ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 478/02.12.2020, în dosarul penal nr. x/2020, Tribunalul Constanța a dispus în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni privind circulația drogurilor de risc și de mare risc, fără drept, care va fi executată prin privare de libertate, potrivit art. 60 din C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 67 alin. (2) din C. pen. și art. 66 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea acesteia ca fiind executată.

În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., durata reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu, respectiv perioada 12.12.2018 - 18.01.2019.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A., în vederea adăugării profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus informarea condamnatului A. cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 274 din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 6000 de RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale, camerei preliminare și judecății în primă instanță.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel D.I.I.C.O.T. - S.T. Constanța și inculpatul A..

Prin decizia nr. 554/P din 15 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- S.T. Constanța și apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 478/02.12.2021 a Tribunalului Constanța.

S-a desființat, în parte, sentința penală nr. 478/02.12.2021, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. x/2020 și, rejudecând:

În baza art. 112 alin. (1) lit. b), e), f) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială a telefonului mobil marca x cu seria x, a sumei de 6580 RON (6340 RON din vânzarea a 69 g amfetamină, 240 RON din vânzarea 2 comprimate care conțin substanța activă 3,4 - Methylenedioxymetamphetamine (MDMA) și a cantităților de droguri rămase neconsumate în urma analizelor de laborator efectuate în cauză: 1,5 grame cannabis, 7,65 grame amfetamină, 5,36 grame amfetamină, 232,36 grame amfetamină, 15 grame semințe de cannabis și a unui cântar pe care s-au pus în evidență amfetamină și cofeină.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, cu privire la inculpatul A..

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A., pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni privind circulația drogurilor de risc și mare risc, fără drept, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen., de la 4 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, urmare a aplicării dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 272 alin. (1), (2) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin deciziei.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii penale, a formulat cerere de recurs în casație recurentul A..

Prin motivele de recurs în casație, recurentul A. a solicitat admiterea în principiu a recursului în casație, iar pe fond, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea hotărârii recurate și constatarea că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare nu a fost corect stabilită în raport de încadrarea juridică pentru care a fost condamnat respectiv art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (ale cărei limite sunt cuprinse între 5 ani și 12 ani închisoare), cu aplicarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 (limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 2 ani și 6 luni închisoare și 6 ani închisoare) și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., apreciind că limitele de pedeapsă se reduc cu o treime urmând a fi cuprinse între 1 an și 8 luni și 4 ani închisoare.

S-a apreciat că sunt întrunite condițiile pentru aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, respectiv art. 91 C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 4 august 2021, sub nr. x/2020.

Prin încheierea de admitere în principiu din 6 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 554/P din 15 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la completul C3, în compunere de 3 judecători și s-a fixat termen de judecată, la data de 17 noiembrie 2021, cu citarea și asigurarea apărării recurentului inculpat A.. Prin aceeași încheiere s-a respins cererea de suspendare a executării hotărârii atacate.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că aspectele antamate de inculpat relativ la aplicarea pedepsei în limite nelegale se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casație formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 554/P din 15 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în limitele prevăzute de art. 447 și art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, pe motive de nelegalitate, însă doar în condițiile expres și limitativ prevăzute de legiuitor, respectiv a cazurilor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

În cauză, s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în conformitate cu care hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de legea penală", relativ la încadrarea juridică pentru care a fost condamnat recurentul A. respectiv art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen. și cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000.

Potrivit art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri stabilește:

"Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi. (2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi."

Potrivit art. 36 alin. (1) din C. pen., infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.

Conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. .(1), (1

1

) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Potrivit art. 15 din Legea nr. 143/2000, persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Acest caz de recurs în casație este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispozițiile privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudența referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel." (Decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

În ceea ce privește critica recurentului inculpat A. care a susținut că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare nu a fost corect stabilită în raport de încadrarea juridică pentru care a fost condamnat, Înalta Curte constată că această critică nu este întemeiată.

Preliminar, Înalta Curte constată că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată recurentului prin decizia recurată, este legală, pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni privind circulația drogurilor de risc și de mare risc, fără drept.

Astfel, în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (cu limite de la 5 la 12 ani închisoare) cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (3 ani și 4 luni închisoare - 8 ani închisoare) și cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000 (1 an și 8 luni închisoare - 4 ani închisoare) s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

Înalta Curte constată că pedeapsa stabilită de instanța de apel, în cuantum de 2 ani și 6 luni închisoare, este legală, fiind orientată spre limita minimă prevăzută pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni privind circulația drogurilor de risc și de mare risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în raport de cauzele de reducere a pedepsei prevăzute de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 15 din Legea nr. 143/2000.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 554/P din 15 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 554/P din 15 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2021.

GGC - MM