ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3705/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3705/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

54 din 04 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș a fost respinsă, ca rămasă

fără obiect, propunerea instanței de schimbare a încadrării juridice a faptelor

reținute în sarcina inculpaților T.I., S.P.M. și S.S.V. prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională

Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției, în aceleași infracțiuni, însă

cu reținerea art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 334 C. proc. pen.

fost condamnat inculpatul S.P.M. la

pedeapsa de 5 luni

închisoare pentru comiterea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 6 din

Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) teza 1 C. pen.

S-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, în baza art. 81 alin.

(1) lit. a), b), c) C. pen.

S-a fixat

inculpatului un termen de încercare de 2 ani și 5 luni, conform art. 82 alin.

(1) C. pen.

I s-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-au constatat

suspendate pedepsele accesorii prev. la art. 64 C. pen., pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

fost condamnat inculpatul S.S.V.

la pedeapsa de 5 luni

închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la dare de mită prev.

de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și la art. 255 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin.

(1) lit. e) teza 1 C. pen.

A fost condamnat

inculpatul S.S.V. la

pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la luare

de mită prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și la

art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art.

76 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a dispus

înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi ca efect al

reținerii circumstanței atenuante judiciare, conform prev. art. 76 alin. (3) C.

pen.

Au fost contopite

pedepsele stabilite, conform art. 33 lit. b) C. pen. raportat la art. 34 alin.

(1) lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea dintre

acestea, de 2 ani închisoare.

S-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, în baza art. 81 alin.

(1) lit. a), b), c), alin. (2) C. pen.

S-a fixat

inculpatului un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 alin. (1) C. pen.

I s-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-au constatat

suspendate pedepsele accesorii prev. la art. 64 C. pen., pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

fost condamnat inculpatul T.I.

la pedeapsa de 1 an

închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 6 din

Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 19

din O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție și a art. 74 alin.

(1) lit. c) C. pen., respectiv a art. 76 alin. (1) lit. d C. pen.

S-a dispus

înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi ca efect al

reținerii circumstanței atenuante judiciare, conform prev. art. 76 alin. (3) C.

pen.

I-a fost interzis

inculpatului ca pe durata executării pedepsei principale să exercite vreunul

din drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b),c) C.

pen., în baza art. 71 C. pen.

S-a constatat că

inculpatul este deținut în altă cauză.

S-a dispus

confiscarea specială de la inculpatul T.I. a sumei de 12.000 de euro care a

format obiectul infracțiunii de luare de mită, conform art. 19 din Legea nr. 78/2000

modificată.

În baza art. 191 alin.

(1), (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 600

lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și a

cercetării judecătorești.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională

Anticorupție, emis la data de 30 septembrie 2010, s-a dispus punerea în mișcare

a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților T.I., pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art-254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, S.P.M. pentru comiterea infracțiunii

de dare de mită prevăzut de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000 și S.S.V., sub acuza comiterii infracțiunilor de complicitate

la luare de mită prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C.

pen. combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 și complicitate la dare de mită,

prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., combinat cu art.

6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

În considerentele

rechizitoriului s-a arătat că la data de 6 februarie 2008, între Ministerul

Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, în calitate de achizitor, pe de

o parte, și Asociația A.B.G. și SC A.C. SRL, reprezentată prin S.L., în

calitate de executant, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de lucrări,

având ca obiect executarea și finalizarea lucrărilor pentru „Reabilitare

drumuri urbane în stațiunea balneoclimaterică Sovata”.

Ministerul

Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, a desemnat firma de consultanță

I.I.S.L. Madrid – sucursala București, să supravegheze execuția lucrărilor de

către contractor (în speță de către A.B.G. și SC A.C. SRL), precum și să

certifice plățile datorate contractorului, fiind încheiat astfel contractul de

servicii - „Management and Site Supervision Support of Works Financed under Phare

2006 - ESC”. (adresa nr. P5253/10/100/AGC/mm din data de 18 mai 2010, emisă de

I.I.S.L. - Vol. II, filele 286-287 dosar urm. pen.)

Ministerul

Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor a aprobat, la data de 14 iulie 2008,

numirea inculpatului T.I. ca inginer senior, începând cu data de 11 august 2008,

pentru contractul RO 2005-017 - 553.04 ianuarie 01 ianuarie 02.16 -

„Reabilitarea drumurilor urbane în stațiunea Sovata” (scrisoarea de notificare nr.

8 din 14 iulie 2008 - Vol. II, filele 296-297 dosar urm. pen.)

În calitatea sa de

inginer senior, inculpatul T.I. avea, în principal, următoarele atribuții, așa

cum reiese din Delegarea de Autoritate a Inginerului:

- emitea instrucțiuni

în scris, după ce primea aprobare de la Inginerul Rezident;

- emitea notificări

de trasare a lucrărilor, după ce primea aprobarea Inginerului Rezident;

- superviza

activitatea Antreprenorului pe șantier;

- primea notificări;

- executa examinări;

- aproba timpul și

locul testării;

- primea rezultatele

testelor;

- cerea refacerea

testelor dacă rezultatele erau vizibil inadecvate;

- cerea ca

Producători, Materiale și Lucrări să fie retestate;

- emitea instrucțiuni

după ce primea aprobarea Inginerului Rezident;

- examina lucrările;

- cerea repetarea

testelor;

- aproba Producători

și Materiale (delegarea de Autoritate a inginerului - Vol. II, filele 292-295

dosar urm. pen.)

S-a reținut că în

primăvara anului 2009, muncitorii din cadrul SC A.C. SRL au început executarea

lucrărilor de reabilitare la drumurile din Sovata. Administrator al societății

anterior menționate este S.P.M., iar cu desfășurarea lucrărilor s-a ocupat S.S.V.,

director în cadrul aceleiași societăți.

Prin luna aprilie-mai

2009, inculpatul T.I. a purtat o discuție cu inculpatul S.S.V., împrejurare în

care cel prim menționat i-a spus celui ultim menționat că are „pretenția la un

procent de 10% din valoarea lucrărilor neefectuate de, dar decontate de

Ministerul Dezvoltării”, apreciind suma care urma să i se remită ca fiind mai

mare de 10.000 de euro.

