ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3327/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 89/P din 3 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul 525/103/2012 s-a dispus: Condamnarea inculpatului: B.V.E., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 Iit. c) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni, închisoare. Condamnarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 2 ani închisoare. În temeiul art. 34 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

inculpatul B.V.E. va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani, închisoare. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 86 5 C. pen., art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani, închisoare, dispusă prin decizia penală nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. 16937/3/2008. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani, închisoare, în pedepsele componente de: - 6 luni, închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a art. 74 lit. a) și c) C. pen.; - 6 luni, închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 74 lit. a) și c) C. pen.; - 1 lună închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.; - 3 ani, închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și 3 ani, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86 5 alin. (1) și art. 85 alin. (1) C. pen. art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele concurente de 2 luni închisoare și 2 ani închisoare, aplicate în această cauză, cu pedepsele de 6 luni închisoare, 6 luni, închisoare, 1 lună, închisoare, și 3 ani, închisoare, urmând ca inculpatul B.V.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a lit. b) C. pen. În temeiul 86 5 alin. (2) C. pen., art. 86 1 -86 2 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei principale de 3 ani, închisoare, și a pedepsei accesorii sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul B.V.E. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: - se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanta; - va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - va comunica și justifica schimbarea locului de muncă; - va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă. Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 și art. 86 5 C. pen. privind revocarea și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales. În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.000 RON, cheltuieli judiciare avansate în urmărirea penală și în primă instanță de fond. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată B.V.E., pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că Ie-a promis ofițerilor de poliție judiciară T.G.C.

și A.A. câte 10.000 dolari SUA pentru a omite să menționeze în procesul-verbal de percheziție mai multe date pe care acesta le considera compromițătoare și îi pot fi defavorabile în analiza ce urmează a fi făcută cu ocazia finalizării dosarului în care este cercetat de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț și cumpărare de influență, prevăzută de art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că i-a promis ofițerului de poliție judiciară T.G.C. suma de 10.000-15.000 euro, pentru a interveni pe lângă procurorul de caz, T.C.P., să nu fie trimis în judecată, ori să fie disjunsă cauza față de el și să fie trimisă la o instanță din Județul Constanta.

Cauza a fost înregistrată la această instanță cu nr. 525/103/2012 din 1 februarie 2012. La termenul din 26 septembrie 2012, s-a consemnat cererea inculpatului formulată prin apărător în sensul judecării cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. S-a consemnat declarația inculpatului că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, că își însușește probele administrate în urmărirea penală și că nu solicită administrarea de probe în cercetarea judecătorească și în temeiul art. 320 1 C. proc. pen. a fost admisă cererea inculpatului B.V.E. Analizând probele administrate în urmărirea penală, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului precum și susținerile părților conform dispozițiilor art. 320 1 alin. (2), raportat la art. 340 și art. 431 C. proc.

pen., se rețin următoarele împrejurări: La data de 1 septembrie 2011, denunțătorii T.G.C. și A.A., având calitatea de ofițeri de poliție judiciară, delegați pentru a efectua o percheziție informatică asupra unor suporturi de stocare a datelor ce au fost ridicate de la domiciliul inculpatului B.V.E. din municipiul Constanța, în cadrul Dosarului penal nr. 44 D/P/2008 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț, dosar instrumentat de către procurorul T.C.P., având calitatea de procuror șef birou al Biroului Teritorial Neamț din cadrul D.I.I.C.O.T., au sesizat faptul că inculpatul Ie-a promis oferirea unor sume de bani pentru a omite să menționeze în procesul-verbal de percheziție mai multe date pe care acesta le considera compromițătoare și Ie-a promis o altă sumă de băni pentru a-și exercita influența pe lângă procurorul de caz din cadrul dosarului al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț.

Astfel, din probe rezultă că la data de 30 august 2010, cu ocazia efectuării percheziției informatice, în cadrul unei discuții ce a avut loc între cei doi ofițeri de poliție și inculpatul B.V.E., acesta din urmă Ie-a spus că le oferă câte 10.000 dolari SUA, pentru ca denunțătorii să nu menționeze în procesul-verbal de percheziție mai multe date pe care acesta le considera compromițătoare și îi pot fi defavorabile în analiza probatorie ce urmează a fi făcută cu ocazia finalizării dosarului în care este cercetat. Cu aceeași ocazie, învinuitul B.V.E. i-a promis denunțătorului T.G.C. că îi va da suma de 10.000-15.000 euro, pentru a interveni pe lângă procurorul de caz, T.C.P., să nu fie trimis în judecată în cadrul Dosarului penal nr. 44 D/P/2008 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț, ori să fie disjunsă cauza față de el și să fie trimis în judecată peste un an sau doi ani.

Se reține în cauză că în Dosarul penal nr. 44D/P/2008 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț s-au efectuat cercetări de către procurorul șef T.C.P., față de învinuitul B.V.E. , precum și față de alte persoane pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire sau aderare la un grup infracțional, falsificare a instrumentelor de plată electronice, deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor electronice de plată și accesarea, fără drept a unui sistem informatic, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 24 și 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În instrumentarea urmăririi penale în acest dosar, cu ocazia unei percheziții domiciliare efectuate la domiciliul învinuitului B.V.E. au fost identificate și ridicate mai multe bunuri, respectiv medii de stocare date (hard-disk, laptop, memory stick, etc). Totodată, au fost identificate și ridicate astfel de bunuri și de la alte persoane inculpate în cadrul aceluiași dosar penal. Prin ordonanța nr. 44D/P/2008 din 23 august 2010, comisarul de poliție T.G.C., ofițer de poliție judiciară în cadrul B.C.C.O. Bacău, Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Neamț a fost delegat pentru „efectuarea perchezițiilor sistemelor informatice și a suporturilor de stocare a datelor informatice”. Prin ordonanța nr. 44D/P/2008 din 27 august 2010, subinspectorul de poliție A.A., ofițer de poliție judiciară în cadrul B.C.C.O.

lași, Serviciul de Combatere a Criminalității Informatice a fost delegat pentru „efectuarea perchezițiilor sistemelor informatice și a suporturilor de stocare a datelor informatice”. Pe data de 30 august 2010, inculpatul B.V.E. a fost citat să se prezinte la sediul D.I.I.C.O.T, Biroul Teritorial Neamț în vederea efectuării percheziției informatice asupra bunurilor ridicate de la domiciliul său. Inculpatul s-a prezentat pe data de 30 august 2010, fiind însoțit de apărătorul ales. În cadrul unor discuții purtate cu ofițerul de poliție judiciară T.G.C., acesta din urmă i-a rezervat inculpatului B.V.E. și apărătorului acestuia câte o cameră la pensiunea „U.” din municipiul P.N., județul Neamț. În după-amiaza zilei de 30 august 2010, au fost desigilate mediile de stocare ridicate de la domiciliul învinuitului B.V.E.

