ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 decembrie 2023

Asupra apelurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 65/F pronunțată la data de 31 martie 2023, în dosarul x/2021, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a hotărât:

"În temeiul art. 279 alin. (1), (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen. stabilește cu privire la inculpatul A. pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de "ultraj judiciar" (comisă la 11.06.2021).

În temeiul art. 83 C. pen., amână aplicarea pedepsei pentru un termen de supraveghere de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii, termen stabilit conform art. 84 alin. (1) C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Constanța, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei.

Ia act că persoana vătămată B. (domiciliată în jud. Constanța) nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1500 de RON, cu titlul de cheltuieli judiciare în urmărire penală, cameră preliminară și fond."

Pentru pronunțarea hotărârii, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 238/P/2021 din 29.07.2021, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de "ultraj judiciar" prevăzută de art. 279 alin. (1) și (4) C. pen. prin aceea că la data de 11.06.2021, în timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu, a agresat-o pe persoana vătămată B., avocat în Baroul Constanța, lovind-o cu pumnul în umăr și dezechilibrare/lovire la picior, după care a scos-o prin prin busculare/prindere de ceafă din sala unde avea loc activitatea profesională, provocându-i vătămări care au necesitat 1-2 zile îngrijiri medicale și suferințe fizice.

Ca mijloace de probă, au fost avute în vedere: înscrisuri; declarații; raport de expertiză medico- legală; înregistrări audio-video și capturi foto, puse la dispoziție de persoana vătămată- mijloc de probă deplin valid conform art. 139 alin. (3) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția Penală sub nr. x/2021/29.06.2021, fiind format dosarul nr. x/2021 având ca obiect procedura de cameră preliminară.

Prin sentința penală nr. 451/15.09.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare formulată de către petentul A. și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Curtea de Apel București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a Penală, sub nr. x/2021, la data de 21.09.2021.

Pentru etapa camerei preliminare a fost creat dosarul nr. x/2021, conform art. 98 alin. (1) din anexa la Hotărârea C.S.M. nr. 1375/2015.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară pronunțată la data de 29.03.2022 în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin respingerea contestației, s-au respins, în temeiul art. 345 alin. (1) C. proc. pen., cererile și excepțiile formulate de inculpatul A., ca neîntemeiate, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2021 din data de 29.06.2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și s-a dispus începerea judecății pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) și (4) C. pen. în raport de persoana vătămată B..

În ședința publică de la data de 20.09.2022, asistat de apărător ales, inculpatul A. nu a recunoscut săvârșirea faptei și nu a recurs la procedura simplificată.

Cu ocazia cercetării judecătorești, Curtea a procedat la audierea persoanei vătămate B., ascultarea inculpatului, respectiv la administrarea probei testimoniale (martorii C., D., E., F., G., H., I., J.) și a probei cu înscrisuri pentru inculpat și persoana vătămată.

Prin încheierea pronunțată la data de 09.03.2023, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii art. 279 alin. (1) și (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen.

Din coroborarea declarațiilor date de persoana vătămată B., de martorii D., F. și J. cu înregistrarea audio-video aflată la dosar și procesul-verbal de redare a acesteia (înregistrare din 11.06.2021, dar în cuprinsul căreia se fac referiri și la ședința din 10.06.2021), a rezultat că la data de 10.06.2021, a avut loc o ședință AGA a S.C. K., pe parcursul căreia cei doi asociați - martorii F. și J. - au fost asistați de avocați - persoana vătămată B., respectiv martorul D.; în contextul unor neînțelegeri cu privire la modalitatea de consemnare, de către martorul D. a procesului-verbal de ședință, persoana vătămată B. nu a semnat procesul-verbal de ședință și a fost convocată o a doua ședință AGA pentru data de 11.06.2021.

Astfel, la data de 11.06.2021, cu ocazia celei de a doua ședințe AGA, într-un apartament situat la parterul Hotelului Dunărea din Mamaia, la întâlnire, s-au prezentat asociații, martora J., asistată de inculpatul avocat A. și martorul F. asistat de de persoana vătămată avocata B. care a întocmit un proces-verbal și a procedat la înregistrarea întâlnirii cu telefonul mobil. Pe fondul tensiunilor generate de diferențele de opinie în legătură cu procesele-verbale de ședință (necesitatea întocmirii și a unui proces-verbal de prezență, refuzul semnării acestuia de către unul dintre asociați, persoana îndrituită să le întocmească), de persoana împuternicită ca secretar, de conduita martorului F., la un moment dat, inculpatul A. s-a ridicat de pe canapea, s-a îndreptat către persoana vătămată și i-a luat telefonul cu forța. Persoana vătămată s-a ridicat și a încercat să-și ia telefonul, fără a reuși. Inculpatul a înmânat telefonul martorei J. pentru a opri înregistrarea și, în timp ce persoana vătămată întindea mâna stângă pentru a-și recupera telefonul, inculpatul a împins-o cu o mâna în umărul drept, persoana vătămată s-a dezechilibrat, a căzut pe canapea și s-a lovit la piciorul stâng în tăblia laterală a biroului mic, birou pe care consemnase procesul-verbal și avusese telefonul. În acest sens, sunt declarațiile date de persoana vătămată B. coroborate cu declarațiile martorilor H., I., G., F., C., F., J. și în parte, cu cele ale inculpatului A., cu înregistrarea audio-video aflată la dosar și procesul-verbal de redare a acestei înregistrări.