Ulterior, inculpatul S.S.V.

i-a comunicat lui T.I. că administratorul societății, S.P.M., este de acord cu

propunerea. Astfel, din vara anului 2009 și până în martie 2010, inculpatul T.I.

a primit direct de la S.P.M. suma de 500 euro, iar prin intermediul lui S.S.V.

a primit mai multe tranșe de bani, respectiv, 1.000 euro, 6.500 euro și 4.000

euro, totalizând astfel suma de 12.00 euro. (declarația învinuitului T.I. - Vol.

II, filele 33-34 dosar urm. pen.)

În baza

autorizațiilor emise de Tribunalul București au fost înregistrate convorbirile

telefonice purtate de martorul P.V.R. cu inculpații T.I. și S.S.V., precum și

discuțiile purtate în mediul ambiental de martorul anterior menționat cu

inculpatul prim-menționat.

Astfel, la data de 13

aprilie  2010, în cadrul discuțiilor purtate în mediul ambiental de P.V.R. și T.I.,

cel prim menționat l-a întrebat pe cel ultim menționat câți bani a luat de la SC

A.C. SRL, T.I. răspunzând „De la ei știi cât am luat? Zece la sută am luat”,

„Zece la sută din ce n-o făcut”. Solicitându-i-se de către P.V.R. să precizeze

„… în cifre, în lei, în euro”, inculpatul T.I. a afirmat textual „Cam jumătate

de la tine”.

Având în vedere cele

afirmate de inculpatul T.I., P.V.R. a tras concluzia că acesta a primit de la SC

A.C. SRL „deci, undeva la cinșpe mii”, însă acesta din urmă a negat, și după ce

martorul a spus „doișpe”, inculpatul a confirmat, afirmând textual „Cam atât.

Și tot le-o rămas”.

În cadrul aceleiași

discuții, T.I. a precizat că „… eu n-am cerut. Spre exemplu, din … Trebuia să

cer și eu din toată lucrarea, să spun: Măi atâta cotă parte îmi dai, faci și

lucrarea. Nu? Am zis: Băi, din ce nu face dai și tu acolo ceva” (procesul

verbal, din data de 05 mai 2010, de redare în formă scrisă a conținutului

dialogurilor ambientale purtate la data de 13 aprilie 2010, de către P.V. și

inculpatul T.I. –Vol. II, filele 172-255 dosar urm. pen.).

În ziua de 16 aprilie

2010, ora 11:04:05 P.V.R. și T.I. au purtat o discuție telefonică în cadrul

căreia, între altele, s-au făcut referiri și la SC A.C. SRL Astfel, referindu-se

la administratorul acestei societăți, P.V.R. i-a spus inculpatului T.I. „Păi,

nu știu …o-nceput să spună cât ți-o dat și cum ți-o dat. și eu am zis că

mințește”, fapt pentru care acesta din urmă a întrebat „Cât a dat? Cât …a?”.

Întrucât P.V.R. a afirmat „Nu știu, păi, n-are … el a vehiculat o sumă mai

mare”, T.I. a replicat „Eu ți-am zis cât. N-are ce vehicula, măi. Eu ți-am zis cât”,

„era vreo doișpe”. La întrebarea lui P.V.R. „doișpe mii?”, „Doișpe mii de euro,

a?”, inculpatul T.I. a confirmat, afirmând „Da”.

Spre finalul

discuției, P.V.R. i-a spus inculpatului T.I. că „… S. cel mic (n.n. S.S.V.) era

corect. Acela o zis pe șleau că el atât…”, situație în care inculpatul mai sus

menționat a afirmat „Ce-o zis? Cât am zis eu, nu?”. (procesul verbal, din data

de 29 aprilie 2010, de redare în formă scrisă a conținutului convorbirii

telefonice purtate la data de 16 aprilie 2010, ora 11:04:05, de către P.V. și

inculpatului T.I. - Vol. II, filele 168-171 dosar urm. pen.).

De asemenea, la data

26 aprilie 2010, ora 12:21:42 P.V.R. a purtat o discuție telefonică cu

inculpatul S.S.V., utilizator al postului telefonic cu nr. 0730.087.014, în

cadrul căreia acesta din urmă a recunoscut că a dat banii inculpatului T.I.

Astfel, întrucât P.V.R. a precizat că T.I. se plânge că „mai are de luat ceva

bani de la mine”, inculpatul S.S.V. a afirmat textual „Da’ de ce p…a mea se

plânge, mă că doar bani a făcut destul …?”. În acest context, martorul mai sus

menționat i-a spus inculpatului S.S.V. „Păi, da’ acela se plânge și de voi se

plânge că era vorba că se dea numai, să dea vreo cinșpe mii, până la urmă n-a

primit de la P. numai doișpe mii. Da’ astea tu le știi mai bine ca mine.”

În continuarea

discuției S.S.V. l-a asigurat pe P.V.R. că a dat toți banii inculpatului T.I.,

afirmând „… păi, aia e rezolvată, mă omule, mă”, „E țigan atunci mă”. De

asemenea, la întrebarea martorului „Da’ în, cu cât te-ai înțeles cu el”,

inculpatul mai sus menționat a răspuns „Păi, cu cinșpe parcă dacă bine îmi

amintesc”. La afirmația martorului „No și el se plânge că n-a primit numai

doișpe”, S.S.V. a replicat „Da, p…a, că el nu știe să adune, ori a venit la

tine cu vrăjeli că, ca să…”. În contextul aceleiași discuții, P.V.R. i-a spus

inculpatului S.S.V. „Numai știu dacă de obicei i-ai dat tu sau i-a dat P., tu,

sută la sută că ai informații”, acesta din urmă confirmând spusele martorului

și, totodată, i-a solicitat acestuia să nu discute astfel de chestiuni prin

telefon, afirmând textual „Îhî, hai să nu mai povestim prin telefon, dă-o în

p…a mea, de treburi de genu’ acesta…”. (procesul verbal, din data de 19 mai   2010,

de redare în formă scrisă a conținutului convorbirii telefonice purtate la data

de 26 aprilie  2010, ora 12

21:42

, de către P.V. și inculpatul S.S.V.

- Vol. II, filele 159-162 dosar urm. pen.).