și au fost lansate programele de copiere a datelor, după care denunțătorii T.G.C., A.A. și B.V.E., împreună cu alți ofițeri de poliție s-au deplasat la restaurantul pensiunii „U.” unde au servit masa. Cu această ocazie, învinuitul B.V.E. Ie-a spus ofițerilor de poliție judiciară T.G.C. și A.A. că le oferă câte 10.000 euro pentru a nu consemna toate datele ce s-ar afla pe mediile de stocare asupra cărora se efectua percheziția informatică. În dimineața zilei de 31 august 2010, activitatea de cercetarea penală a fost reluată la sediul D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț. Inițial, au asistat la procedură și apărătorul ales al învinuitului B.V.E. precum și un martor asistent, ulterior rămânând în încăpere doar inculpatul B.V.E.

și ofițerii de poliție judiciară T.G.C. și A.A. Pe parcursul activității procedurale, ofițerii de poliție judiciară au început să identifice pe unul din mediile de stocare (memory stick) date care erau de natură să îl incrimineze pe inculpatul B.V.E. în cadrul Dosarului nr. 44D/P/2008 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț. Constatând că inculpatul B.V.E. încearcă o „apropiere” de ei, ofițerul de poliție judiciară T.G.C. a pornit un mijloc de înregistrare audio (reportofon), fără a-l anunța pe colegul sau A.A. despre acest fapt. Din cuprinsul acestei înregistrări audio efectuată în condițiile menționate rezultă elemente relevante față de B.V.E.

în sensul ca a încercat să îi determine pe cei doi ofițeri de poliție judiciară să nu consemneze toate elementele cu valoare probatorie în procesul-verbal de percheziție informatică, urmând să discute toate detaliile într-un alt loc, deoarece inculpatul nu avea încredere să discute în încăperea în care se aflau, astfel: „B.V.E.: Păi hai să discutăm! Discutăm (...) (neinteligibil) (...) Eu nu am (...) chiar nu am încredere! Asta-i clădire comunistă! (...) B.V.E.: Da! Are microfoane! B.V.E.: Da mă! Astea-s toate cărțile care sunt pe stick-ul ăla (...) A.A.: Îs aceleași? B.V.E.: Da! Pentru că eu le-am copiat pe toate dintr-un mail (...) A.A.: Da! B.V.E.: Și de fiecare dată când intram pe ăla (...) se (...) (neinteligibil) (...) și-aicea!

B.V.E.: Bă! Lasă-le bă dracu așa, bă! Că nu le caută nimeni, băi, fratele meu! Asta chiar e nebunie ce faci! Tu să tai toate alea albe (...) sunt destule zic eu! Nu? Ce importanță au că sunt (...) o sută sau o sută zece? Âă? B.V.E.: Dă-le dracului! Fă cum vrei! Oricum o s-avem discuția la masă, da' dă-o naibii! Chiar te chinui (...) înjură-n.n. j (...) Pe cuvânt! înțeleg că vrei să-ți faci datoria da' (...) B.V.E.: Dacă spui că sunt majoritatea salvate, lasă-le naibii! Sunt salvate și gata! A.A.: (...) (neinteligibil) (...) B.V.E.: Chiar te chinui aiurea! Vezi ce mai e pe-acolo”. Ulterior, în după-amiază zilei de 31 august 2010, cei trei s-au deplasat la restaurantul pensiunii „U.” pentru a servi masa, iar deplasarea a fost efectuată cu autoturismul ofițerului de poliție judiciară T.G.C.

Și în acest context, se rețin precauțiile inculpatului B.V.E., care a solicitat ofițerilor de poliție judiciară, denunțători să-și așeze telefoanele pe o masă aflată pe terasa restaurantului, situație care rezultă din următoarele pasaje de înregistrare: „T.G.C.: Mi-am uitat telefonul în mașină! B.V.E.: Lasă-I acolo mai bine! T.G.C.: Ăă? B.V.E.: Dacă nu-i urgent, lasă-l mai bine acolo. T.G.C.: Să nu sune careva: Dacă vrei îl las pe terasă. Dacă (...) ai vreo (...) reținere.B.V.E.: Păi, de asta (...) (neinteligibil) (...) A.A.: Lăsați că o să îl las pe terasă.” În urma acestor precauții, având siguranța că discuțiile nu puteau interceptate, învinuitul B.V.E.

a încercat să îi convingă pe cei doi ofițeri de poliție judiciară să nu consemneze toate datele identificate cu ocazia percheziției informatice, promițându-Ie că le va da o sumă de bani în schimbul acestui lucru, această propunere a inculpatului rezultând din următoarele transcrieri: „B.V.E.: Cât putem să (...) oprim de-acolo? Că ceva tre' să oprim! Nu putem să dăm la domnul procuror tot (...) (neinteligibil) (...) Totuși (...) T.G.C.: Adică (...) nu putem să (...) să-l arătăm B.V.E.: Da. Nu știu (...) Zi-i tu numai! Cât poți? Cât de mult putem să-i arătăm (...) (neinteligibil) (...) B.V.E.: Lăsăm vreo (...) zece pagini, nouă-zece pagini de alea să nu fie (...) Că (...) interpre (...) Nouă, zece pagini de phising, eu zic să ie lăsăm să fie.

