ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1885/2011

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1885/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1) prin rechizitoriul din 15 decembrie

2003, întocmit în Dosarul nr. 48/P/2003 al Parchetului Național Anticorupție,

Serviciul Teritorial Oradea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei C.L.A.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000

- 1 faptă, și de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 1 lit. b) și e) din

Legea nr. 78/2000 - 2 fapte, și a inculpatului M.C., pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplic. art.

19 din Legea 503/2002 și art. 19 din Legea nr. 682/2002, și de art. 10 lit. c)

din Legea nr. 78/2000.

2) prin sentința penală nr. 131/2004

din 08 aprilie 2004, Tribunalul Bihor, secția penală, în baza art. 10 lit. b)

din Legea nr. 78/2000 și art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 1 lit. b)

și e) din Legea nr. 78/2000 - 2 fapte, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

și art. 34 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata C.L.A. și a aplicat

acesteia pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă

complementară, iar în baza art. 86

C. pen. a dispus suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6

ani, stabilit conform dispozițiilor art. 86

C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4) C. pen. și art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul

M.C. la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare cu executare în

regim privativ de libertate cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

Hotărârea a rămas definitivă față de

inculpatul M.C.

Sentința a fost apelată de M.P. și de

către inculpata C.L.A.

3) prin Decizia penală nr. 3/A/2005

din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel Oradea, secția penală, a admis apelul

Parchetului Național Anticorupție împotriva sent. pen. nr. 131/2004 din 08

aprilie 2004 și a înlăturat dispozițiile art. 86

C. pen. privind

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în ce o privește pe inculpată.

Apelul inculpatei C.L.A. a fost respins ca nefondat.

Decizia a fost recurată de inculpata C.L.A.

4) prin Decizia penală nr. 5134 din 13

septembrie 2005 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis

recursul inculpatei împotriva Dec. pen. nr. 3/A/2005 din 11 ianuarie 2005 și a

dispus casarea cu trimitere spre rejudecare a apelurilor declarate la Curtea de

Apel Oradea.

5) prin Decizia penală nr. 208/A/2006

din 19 decembrie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția penală, a admis apelul

inculpatei C.L.A. și a dispus achitarea acesteia sub aspectul celor trei încadrări

juridice reținute prin actul de sesizare.

Decizia a fost recurată de M.P.

6) prin Decizia penală nr. 5541 din 20

noiembrie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis

recursul Parchetului Național Anticorupție împotriva Decizia penala nr. 208/A/2006

din 19 decembrie 2006, care a dispus casarea în parte a acestei decizii și

casarea în parte a sent. pen. nr. 131/2004 din 08 aprilie 2004, numai cu

privire la inculpata C.L.A., cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul

Bihor.

7) procedând la rejudecarea în fond a

cauzei, prin sentința penală nr. 51/P din 12 martie 2010 pronunțată de

Tribunalul Bihor, secția penală, s-a respins excepția privind prescripția

răspunderii penale, respectiv privind nelegala sesizare a instanței.

În baza art. 246 C. pen., cu aplic. art.

41 alin. (2) și art. 42 C. pen., a fost condamnată inculpata C.L.A., fiica lui

I. și V., la o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.

de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen.,

rap. la art. 1 lit. b) și e) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata

C.L.A. - cu datele de identitate de mai sus - la o pedeapsă de 3 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prev. de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b)

și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 65 alin. (2), rap. la art.

64 lit. a) teza a II-a, b) și c) și art. 66 C. pen., i s-a interzis inculpatei

dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice

și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, cât și

dreptul de a ocupa o funcție ori de a exercita o profesie ori de a desfășura o

activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea

infracțiunii, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen.,

rap. la art. 1 lit. b) și e) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata

C.L.A. - cu datele de identitate de mai sus - la o pedeapsă de 3 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prev. de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b)

și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 65 alin. (2), rap. la art.

64 lit. a) teza a II-a, b) și c) și art. 66 C. pen., i s-a interzis inculpatei

dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice

și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, cât și

dreptul de a ocupa o funcție ori de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate

de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o

perioadă de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art.

34 lit. b) și d) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3

ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), rap. la art.

64 lit. a) teza a II-a, b) și c) și art. 66 C. pen., i s-a interzis inculpatei

dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice

și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, cât și

dreptul de a ocupa o funcție ori de a exercita o profesie ori de a desfășura o

activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea

infracțiunii, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a constatat

că în perioada 18 decembrie 2003 pană la 08 aprilie 2004 inculpata a fost

reținută și arestată preventiv.

