiv dacă în urma testării în trafic cu aparatul etilotest s-a stabilit o valoare de 0,78 g‰ alcool în aerul expirat, valoare care, de regulă, este echivalentă cu o valoare dublă a alcoolemiei în sânge, respectiv 1,56 g‰, la momentul opririi în trafic acesta avea o valoare aproximativă de 1,41 g‰. Or, chiar dacă se iau în considerare factorii care pot modifica această valoare în favoare inculpatului (absorbția rapidă, alimentele ingerate, cantitatea și natura băuturilor alcoolice consumate), prima instanță a considerat că nu se poate să rezulte o diferență mai mare de 0,61g ‰. (1,41 g‰ -0,80 g‰).

În ceea ce privește raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei nr. x/2023, instanța de fond a apreciat că acesta, prin concluziile formulate, nu induce niciun dubiu cu privire la săvârșirea faptei de către inculpat. Astfel, raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei concluzionează că nu se efectuează calculul retroactiv al alcoolemiei în situația în care alcoolemiile sunt în creștere.

De asemenea, se arată că alcoolemia de la momentul opririi în trafic (relevantă penal) putea fi mai mică decât cea de la prima recoltare, fără a se putea preciza valoarea acesteia în raport cu limita legală de 0,80 g‰.

Or, după cum s-a reținut mai sus, diferența valorii alcoolemiei la prima recoltare și momentul opririi în trafic ar trebui să fie conform susținerilor inculpatului de 1,14 g ‰ și nu este rezonabil a presupune că în decurs de 60 de minute valoarea alcoolemiei putea crește cu această valoare, având în vedere și că în această perioadă inculpatul nu a mai consumat băuturi alcoolice.

Mai mult, după cum s-a reținut mai sus, în urma testării în trafic cu aparatul etilotest s-a stabilit o valoare de 0,78 g‰ alcool în aerul expirat, valoare care, de regulă, este echivalentă cu o valoare dublă a alcoolemiei în sânge, respectiv 1,56 g‰, iar testarea a avut loc la un interval temporar de aproximativ 20 de minute de la momentul opririi.

Față de considerentele de mai sus, instanța de fond a apreciat că probele administrate dovedesc, fără o îndoială rezonabilă, că inculpatul a condus autovehiculul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/1 alcool pur în sânge și a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.

Instanța a reținut aceeași încadrare juridică a faptei pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, respectiv: fapta inculpatului care, la data de 08.10.2022, în jurul orei 03:10 (orele 03:03, potrivit înregistrărilor video), a fost depistat conducând autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, în municipiul București, pe Bd. x, în direcția străzii Brașov, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/1 alcool pur în sânge, respectiv 1.94 g ‰ alcool pur în sânge (proba I, ora recoltării 04:00) și 2.39 g ‰ alcool pur în sânge (proba II, ora recoltării 05:00) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., instanța a reținut că elementul material îl reprezintă acțiunea de conducere în condiții ilicite, prin nerespectarea unei interdicții de a conduce autoturismul având o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Acțiunea inculpatului A. realizează elementul material al infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În cauză, există și cerințele esențiale atașate elementului material și anume existența drumului public și a unui autovehicul.

Fiind infracțiune de pericol, fapta inculpatului a avut ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea activității desfășurate efectiv de inculpat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., întrucât a avut reprezentarea faptei sale, prevăzând rezultatul acesteia - crearea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic, urmare pe care, chiar daca nu a urmărit-o, a acceptat posibilitatea producerii acesteia.

Potrivit art. 336 alin. (1) C. pen., infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Curtea a reținut și că din cazierul judiciar al inculpatului rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale .

De asemenea, la ora săvârșirii faptei, respectiv 03:10, pe Bd. x din Mun. București, traficul auto si pietonal este de regulă la valori minime spre inexistent.

S-a mai reținut că, din actele depuse de inculpat la dosarul de urmărire penală, rezultă că acesta este căsătorit și are în întreținere doi copii minori .

A subliniat totuși, Curtea, că inculpatul era, astfel cum s-a arătat, la momentul comiterii faptei în stare de intoxicație etilică, aspect ce augmentează pericolul său social concret în trafic la momentul comiterii faptei deduse judecății în cauza de față.

Din fișa de examinare clinică reiese că inculpatul prezenta tulburări de echilibru dinamic și a refuzat să indice cadrelor medicale la momentul recoltării parametrii antropometrici (greutatea și înălțimea).