În urma loviturii, persoana vătămată B. a suferit leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medicol-legal nr. 2843/179/A1 agresiuni/2021 din 14.06.2021 emis de SJML Constanța.

În drept, fapta inculpatului A., avocat în Baroul București, care, pe data de 11.06.2021, a agresat persoana vătămată B., avocat în Baroul Constanța, în timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu ale acesteia, agresiune constând în actul material de lovire cu pumnul în umăr și dezechilibrarea urmată de lovirea acesteia la picior, cu consecința provocării unor vătămări care au necesitat 1-2 zile îngrijiri medicale, apoi a scos-o prin busculare și prindere de ceafă (acte de natură a produce suferință fizică) din sala unde avea loc activitatea profesională întrunește trăsăturile esențiale ale infracțiunii de "ultraj judiciar" prevăzută de art. 279 alin. (1) și (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen.

Inculpatul a acționat cu intenție indirectă, acceptând producerea unor suferințe fizice în contextul agresiunilor exercitate de acesta asupra victimei pentru a obține, practic, oprirea înregistrării și părăsirea ședinței de către persoana vătămată.

La individualizarea pedepsei, în acord cu dispozițiile art. 74 C. pen., instanța de fond a ținut seama de faptul că inculpatul a acționat împotriva persoanei vătămate în exercitarea atribuțiilor specifice profesiei, profitând de împrejurarea că, pe de o parte, clientul persoanei vătămate părăsise locul ședinței și, pe de altă parte, că în sală se afla clienta inculpatului (care, de altfel, a încercat în mod constant să își protejeze avocatul prin declarații necorespunzătoare adevărului), de gradul sporit de tensiune întreținut în special de martorul F. (acesta folosind expresii jignitoare la adresa inculpatului, în pofida încercărilor persoanei vătămate de a-l tempera), dar și de inculpat (refuzând un dialog profesional cu colega sa, repetând obsesiv și fără o justificare legală aceleași solicitări - de semnare a procesului-verbal de prezență, de evacuare a martorului F. și a avocatului său din sala de ședință -, solicitând delegația persoanei vătămate și formulând susțineri lipsite de fundament cu privire la propria delegație - deci adoptând o atitudine șicanatoare), de faptul că inculpatul a profitat de forța sa fizică evident superioară celei a unei femei, ca și de prezența clientei sale în momentul în care a acționat, de sentința penală nr. 658/29.03.2001, Judecătoria Constanța prin care inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de "lovire" prevăzută de art. 180 din vechiul C. pen., în recurs fiind aplicate dispozițiile art. 10 lit. b)

1

vechiul C. proc. pen., chiar dacă această hotărâre nu constituie un antecedent penal, de înscrisurile depuse la dosar și declarațiile date de inculpat, persoana vătămată și martorul G. potrivit cărora între inculpat, pe de o parte și persoana vătămată și/sau soțul acesteia, pe de altă parte, au avut loc mai multe raporturi de natură profesională sau în legătură cu exercitarea profesiei (litigii aflate pe rolul instanțelor, plângeri penale, aspecte privind stabilirea sediului profesional), raporturi ce au generat o anumită tensiune, o percepție a inculpatului în sensul unei stări conflictuale cu persoana vătămată și/sau soțul acesteia, percepție ce nu este resimțită de persoana vătămată și/sau soțul acesteia, având în vedere profilul social al inculpatului (căsătorit, cu copii minori), profilul profesional al acestuia (calitatea de avocat), lipsa unor antecedente penale de natură a produce consecințe juridice asupra cuantumului pedepsei,

Împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpatul A. a formulat apel, motivând că este nevinovat, probele nu confirmă existența faptei, situație în care se impune achitarea sa.