În baza art. 86

C. pen.,

ținând seama de prev. art. 86

alin. (1) lit. b) și c) C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată sub supraveghere a executării pedepselor

aplicate inculpatei C.L.A. - cu datele de identitate de mai sus, pe durata unui

termen de încercare de 6 ani, stabilit pentru fiecare conform art. 86

și 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a

atras atenția inculpatei asupra nerespectării prev. art. 86

și 83 C.

pen., care are drept consecință revocarea suspendării condiționate sub

supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.

suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a

pedepsei închisorii.

I s-a impus inculpatei respectarea

obligațiilor prev. de art. 86

alin. (1) lit. a) – d) C. pen.,

respectiv, pe durata termenului de încercare condamnata trebuie să se prezinte

la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea acesteia sau la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, să anunțe în prealabil

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele acesteia de existență.

S-au respins pretențiile civile

formulate în cauză de L.B. SA București.

În baza art. 255 alin. (5) C. pen.,

ținând seama de Decizia nr. 59/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -

recurs în interesul legii, a fost obligată inculpata la restituirea sumelor de

300 euro și 1.000 dolari SUA în favoarea numitului M.C., în sensul de obligare

a inculpatei la plata contravalorii în lei a acestor sume, actualizate la data

plății efective.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen.

a fost obligată inculpata la 5.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea

statului.

Pentru a dispune în acest sens,

potrivit dispozițiilor deciziei de casare, rejudecând cauza, s-a apreciat că

instanța de fond va soluționa doar latura penală privind pe inculpată, și va

ține seama de faptul că infracțiunea prev. inițial de 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000

este, în continuare, prev. de art. 246 C. pen., sens în care a dispus

schimbarea încadrării juridice și a reținut incidența art. 41, 42 C. pen., a

efectuat confruntări între inculpată și martori, cu mențiunea audierii în

calitate de martor a inculpatului condamnat M.C. - inculpat în prezenta cauză,

față de care hotărârea a rămas definitivă.

Procedând la rejudecarea cauzei în

limitele dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, din

probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu probatoriul

administrat în cursul cercetării judecătorești: declarațiile martorilor,

procese-verbale de confruntare, declarațiile inculpatei, înscrisurile

administrate, luând în considerare și declarațiile formulate de inculpatul

condamnat M.C. în dosarul de urmărire penală și în Dosarul nr. 9271/2003 al

Tribunalului Bihor, în care față de acesta hotărârea a rămas definitivă,

instanța de fond - în rejudecare - a reținut în fapt următoarele:

Inculpata C.L.A. a îndeplinit funcția

de director al Sucursalei Băncii Române pentru Relansare Economică L.B. SA

Beiuș, având atribuțiuni de coordonare a activității de creditare desfășurată

de sucursală, iar din probele administrate în cauză a rezultat că în cazul

societăților comerciale, L.B. SA Sucursala Beiuș avea competență de acordare

doar a creditelor pe documente în curs de încasare până la plafonul de 2,5

miliarde lei.

Inculpatul condamnat M.C. a înființat

societățile comerciale R.I. SRL și C.I.C. SRL, prima societate fiind dizolvată

de drept pe motivul că administratorul nu a subscris capitalul social în limita

prevăzută de Legea nr. 314/2001. De asemenea și societatea C.I.C. SRL a fost

dizolvată de drept conform Legii nr. 314/2001, deoarece inculpatul M.C. a

figurat ca asociat unic și administrator în două societăți comerciale.

Ca urmare, în luna ianuarie 2003,

inculpatul condamnat M.C. a înființat o nouă societate cu denumirea T.S.I. SRL în

care este asociat unic și administrator. Imediat după înființare, inculpatul

condamnat M.C. a deschis cont curent la Sucursala Beiuș a L.B. SA, conform

fișei contului curent al societății în primele trei luni ale anului societatea

nu a rulat sume prin acest cont, singura „operațiune" consemnată fiind

legată de cumpărarea unui carnet de file CEC, ocazie cu care societatea a fost

verificată în Centrala Incidentelor de Plăți.

Cu toate că era un client necunoscut

pentru bancă, la data de 01 aprilie 2003 inculpatul condamnat M.C. a solicitat

și banca a aprobat un credit pe instrumente în curs de încasare în valoare de

150.000.000 lei. Creditul a fost garantat cu ordinul de plată nr. 6 decontat de

Banca I.T. SA Oradea la data de 01 aprilie 2002. Suma de 145.000.000 lei a fost

ridicată numerar de M.C., fără să prezinte documente justificative de utilizare

a creditului. După virarea banilor în cont la data de 02 aprilie 2003 creditul

a fost rambursat.