La 04 mai 2010, ora 10:11:14,

P.V.R. a purtat din nou o discuție telefonică cu inculpatul S.S.V., ocazie cu

care cel prim menționat și-a arătat nemulțumirea de faptul că inculpatul T.I.

cere bani în continuare, afirmând textual „… Vine și T., iar se plânge, m-a

sunat”, „no păi, acela mă sună non stop, mai are de luat de la mine patru mii

cinci sute de euro”. În acest context, inculpatul S.S.V. i-a atras atenția lui P.V.R.

că „… prin telefon nu trebuie povestit”. Cu toate acestea, P.V.R. a continuat

să-și arate nemulțumirea, situație în care S.S.V. i-a spus că T.I. s-a purtat

în același mod și cu ei (n.n. S.S.V. și S.P.M.) și că afirmația acestuia din

urmă în sensul că nu a primit toată suma promisă de ei nu este reală, afirmând

textual „… păi, mă, așa ne-a făcut și nouă, mă. Deci, ce ți-a zis ție este o

minciună, să știi”, „minciună totală da’ nu, cum?”, „Că n-a primit totu”.

În continuare, P.V.R.

a spus „Aa…păi, nu, da’ spun, păi acesta a venit și mi-a spus revoltat că ăă s-a

înțeles cu tine în cinșpe mii și n-a primit numai doișpe mii și…”, fapt pentru

care inculpatul S.S.V. a precizat că va purta o discuție cu T.I., afirmând

„Îhî, no, lasă că eu, îl întreb eu”!, „îl întreb, să-mi bag p…a că-i zic eu,

da?” și totodată, i-a solicitat din nou martorului să nu mai discute astfel de

lucruri la telefon, afirmând „Băi, L. nu mai povesti prin telefon dă-o în p…a

mea că ne ascultă careva, ne f…e de ne-ndoaie, da!”, „Nu mai povesti nimic L.

că nu vrea s-au chestii de genu’ acesta pe telefon, bine?”.

În continuarea

discuției, inculpatul S.S.V. a afirmat, referindu-se la T.I., „dar eu cred că

și-a asigurat salariul pe un an de zile”. De asemenea, a mai precizat că va

purta o discuție cu acesta în legătură cu banii remiși, afirmând textual „Cred,

eu o să-i reamintesc că doar calculul împreună l-am făcut dă-l în p…a mea și

adunările împreună le-am făcut”, „ori, ori joacă,ori joacă la cacialma ca să te

sensibilizeze pe tine!”, „… el zice că: MĂ, i-a tras unu’ o țeapă să nu mi-o

tragă și-al doilea. Cam așa cred că gândește”.

În replică, P.V.R. a

afirmat că nu crede afirmațiile lui T.I. în sensul că nu a primit de la S.S.V.

și S.P.M. toată suma de bani promisă, afirmând „Deci, eu asta l-am întrebat și

i-am spus concret, zic: Băi eu îl cunosc pe… și pe P. și p-ăstalalt, zic,

imposibil! Că și mi-e mi-a făcut un calcul și concediul, cauciucurile și o …”,

„vreo opt mii de euro nici nu le-a băgat”, context în care inculpatul S.S.V.

i-a solicitat „Lasă, hai nu mai vorbim prin telefon!”. (procesul verbal, din

data de 21 mai 2010, de redare în formă scrisă a conținutului convorbirii

telefonice purtate la data de 04 mai 2010, ora 10:11:14, de către P.V. și

inculpatul S.S.V. - Vol. II, filele 154-157 dosar urm. pen.).

La data de 11 mai 2010,

în contextul unei discuții purtate în mediul ambiental de P.V.R. cu inculpatul T.I.,

cel prim menționat a întrebat dacă a mai vorbit cu „acesta mic…” (n.n. S.S.V.)

și „Da’ de dat nu ți-a dat toți banii, ți-a dat toți banii, sincer?” T.I. a

confirmat că i-au fost dați toți banii, însă „trebuia să mai dea ceva la

sfârșit da’, noi discutaserăm o treabă și …”, „Nu, îi mai rămăsese șaptișpe mii

de euro și eu i-am zis: Hai, băi, decontează-i și pe ăia și ne-om înțelege!

Și-a zis că: Da și las’ că … N-a mai dat nimic pe ea”. (procesul verbal, din

data de 11 mai 2010, de către P.V. și inculpatul T.I. - Vol. II, filele 257-258

dosar urm. pen.).

Fiind audiat,

inculpatul T.I. a recunoscut comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa,

declarând, că în calitate de inginer senior la I.I.S.L. Madrid - sucursala

București, prin intermediul lui S.S.V., a pretins de la S.P.M., administrator

la SC A.C. SRL, un comision de 10% din valoarea lucrărilor decontate și

neefectuate în realitate de către această societate, apreciind că această sumă

va fi mai mare de 10.000 euro, întrucât suma ce urma să fie decontată în plus

depășea 100.000 euro și, ulterior, în perioada iunie 2009 - martie 2010, i s-a

remis de către S.P.M., atât personal cât și prin intermediul lui S.S.V., suma

totală de 12.000 euro. (declarațiile învinuitului T.I. - Vol. II, filele 27-28,

31-32, 33-34 dosar urm. pen.).

În ceea ce-i privește

pe inculpații S.P.M. și S.S.V., aceștia au precizat că nu se consideră vinovați

de săvârșirea infracțiunilor reținute ca învinuire în sarcina lor. La 15 iunie 2010,

inculpatul ultim menționat a declarat faptul că nu a purtat discuții cu vreo

persoană legată de plata lucrărilor ori de plata unor sume suplimentare de

bani. (declarațiile din data de 15 iunie 2010 - Vol. II, filele 42-43, 47-48

dosar urm. pen.).

După ce a luat la

cunoștință de materialul de urmărire penală, la 23 septembrie 2010, inculpatul S.S.V.,

referindu-se la convorbirile telefonice purtate cu P.V.R., a menționat că

acestea au avut loc urmare a solicitării făcute de T.I. care „mi-a spus că joc

un fel de teatru cu P.V. în sensul că noi ne-am achitat datoriile față de el,

tot pentru o consultanță tehnică”. (procesul-verbal din data de 23 septembrie

2010 - Vol. I, filele 27-29 dosar urm. pen.)