Totodată, a declarat apel și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art. 91 C. pen. - art. 92 C. pen., cu aplicarea art. 93 alin. (1) și alin. (2) lit. b) C. pen. deoarece, având în vedere încadrarea juridică a faptei - art. 279 alin. (1) și alin. (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen. pentru care limitele pedepsei prevăzute de lege sunt între 9 luni și 7 ani 6 luni închisoare, dispozițiile art. 83 alin. (2) C. pen. interzic amânarea aplicării pedepsei în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma criticilor formulate de către apelantul inculpat, luând concluziile procurorului și din oficiu în limitele art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte constată apelul fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În baza art. 396 C. proc. pen., instanța pronunță condamnarea când constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Potrivit art. 279 alin. (1) și alin. (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen., infracțiunea de "ultraj judiciar" constă în acțiunea unei persoane de lovire sau alte violențe săvârșite împotriva unui avocat în legătură cu exercitarea profesiei.

În cauză, acuzarea a imputat apelantului inculpat "agresarea persoanei vătămată B., avocat în Baroul Constanța, în timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu, prin lovirea cu pumnul în umăr și dezechilibrarea urmată de lovirea acesteia la picior, cu consecința provocării unor vătămări care au necesitat 1-2 zile îngrijiri medicale".

Potrivit declaratiilor persoanei vătămate, inculpatului, martorilor, la data de 11.06.2021, la sediul societății situat într-un apartament la parterul Hotelului Dunărea din Mamaia s-a desfășurat adunarea generală a asociaților (abreviat AGA) a S.C. K.. La ședință, au participat cei doi asociați, martora J., asistată de inculpatul A., avocat în Baroul București și martorul F., asistat de persoana vătămată B., avocată în Baroul Constanța. De la început, întâlnirea a fost marcată de neînțelegeri. Inculpatul a întocmit pe un laptop un proces-verbal de prezență pe care, sfătuit de către persoana vătămată, martorul F. nu a fost de acord să îl semneze. În aceste condiții, inculpatul a solicitat martorului și persoanei vătămate să părăsească locul ședinței, ambii refuzând. În timp ce inculpatul insista pentru lămurirea poziției martorului F., respectiv prezent sau absent la adunare, persoana vătămată proceda la încheierea procesului-verbal de ședință pe laptop-ul personal și a luat măsuri de înregistrare ambientală audio-video cu telefonul mobil așezat pe birou, sprijinit de două sticle cu apă. În continuare, martorul F. fiind ieșit, în prezența martorei J., inculpatul A. s-a îndreptat să ia o sticlă cu apă, a pus o mână pe telefon pentru a lua una din sticle moment în care persoana vătămată B. s-a ridicat brusc să-l recupereze, însă masa mișcându-se, telefonul a căzut pe jos, persoana vătămată s-a dezechilibrat, lovindu-se de mobilier. La scurt timp, persoana vătămată a reușit să-și ia telefonul și, luând și celelalte lucruri-laptop, geantă, a ieșit afară.

Persoana vătămată avocata B. a reclamat că la data de 11.06.2021, asistându-l în calitate de avocat pe martorul F. la AGA, pe fondul unei atmosfere tensionate, inculpatul A. i-a luat telefonul pentru a opri înregistrarea, iar în timp ce încerca să-l recupereze, inculpatul a împins-o cu mâna în umărul drept, s-a dezechilibrat, a căzut pe canapea și, încăperea fiind mică cu mobilierul înghesuit, s-a lovit la piciorul stâng în tăblia laterală a biroului mic pe care consemnase procesul-verbal și se aflase telefonul.

Conform certificatului medico-legal nr. 2843/179/A1 agresiuni/2021 din 14.06.2021 emis de SJML Constanța, persoana vătămată B. a suferit leziuni de violență ce au necesitat 1-2 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, dar, probele administrate nu dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta ce ar fi provocat vătămarea.

Articolul 4 din C. proc. pen. consacră principiul prezumției de nevinovăție, această prezumție fiind privită de art. 23 din Constituție ca un drept fundamental al omului. Pentru garantarea respectării acestui principiu fundamental, art. 4 alin. (2) C. proc. pen. instituie în sarcina organelor judiciare obligația de a interpreta orice situație îndoielnică în favoarea suspectului sau inculpatului.

Potrivit art. 103 alin. (2, teza a II-a) C. proc. pen., condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Prezumția de nevinovăție decurge - în esență - din cerința ca nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere, constituind o garanție pentru orice persoană că, în lipsa probelor de vinovăție, nu poate fi condamnată. Pornind de la premisa că procesul penal trebuie să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și la persoana inculpatului, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale.

Sarcina răsturnării acestei prezumții revine organelor judiciare, care trebuie să stabilească vinovăția inculpatului. Din moment ce prezumția de nevinovăție a fost ridicată la rang de principiu în art. 4 C. proc. pen., aceste dispoziții legale corespunzând exigențelor cerute de art. 6 alin. (2) din Convenția europeană, care prevede că "orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată, până ce vinovăția sa va fi legal stabilită", așa cum rezultă din reglementările invocate, prezumția de nevinovăție poartă și asupra sarcinii probei, aceasta revenind, de regulă, Ministerului Public, îndoiala profitând persoanei acuzate. Răsturnarea prezumției de nevinovăție poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăție, orice îndoială se interpretează în favoarea inculpatului, potrivit regulii in dubio pro reo (art. 103 alin. (2) C. proc. pen.).