La data de 04 aprilie 2003, societatea

T.S.I. SRL a avut de decontat fila CEC emisă de societate în favoarea D. SRL,

deși între cele două societăți nu au existat relații comerciale. Pentru a face

această plată, inculpatul condamnat M.C. a solicitat un nou împrumut în

valoarea filei CEC, iar drept garanție a prezentat un bilet la ordin emis de SC

R.I. SRL în valoare de 220 mii lei, dată la care această firmă era dizolvată de

drept. De asemenea, între cele două societăți comerciale nu erau și nu puteau

exista relații comerciale care să justifice eliberarea biletului la ordin.

Creditul a fost aprobat și eliberat cu

scadența la 17 aprilie 2003, în baza convenției de împrumut nr. 418 din 04

aprilie 2003, fără a se face minime verificări asupra firmei SC R.I. SRL. Din

suma rezultată din credit a fost decontată fila CEC mai sus menționată. Acest

credit nu a fost rambursat, fiind trecut în restanță.

În registrul de evidență a

creditorilor, condus de bancă, au apărut înregistrate două credite cu nr. 418,

din care unul era însoțit de litera „A", în dosarele de credit însă, nr. 418

era atribuit atât convenției de împrumut pentru SC T.S.I. SRL cât și convenției

de împrumut SC A.P. SRL Brad. În registrul de evidență a creditelor s-a putut

observa că înregistrarea creditului acordat pentru SC T.S.I. SRL a fost făcută

ulterior datei acordării.

Următorul credit, în valoare de

90.000.000 lei a fost solicitat și acordat la 07 aprilie 2003 conform

convenției de împrumut nr. 277/2003 cu destinația plăți curente. Creditul a fost

garantat cu ordinul de plată nr. 8 din 07 aprilie 2003 emis de SC A.F. SRL

Timișoara în favoarea SC T.S.I. SRL pentru suma de 100.000.000 lei. Suma

provenită din credit a fost ridicată în numerar fără a se prezenta documente

justificative în acest sens. Creditul a fost rambursat a doua zi prin încasarea

ordinului de plată de la SC A.F. SRL Timișoara. Deși la data de 04 aprilie 2003

a fost înregistrată convenția nr. 418, după 3 zile, la data de 07 aprilie 2003

s-a înregistrat aceiași societate o convenție cu nr. mai mic, respectiv 277.

La data de 09 aprilie 2003 inculpatul

condamnat M.C. a solicitat un nou credit de la L.B. SA Sucursala Beiuș în

valoare de 418.000.000 lei care a fost aprobat și pus la dispoziția societății

T.S.I. SRL conform convenției de împrumut nr. 430/2003 cu destinația activitate

curentă. Acest credit a fost garantat cu fila CEC în sumă de 465.000.000 lei,

emisă de SC C.I. SRL în favoarea SC T.S.I. SRL, deși societatea emitentă era

dizolvată de drept, iar între cele două societăți nu existau relații

comerciale. Din suma totală a creditului s-a decontat o filă CEC în valoare de

30.000.000 lei, iar restul a fost ridicată în numerar de inculpatul condamnat M.C.

fără a prezenta documente justificative în acest sens. Fila CEC a fost introdusă

în circuitul bancar pentru decontare, dar a fost refuzată la plată din lipsă

totală de disponibil. Acest credit nu a fost rambursat, fiind trecut în

restanță (f. 294-295).

În condițiile în care creditele

acordate de L.B. SA Beiuș pentru T.S.I. SRL în baza convențiilor de împrumut nr.

418 din 04 aprilie 2003 în valoare de 198.000.000 lei și nr. 430 din 09 aprilie

2003 în valoare de 418.000.000 lei nu au fost rambursate, fiind trecute la

credite restante, iar banca a depus plângere penală împotriva inculpatului

condamnat M.C. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș, pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, banca a acordat un nou credit pentru aceeași

societate în valoare de 576.000.000 lei. Mai mult, încă de la 25 aprilie 2003 L.B.

SA Beiuș a somat T.S.I. SRL că este în interdicție bancară prin somația nr. 687/2003.

Creditul a fost acordat în baza convenției de împrumut nr. 725 din 30 mai 2003

cu destinația activitate curentă.

Acest credit a fost folosit integral

pentru rambursarea creditelor restante și a dobânzilor aferente, viramentul

fiind făcut printr-o notă contabilă internă a băncii.

La creditele acordate în baza

convențiilor de împrumut nr. 430 din 09 aprilie 2003 și nr. 725 din 30 mai 2003,

directorul de operațiuni martora C.M. s-a opus la aprobare pe motiv că SC T.S.I.

SRL nu îndeplinea condițiile de creditare, motiv pentru care nici nu a semnat

cele două convenții.

La 01 august 2003 organul de cercetare

penală a ridicat în copie cele două convenții și a făcut în scris mențiunea pe

ele că lipsește semnătura reprezentanților băncii.