Materialul probator

administrat în cauză, respectiv înregistrările audio și video efectuate în

cauză coroborate cu declarațiile martorului P.V.R. și cele ale inculpatului T.I.,

au dovedit însă pe deplin vinovăția inculpaților S.P.M. și S.S.V.

Împotriva acestei

hotărâri, au declarat apel Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial Tg. Mureș și inculpații T.I., S.P.M. și S.S.V.

În motivarea apelului

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Tg. Mureș a solicitat înlăturarea

cauzei de atenuare a pedepsei prev. de art. 19 din O.U.G. nr. 43/2001, în

privința inculpatului T.I. și majorarea pedepselor aplicate celor trei

inculpați, cu executarea efectivă a acestora și interzicerea unor drepturi.

Parchetul a arătat că

instanța de fond în mod greșit a reținut cauza de reducere a pedepsei prev. de art.

19 din O.U.G. nr. 43/2002 în privința inculpatului T.I., întrucât acesta nu a

denunțat și nici nu a facilitat tragerea la răspundere penală a vreunei

persoane chiar dacă a recunoscut comiterea faptei și prin urmare, nu sunt

aplicabile dispozițiile acestui text de lege.

De asemenea, a mai

apreciat că se impune aplicarea fiecărui inculpat a unor pedepse într-un

cuantum situat cel puțin în jurul minimului special prevăzut de lege, cu

executarea efectivă a pedepselor aplicate.

Inculpatul T.I., în

motivarea apelului a solicitat desființarea sentinței atacate și aplicarea unei

pedepse mai reduse, arătând că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei,

în contextul în care i s-a reținut disp. art. 320

1

C. proc. pen.

Inculpații S.P.M. și S.S.V.

în motivarea orală a apelului au solicitat, în principal, trimiterea cauzei

spre rejudecare, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de

schimbare a încadrării juridice formulată prin concluziile scrise, instanța

trebuind să repună cauza pe rol și să pună în discuția părților această cerere.

Un alt motiv de

trimitere a cauzei spre rejudecare a constat în faptul că inculpatul T.I. a

solicitat aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen. și totuși a fost

audiat, respingându-i-se cererea de aplicare a procedurii simplificate.

Pe fondul apelului,

inculpații au solicitat achitarea lor, întrucât la dosarul cauzei nu există

probe, în afara oricărui dubiu, care să conducă la condamnarea lor.

Curtea de apel a

apreciat că doar apelurile declarate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

teritorial Târgu Mureș și inculpatul T.I. sunt fondate.

În apelul Direcției

Naționale Anticorupție, s-a reținut că prima instanță în mod greșit a reținut

că sunt aplicabile disp. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 pentru inculpatul T.I.

întrucât la dosarul cauzei nu sunt acte din care să rezulte îndeplinirea

cumulativă a acestui text de lege. Chiar dacă inculpatul Tăutu a recunoscut

comiterea faptei, nu a făcut nici un denunț în cursul urmăririi penale care să

faciliteze identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care

au săvârșit infracțiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000 și, ca atare, nu se

justifică reținerea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, pe care, de altfel, prima

instanță nici nu a motivat-o.

S-a mai apreciat ca

fondată critica parchetului privind cuantumul pedepselor aplicate inculpaților,

reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților S.S.V. și S.P.M.

nefiind justificată, iar pentru inculpatul T.I. s-a apreciat că, în raport de

natura infracțiunii, pedeapsa nu este just individualizată.

Cu privire la motivul

de apel al parchetului ce viza aplicarea unor pedepse celor trei inculpați cu

executare în regim de detenție s-a apreciat că nu este fondat, circumstanțele

personale ale inculpaților S.S.V. și S.P.M. justificând modalitatea de

executare dispusă de prima instanță.

Pentru inculpatul T.I.

s-a reținut ca întemeiată solicitarea de aplicare a disp. art. 320

1

C.

proc. pen., având în vedere că acesta a recunoscut fapta și față de acesta nu

s-a administrat nici o probă.

Solicitarea acestuia

de reducere a pedepsei a fost respinsă.

În privința

apelurilor inculpaților S.P.M. și S.S.V., Curtea de apel a apreciat că nu sunt

fondate.

Solicitările acestora

de trimitere a cauzei spre rejudecare s-au apreciat neîntemeiate, iar în ceea

ce privește condamnarea s-a reținut că probele administrate fac dovada că cei

doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.

În baza acestor

considerente, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, prin decizia penală nr. 11/ A din 9 februarie 2012, a

admis apelurile declarate de D.N.A. - Serviciul Teritorial Tg. Mureș și

inculpatul T.I. împotriva sentinței penale nr. 54 din 4 aprilie 2011 pronunțată

de Tribunalul Mureș, în Dosarul nr. 3601/102/2010.

A desființat în parte

hotărârea atacată și rejudecând cauza:

Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. pr. pen. și art. 74 lit. c) ), art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe

inculpatul T.I. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru comiterea

infracțiunii de luare de mită.

luni la 1 an închisoare pedeapsa aplicată inculpatului S.P.M. pentru comiterea

infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., prin înlăturarea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C.

pen.

A fixat inculpatului

un termen de încercare de 3 ani, conform, art. 82 alin. (1) C. pen.

luni la 1 an închisoare pedeapsa aplicată inculpatului S.S.V. pentru comiterea

infracțiunii de complicitate la dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. (1) C.

pen., prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1)

lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

A majorat de la 2 ani

la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru comiterea

infracțiunii de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C.

pen., prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1)

lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

A aplicat pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C.

pen. pentru o perioadă de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a)

raportat la art. 34 lit. b) a contopit pedepsele stabilite mai sus, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru o perioadă de 2

ani.

Potrivit

art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei

principale de 3 ani închisoare aplicate, pe durata unui termen de încercare de

6 ani.

A

stabilit ca în temeiul art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de

încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte,

periodic, potrivit datelor care se vor fixa, la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș;

- să anunțe acest

Serviciu, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În

baza art. 86

3

, alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare,

inculpatul trebuie să respecte următoarea obligație:

-

să nu schimbe domiciliul sau reședința, decât după o informare a Serviciului de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, în prealabil cu cel puțin 2 săptămâni;

A

desemnat Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș pentru

supravegherea executării măsurilor și obligației instituite în sarcina

inculpatului.

