ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpata B. împotriva Deciziei penale nr. 940/A din 27 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 3289/31.10.2018, Judecătoria Sectorului 4 București a dispus următoarele:

În temeiul art. 386 C. proc. pen. a admis cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată din oficiu.

A dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata B. din două infracțiuni de trafic de influență prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. în două infracțiuni de trafic de influență prev. de art. 291 C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cu aplic art. art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 291 C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție a dispus condamnarea inculpatei B. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (cumpărător de influență C.).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. respectiv a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. respectiv a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat ce se vor executa în cazul executării în regim de detenție a prezentei pedepse.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei B. față de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență faptă prev. și ped. de art. 291 C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (cumpărător de influență D.).

În temeiul art. 91 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 (doi) ani închisoare la care a fost condamnată prin prezenta inculpata B. pe o durată de 3 (trei) ani în condițiile art. 92 alin. (1) și (2) C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a dispus ca inculpata să respecte următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. a impus inculpatei B. ca pe durata termenului de încercare să execute următoarele obligații:

a) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu acesta;

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a obligat-o pe inculpata B. să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 zile în cadrul Direcției Generală de Asistență Socială și Protecție a Protecția a Copilului Sector I sau a Direcției Generală de Asistență Socială și Protecție a Protecția a Copilului Sector II.

A încredințat Serviciului de Probațiune București supravegherea inculpatei în vederea respectării măsurilor și obligațiilor dispuse prin prezenta.

În temeiul art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus ca pedepsele complementare să se execute de la data rămânerii definitive a prezentei.

În temeiul art. 72 C. proc. pen. a luat act că inculpata a fost reținută și arestată la domiciliu de la data de 27.01.2016 la data de 26.02.2016.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 3.000 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut, în esență, că în cursul anului 2015, a primit de la martora E., arhitecta beneficiarului C., suma de 1500 de RON pentru că a lăsat să se creadă că are influență asupra funcționarilor publici din cadrul ISC și că își va trafica influența pe lângă aceștia pentru a-i determina să urgenteze obținerea avizului de la această instituție.

II. Hotărârea instanței de apel

Prin Decizia penală nr. 940/A din 27 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 29 alin. (4) rap. la art. 29 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 47/1992, a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpata B. și a fost sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata B. împotriva Sentinței penale nr. 2524/10.12.2018 pronunțate de Tribunalul București, ca nefondate.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 940/A din 27 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, inculpata B. a declarat recurs în casație, în termen, la data de 6 noiembrie 2019.

În cererea scrisă, recurenta inculpată a indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În motivele scrise, a invocat faptul că a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu se circumscrie în dispozițiile art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, lipsind acțiunea de a promite acțiunea de a-și trafica influența.

De asemenea, fapta de a primi, potrivit adevărului juridic stabilit prin hotărâre, este într-adevăr a recurentei B., dar acțiunea de a lăsa impresia unei influențe asupra vreunui funcționar este a martorei E. față de martorul C.

A mai arătat că, nu în ultimul rând, fapta de a promite influența lipsește atât în ipoteza descrierii acțiunii martorei E. față de martorul C., dar și în acțiunea recurentei B. față de martora E.

IV. Examinând recursul în casație, se constată că acesta nu este fondat.

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casație și Justiție în calea extraordinară de atac a recursului în casație este limitată exclusiv în drept. Așadar, statuările în fapt ale instanței care a pronunțat hotărârea definitivă, verificarea suportului probator al acestora, modalitatea de motivare a deciziei nu pot face obiectul cenzurii. Cazul de casare invocat (art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.) vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Cazul de casare invocat de inculpata B. are în vedere situația în care s-a săvârșit o faptă pe care în mod greșit instanța a considerat-o infracțiune, întrucât în realitate, fapta nu se găsește în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracțiune.

În analiza acestui caz de recurs în casație se pot supune verificării instanței critici cu privire la corespondența dintre fapta concretă cu descrierea conținută în norma de incriminare.

În cauză, criticile formulate sunt cele iterate și în fața instanței de apel, referitor la faptul că inculpata se consideră nevinovată de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență săvârșită în legătură cu martorul-cumpărător de influență E.

În susținerea recursului declarat, recurenta inculpată a motivat că fapta, astfel cum a fost descrisă, nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de trafic de influență, deoarece lipsește acțiunea de a promite, de a-și trafica influența, întrucât inculpata nu a promis niciodată martorei E. că ar exercita vreo influență, neexistând practic această legătură directă între fapta pe care ar fi săvârșit-o inculpata și beneficiarul presupusului trafic.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (2) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Astfel, s-a reținut, pe baza probelor, că inculpata, în cursul anului 2015, a primit de la martora E., arhitecta beneficiarului C., suma de 1.500 de RON pentru că a lăsat să se creadă că are influență asupra funcționarilor publici din cadrul I.S.C. și că își va trafica influența pe lângă aceștia pentru a-i determina să urgenteze obținerea avizului de la această instituție.

Înalta Curte constată că elementele faptice reținute de instanțe se suprapun textului de incriminare al infracțiunii de trafic de influență.

În ce privește critica apărării, în sensul că lipsește acțiunea de a promite, se constată că nu este întemeiată. Sub aspectul promisiunii care nu a fost una certă, aceasta nu poate fi interpretată în înțelesul legii civile, dat fiind că, potrivit legii penale, infracțiunea de trafic de influență este o infracțiune cu consumare anticipată, tentativa fiind asimilată faptei consumate. Promisiunea care constituie în fapt un început de executare a hotărârii infracționale este suficientă pentru a consuma infracțiunea. De altfel, este fără relevanță juridică împrejurarea că promisiunea a fost sau nu respectată sau dacă a fost urmată de o o negociere a influenței.

Se constată că fondul criticii formulată pe calea recursului în casație - greșita apreciere a materialului probator, prin faptul că nu a promis martorei E. că ar exercita vreo influență, neexistând practic această legătură directă între fapta pe care ar fi săvârșit-o inculpata și beneficiarul presupusului trafic - pornește de la negarea bazei factuale care a condus la reținerea vinovăției inculpatei, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator.

În realitate, criticile sunt referitoare la neîntrunirea elementelor laturii obiective, iar nu la lipsa elementelor de tipicitate infracțională, iar acestea reprezintă chestiuni care vizează temeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea hotărârii atacate cu dispozițiile legii.

Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata B. împotriva Deciziei penale nr. 940/A din 27 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata B. împotriva Deciziei penale nr. 940/A din 27 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2020.

GGC - NN