Înainte cu câteva zile de a fi arestat

(respectiv 07 octombrie 2003) inculpata C.L.A. l-a chemat pe inculpatul

condamnat M.C. la sediul băncii din Beiuș și i-a cerut să semneze în alb două

convenții și să întocmească borderouri de achiziții material lemnos pentru a

depune la dosarele de credit documentele justificative a utilizării creditelor.

în schimb inculpata C.L.A. i-a promis lui M.C. că va retrage plângerea penală

depusă împotriva lui la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș.

După ce inculpatul condamnat M.C. a

fost arestat, inculpata C.L.A. i-a cerut martorei C.M. să semneze aceste noi

convenții sub amenințarea că la un eventual control, sugerând că prima care va

răspunde va fi chiar ea, în calitate de director operațiuni.

Din expunerea faptelor rezultă că

activitatea de creditare a L.B. SA Beiuș în cazul societății T.S.I. SRL Brădet

s-a făcut cu încălcarea normelor interne de creditare, a Legii bancare nr. 58/1998

cu modificările ulterioare și a normelor nr. 3/2002 ale B.N.R. privind

standardele de cunoaștere a clientelei. Astfel au fost aprobate și acordate

credite societății T.S.I. SRL fără o minimă verificare a activității

desfășurate, a credibilității reprezentantului acesteia, fără a se solicita

documente, evidențe și balanțe de verificare, acceptând ca și garanții

instrumente de plată care nu aveau la bază tranzacții economice între

societăți.

Din adresa din 11 decembrie 2003 a

Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor reiese că încă de la înființarea

societății comerciale inculpatul condamnat M. nu a depus niciun fel de

declarații și raportări fiscale periodice din care să rezulte obligațiile către

buget. Din adresa din 11 august 2003 a Oficiului Registrului Comerțului de pe

lângă Tribunalul Bihor rezultă că societățile R.I. SRL și C.I.C. SRL au fost

dizolvate de drept în temeiul prevederilor Legii nr. 314/2001.

În concluziile raportului de

constatare financiar bancară întocmit la dosarul de urmărire penală s-a arătat

că banca gestiona o datorie restantă a SC T.S.I. SRL în sumă de 722.460.044

lei, fiind practic în imposibilitate de a recupera suma de bani. Au fost

cuprinse în concluzii încălcările prevederilor legale și a normelor de

creditare. De asemenea s-a apreciat că prin acordarea creditelor conform

convențiilor de împrumut nr. 418 din 04 aprilie 2003, nr. 430 din 09 aprilie 2003

și nr. 725 din 30 mai 2003 SC T.S.I. SRL Brădet a realizat un folos necuvenit

în cuantum de 1.192.000.000 lei.

Prin această activitate L.B. SA -

Sucursala Beiuș a finanțat o activitate necontrolabilă din punct de vedere

fiscal, iar prin modul în care „a urmărit" utilizarea fondurilor asigurate

din credite a încurajat activitatea ilicită a SC T.S.I. SRL.

Toată această activitate de creditare

a fost posibilă pe fondul și în atingerea scopului de obținere de către

inculpata C.L.A. de foloase materiale necuvenite, realizate prin pretinderea și

primirea de la inculpatul M.C. a sumelor de 300 euro și 1.000 dolari SUA.

Astfel cum a rezultat din declarația

martorului D.I. ce a introdus în circuitul bancar pentru decontare fila CEC

emisă de SC T.S.I. SRL în sumă de 200.000.000 lei, s-a prezentat la directoarea

L.B. SA Beius nentru a verifica solvabilitatea firmei administrate de

inculpatul condamnat M.C. Cu acea ocazie directoarea - inculpata C.L.A., i-a

comunicat că societatea nu are disponibil în cont și că inculpatul condamnat M.C.

este un rău platnic. Cu toate acestea, așa cum rezultă din declarațiile

inculpatului M.C. și a martorei C.M., inculpatul M.C. i-a cerut martorei C.M. să-l

ajute prin acordarea unui credit care să acopere plata filei CEC. În schimb

inculpatul M.C. i-a promis suma de 300 euro, dar martora C.M. a refuzat

primirea sumei și acordarea creditului. În aceste condiții inculpatul condamnat

M.C. a apelat la inculpata C.L.A. care, deși înainte cu puțin timp i-a relatat

despre inculpatul M.C. martorului D.I., a acceptat acordarea creditului și

primirea sumei de 300 euro pentru aprobarea acestui credit. La ieșirea din

biroul inculpatei C.L.A., inculpatul condamnat M.C. i-a spus martorei C.M. că

dacă ea "a fost fraieră" și nu a acceptat propunerea lui, a

"rezolvat" cu inculpata C.L.A.