A

atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86

4

, alin. (1)

și

(

2

)

C. pen.

cu referire la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei.

Conform

art. 71 alin. (5) C. pen., a constatat suspendată executarea pedepsei

accesorii.

A

eliminat din hotărârea atacată dispozițiile privind suspendarea condiționată a

pedepsei aplicate inculpatului S.S.V.

A menținut celelalte

dispoziții din hotărârea atacată și care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de

inculpații S.P.M. și S.S.V. împotriva aceleași hotărâri.

A obligat inculpații S.P.M.

și S.S.V. la plata sumei de 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare

parțiale în favoarea statului;

Celelalte cheltuieli

judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș

și inculpații T.I., S.P.M. și S.S.V.

Parchetul a invocat

cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

și 14 C.

proc. pen., criticând hotărârea pentru greșita reținere față de inculpatul

Tăutu Ion a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., greșita

individualizare a pedepselor aplicate celor trei inculpați și greșita aplicare

a pedepsei complementare în privința inculpatului S.S.V.

Inculpatul T.I. a

invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

solicitând aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și reducerea pedepsei.

Inculpații S.P.M. și S.S.V.

au formulat motive de recurs comune, invocând cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 9, 10, 17, 18 și 14 C. proc. pen. Au susținut că instanța nu s-a pronunțat

pe cererile formulate de schimbare a încadrării juridice ale faptelor pentru

inculpatul T.I. din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de abuz în

serviciu, iar pentru cei doi inculpați, în instigare sau complicitate la

această infracțiune, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, că inculpatul S.S.V. nu poate fi în același timp autorul celor două

fapte penale, respectiv complicitate și la luarea de mită și la date de mită,

că s-a comis o gravă eroare de fapt prin condamnarea inculpaților,

solicitându-se, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

iar în subsidiar, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cu caracter

subsidiar, s-a criticat individualizarea pedepselor aplicate, solicitându-se

reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepselor aplicate.

Înalta Curte,

analizând decizia penală recurată atât prin prisma criticilor formulate de

recurenți, cât și conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

apreciază ca fiind întemeiate în parte recursurile declarate de parchet și

inculpatul S.S.V. și ca neîntemeiate recursurile inculpaților S.P.M. și T.I.

În recursul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș s-a invocat, ca o

primă critică, greșita reținere față de inculpatul T.I. a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. (caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen.).

Critica nu este

fondată.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că în ședința de judecată din 26 noiembrie 2010, înainte de

citirea actului de sesizare, inculpatul T.I. a învederat instanței că dorește

să se judece în procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc.

pen. Instanța a procedat la ascultarea inculpatului, interogându-l amănunțit

asupra situației de fapt, deși acest lucru nu e cerut de disp. art. 320

1

C. proc. pen. și, apreciind că aspectele prezentate de inculpat diferă de

starea de fapt descrisă în rechizitoriu, a respins cererea acestuia de aplicare

a disp. art. 320

1

C. proc. pen.

În acest context,

inculpatul a arătat instanței că recunoaște fapta și vinovăția, că nu înțelege

să semneze declarația luată la acel termen, că-și menține declarațiile din

cursul urmăririi penale de recunoaștere și nu solicită probe, înțelegând să se

judece pe probele administrate în cursul urmăririi penale.

În mod corect,

constatând opțiunea fermă a inculpatului de recunoaștere a vinovăției și

împrejurarea că acesta a și fost condamnat doar pe probele administrate în

cursul urmăririi penale, față de acesta neadministrându-se alte probatorii,

instanța de apel a corectat hotărârea primei instanțe și a făcut aplicarea art.

320

1

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază, de asemenea, că nici

solicitarea parchetului de majorare a pedepselor și executare a acestora în

regim de detenție pentru inculpații S.P.M. și S.S.V. nu este justificată (caz

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.).

În apel au fost

admise criticile parchetului și au fost înlăturate circumstanțele atenuante

reținute în favoarea inculpaților S.P.M. și S.S.V., procedându-se la majorarea

pedepselor aplicate acestora, dar și la majorarea pedepsei aplicate

inculpatului T.I., într-un cuantum pe care Înalta Curte îl apreciază

îndestulător în raport de gravitatea și natura faptelor comise.

Sub aspectul

modalității de executare pentru inculpații S.P.M. și S.S.V., Înalta Curte

constată, de asemenea, o corectă orientare a instanței de apel, aplicarea art. 81

C. pen. pentru inculpatul S.P. și a art. 86

1

C. pen. pentru

inculpatul S.S.V. fiind justificată de circumstanțele personale ale acestora,

ambii fără antecedente penale, apreciindu-se că scopul educativ și preventiv al

pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.

Înalta Curte reține

însă, ca fondată, critica parchetului, însușită și de inculpatul S.S.V.

formulată tot în cadrul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., privind greșita aplicare a pedepsei complementare față de acest

inculpat, care trebuie să se limitele la drepturile prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., fără a interzice inculpatului și dreptul

de a alege prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

În ceea ce privește

criticile formulate în recursul declarat de inculpatul T.I., Înalta Curte le

apreciază ca nefondate.

Acest inculpat a

invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

solicitând reducerea pedepsei și prin aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Înalta Curte constată

că, în apel, în mod corect aplicarea acestor prevederi a fost înlăturată,

nefiind îndeplinite condițiile pentru a se reține incidența lor.

Chiar dacă inculpatul

T.I. a recunoscut comiterea faptei, nu a făcut nici un denunț în cursul

urmăririi penale prin care să faciliteze identificarea și tragerea la

răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni prevăzute Legea

nr. 78/2000.

Cât privește

reducerea pedepsei, Înalta Curte constată că acestui inculpat i-au fost

reținute în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c) ) C.

pen., cărora li s-a dat eficiența cuvenită.

În recursurile

declarate de inculpații S.P.M. și S.S.V., Înalta Curte reține următoarele:

Un prim motiv de

recurs vizează cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 9 C. proc.

pen., susținându-se că decizia pronunțată în apel nu este motivată.

Înalta Curte constată

că această critică nu este fondată, analiza deciziei recurate relevând că

instanța de apel a procedat la analiza tuturor motivelor de apel invocate atât

de parchet, cât și de inculpați, răspunzând tuturor apărărilor și solicitărilor

formulate de apelanți.