De asemenea, din cazierul auto al inculpatului rezultă că acesta, de la data obținerii permisului de conducere și până la momentul săvârșirii prezentei fapte, nu figurează cu încălcări ale regulilor rutiere, nefiind sancționat contravențional.

În consecință, cumpănind aspectele ce pledează în favoarea, respectiv în defavoarea inculpatului, Curtea a stabilit o pedeapsă egală cu minimul legal - de 1 an închisoare - și nu s-a îndreptat spre o soluție care să prevadă condamnarea (art. 91 C. pen. sau art. 61 C. pen.) în raport de convingerea în sensul că o asemenea soluție ar fi prea aspră, iar anularea permisului de conducere, conform art. 114 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, nu ar fi necesară, ci ar fi de natură să aducă atingere chiar și intereselor minorilor aflați în întreținerea inculpatului.

Totuși, raportându-se la starea de intoxicație etilică în care se afla inculpatul la momentul comiterii faptei, precum și la circumstanțele personale ale inculpatului (statutul profesional este deosebit de relevant, inculpatul fiind de profesie avocat, statutul pretinde înalte standarde de ținută morală și civică, disciplină și responsabilitate, respectul față de lege și față de autoritate sunt, prin excelență, cerințe de bază ale conduitei de avocat, mai ales că în cadrul activității profesionale inculpatul oferă consultanță juridică unor inculpați cercetați pentru fapte similare), Curtea a apreciat că soluția de renunțare la aplicarea pedepsei ar fi prea blândă.

În consecință, instanța de fond s-a orientat spre amânarea aplicării pedepsei, având în vedere că, în această ipoteză, conduita inculpatului va fi supravegheată, iar după rămânerea definitivă a acestei hotărâri, inculpatul va avea suspendat dreptul de a conduce încă 90 de zile, conform art. 103 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, fiind asigurate astfel suficiente garanții pentru atingerea scopului pedepsei.

Împotriva senținței penale nr. 174/F din 23.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul A. au declarat apel.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a invocat nelegalitatea hotărârii primei instanțe, întrucât nu erau îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 83 alin. (1) C. pen. pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei, lipsind cea de la lit. c), în condițiile în care inculpatul nu și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în fața instanței sau printru-un înscris; a apreciat că acest aspect poate fi îndreptat de către instanța de apel prin luarea consimțământului inculpatului în acest sens.

Totodată, a invocat netemeinicia soluției pronunțate, raportat la împrejurările săvârșirii faptei, apreciind că amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., nu este suficientă pentru inculpat în formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, fiind o modalitate de executare a pedepsei nejustificat de blândă și incapabilă să conducă la atingerea scopului pedepselor.

Ca atare, față de gravitatea faptei și necesitatea corijării comportamentului inculpatului, Parchetul a solicitat condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere în condițiile art. 91 și urm. C. pen.. În subsidiar, în cazul menținerii amânării aplicării pedepsei, a solicitat să i se impună inculpatului executarea obligațiilor prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. b), c) și g) C. pen.

Inculpatul A., prin apărărtor ales, a susținut că nu sunt probe din care să rezulte că a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., în condițiile în care, în cauză, nu s-a stabilit prin mijloace de probă cu caracter științific (expertiză medico-legală), conform standardului probator consacrat de Decizia nr. 57/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1035 din 14 noiembrie 2023), că, la momentul depistării sale în trafic, avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, solicitând achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În fața instanței de apel, cauza a parcurs un singur termen de judecată, când apelantul inculpat A. a arătat că își menține declarațiile date anterior în cauză și, totodată, și-a manifestat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, aspect consemnat în cuprinsul declarației atașate la dosar.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele impuse de art. 418 C. proc. pen., Înalta Curte constată ca fondat numai apelul declarat de inculpatul A., în considerarea celor ce succed:

Dispozițiile art. 336 alin. (1) C. pen., în forma în vigoare la data săvârșirii presupusei infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, incriminează fapta de "conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge".

Prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale a României (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015), sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" a fost declarată neconstituțională. În pronunțarea acestei soluții, s-a avut în vedere, în esență, faptul că îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge evidențiată prin utilizarea acestei sintagme plasează consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care, odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite, astfel încât, la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se mai justifică.