Acordarea creditului în baza

convenției de împrumut nr. 725 din 30 mai 2003 nu a îndeplinit în nici un fel

condițiile de formă și fond ale aprobării, dar inculpata C.L.A. a trecut cu

vederea aceste neajunsuri, deoarece i-a pretins inculpatului M.C. suma de 1.000

dolari SUA, iar acesta a fost de acord să-i dea inculpatei această sumă.

Inculpatul M.C., care a recunoscut că nu are cunoștințe prea bune în materie de

creditare, a acceptat propunerea inculpatei C.L.A. deoarece știa că are două

credite restante la care plătea penalități și despre care inculpata C.L.A. i-a

spus că „se vor șterge". Totodată, inculpatul M.C. avea interesul să

restituite cele două credite restante deoarece garanțiile aduse la obținerea

celor două credite erau instrumente de plată emise în numele celor două firme

administrate de el și dizolvate la data respectivă și refuzate la decontare.

Cum unul din instrumentele refuzate la plată era chiar o filă CEC, inculpatul M.C.

era pasibil de o eventuală acuzare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

înșelăciune în condițiile art. 215 alin. (4) C. pen.

După acordarea creditului, inculpata C.L.A.

s-a deplasat în satul Brădet împreună cu martora C.M. cu autoturismul L.B. SA

Beiuș, ocazie cu care s-a întâlnit cu inculpatul condamnat M.C. și cu soția

acestuia - martora M.V., la o casă aflată în construcție. După câteva discuții

inculpatul M.C. l-a chemat pe martorul T.T. să-i aducă banii despre care

discutaseră anterior și despre care inculpatul M.C. i-a spus că trebuie

"să-i dea cuiva". Tot telefonic inculpatul M.C. i-a spus martorului

să aducă banii pentru că a venit „omul" după ei. După ce martorul T.T. i-a

dat inculpatului M.C. suma de 900 dolari SUA, acesta s-a retras cu inculpata C.L.A.,

unde i-a dat această sumă. Martora C.M. a confirmat faptul că a văzut că

inculpatul M.C. i-a dat la momentul respectiv ceva inculpatei C.L.A. și că a

bănuit că i-a dat o sumă de bani. A doua zi această bănuială i-a fost

confirmată de inculpatul condamnat M.C., care i-a spus că i-a dat inculpatei C.L.A.

suma de 1.000 dolari SUA.

Inculpatul condamnat M.C. a declarat

că, pentru acordarea unui credit, directoarea băncii - inculpata, i-a solicitat

direct suma de 300 euro. Într-o atare situație, pentru a nu intra în Centrala

Incidentelor de Plăți, inculpatul condamnat i-a înmânat directoarei băncii C.L.A.

suma de 300 euro, constând în 3 bancnote de 100 euro, fapt petrecut în biroul

acesteia. După realizarea acestui demers, a fost semnată convenția de împrumut nr.

418 precum și biletul la ordin care avea menirea de a garanta acest împrumut,

inculpatului punându-i-se la dispoziție în cont o sumă de 198.000.000 lei.

La ieșirea din biroul inculpatei C.L.A.,

inculpatul condamnat M.C. a fost întrebat în mod direct de către directoarea de

operațiuni martora C.M. ce sumă de bani a trebuit să dea pentru a i se face

această favoare. M.C. i-a spus acesteia că a dat directoarei băncii C.L.A. suma

de 300 euro. Acest aspect este confirmat de martora C.M. în declarațiile sale.

Creditul respectiv nu a fost

rambursat, iar la data de 07 aprilie 2003 inculpatul s-a prezentat din nou la

bancă pentru a încasa suma de 100.000.000 lei conform unui ordin de plată emis

de SC A.F. SRL.

Cum suma de bani nu era disponibilă în

cont, directoarea - inculpata C.L.A., a propus inculpatului încheierea unei noi

convenții de împrumut, până vor intra în cont cei 100.000.000 lei. S-a semnat

convenția nr. 277 și inculpatul a ridicat în numerar 90.000.000 lei fără a i se

solicita vreun document de utilizare. Acest credit de 90.000.000 lei a fost

rambursat prin încasarea celor 100.000.000 lei de la SC A.F. SRL în următoarea

zi - 08 aprilie 2003.

La data de 09 aprilie 2003 inculpatul

condamnat M.C. însoțit de numita D.P. s-au deplasat la bancă și au intrat în

biroul directoarei C.L.A. Aceasta i-a propus inculpatului să angajeze un credit

de peste 450.000.000 lei și aflând că nu are cu ce să-l garanteze, C.L.A. i-a

propus lui M.C. să elibereze o filă CEC emanând de la SC C. SRL. S-a semnat o

nouă convenție de împrumut cu nr. 430 garantată cu o filă CEC emanând de la SC

C. SRL și completată de numita D.P. Borderourile de achiziții pentru

justificarea acestui credit, au fost completate de inculpat abia în data de 07

octombrie 2003.