Nu?” Ofițerul de poliție judiciară T.G.C. a continuat discuția pe această temă cu învinuitul B.V.E. pentru a aprecia cât de importante erau datele respective identificate. Constatând această disponibilitate manifestată a ofițerului de poliție judiciară, inculpatul B.V.E. Ie-a propus acestora să le dea câte 1.000 euro în termen de o lună de zile, însă denunțătorul T.G.C. a avansat suma de 10.000 euro. În finalul acestor discuții, inculpatul B.V.E. a promis celor doi ofițeri de poliție că le va da câte 10.000 dolari SUA în termen de un an de zile. Totodată, inculpatul a ținut să precizeze că el este o persoană de încredere, că a mai procedat în acest mod și în alte situații, stabilind să nu discute la telefon despre acest aspect, cum rezultă din următoarele înregistrări: „B.V.E.: Da' să fie și ceva acolo (...) T.G.C.: îhî (...) B.V.E.: (...) Să nu piardă (...) (neinteligibil) (...) Dom'le!

Că sunt multe, că sunt puține (...) Nu (...) Nu s-ar pune problema la tine! Nu?: T.G.C.: Bun. Și ce garanție are asta? B.V.E.: Eu vă prop (...) T.G.C.: Da' dacă n-avem încredere (...) Bun. B.V.E.: Eu nu vreau (...) Adică e bine să mă ajuți în continuare. Pe lângă el. Și (...) vă propun momentan, într-o lună de zile (...) maxim o lună de zile (...) așa (...) să (...) să (...) Dacă vreți o mie de euro fiecare. Și tu (...) în măsura în care (...) mai poți să mă ajuți mai departe pe lângă el (...) vorbe bune și așa (...) Mai trebuie continuat ce spun eu. În definitiv, că-ți dau ție, că dau în partea astalaltă (...) tot aia e. De fapt e mai bine așa. Tu cu ce crezi că poți să mă ajuți mai departe?

B.V.E.: Eu te cred. Eu te cred (...) Dar (...) atâta am în momentul acesta (...) așa. Și după aia, da. Și în momentul în care vom vedea un produs sau (...) așa (...) îți mai dau. Aă (...) Momentan ți-am zis (...) Nu știu. Nici nu (...) sume foarte mari de bani. Că (...) Pe bune. Doi îs unu! (...) (neinteligibil) (...) mii de euro (...) Tre' să mai dau și niște bani la avocat (...) În măsura asta (...) O să întrebi tu. Da' Ia tine, oricum (...) La tine ți-i aduc cu mai multă siguranță. La tine partiția cum e datată (...) Știu că eu am zis c-o manevrez cu (...) T.G.C.: Eu zic că (...) mai îmi dai zece (...) (neinteligibil) (...) B.V.E.: Da. T.G.C.: Nimic pe telefoane cum ți-am zis. B.V.E.: Nu.

O să ne-ntâlnim (...) față-n față când vin aici data viitoare și atunci eu am să (...) așa (...) Și cu timpul o să vi-l arăt și pe el. T.G.C.: Telefonul îl ai aici (...) (neinteligibil) (...) noi vorbim și după aia (...) ne vedem și noi. B.V.E.: Reduceți ce-ați găsit în calculator și cu asta m-ajuți. Și după aia (...) așa (...) în viitor, cât timp stă dosarul la (...) instanță. Atât. Ti-am zis. (...) (neinteligibil) (...) T.G.C.: Ăă (...) B.V.E.: Dacă aveam vreo urgență, treceam marți și rezolvam și gata. A.A.: Păi, da. B.V.E.: Da. O să am în continuare. Dacă sunt liber. De ce nu? Să ai încredere în mine, că îmi dau cuvântul meu de om. Dacă nu mă înșfacă procurorul (...) (neinteligibil) (...) Și restul o fac eu.

Reduceți de acolo listele astea! A.A.: (...) (neinteligibil) (...) B.V.E.: Reduceți! Cât îi? Reduceți aia! Lăsați pagini! Lăsați ceva pentru (...) Că nu (...) T.G.C.: M-ajuți acolo, dacă se poate. (...) (neinteligibil) (...) și mie! T.G.C.: Îți dau 80% jos. B.V.E.: Da. 80% jos, stăm bine. N-o să-ți pară (...) Chiar n-o să-ți pară rău. Eu n-am unde să fug. Deci, eu, nu (...) n-am ce să-ți cer. T.G.C.: Ba da. Stai liniștit! B.V.E.: Dacă n-aș fi căzut, da. Fugeam prin (...) (neinteligibil) (...) în recurs. Da? T.G.C.: Știai că m-apăs pe el. B.V.E.: Eu te cred. Dar (...) n-am s-o fac. Că (...) nu (...) nu fac pentru ai mei. De aia n-am fugit Fiindcă nu vreau să fii (...) (neinteligibil) (...) A.A.: (...) (neinteligibil) (...) B.V.E.: Nu fug.

Stai liniștit! Sunt un om de cuvânt dacă ți-am spus (...) bine (...) Nici nu pot să-mi dau cuvântul care nu pot să mi-l țin. Pentru că nu ține neapărat de mine.T.G.C.: (...) (oftează-n.n.) (...) Hai să (...)! Auzi! B.V.E.: Ajută-mă (...)! Așa ca să mă pui (...) Nu (...) M-aș fi vrut cu siguranță în viață. Ce-ți promit, este că, cum (...) fac (...) zâng. După aia, eu am spus-o, fac bani și ani banul, (...) (neinteligibil) (...) vin și aduc. El când m-o chemat (...) nu vin pe whisky și un suc. Când m-a chemat, stați liniștiți atunci (...) B.V.E.: Într-un an. Că într-un an, sigur am banii. Nici nu mă gândesc. Cum am zis, eu am (...) (neinteligibil) (...) A.A.: Nu. Păi. Și vrei să fie (...) B.V.E.: Da' dolari.

T.G.C.: (neinteligibil) (...) Nu? B.V.E.: Dolari, da? T.G.C.: Dolari. Da. B.V.E.: Bine. T.G.C.: Să nu uiți să (...) (neinteligibil) (...) mai încolo. B.V.E.: Să fie trecută (...) Să nu-mi bagi (...) (neinteligibil)”. Astfel, pe parcursul aceleiași discuții, inculpatul B.V.E. i-a propus ofițerului de poliție judiciară T.G.C. să îi dea acestuia suma de 10.000-15.000 euro pentru a interveni pe lângă procurorul de caz, T.C.P. să nu îl trimită în judecată sau sa disjungă cauza față de el și să tergiverseze soluționarea acesteia un an sau doi, în cadrul Dosarului nr. 44D/P/2008. Învinuitul B.V.E. a afirmat că și trimiterea dosarului pentru a fi judecat la Constanța, unde are domiciliul, ar fi un lucru bun pentru el: „B.V.E.: îhî!