Prin urmare, ca efect al deciziei menționate, momentul la care trebuie raportată valoarea de 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de norma de incriminare este cel al săvârșirii faptei de conducere a vehiculului pe drumurile publice, care coincide cu cel al depistării în trafic a conducătorului auto. Momentul consumării infracțiunii se identifică cu momentul depistării în trafic a unui conducător auto care se află sub influența alcoolului peste limita admisă de lege sau sub influența unor substanțe psihoactive (paragraful 26 al deciziei).

Astfel, Înalta Curte constată că pentru reținerea tipicității faptei, raportat la momentul depistării în trafic a conducătorului auto, se impune stabilirea unei îmbibații alcoolice peste limita legală, condiția indispensabilă fiind de a nu exista niciun dubiu că la momentul cu relevanță penală conducătorul auto ar fi putut avea o îmbibație alcoolică sub limita la care legea penală incriminează această conduită ca infracțiune, dat fiind că, potrivit art. 103 alin. (2) C. proc. pen. "în luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului, instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate", condamnarea dispunându-se doar atunci "când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă".

Sub acest aspect, instanța de apel constată ca fiind esențiale considerentele Deciziei nr. 57/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1035 din 14 noiembrie 2023), paragrafele 95-98, în care, deși problema de drept face referire la o altă infracțiune, respectiv la art. 335 alin. (3) C. pen., aceasta subliniază modalitatea în care judecătorul apreciază în raport cu materialul probator administrat dacă acea persoană a fost sub influența alcoolului la momentul în care acesta a fost oprit în trafic.

"Când instanța este chemată să decidă dacă îmbibația alcoolică a unei persoane este peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, trebuie să respecte un standard probator.

În Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale, prin care a fost declarată neconstituțională sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice", se statuează că îmbibația alcoolică relevantă pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe este cea de la momentul depistării în trafic a conducătorului vehiculului, și nu cea de la momentul recoltării mostrelor biologice. Pentru stabilirea îmbibației alcoolice la un moment anterior celui al recoltării mostrelor biologice, nu poate fi avut în vedere decât un calcul retroactiv al alcoolemiei, ceea ce înseamnă că aceasta nu poate fi stabilită decât prin intermediul unei probe științifice.

Respectarea condițiilor de legalitate în administrarea probatoriului impune ca valoarea îmbibației alcoolice să fie stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 88 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, art. 7 din Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul mostrelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor psihoactive în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, parte integrantă din Ordinul ministrului sănătății nr. 1.512/2013, și cele din Ordinul ministrului sănătății nr. 277/2015 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul probelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1.512/2013, care prevăd că pentru determinarea alcoolemiei se recoltează două mostre de sânge la interval de o oră una față de cealaltă, iar în cazul în care nu s-au recoltat două astfel de mostre estimarea retroactivă a alcoolemiei nu se va putea efectua.

Modalitatea în care se stabilește îmbibația alcoolică nu este un element de tipicitate al infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, dar condiția ca îmbibația alcoolică să fie "de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge" este o astfel de condiție, pentru că fără depășirea acestei limite se poate reține doar o contravenție, nu o infracțiune. Existența sau inexistența acestei condiții de tipicitate nu poate fi stabilită decât printr-o probă științifică (un calcul retroactiv al alcoolemiei prin expertiză medico-legală), și nu cu ajutorul altor mijloace probatorii. Acesta este motivul pentru care există obligativitatea recoltării mostrelor biologice în cazul depistării în trafic a unui conducător auto care are o concentrație de peste 0,40 g/l alcool pur în aerul expirat (echivalentul a 0,80 g/l alcool pur în sânge), iar valoarea obținută cu aparatul etilotest nu este aptă din punct de vedere probatoriu să conducă la stabilirea existenței unei infracțiuni."

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, pe baza probatoriului administrat, instanța de fond a reținut sub aspectul situației de fapt că, "la data de 08.10.2022, în jurul orei 03:10 (orele 03:03, potrivit înregistrărilor video), inculpatul A. a fost depistat conducând autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, în municipiul București, pe Bd. x, în direcția străzii Brașov, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/1 alcool pur în sânge, respectiv 1.94 g ‰ alcool pur în sânge (proba I, ora recoltării 04:00) și 2.39 g ‰ alcool pur în sânge (proba II, ora recoltării 05:00)."