Nici critica

referitoare la cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc.

pen. nu este fondată.

Se susține că

instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererile formulate, de schimbare a

încadrării juridice ale faptelor pentru inculpatul T.I. din infracțiunea de

luare de mită în infracțiunea de abuz în serviciu, iar pentru cei doi inculpați

în instigare sau complicitate la această infracțiune.

Această critică a

fost formulată și în apel, fiind corect respinsă cererea de trimitere a cauzei

spre rejudecare pentru acest motiv, observându-se corect, că solicitarea nu se

încadrează în cauzele strict limitative de trimitere spre rejudecare prev. de art.

379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și, pe de altă parte, schimbarea încadrării

juridice a faptei a fost cerută de inculpați prin concluziile scrise depuse la

dosar după ce cauza a rămas în pronunțare, astfel că instanța de fond corect nu

a repus cauza pe rol și nu a pus în discuție o atare cerere, față de momentul

la care a fost formulată.

Cu caracter de motiv

principal se susține cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen., solicitându-se, într-o primă apărare, achitarea celor doi inculpați,

în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., și, în subsidiar, achitarea în baza art.

10 lit. d) C. proc. pen.

Cu observația că

solicitarea de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. poate fi

formulată în cadrul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C.

proc. pen., Înalta Curte apreciază ambele apărări ca nefondate.

Probele administrate

în cauză au relevat că faptele pentru care au fost condamnați inculpații există

și au fost comise de aceștia fără nici un fel de dubiu.

Inculpatul T.I. a

afirmat în cursul urmăririi penale că în perioada aprilie-mai 2009, fără a

putea preciza data exactă, a purtat o discuție cu inculpatul S.S.V., ocazie cu

care i-a pretins acestuia un procent de 10% din valoarea lucrărilor neefectuate

de S.C. Astor S.R.L., însă decontate în fapt de Ministerul Dezvoltării,

apreciind că acest procent va putea fi cuantificat la peste 10.000 de euro, la

o simplă aproximare a cuantumului acestor lucrări. Inculpatul S.S. i-a promis

un răspuns ulterior, urmând să se consulte în prealabil pe această temă cu

inculpatul S.P.M., administratorul firmei și după circa 1-2 săptămâni, i-a

comunicat inculpatului T.I. că va da curs solicitării.

Pe linia celor

precizate, inculpatul T.I. a afirmat că a primit în mai multe tranșe suma de

12.000 de euro de la cei doi inculpați și anume, prima tranșă, de 1.000 de euro

ar fi fost remisă în luna iunie sau iulie 2009 de către inculpatul S.S.,

ulterior a doua tranșă, de 6.500 de euro, în luna decembrie 2009 de același

inculpat, a treia tranșă, de 4.000 de euro, în luna februarie 2010 de același

inculpat, iar a patra tranșă, de 500 de euro, cu ocazia recepției finale a

lucrărilor, în luna martie 2010, ar fi fost remisă de inculpatul S.P. Nu

rezultă în ce locații s-ar fi remis aceste tranșe.

Din declarația

inculpatului T.I. nu a rezultat că ar fi avut o relație de prietenie cu

inculpatul S.S.V., cum afirma acesta din urmă, decât o relație strict

profesională.

Totodată, din

declarațiile martorului P.V.R. a rezultă că și acesta i-a remis diverse sume de

bani inculpatului T.I., în cadrul aceluiași proiect, ocazie cu care, a aflat că

și alte persoane îi dau bani acestuia, dintre acestea făcând parte și

inculpații S.S.V. și S.P.M. Mai precizează că știe din relatările inculpatului T.I.

că ar fi trebuit să primească de la inculpatul S.S. în jur de 15.000 de euro,

însă a primit cu 2000 sau 3000 de euro mai puțin. A mai arătat că în primăvara

anului 2010, a purtat discuții telefonice cu inculpatul S.S.V. și i s-a plâns

acestuia că e presat de inculpatul T.I. să-i dea restul de bani promiși,

solicitându-i și să intervină în ajutorul său, ca să mai fie păsuit o perioadă.

În acest context, i-a relevat inculpatului S.S., că inculpatul T.I. face

afirmații în sensul că nu și-ar fi primit toți banii de la firma SC A.C. SRL.

Aceste susțineri ale martorului l-au enervat pe inculpat care a afirmat că i-a

dat toți banii promiși inculpatului T.I.

Declarațiile

martorului P.V.R. și ale inculpatului T.I., în special din faza de urmărire

penală, acestea fiind mai detaliate raportat la martor, iar inculpatul nu a mai

dat altă declarație, decât în afara cadrului procesual, care e lipsită de

relevanță probatorie, fiind nulă s-au coroborat și cu celelalte probe din

cauză, respectiv cu interceptările convorbirilor telefonice purtate între

martorul P.V.R. pe de o parte și inculpații T.I. și S.S.V., pe de altă parte,

precum și cu discuțiile purtate în mediul ambiental de martorul P.V.R. și

inculpatul T.I.

Un aspect esențial

care reflecta adevărul celor susținute de martori l-a constituit faptul că

toate aceste discuții s-au purtat ulterior lunii martie 2010, când inculpatul T.I.

a susținut că ar fi primit ultima tranșă din banii pretinși, de la inculpatul S.P.,

odată cu recepția lucrărilor.

Astfel, prima

discuție purtată în mediul ambiental între martorul P. și inculpatul T. a avut

loc la data de 13 aprilie 2010, ocazie cu care, acesta din urmă a recunoscut

față de martor că a luat bani de la SC A.C. SRL, reprezentând un procent de 10%

din lucrările neefectuate de această societate, respectiv suma de 12.000 de euro,

vehiculată de inculpatul T.I. și cu ocazia declarației din faza de urmărire

penală.

A doua discuție, de

această dată telefonică, a avut loc între martor și inculpat la data de 16

aprilie 2010, ocazie cu care martorul îi releva acestuia că știe de la

inculpatul S.P.M. câți bani i-a dat și în ce modalitate și că suma vehiculată

de acesta ar fi depășit 12.000 de euro, cât pretindea inculpatul T.I. că ar fi

primit. În schimb, același martor îi confirmă inculpatului T. că celălalt S.,

cel mic (era vorba de S.S.V.) era corect și a precizat exact suma de 12.000 de euro,

cât a dat.