Deci, cam asta. Și (...) ți-am zis: în măsura în care mă poți să mă ajuți pe filieră în (...) într-o (...) chestiune umană. O să continue. Trimitere în judecată nu sunt șanse să nu fiu trimis. Că dacă, tu poți să spui că poți să rezolvi chestia asta, atunci e vorba de altceva. Că în contul e (...) îți dau bani. Că tu îi vei da în partea ailaltă (...) Și asta e. B.V.E.: Știi? Merg cu avocatul. Nu interesează. Deci, eu (...) dacă poți să mă ajuți să nu mă trimită în judecată (...) Sau să-mi facă o disjungere să mă trimită mai încolo. Sau așa (...) Să se mai amâne. Îl Știi? Cum se pot. (...) Să stea dosarul un an-doi pe la el. Atunci, îți pot oferi. Uite (...) zece mii (...) cinșpe mii (...) Cu siguranță.

Pentru că banii, oricum ăștia se duc. Normal. B.V.E.: Informativ. Ca să nu am acolo (...) ăsta rău (...) Și după aia, ți-am zis (...) de (...) Dacă tu poți să mă ajuți pe mine, să nu mă trimită în judecată pentru (...) (neinteligibil) (...) alt dosar, ar fi minunați Da' tu (...) ai vreo șansă? Sincer. Ai vreo șansă la chestia asta? T.G.C.: Sincer îti răspund. B.V.E.: îî? T.G.C.: (...) (neinteligibil) (...) B.V.E.: Știu. Da' crezi că poți să influențezi? T.G.C.: Pot! B.V.E.: Poți? T.G.C.: Pot. B.V.E.: Da. Atunci (...) Dacă poți chestia asta (...) B.V.E.: Ți-am zis: Zece mii, așa o (...) (neinteligibil) (...) Deci, știu că (...) Pentru că nu sunt curat. T.G.C.: îhî! B.V.E.: Deci, ideea e să nu mă trimită în judecată.

Dacă nu mă trimite în judecată. (...) (neinteligibil) (...) reținut (...) zece pentru început. Ți-am zis. Probabil că ai vrea să (...) (neinteligibil) (...) pentru (...) pentru tine. Pentru (...) complicitate. De aia (...) (neinteligibil) (...) Dacă tu poți să (...) Gândește-te dacă poți să faci chestia asta! Pentru mine (...) Da' ai cuvântul meu de onoare. Păi, nu prea are chestia ăsta (...) de masa asta și (...) rămân de (...) (neinteligibil) (...) și eu o să mă țin de cuvânt. Că n-am de ales. Nu am de gând să mai scot și chestia asta. Gândeșie-te bine dacă poți! Dacă nu se poate (...) Eu nu pot să te duc să (...) să spun că pot să-ți dau banii odată. Pentru că (...) nu prea (...) pot! (...) (neinteligibil) (...) Dacă (...) se poate, frate!

(neinteligibil) B.V.E.: Minim zece mii. Deci, nu-i vorba (...) Da' chiar nu-mi (...) pun. Deci, nu (...) Pun zece mii deodată la (...) anuI. B.V.E.: Am uitat cum îi (...) Important ar fi doar (...) Stai să-ți spun! Aa! Sunt (...) ți-am zis. Totul e compensat mereu de tine. Că mă ajuți. Sau măcar dac-ajunge dosarul la Constanța.T.G.C.: E foarte greu. Să-ți promit ceva și să (...) vii după aceea. Bă! De ce l-am săpat pe omu' ăla. Că i-am promis și (...) Uite, Bă! Cum s-a schimbat. B.V.E.: Nu. Nu se va ajunge! Nu dacă-ți promit! Ce-ți promit (...) într-o lună maxim. Nu pot să rezolv (...) Nu pot (...) (neinteligibil) (...) Și ție personal (...) (neinteligibil) (...) Îți cer să (...) Nu mai vreau să (...) (neinteligibil) (...) îți cer să (...) stai pe loc cu procurorul și să (...) în ce măsură poți tu, cu discreție, fără să-și dea seama, cu (...) chestie (...) așa.

Să-I faci să (...) îmi dea articolul optâșpe sau (...) să nu mă bage la treizeci și noua, cu grupul de crimă organizată.” Ulterior, acestor discuții, cei trei au revenit Ia sediul D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț unde au fost listate documentele aferente percheziției informatice efectuate în care, conform înțelegerii, au fost consemnate doar o parte din datele identificate în urma activității procedurale. În dimineața zilei de 1 septembrie 2010 ofițerii de poliție judiciară T.G.C. și A.A. l-au informat pe procurorul șef T.C.P. asupra celor discutate cu inculpatul B.V.E. în ziua precedentă și a fost sesizată D.N.A., Serviciul Teritorial Bacău, fiind pusă la dispoziția organelor de urmărire penală și înregistrarea audio realizată de către denunțătorul T.G.C.

pe data de 31 august 2011. La data de 16 septembrie 20.10, inculpatul B.V.E. s-a prezentat la sediul D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț, însoțit de apărătorul ales, avocat P.D. În urma unor convorbiri telefonice purtate anterior de învinuitul B.V.E. cu denunțătorul T.G.C., acesta Ie-a rezervat o cameră Ia pensiunea „U.”. După ce au discutat cu procurorul șef T.C.P., cei doi s-au întâlnit cu T.G.C. la pensiunea „U.”. Discuțiile purtate de cei trei au fost înregistrate în baza autorizației din 2 septembrie 2010 emise de Tribunalul Bacău. Pe terasa restaurantului s-a discutat despre procurorul șef T.C.P. și actele de urmărire penală pe care acesta le efectua în dosar, după care inculpatul B.V.E.

i-a solicitat denunțătorului T.G.C. să discute doar ei doi, în incinta restaurantului. „B.V.E.: Hai! Intrăm puțin împreună înăuntru? T.G.C.: Hai! B.V.E.: (...) (se adresează Iui P.D.-n.n.) (...) Mergem noi doi puțin înăuntru.” După ce a rămas doar împreună cu denunțătorul T.G.C., inculpatul B.V.E. i-a precizat acestuia că promisiunea făcută cu privire la remiterea sumelor de bani este fermă și a cerut detalii cu privire Ia posibilitatea disjungerii cercetărilor față de el și înaintarea dosarului penal la Constanța. „B.V.E.: Bă! Rămâne cum am stabilit. (...) Bă! Ăsta are de gând să facă vreo chestie? Să propună vreo arestare, ceva? T.G.C.: Băi! Eu din câte știu, nu. Că dacă i s-a respins la prima.