Din acest credit a fost achitată suma

de 70.000.000 lei pentru societatea comercială V.I. SRL, iar cei 380.000.000

lei inculpatul condamnat i-a ridicat în numerar derulând diverse operațiuni de

achiziții material lemnos, fără întocmirea unor documente justificative. Acest

credit de asemenea nu a fost rambursat.

Spre sfârșitul lunii mai, inculpatul a

fost căutat de directoarea băncii C.L.A., care i-a propus să prezinte CEC-ul

emanând de la SC A.F. SRL, cu promisiunea că vor fi șterse creditele

nerambursate. In aceste condiții, inculpatul condamnat a solicitat SC A.F. SRL,

administrată de D.P., trei file CEC completate, semnate și ștampilate.

Această operațiune a fost derulată în

virtutea faptului că SC A.F. SRL trebuia să achite inculpatului o factură în

sumă de 1.900.000.000 lei. Cu cele trei file CEC la data de 30 mai 2003,

inculpatul s-a deplasat la bancă, semnând o nouă convenție de împrumut care nu

se regăsește în dosarul de creditare original, fiind schimbată. Pentru

acordarea acestui din urmă credit, inculpatul a susținut că directoarea C.L.A. i-a

pretins suma de 1.000 dolari SUA.

Întrucât celelalte credite au ajuns la

scadență, iar mijloacele de plată depuse de inculpat în garanție fuseseră

refuzate, acesta a fost de acord să dea directoarei băncii suma pretinsă. în

virtutea acordării acestei sume, directoarea a fost de acord să-i acorde un nou

împrumut inculpatului condamnat, evident în numele unității bancare, în sumă de

576.000.000 lei, care ar fi putut să acopere creditele restante, rămânând spre

plată doar acest ultim credit.

Acest aspect este confirmat de

inculpata C.L.A. în declarațiile date, arătând că această ultimă convenție de

împrumut nu a respectat normele legale în materie bancară.

Pentru ca cei 1.000 dolari SUA să

poată fi dați directoarei băncii, inculpatul M.C. susține că a apelat la

serviciile unui prieten-martorul T.T. Discutând cu acesta inculpatul a

solicitat împrumut respectiva sumă, spunând și ce destinație avea suma de bani.

De asemenea, inculpatul M.C. i-a spus

soției despre faptul că i-a dat inculpatei C.L.A. sumele de 300 euro și 1.000 dolari

SUA pentru acordarea creditelor pe SC T.S.I. SRL.

Audiată, martora M.V. confirmă cele

arătate.

Un alt aspect este acela pe care l-a

indicat inculpatul și anume că a fost căutat la locuința sa de către

directoarea C.L.A. însoțită de C.M., directoare de operațiuni, și șoferul care

conducea autoturismul băncii. Întâlnirea a avut loc la locuința inculpatului M.C.

aflată în construcție.

Cei doi inculpați au avut o discuție

la o oarecare distanță de restul persoanelor aflate de față, în timpul căreia

directoarea băncii i-a cerut lui M.C. să-i predea suma de 1.000 dolari SUA. În această

situație, inculpatul l-a sunat pe martorul T.T., care știa că urma să-i dea

împrumut 1.000 dolari SUA, cunoscând și destinația acestei sume, așa cum

anterior s-a arătat. După aproximativ 10-15 minute, T.T. s-a prezentat la casa

lui M.C. având banii asupra sa și a înmânat banii acestuia. Ulterior M.C. a

remis suma de 1.000 dolari SUA directoarei băncii C.L.A.

Din declarația martorului T.T. a

rezultat că, urmare a discuțiilor cu inculpatul M.C. și văzând mașina L.B. SA

Beiuș în fața casei, a bănuit că suma de bani dată inculpatului M.C. era pentru

directoarea băncii. Mai mult, după circa o săptămână s-a întâlnit cu inculpatul

M.C. în fața clădirii poștei din Beiuș, ocazie cu care i-a spus acestuia că

știe că a dat suma de bani directoarei L.B. SA Beiuș, iar inculpatul i-a

confirmat acest lucru. Tot martorul T.T. i-a spus soției inculpatului M.C., la

o discuție ulterioară că știe despre faptul că suma de bani împrumutată soțului

a fost dată directoarei L.B. SA Beiuș pentru acordarea de credite.