Prima instanță a stabilit că elementul material al laturii obiective a infracțiunii comise de inculpat constă în acțiunea de conducere a autoturismului pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, în municipiul București, pe Bd. x, în direcția străzii Brașov, drum public în sensul dispozițiilor art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv 1.94 g ‰ alcool pur în sânge (proba I, ora recoltării 04:00) și 2.39 g ‰ alcool pur în sânge (proba II, ora recoltării 05:00).

Apelantul inculpat A. a recunoscut împrejurarea că, la data de 08.10.2022, aflându-se la locuința părinților lor săi, unde intenționa să rămână, în intervalul orar 02:25 – 03:00 a consumat alcool (aproximativ 385 ml whisky), după care, apreciind o situație legată de soția sa ca fiind una de urgență, a decis să plece la domiciliul său și a condus autoturismul soției, fiind oprit în trafic, pe Bd. x, apoi testat cu aparatul etilotest, însă, a contestat că, la momentul în care a condus mașina, valoarea alcoolemiei depășea limita legală stabilită de art. 336 alin. (1) C. pen., susținând, în esență, că nu există probe care să dovedească fără dubiu că, la momentul depistării sale în trafic, a avut o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/1 alcool pur în sânge.

Analizând circumstanțele faptice ale cauzei, pe baza probelor administrate, Înalta Curte reține că, la data de 08.10.2022, în jurul orei 03:10 (orele 03:03, potrivit înregistrărilor video), în municipiul București, pe Bd. x, organele de poliție abilitate au procedat la oprirea regulamentară a autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x, care se deplasa în direcția străzii Brașov, fiind stabilită identitatea conducătorului auto, respectiv A., conform procesului-verbal de constatare întocmit la aceeași dată. Întrucât acesta prezenta o stare psihico-fizică inadecvată unui conducător auto, în vederea determinării gradului de intoxicație etilică, inculpatul a fost testat la ora 03:21, conform bonului alcotest nr. x, cu aparatul etilotest marca x, rezultatul fiind 0,78 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior, inculpatul a fost condus la INML "Mina Minovici", unde i-au fost prelevate probe de sânge, prima probă, recoltată la ora 04:00, indicând o valoare de 1.94 g ‰ alcool pur în sânge, iar a doua probă, recoltată la ora 05:00, indicând o valoare de 2.39 g ‰ alcool pur în sânge, potrivit Buletinului de analiză toxicologică nr. x

Totodată, în cauză s-a dispus emiterea unui punct de vedere privind estimarea valorii alcoolemiei inculpatului A. în raport de momentul cu relevanță juridică (08.10.2022, ora 03:03), față de valoarea de 0,80 g ‰, de către Comisia din cadrul INML "Mina Minovici", prin raportare la valorile alcoolemiei și datele de consum reținute de organul de urmărire penală, date furnizate de inculpat cu ocazia audierii sale, dar neconfirmate de alte probe în dosar.

Comisia din cadrul Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici" a concluzionat în Raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei nr. x/2023 că, alcoolemiile stabilite la analiză sunt în creștere, ipoteză în care calculul retroactiv al alcoolemiei nu se efectuează, conform Hotărârii nr. 1 din 30.05.2023 a Consiliului Superior al Magistraturii (Repere metodologice în expertiza medico-legală de estimare retroactivă a alcolemiei). Alcolemiile în creștere denotă faptul că la orele recoltării, alcoolul se afla în organismul inculpatului în faza de absorție, situație în care se poate aprecia că, în data de 08.10.2022, la ora 03:03, numitul A. putea avea o alcoolemie mai mică decât cea stabilită la prima recoltare, respectiv cea de 1.94 g ‰ alcool pur în sânge, fără a se putea preciza valoarea acesteia în raport cu limita legală de 0,80 g ‰.

În acest context, aplicând considerentele teoretice relevate prin raportare la normele legale incidente, contrar motivelor de apel ale Parchetului, susținute de reprezentantul Ministerului Public în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că nu se impune condamnarea inculpatului A., având în vedere că, potrivit art. 103 alin. (2) C. proc. pen., condamnarea se dispune doar atunci "când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă".