B.V.E.: Nu mai poate. A făcut (...) T.G.C.: Bă există o posibilitate. Da' (...) după cum a recitat-o, e o așa (...) micuță. Doar dacă (...) sparge dosarul și să îl trimită (...) în altă parte și cred că (...) cred c-ar fi Constanța. După mine. B.V.E.: Și crezi că vrea să spargă dosarul? T.G.C.: Există o posibilitate. Acum (...) om' vedea. B.V.E.: Da' (...) tu ai mai vorbit cu el despre mine? Despre asta (...) Ce (...) Ce are de gând? T.G.C.: I-am zis că ești băiat bun, că colaborezi, că mai (...) discutăm una, alta (...) Că ne mai ajuți cu treburi. B.V.E.: Și ce-a zis? T.G.C.: A zis că: Da? Bine. Dați-i bătaie! B.V.E.: Nimic. E ok băiatul ăla. Rămâne cum am stabilit cu chestia aia, într-un an, maxim (...) Rămâne cum am stabilit.

T.G.C.: îhî! B.V.E.: Da' cum a fost discuția de Constanța? Să trimită dosarul la Constanța? T.G.C.: Păi n-a fost de (...) Constanța. Dar nu văd altă (...) soluție să-l trimită (...) în țară, în altă parte, că (...) De ce? B.V.E.: Nu. Da' a zis el vreodată? S-a pronunțat-vreodată așa! T.G.C.: N-a pomenit de Constanța. B.V.E.: Da' a zis ceva c-ar putea să-l trimită ia (...) (neinteIigibil) (...) T.G.C.: E posibil să-l trimită. Și (...) logic fiind, unde să-l trimită? B.V.E.: În judecată? Sau să-l trimită la alt procuror? T.G.C.: Disjungere și să (...) plece în altă parte, dosarul. Nu? B.V.E.: Așa i-a zis? T.G.C.: Păi, altfel cum? B.V.E.: Nu. Poa' să-l trimită cu totul, mă. T.G.C.: Sau (...)sau cu totul.

B.V.E.: Disjungere (...) să-mi facă mie. Eu asta aș vrea. Să-mi facă disjungere mie, separată. Da' (...) nu cred c-o să se poată. Și aicea, nu cred c-o să fie de acord. T.G.C. De ce? E imposibil legal? Sau de ce? B.V.E.: E posibil legal. Da. T.G.C.: Îl? B.V.E.: Numai dac-o să vrea. E posibil legal. Cum să nu. T.G.C.: Da. Păi, eu întrebam dacă e imposibil legal. B.V.E.: Aa! Nu. E posibil legal. T.G.C.: Este posibil. Adică (...) Băi! Șanse sunt. Ți-am zis. Trebuie (...) lucrat pe partea ailaltă. B.V.E.: Pe mine asta mă interesează. Să nu mă trimită pe grup de crimă organizată și (...) Eu știu dacă are de gând să facă asta? Nu știu. Chiar nu știu (...) ce are el de gând. Probabil, săptămâna viitoare, o să aflu să-mi zică ce vrea să facă, ce are de gând.

T.G.C.: Îhî! T.G.C.: Îhî! (...) (face o pauză de 10 secunde-n.n.) (...) Promisiunea făcută (...) trebuie onorată. Știi? Aia e (...) chestia. B.V.E.: Care mi-a făcut-o mie? T.G.C.: Care ai făcut-o tu. B.V.E.: Da. Da, da, da. Aia, da, măi T.G.C.: Aia-i treaba.B.V.E.: Aia. Da. Da' nu i-a mai zis nimic de ea sau așa (...) T.G.C.:Î (...) î! Asta este.” La data de 9 decembrie 2010 procurorul șef T.C.P. a solicitat Tribunalului Neamț efectuarea în cauză a unei noi percheziții informatice asupra suporturilor de memorie ridicate de la învinuitul B.V.E., în cadrul Dosarului nr. 44/D/P/2008. La aceeași dată, la sediul D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț s-au prezentat inculpatul B.V.E. și apărătorul acestuia, avocatul P.D.

Pentru efectuarea percheziției informatice a fost delegat ofițerul de poliție judiciară T.G.C. prin ordonanța nr. 44D/P/2008 din 9 decembrie 2010. Cei doi s-au întâlnit cu ofițerul de poliție judiciară T.G.C., în curtea instituției și-au solicitat acestuia să șteargă datele de pe suportul de memorie (memorystick) arătând că în caz contrar vor fi suspiciuni legate de corectitudinea primei percheziții informatice. Totodată, au spus că ei nu vor recunoaște niciodată faptul că au existat discuțiile anterioare referitoare Ia faptul că în prima percheziție informatică nu au fost consemnate toate datele identificate. Aceste discuții au fost înregistrate de ofițerul de poliție judiciară T.G.C. cu un mijloc audio propriu, relevante fiind următoarele înregistrări: „T.G.C.: Nu știu dacă acceptă să tragem de timp (...) cum ai zis tu (...) îi chemăm și pe ăsta de la lași (...) da (...) A zis că-mi dă un răspuns, se gândește și-mi spune (...) înțelegi?