Starea de fapt astfel reținută este

confirmată și prin declarația martorei C.M., care a indicat în mod concret

modalitățile efective în care s-a desfășurat activitatea de creditare a

societăților comerciale administrate de inculpatul M.C. Martora susține că, în

calitate de directoare operațiuni de credite, a sesizat nereguli în derularea

activității de creditare, refuzând chiar să semneze convenția de împrumut din

data de 09 aprilie 2003. Nu a fost de acord martora să semneze nici convenția

prin care inculpatului M.C. i se acorda la data de 30 mai 2003 suma de

576.000.000 lei cu titlu de credit pentru nevoile curente ale SC T.S. SRL. În

acest sens a avut discuții cu inculpata C.L.A. susținând că este nevoie pe

lângă cele trei file CEC emise de SC A.F. SRL să fie aduse ca și garanții

suplimentare pentru acoperirea creditelor restante. În ciuda acestei poziții

avute de martoră, care trebuia să semneze convenția de împrumut, însă a

refuzat, directoarea băncii a dispus acordarea acelui credit.

Deși destinația ultimului credit era

pentru activitate curentă, el a fost utilizat pentru rambursarea unor credite

restante, dobânzi și penalități.

Martora susține că are cunoștință de

împrejurarea că pentru acordarea împrumutului din data de 04 aprilie 2003

directoarea băncii C.L.A. a solicitat și a primit de la inculpatul condamnat M.C.

suma de 300 euro. Cunoaște această împrejurare întrucât a purtat discuții cu M.C.

înainte ca acesta să intre în biroul directoarei C.L.A.

Cu ocazia acelei discuții, inculpatul

M.C. i-a propus martorei C.M. că îi va da suma de 300 euro, însă aceasta a

refuzat. M.C. văzând refuzul lui C.M. i-a spus că într-o atare situație va

remite banii directoarei C.L.A. După înmânarea sumei de bani, inculpatul M.C. a

purtat o discuție cu C.M. spunându-i că a făcut acest gest și reproșându-i că

nu trebuia să refuze banii.

După câteva zile de la acordarea

împrumutului, în baza convenției nr. 725, martora C.M. a arătat că s-a deplasat

împreună cu inculpata C.L.A. și șoferul care conducea autoturismul băncii, la

locuința pe care inculpatul M.C. o construia în localitatea Brădet. Ajunși

aici, martora susține că a văzut cum cei doi inculpați s-au depărtat la o

oarecare distanță de restul persoanelor ce erau de față, iar M.C. a înmânat

„ceva" directoarei C.L.A.

La acea vreme martora a bănuit că este

vorba de o sumă de bani, aspect confirmat într-o discuție ulterioară cu

inculpatul M.C., care i-a spus că a remis 1.000 dolari SUA directoarei băncii C.L.

Mai are cunoștință martora că înainte

de a fi arestat inculpatul M.C., aceasta a semnat și ștampilat alte convenții

de împrumut, pentru cele cu nr. 430 din 09 aprilie 2003 și 725 din 30 mai 2003,

fiind astfel înlocuite convențiile vechi pe care martora nu le semnase.

Inculpata C.L.A. nu a recunoscut

săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, arătând că

starea de fapt ce a fost reținută în cursul urmăririi penale nu este reală.

Astfel inculpata a indicat în mod concret împrejurările în care l-a cunoscut pe

M.C., la acea vreme administrator a unor societăți comerciale și modalitatea în

care acesta a beneficiat din partea B.L.B. SA Beiuș de acordarea unor credite.

Aceste credite însă au fost acordate pe baza unor documente justificative și au

fost respectate normele de prudență bancară și supraveghere, fără ca în cauză

să fie condiționate de plata unor sume de bani cu titlu de mită.

Văzând că biletele la ordin depuse în

perioada derulării creditelor spre decontare de către inculpatul M.C. nu au

putut fi date spre plată, inculpata a arătat că a introdus o plângere penală

împotriva acestuia considerând că instituția bancară a fost indusă în eroare și

implicit înșelată.

De asemenea inculpata a învederat

faptul că în repetate rânduri a făcut demersuri pentru recuperarea creditelor

restante al căror titular era M.C., în acest sens deplasându-se cu autoturismul

băncii în localitatea Brădet la domiciliul acestuia.

Poziția constantă a inculpatei C.L. a

fost aceea de negare a infracțiunilor reținute în sarcina sa, arătând doar că a

acționat pentru recuperarea creditelor pentru care nu existau garanții

valabile.

Parțial însă inculpata a revenit și a

recunoscut că a aprobat acordarea unui credit la data de 30 mai 2003, în afara

normelor de creditare, apreciind că era posibilă recuperarea respectivului

credit.

Inculpata a susținut că nu a primit

vreo sumă de bani cu titlu de mită de la M.C., iar creditele acordate acestuia

în virtutea calității sale de administrator al unor societăți comerciale, au

respectat prevederile legale în materie bancară și nu au fost condiționate de

primirea unor foloase necuvenite.