Din cuprinsul

primelor înregistrări a discuțiilor purtate de martor cu inculpatul T., a

rezultat că, deja, martorul vorbise și el personal cu inculpații S.P.M. și S.S.V.,

despre banii pe care i-au remis cu titlu de mită inculpatului T.I., mai ales că

din declarația martorului P.V.R., rezulta că se întâlnea des cu inculpatul S.S.,

lucrând la același proiect, iar subiectul acesta a intervenit în contextul

altor discuții pe teme profesionale purtate între cei doi. Astfel ar fi aflat

că în schimbul banilor, inculpatul T.I. le-a promis celor doi inculpați S. să

beneficieze de o anumită toleranță din partea lui în cadrul lucrărilor

efectuate de firma lor. Deși martorul nu și-a mai amintit detalii despre

subiectul remiterii banilor de către inculpații S., și-a menținut declarațiile

de la urmărire penală, în care releva aceste aspecte mai amănunțit și

înregistrările efectuate, au confirmat că a discutat cu ambii inculpați S. despre

aceste aspecte.

De asemenea, pe

aceeași temă sau linie de idei, martorul P.V.R. a purtat o discuție telefonică

și cu inculpatul S.S.V., ocazie cu care, martorul i s-a plâns că inculpatul T.I.

îi mai pretindea niște bani, la care inculpatul S. a recunoscut că el a remis

toți banii pretinși inculpatului T.I., enervându-se că acesta mai avea tupeul

să pretindă că n-a primit suficienți bani, doar 12.000 de euro, din cei 15.000

de euro, cât s-au înțeles. Întrucât martorul insista să afle și în ce a constat

contribuția efectivă a inculpatului S.P., dacă și acesta a remis personal vreo

sumă de bani inculpatului T., inculpatul S.S.V. a deviat discuția precizând că

asemenea treburi nu se discută prin telefon.

Cu toate acestea, din

transcrierea acestei convorbiri telefonice, a rezultat că și inculpatul S.P. a

fost implicat în remiterea sumei de bani învederată de inculpatul T.I.

Inculpatul S.S.V. nu

a contestat conținutul acestei convorbiri purtate cu martorul, însă a afirmat

că, în virtutea relației de prietenie pe care a avut-o cu inculpatul T.I. a

acceptat să joace teatru, la cererea acestuia din urmă, scopul fiind cel al

recuperării unor bani de la martorul P.V.R., de către inculpatul Tăutu, pentru

o consultanță tehnică și al sensibilizării martorului în această privință.

Inculpatul și-a păstrat aceeași poziție procesuală, pe tot parcursul procesului

penal.

Varianta susținută de

acesta nu s-a confirmat, cu atât mai mult cu cât, anterior acestei convorbiri,

martorul deja știa despre suma de 12.000 de euro primită de la inculpații S.,

fapt care a rezultat, atât din declarațiile martorului, cât și din

înregistrările discuțiilor din mediul ambiental purtate la datele de 13 aprilie

2010 și 16 aprilie 2010 cu inculpatul T.I. Totodată, discuția inițială dintre

martor și inculpatul S.S.V. nu a fost axată pe această temă - a banilor dați de

SC A.C. SRL prin cei doi S. inculpatului T.I., ci pe alte teme, după cum a

rezultat chiar din cuprinsul discuției, iar cel care a adus vorba despre acești

bani, a fost martorul și nu inculpatul. Dacă acesta voia să joace teatru o

făcea de la bun început, de la inițierea discuției telefonice cu martorul și nu

aștepta să fie provocat de acesta din urmă, iar aceste aspecte nu le învedera

la telefon, ci în mod nemijlocit, mai ales că avea contacte dese, la nivel

profesional, așa cum a declarat chiar martorul în fața instanței. De asemenea,

inculpatul S.S.V. nu ar fi încheiat brusc convorbirea. Explicația dată în fața

instanței (fila 34 dosar fond) că se temea să nu fie interpretat că ce spune la

telefon nu era credibilă, întrucât atunci nu se justifica de ce totuși a purtat

o astfel de discuție la telefon și nu direct, nemijlocit, în contextul

relațiilor de muncă avute cu martorul. Prin urmare, susținerile inculpatului,

că ar fi jucat teatru la telefon sau că ar fi glumit, nu sunt credibile, nici

măcar pretinsa relație profundă de amiciție cu inculpatul T.I., despre care,

tot același inculpat a afirmat că nu aveau vreo relație profesională. În plus,

inculpatul S.S.V., în declarațiile inițiale, nu a făcut vorbire despre o astfel

de relație, amicală sau de o discuție cu inculpatul T.

Aceleași aspecte le-a

învederat inculpatul S.S.V. și în legătură cu a doua convorbire telefonică

purtată cu același martor la data de 4 mai 2010, când din nou, în alt context,

martorul aducea vorba despre inculpatul T.I. și pretențiile acestuia față de

el, însă, conștient că această convorbire ar putea fi ascultată, inculpatul S.S.V.

din nou a încercat să-l stopeze pe martor în a mai face dezvăluiri referitor la

atitudinea inculpatului Tăutu și față de firma SC A.C. SRL, recunoscând implicit

că el și inculpatul S.P.M. au achitat integral suma solicitată de inculpatul T.I.

și că martorul n-ar mai trebui să „povestească” asemenea lucruri la telefon.

Din nou nu s-a confirmat varianta susținută de inculpatul S.S.V. în apărare,

cum că a discutat pe fond de glumă cu martorul, despre acele sume pe care în

realitate nu le-ar fi dat inculpatului T.I. Aceasta întrucât, așa cum s-a mai

arătat, discuția cu privire la această temă a fost inițiată de martor, nu de

inculpatul S.S., acesta din urmă a deviat discuția fiindu-i frică să nu le fie

ascultate telefoanele, fapt care denotă că martorul și inculpatul T. au

dreptate când fac afirmațiile ce viza faptul remiterii sumelor de bani cu titlu

de mită de inculpații S., iar tema banilor nu a fost deloc abordată de

inculpatul S.S.V. (dacă tot fusese implicat de inculpatul T.I., cum afirmă), ci

de martorul P.V.R.