B.V.E.: Se duce la lași? T.G.C.: Se gândește și-mi spune! B.V.E.: Dar la lași ce tot face? O fi în vacanță (...)? Trebuie să fie bolnav. T.G.C.: Cu ce? B.V.E.: Să nu mai vină deloc! T.G.C.: Să nu mai vină? Da' crezi că are vreo importanță dacă vine sau dacă nu vine? B.V.E.: Păi cine poate să facă în afară de tine expertiza? într-o altă situatie! B.V.E.: Mai e vreunul prin Iași? T.G.C.: Mai sunt la Bacău (...) B.V.E.: Păi ce crezi că are ăsta de gând să facă? T.G.C.: Nu știu mă, să-mi (...) (înjură-n.n.) (...) ți-am zis (...) sunt derutat complet! Mai ales după (...) treaba asta (...) T.G.C.: Să-mi bag picioarele, nici nu știu ce să fac! B.V.E.: Dar tu nu poți să vorbești cu el între patru ochi?

Să-i spui: Frate, las-o dracu'! Adică ești în intimitățile alea cu el, sau nu? T.G.C.: Sunt (...) apropiat față de el, da r(...) îți dai seama că nu am cum să-l influențez la modul ăsta să-i, să-i zic: Gata (...) „can't up” (...) știi? P.D.: De pe stick? T.G.C.: A? Cum dracu'? B.V.E.: Să ștergi tot de pe el (...) dai CTRL+ALT+DELETE, da-s multe, în (...) folosește un cuvânt vulgar (...) mea! P.D.: Era bine să-l ștergi (...) cum e la date, șterge-le pe toate! Tot ce-i pe (...) că pe hard nu contează câte, că știi că nu erau foarte multe (...) în plus față de ce (...) B.V.E.: Erau chiar puține, câteva chestii, știi ce erau, alea (...) log-urile de Internet Explorer (...)! G.C.: Tu ești nebun! Cum dracii' să (...) să fac treaba asta cu stick-ul?

Dar din moment ce s-au găsit prima dată la o contraexpertiză (...) îți dai seama că mi-am dat foc? B.V.E.: Păi și așa dacă nu le ștergi nu e același lucru (...)? P.D.: Nu-ti dai foc? Tot m dai foci B.V.E.: Așa stai și (...) T.G.C.: Nu știu ce (...) (înjură-n.n.) (...) să fac! P.D.: Așa (...) nu știu (...) spunem că ăla de la Iași, ca ăla mi-a făcut expertiza la stick! Ăla l-a copiat la el în laptop? T.G.C.: Eu știu? îl are, nu-l are! B.V.E.: A? T.G.C.: Eu. știu, îl are, nu-l are! B.V.E.: CTRL, ALT și DELETE! (...) (neinteligibil) (...) Dacă ai șters stick-ul, am scăpat! Și tu scapi! Dom'le, asta era! P.D.: Nu erau, erau, Le-a șters ăla de la lași! Asta este! B.V.E.: Dacă găsește alea în plus, am pus-o amândoi!

T.G.C.: îmi bag (...) (înjură-n.n) (...) B.V.E.: încearcă să faci asta! T.G.C.: (...) de unde și cum i-a venit lui pe chelie treaba asta! B.V.E.: Hard-ul ăla e (...) stick-ul e de 1 Giga, se șterge în maxim 3 minute (...) tot ce-i pe el! El se pricepe la calculatoare? Ha? T.G.C.: El mai pricepe, da. B.V.E.: încearcă să-l amețești puțin, bagi mai întâi hard-ul (...) după (...) (neinteligibil) (...) T.G.C.: Bai, dar eu să-mi (...) îmi (...) B.V.E (...) (neinteligibil) (...) de se poate șterge de pe stick tot ce era, nu mai (...) CTRL, ALT (...) P.D.: (...) (neinteligibil) (...) numai dacă îl bagă (...) (neinteligibil) (...) dacă nu găsește nimic (...) (neinteligibiI) (...) B.V.E.: (...) și o să tragă de mine (...) P.D.: (...) și n-are cum să dovedească!

T.G.C. Nu știu mă, să-mi bag (...) (înjură-n.n.) (...) că e, e chestie de, de „brățări” la mine! Pe tine te doare în bască, dar eu am familie, am asta (...) B.V.E.: (...) Ce crezi, că mie îmi plac „brățările”? Sau ce?T.G.C.: Nu știu (...) să-mi bag picioarele! Sunt foarte (...)! B.V.E.: Fă chestia asta și scăpăm cu toții, ascultă la mine, că (...) (neinteligibil) (...) Nu știu, nu cunosc, n-am învățat, nu știu (...) Eu oricum nu zic, eu nu zic nimic, ascultă la mine! Eu și să-mi facă și vreo (...) (neinteligibil) (...) eu nu zic nimic! O să încerce probabil cu amândoi, să ne tragă! Nu te apuca, orice ar fi, să zici ceva că ne ducem dracu' (...) T.G.C.: Să-mi bag (...) (înjură) (...) B.V.E.: Asta cu cărți e nimic (...) Asta, dacă-i D.N.A.

sau asta, ne-am dus, de nu ne mai vedem noi câte zile vom avea noi! Deci, încearcă să ștergi stick-ul (...) și avem șanse mari! Pe „hard” (...) P.D.: Noi nu recunoaștem nimic (...) nu recunoaștem nimic din tot ce-a fost, nu găsește nimic, nu găsește nimic (...) nu recunoaștem nimic, spunem că (...) o să ne luăm de hârtiile (...) ne luăm de alea (...) B.V.E.: Dar tu fă chestia astea, când purtam discuții, îti amintești că pe stick erau 90% din lucruri (...) P.D.: (...) (neinteligibil) (...) B.V.E.: O să găsească mai mult pe hard și pe hard o spui: Dom 'Ie n-am făcut alea (...) Știi la ce sunt? Pe Internet Explorer, nu știu dacă îți amintești, iți intră foarte multă „Istorie” din aia (...) Mail-uri accesate și cu cârduri (...) alea nu ai ce să le faci!

N-ai cum să le ștergi pe alea, imposibil! Aia n-ai cum, dacă știi (...) CTRL, ALT și DELETE și la revedere, alea nu Ie mai găsește după aia dacă dai (...) în istoric! P.D.: Dai CTRL-ALT-DELETE, îl lași în bară și după aia te ocupi repede de hard! B.V.E.: Nu știu, vedem, fii atent un pic (...) T.G.C.: Hai că mai vedem!” La data de 10 decembrie 2010, au fost efectuate alte acte procedurale în prezența învinuitului B.V.E. și a avocatului P.D., de această dată în una din încăperile în care își desfășoară activitatea D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț, iar aceștia nu au făcut afirmații referitoare la distrugerea unor probe din dosar ori la înțelegerile anterioare, precizând, că au suspiciuni că discuțiile purtate în acea încăpere pot fi înregistrate.