Astfel, inculpatul A. a recunoscut altercațiile verbale cu martorul F. și persoana vătămată B., că le-a cerut să părăsească adunarea, refuzând semnarea procesului-verbal de prezență, să înceteze înregistrarea audio-video cu telefonul mobil, însă a negat în mod constant că ar fi lovit-o pe persoana vătămată. Declarațiile inculpatului sunt confirmate de martora J. care a observat telefonul căzut și că persoana vătămată l-a ridicat după care "s-a trântit pe canapea, țipând că "o bate, o omoară" deși inculpatul nu exercita vreo violență asupra sa.

În același sens, angajate la hotelul Dunărea la acea dată, martorele H., recepționeră șefă și I., barman au precizat că au auzit discuții aprinse în sala de ședință și au văzut că persoana vătămată era agitată, se simțea rău, fără a susține că ar fi lovit-o inculpatul.

Martorul F. a declarat că "inculpatul o ținea pe persoana vătămată cu o mână de brațul drept și cu cealaltă de ceafă". Cum martorul nu a fost prezent în momentul presupuselor violențe imputate inculpatului, iar actele evidențiate, pe lângă că au fost observate numai de către acesta, nu au condus la producerea leziunilor constatate cu ocazia examinării medico-legale, declarațiile acestuia nu sunt de natură să înlăture apărarea inculpatului.

Față de declarațiile martorilor sunt rezerve ținând seama de calitatea acestora de soți ai persoanei vătămate, respectiv inculpat și mai ales că nu au perceput în mod direct aspecte esențiale cauzei.

După vizionarea CD-ului cu imaginile surprinse de către persoana vătămată B. cu telefonul mobil, s-a observat că înregistrarea audio-video relevă tonul și discuțiile neprincipiale dintre părți, de genul "ieși de aici, fir-ai tu să fii, nu ți-e rușine", "dacă îți dau una zbori", fără a surprinde derularea evenimentului în sine. Câtă vreme nu sunt imagini video, lipsește vreo dovadă că înregistrarea a fost întreruptă voluntar de către inculpat, "strigătele persoanei vătămate de ajutor" nu prezumă atitudinea violentă, cu rea credință a inculpatului împotriva acesteia.

Probele administrate în cauză în sprijinul vinovăției inculpatului A. au aceeași valoare probatorie ca probele administrate în sensul nevinovăției inculpatului, și, avându-se în vedere că martorul F. nu a perceput în mod direct violențele acuzate de către persoana vătămată, nefiind surprinse nici pe cameră, creând cel puțin dubiul cu privire la acțiunile inculpatului, sunt apreciate de către instanță ca fiind insuficiente pentru a se dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "ultraj judiciar" prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (1) și alin. (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen.

Aceste probe creează, cel mult, o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea infracțiunii cercetate, însă în lipsa altor probe cu care să se coroboreze și din care să rezulte certitudinea săvârșirii acestei infracțiuni, avându-se în vedere și faptul că probele administrate în sprijinul nevinovăției nu sunt înlăturate, acuzația rămâne la stadiul de suspiciune, persistând îndoiala în ceea ce privește săvârșirea acestei infracțiuni de către inculpat.

Având în vedere că probatoriul, expus și analizat, nu susține acuzarea, apelantul inculpat nu poate fi tras la răspundere penală și cererea sa de achitare este întemeiată în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. prin reformarea sentinței primei instanțe.

Ca atare, criticile formulate în apărare răsturnând temeinicia probelor în acuzare, apelul inculpatului A. este fondat și, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va fi admis, se va desființa hotărârea atacată și rejudecând, se va dispune, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. și art. 16 lit. c) C. proc. pen., achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de "ultraj judiciar" prevăzută de art. 279 alin. (1) și alin. (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe dacă nu sunt contrare prezentei decizii.

Constatând nevinovăția inculpatului, pentru considerentele expuse, apelul formulat de procuror este nefondat, motivele acestuia referitoare la nelegalitatea pedepsei nefiind admisibile vizând condamnarea; în consecință, potrivit art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ca nefondat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 240 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 65/F din 31 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

Admite apelul formulat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 65/F din 31 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2021,

În baza art. 423 alin. (2) C. proc. pen.,

Desființează sentința penală nr. 65/F din 31 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2021 și rejudecând, dispune:

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. și art. 16 lit. c) C. proc. pen.,

Achită pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) și alin. (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe dacă nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 240 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 decembrie 2023.