La data de 11 mai 2010,

a avut loc o nouă întâlnire între inculpatul T.I. și martorul P.V.R., iar

discuțiile dintre aceștia au fost înregistrate, fiind redate la filele 257-285

dosar urmărire penală, vol. II, ocazie cu care inculpatul T.I. a recunoscut că

a primit suma de 12.000 de euro de la inculpații S., însă mai trebuia să

primească la sfârșit încă 17.000 de euro, pe care nu i-a mai primit.

Inculpatul S.P.M. nu

a recunoscut acuzele aduse, faptul că împreună cu inculpatul S.S.V. au remis

inculpatului T.I. suma totală de 12.000 de euro din care 500 de euro, personal,

în luna martie 2010, cu ocazia recepției lucrării, motivând că nu își poate

explica discuțiile telefonice ale inculpatului S.S.V. decât prin prisma

variantei în apărare susținută de acesta din urmă. Afirmația inculpatului însă

nu s-au confirmat, din aceste interceptări, precum și din înregistrările

discuțiilor din mediul ambiental purtate între martorul P.V.R. și inculpații T.I.,

respectiv S.S.V. rezultând contribuția infracțională directă și indirectă și a

inculpatului S.P.M. în remiterea sumei totale de 12.000 de euro inculpatului T.I.

Ceea ce mai contestă

cei doi inculpați a fost scopul pentru care ar fi dat acești bani inculpatului,

aceștia afirmând, inclusiv pe baza unei expertize tehnice extrajudiciare că nu

au existat lucrări neefectuate de firma dânșilor, că nu au existat întârzieri

în efectuarea lor și că practic inculpatul T.I. nu i-a ajutat în niciun fel să

termine la timp lucrarea. Susținerile acestora însă nu au fost confirmate de

inculpatul T.I. și de martorul P.V.R. care a afirmat că au existat lucrări

neefectuate și că suma de 12.000 de euro reprezenta circa 10% din acestea, or,

acest fapt era foarte posibil, inculpatul T.I. având, conform sarcinilor de

serviciu atribuții principale în privința tuturor contractelor derulate, având

ca obiect reabilitarea drumurilor urbane în stațiunea Sovata, practic acesta

era reprezentantul în teritoriu al firmei de consultanță I.I.S.L. Madrid - Sucursala

București. Așa cum s-a arătat la începutul expunerii, acesta superviza și

reexamina calitativ și cantitativ toate lucrările executate și controla

documentele justificative, certificând corectitudinea și legalitatea acestora,

chiar dacă, în realitate, faptic, lucrurile nu stăteau chiar așa. Tot la

începutul expunerii s-a relevat o parte din depozițiile martorilor G.I.D. și A.S.

(filele 133, 134 dosar fond), care la fel au subliniat rolul primordial al

inculpatului T.I. în derularea tuturor contractelor, și chiar dacă acesta avea

un șef direct în persoana numitului L.A., rolul acestuia din urmă era mai puțin

important, întrucât nu se afla permanent pe șantier, doar periodic, iar analiza

lucrărilor o făcea mai mult vizual și doar pe baza documentelor prezentate de

inculpatul T.I.

Considerentele expuse

atestă vinovăția inculpaților sub forma intenției directe în comiterea

infracțiunilor deduse judecății.

Cazul de casare prev.

de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. este susținut cu referire la

inculpatul S.S.V., afirmându-se că acesta nu poate fi în același timp, complice

la ambele infracțiuni, de dare și luare de mită.

Atâta

timp cât legea a înțeles să facă din luarea și darea de mită două infracțiuni distincte,

fiecare dintre ele reprezintă o unitate infracțională distinctă de care sunt

legate actele de participare ocazională ale fiecăruia.

Dacă

asemenea acte de participație înlesnesc sau ajută la săvârșirea, atât a uneia,

cât și a celeilalte infracțiuni și dacă participantul acționând și-a dat seama

de acest rezultat pe care l-a urmărit sau l-a acceptat, el săvârșește două

complicități distincte, la două infracțiuni, luarea și darea de mită, care,

fiind realizate prin aceeași faptă, se află în concurs ideal.

În caz

contrar, s-ar nesocoti atât prevederile legii cât și realitatea faptică și

anume că, prin acțiunea sa, complicele a înlesnit, ajutat și participat la

săvârșirea ambelor infracțiuni.

Este

riscul răspunderii penale pe care l-a asumat participantul din momentul în

care, cu intenție, fie directă, fie indirectă, acționând a ajutat, înlesnit

săvârșirea atât a infracțiunii de luare de mită cât și a celei de dare de mită.

Din

probele administrate în cauză rezultă fără nici un fel de dubiu că inculpatul S.S.V.

a ajutat atât la săvârșirea infracțiunii de luare mită comisă de inculpatul T.I.

cât și la infracțiunea de dare de mită comisă de inculpatul S.P.M.

Într-o ultimă

critică, cu caracter subsidiar, se invocă motivul de recurs prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., ambii inculpați susținând greșita înlăturare a

circumstanțelor atenuante în apel cu consecința majorării pedepselor.

Critica nu este

fondată, în apel argumentându-se judicios că aplicarea art. 74 lit. a) față de

cei doi inculpați nu se justifică în raport de atitudinea procesuală a

acestora, care nu au recunoscut fapta, iar lipsa antecedentelor penale și o

conduită bună anterioară nu conduc, automat, la reținerea acestei circumstanțe,

aceste aspecte fiind valorificate de instanța de apel în stabilirea modalității

de executare, fără privare de libertate, pe care și Înalta Curte a apreciat-o

ca temeinic dispusă.

Totuși, în cadrul

acestui motiv de recurs, Înalta Curte, așa cum s-a arătat în analiza recursului

declarat de parchet, reține ca fondată critica însușită de inculpatul S.S.V.

privind greșita aplicare a pedepsei complementare.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., va admite recursurile declarate de D.N.A. și inculpatul S.S.V. și

va casa în parte decizia recurată.

Rejudecând, va

înlătura din conținutul pedepsei complementare aplicate inculpatului S.S.V.

interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I

C. pen.

Se vor menține

celelalte dispoziții ale