Singurul care a făcut referire la distrugerea suportului de memorie (memory stick) a fost avocatul P.D., care a vorbit în șoaptă în acest sens. Discuțiile purtate de cei trei au fost înregistrate în baza ordonanței provizorii nr. 71/P/2010 din 9 decembrie 2010, ora 11:00, confirmată prin încheierea nr. 700 din 13 decembrie 2010 a Tribunalului Bacău. „B.V.E.: Cum mai e cu (...) moraIul? T.G.C.: (...) (oftează-n.n.) (...) Nu se vede? Pe mine? Moralul? B.V.E.: Păi eu n-am, (...) P.D.: Nu, Ia (...) domnul! T.G.C.: A, la domnul? Ce să zic (înjură-n.n.) (...) P.D.: Cred că a făcut ca trenul aseară! T.G.C.: El ca el dar eu (...) îți dai seama! B.V.E.: S-a luat de tine? S-a luat tare de tine? T.G.C.: S-a luat tare (...) Eu știu ce să zic.

Ce să zic (...)? M-a întrebat de ce e atâta și atuncea era atâta. B.V.E.: Și ce-a spus? T.G.C.: Astea au fost criteriile de căutare băgate acuma, atunci au fost mai puține, știam mai puține (...) Na! Am dat-o ca să nu apară dubios, știi? B.V.E.: Cardurile unde sunt? Carduri sau astea? Carduri sau astea, unde sunt? B.V.E.: Da' eu zic că, la un control mai amănunțit, nu cred că mai rămâne în funcție ăsta! P.D.: V., stai, taci din gură, că cine știe ce microfon are și (...) B.V.E.:Hm (neinteligibil) (...) Da' trebuie să aibă autorizație. P.D.: E interzis (...) B.V.E. Supravegherea mediului ambiental. Și aia trebuie să se obțină în baza unor probe. Și din câte știu eu, dacă îl supraveghează pe domnul comisar, trebuie obținut la înalta (...) De D.N.A.

la Înalta Curte. Nu, D.? P.D.: Adevărat! B.V.E.: Nu știu, că s-a schimbat acuma legea. T.G.C.: Bun, bine, asta-i (...) treaba inițială, care (...) mă rog. Dar ce dracu' fac până acuma? În (...) faza asta, în momentul ăsta, în situația asta? P.D.: (...) (vorbește în șoaptă-n.n.) (...) Ai grijă, stricăm stick-ul cumva. T.G.C.: Ha?P.D.: (...) (vorbește în șoaptă-n.n.) (...) Dacă vor cere a treia expertiză, să nu mai găsească nimic pe stick. Să-I stricăm dracului că-i acuma în fața noastră. T.G.C.: Ești nebun la cap! Este imaginea, mă! P.D.: N-ai cum! Imaginea (...) T.G.C.: Cum dracu să-l strici?! Dacă este imaginea!? B.V.E.: N-ai cum, n-ai cum (...) T.G.C.: N-ai cum să-l mai strici. P.D.: Da, clar.

Da T.G.C.: Și acuma (...) și, în plus, nu știu dacă, cumva, există imagine de la prima percheziție. Asta nu știu.B.V.E.: Pentru că n-ai făcut-o tu. T.G.C.: Că n-am făcut-o eu, a făcut-o colegul. E posibil să existe. Înțelegi? Aicea chiar îi belea, să (...) să stric stick-ul în momentul acesta. Și pentru ce? P.D.: Dă-I dracu', că oricum n-are ce! T.G.C.: Pentru ce? (...) (înjură-n.n.) (...) B.V.E.: Oricum, nu-i cine știe ce pe stick-ul ăla! T.G.C.: Ha? B.V.E.: Oricum, nu-i cine știe ce pe stickul ăla! T.G.C.: Ce-ai spus? B.V.E.: Nu-i cine știe ce pe stick-ul ăla T.G.C.: Aaa, nu-i cine știe ce. Să-mi (...) (înjură-n.n.) (...)”. La data de 23 mai 2011, prin rezoluția nr. 71/P/2010, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul B.V.E.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de dare de mită prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și cumpărare de influență prevăzută de art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Infracțiunile săvârșite se probează prin următoarele mijloace de probă: Faptele reținute în sarcina inculpatului, astfel cum sunt stabilite și descrise în considerentele de mai sus, au fost dovedite în cauză cu următoarele mijloace de probă administrate în urmărirea penală: - denunțurile formulate de T.G.C. și A.A.; - declarațiile martorilor denunțători: T.G.C.; A.A.; - declarațiile martorului T.C.P.; - documente din cadrul Dosarului penal nr. 44/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț; - procese-verbale de redare a convorbirilor ambientale sau convorbirilor telefonice, planșe fotografice; - declarațiile învinuitului B.V.E.; - procesul-verbal de prezentate a materialului de urmărire penală.

În drept, se reține că fapta inculpatului B.V.E., care le-a promis ofițerilor de poliție judiciară T.G.C. și A.A. câte 10.000 dolari SUA pentru a omite să menționeze în procesul-verbal de percheziție mai multe date pe care acesta le considera compromițătoare și îi pot fi defavorabile în analiza ce urmează a fi făcută cu ocazia finalizării dosarului în care este cercetat de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. De asemenea, fapta inculpatului B.V.E., care i-a promis ofițerului de poliție judiciară T.G.C.

suma de 10.000-15.000 euro, pentru a interveni pe lângă procurorul de caz, T.C.P., să nu fie trimis în judecată, ori să fie disjunsă cauza față de el și să fie trimis în judecată peste un an sau doi ani, sau cauza să fie trimisă la o instanță din județul Constanța, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-a aplicat inculpatului B.V.E.

pentru faptele de dare de mită și de cumpărare de influență reținute în sarcina sa, în cadrul criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., se au în vedere: gradul de pericol social abstract al faptelor, configurat prin limitele de pedeapsă cuprinse între 6 luni și 5 ani, închisoare, respectiv, între 2 și 10 ani, închisoare; gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările în care a acționat inculpatul reținând în acest sens și faptul că rezoluția infracțională a inculpatului a fost susținută și prin actele denunțătorilor care s-au implicat într-un mod considerabil în derularea acțiunilor inculpatului atunci când în data de 31 august 2010 s-au deplasat împreună cu inculpatul cu autoturismul ofițerului de poliție judiciară T.G.C.