În acest sens, instanța de apel notează că, potrivit art. 99 C. proc. pen., în acțiunea penală sarcina probei aparține procurorului, iar inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția, având dreptul de a nu contribui la propria acuzare. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) C. proc. pen., orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă; în cadrul unui proces penal, vinovăția unei persoane se stabilește cu respectarea garanțiilor procesuale, iar o hotărâre de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție. În cazul unor îndoieli ce nu pot fi înlăturate prin probe, potrivit regulii in dubio pro reo, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

Astfel, în cauză, Înalta Cute apreciază că nu s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, la data de 08.10.2022, ora 03:03 - reprezentând momentul conducerii de către inculpat a autoturismului pe drumurile publice, așa cum acesta a fost stabilit pe baza probelor administrate, aspect care determină imposibilitatea evaluării unei condiții esențiale în dovedirea săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Inculpatului i-au fost prelevate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, prima la ora 04:00, iar cea de-a doua la ora 05:00, stabilindu-se valori superioare limitei maxime prevăzute de textul incriminator, însă aflate pe o curbă ascendentă (de la 1.94 g ‰ alcool pur în sânge la 2.39 g ‰ alcool pur în sânge), motiv pentru care Raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză nu conține un calcul retroactiv al alcoolemiei, concluzia fiind că, la data de 08.10.2022, ora 03:03, inculpatul A. putea avea o alcoolemie mai mică decât cea stabilită la prima recoltare, fără a se putea preciza valoarea acesteia în raport cu limita legală de 0,80 g ‰.; or, instanța de apel nu poate stabili cu certitudine dacă la momentul opririi inculpatului în trafic, acesta avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrucât nu poate să suplinească concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, coroborând alte mijloace de probă, având în vedere Decizia nr. 57/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căreia unica modalitate prin care judecătorul poate să concluzioneze asupra îmbibației alcoolice este existența unei expertize care, prin efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei, să stabilească dacă inculpatul avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul opririi lui în trafic.

Ca atare, contrar raționamentului primei instanțe, fondat pe prezumții bazate pe propriile calcule, estimative, având în vedere că, prezumția de nevinovăție nu poate fi răsturnată decât prin certitudinea instanței asupra vinovăției inculpatului, Înalta Curte constată că nu se poate estima valoarea alcoolemiei inculpatului A. la momentul depistării sale în trafic, prin coroborarea altor mijloace probatorii, fiind esențial ca, în astfel de cauze, convingerea judecătorului dincolo de orice îndoială rezonabilă să fie întemeiată pe o probă științifică, respectiv expertiza pentru calculul retroactiv.

Totodată, Înalta Curte constată că, potrivit normei care reglementează principiul in dubio pro reo, respectiv art. 4 alin. (2) C. proc. pen., "după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului". Noțiunea de "convingere" nu are sensul unei simple opinii subiective a judecătorului, ci acela al certitudinii dobândite de acesta în mod obiectiv, pe baza unor probe indubitabile, care să conducă la o concluzie legitimă și neîndoielnică cu privire la săvârșirea faptei imputate; în absența unei astfel de certitudini, instanța trebuie să pronunțe o soluție de achitare.

În consecință, reținând că materialul probator administrat în cauză confirmă că fapta în materialitatea ei există, respectiv că s-a săvârșit o acțiune de conducere a unui vehicul în anumite circumstanțe particulare, având în vedere că, deși s-a întocmit în cauză o expertiză medico-legală pentru stabilirea unui calcul retroactiv al alcoolemiei inculpatului A., concluziile raportul de expertiză medico-legală nu stabiliesc nicio valoare a îmbibației alcoolice a inculpatului la momentul depistării sale în trafic, în raport cu limita legală de 0,80 g ‰, în condițiile în care valoarea alcoolemiei nu poate fi prezumată, printr-un calcul estimativ, pe baza altor probe, în aplicarea principiului in dubio pro reo, Înalta Curte constată că se impune achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., apreciind incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Raportat la soluția conturată, de admitere a apelului inculpatului și achitarea acestuia, Înalta Curte constată nefondate criticile reprezentantului Ministerului Public, cu consecința respingerii apelului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 174/F din 23.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

Va desființa sentința penală atacată și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 08.10.2022).

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 174/F din 23.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei privind pe inculpatul A., precum și cele ocazionate de soluționarea apelului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 174/F din 23.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

Desființează sentința penală atacată și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpatul A. pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 08.10.2022).

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 174/F din 23.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei privind pe inculpatul A., precum și cele ocazionate de soluționarea apelului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea hotărârii la dispoziția părților și a procurorului prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 23 ianuarie 2025.