pentru a lua masa de prânz la pensiunea „ U.”, din Piatra Neamț, sau în data de 16 septembrie 2010 când același denunțător Ie-a rezervat o cameră inculpatului și apărătorului acestuia la aceiași pensiune, pentru că inculpatul a pretins să discute într-un alt loc decât la sediul Parchetului; urmările efective ale faptelor inculpatului care nu au influențat asupra cercetării penale în Dosarul nr. 44/D/P/2008, dar și faptul că inculpatul are antecedente penale, aceste elemente de individualizare fiind de natură să conducă instanța în stabilirea unor pedepse pentru infracțiunile concurente orientate spre minimul special prevăzut în textul sancționator. În același timp, reținând conduita bună și poziția procesuală sinceră și de regret manifestată în tot timpul procesului penal, se stabilesc în favoarea acestuia circumstanțe atenuante în condițiile art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (1) C. pen., urmând a se coborî pedeapsa aplicată sub minimul special.

Prin urmare, reținând considerentele analizate anterior, a fost condamnat inculpatul B.V.E. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 lit. c) și, art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni, închisoare. A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 2 ani închisoare. În temeiul art. 34 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul B.V.E. va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Având în vedere că în antecedență inculpatul este condamnat definitiv de către Tribunalul București, secția a Il-a penală, prin sentința penală nr. 458 din 28 septembrie 2009 în Dosarul nr. 16937/3/2007, definitivă prin decizia nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 86 1 C. pen. În temeiul art. 86 5 C. pen., art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare, dispusă prin decizia penală nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. 16937/3/2008 și în consecință: S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani, închisoare, în pedepsele componente de: 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a art. 74 lit. a) și c) C. pen.; 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 74 lit. a) și c) C. pen.; 1 lună închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.; 3 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și 3 ani, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86 5 alin. (1) și art. 85 alin. (1) C. pen. art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele concurente de 2 luni închisoare și 2 ani închisoare, aplicate în aceasta cauză, cu pedepsele de 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 1 lună închisoare și 3 ani închisoare, descontopite anterior, urmând ca inculpatul B.V.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen. Cu privire la modalitatea de executare a acestei pedepse rezultante: Instanța a reținut vârsta tânără a inculpatului, faptul că are studii superioare ce conferă un potențial de reeducare sporit, este necăsătorit, este angajat pentru perioadă nedeterminată și are o conduită corespunzătoare la locul de muncă, așa cum rezultă din adeverința emisă de SC V.A.

SRL, înregistrată Ia Registrul Comerțului, astfel cum s-a reținut după prezentarea materialului de urmărire penală și în instanță a manifestat o atitudine procesuală sinceră și cooperantă, precum și pericolul social mediu a infracțiunilor ce se rețin în sarcina inculpatului, încât având în vedere deopotrivă aceste elemente obiective și subiective pozitive, rezultă temeiuri clare că scopul pedepsei ce se aplică în cauză poate fi realizat și fără executarea efectivă, fiind evident că o privare de libertate a inculpatului ar fi inutilă, față de garanțiile de reeducare pe care le prezintă vârsta tânără a acestuia, nivelul superior de studii, precum și atitudinea sa sinceră și de regret manifestată în timpul procesului penal.

Astfel, fiind îndeplinite cerințele art. 86 1 , dar și ale 86 5 alin. (2) și art. 85 alin. (1) C. pen. și reținând că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat astfel că, chiar fără executarea pedepsei rezultante acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni, s-a aplicat în favoarea inculpatului beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei sub supraveghere. În consecință, în temeiul 86 5 alin. (2) C. pen., art. 86 1 -86 2 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale de 3 ani, închisoare, și a pedepsei accesorii sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani. În temeiul art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul B.V.E.

se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: - se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț; - va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - va comunica și justifica schimbarea locului de muncă; - va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 și art. 86 5 C. pen. privind revocarea și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales. În temeiul art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul B.V.E., corespunzător culpei sale procesuale, să plătească în favoarea statului suma de 1.000 RON, cheltuieli judiciare avansate în urmărirea penală și în primă instanță de fond. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Bacău. Procurorul a înțeles să critice sentința apelată sub următoarele aspecte: Un prim motiv de nelegalitate constă în greșita reținere în favoarea inculpatului B.V.E. a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 în cazul aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. În cazul aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, apreciem că nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică. Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Instanța a motivat reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mita prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 prin aceea că „reținând conduita bună și poziția procesuală sinceră și de regret manifestată în tot timpul procesului penal”. Poziția de recunoaștere a faptei, valorificată de inculpat prin prisma dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și nici reducerea pedepsei. S-a apreciat că nu se impunea reducerea pedepsei aplicată inculpatului, prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., avându-se în vedere că inculpatul a beneficiat de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 754 din 15 martie 2012. Motiv de netemeinicie în strânsă legătură cu motivul de nelegalitate invocat anterior este și pedeapsa prea mică aplicată inculpatului B.V.E. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. S-a apreciat că față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, contextul comiterii faptelor, pedeapsa de 2 luni închisoare dispusă pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 față de dispozițiile art. 72 C. pen., este oricum mult prea blândă pentru realizarea funcțiilor sale de constrângere, de reeducare, precum și scopului prevăzut în art. 52 C. pen.

Fapta inculpatului B.V.E. care a promis ofițerilor de poliție judiciară T.G.C. și A.A. câte 10.000 dolari SUA pentru a omite să menționeze în procesul-verbal de percheziție mai multe date pe care acesta le consideră compromițătoare și îi puteau fi defavorabile în analiza ce urma a fi făcută cu ocazia finalizării dosarului în care era cercetat de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț prezintă un grad sporit de pericol social. A considerat că instanța nu a avut în vedere gravitatea faptei comise, modalitatea concretă de comitere, a urmărilor pe care Ie-a produs, impactul în rândul comunității, persoana inculpatului, cunoscut