Din analiza întregului material

probator, instanța de fond a reținut că situația de fapt descrisă în

rechizitoriu este dovedită. Ca urmare a activității de creditare cu

nerespectarea normelor legale în materie, societatea comercială SC T.S.I. SRL a

realizat foloase materiale necuvenite în cuantum de 1.192.000.000 lei.

Administratorul acestei societăți

comerciale, inculpatul condamnat M.C. a prezentat documente cu caracter nelegal

și, pe fondul remiterii unor sume de bani cu titlu de mită directoarei C.L., a

reușit să obțină în final importante sume de bani necuvenite.

De remarcat, în opinia instanței de

fond, este faptul inculpatul M.C. a depus documente pe care le-a încheiat

ulterior acordării creditelor, cum este cazul borderourilor de achiziții

prezentate ca documente justificative cu ocazia acordării creditului în baza

convenției nr. 277 din 07 aprilie 2003. A fost încheiat chiar și un contract de

garanție imobiliară, însă cum rezultă din actele dosarului, acesta a avut un

caracter pur formal, fără a constitui în realitate o garanție reală cu toate

consecințele ce decurg din aceasta.

Declarațiile martorilor audiați în

cauză se coroborează cu declarațiile inculpatului condamnat M.C., precum și cu

înscrisurile aflate la dosar, care au confirmat întreaga stare de fapt descrisă

de acesta. In acest context poziția constantă de nerecunoaștere a săvârșirii

faptelor de către inculpată, nu este confirmată de nici o probă administrată în

cauză.

Din raportul de constatare

financiar-bancar precum și din procesul verbal de control a activității

Sucursalei L.B. Beiuș nr. 388 din data 02 februarie 2004 (Dosar nr. 1001/P/2004

anexat), rezultă că la acordarea creditelor nu s-au respectat normele de creditare

și de prudență bancară. În acest sens, trebuie remarcat că din nota de control

mai sus arătată rezultă că la Sucursala L.B. Beiuș activitatea de creditare era

defectuoasă, înregistrându-se grave încălcări ale normelor de creditare și de

prudență bancară.

Astfel, rezultă că în mod constant se

acordau credite în vederea rambursării altor credite ajunse la scadență și

nerambursate, că 23 de convenții de împrumut nu sunt semnate de client, că 46

de convenții nu sunt semnate de către reprezentantul băncii, că în 4 situații

convențiile de împrumut nu au anexate documentele care constituiau garanția

împrumutului, iar în 42 de contracte, convențiile de împrumut au drept garanții

instrumente care nu sunt girate în favoarea băncii. S-a mai reținut că unele

contracte de credit au fost întocmite prin xeroxarea unor alte contracte

anterioare semnate și ștampilate de client, la care s-au modificat datele și

sumele creditului și garanțiilor pe copiile efectuate, că au fost efectuate

operațiuni ilegale de creditare a conturilor curente ale clienților persoane

juridice cu sumele reprezentând valoarea creditelor ajunse la scadență, pentru

care clienții nu aveau resurse financiare necesare rambursării împrumutului și

dobânzii, în multe situații reprezentanții societăților luând cunoștință despre

operațiunile efectuate în conturile lor la ridicarea extraselor de cont.

Verificările au mai stabilit că în

cursul anului 2003 au fost acordate persoanelor juridice un număr de 1632

credite, în special cu scopul de a rambursa integral sau parțial credite

scadente.

Cu referire la unele aspecte de drept

procedural și procesual, instanța de fond a constatat următoarele:

Ținând seama de dispozițiile deciziei

de casare cu trimitere nr. 5541 din 20 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, la termenul de judecată din 11 august 2008 s-a dispus

schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatei

din infr. prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în infr. prev. de art.

246 C. pen., cu reținerea prev. art. 41 alin. (2), 42 C. pen. S-a avut în

vedere aspectul că nu se poate vorbi despre o dezincriminare și nici despre

prescripția răspunderii penale atâta timp cât ambele texte de lege ce se succed

în timp (Legea nr. 78/2000 și art. 246 C. pen.), prevăd și sancționează ca

infracțiune fapta reținută în sarcina inculpatei, iar la data faptei norma de

incriminare nu pretindea existența plângerii prealabile. Față de faptul că

infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de C. pen. s-a urmărit la data

faptei, și se urmărește și în prezent din oficiu, instanța de fond a apreciat

că nu sunt incidente în cauză prevederile legale referitoare la sesizarea

instanței prin plângere prealabilă. Pe de altă parte, s-a apreciat că excepția

nelegalei sesizări a instanței a fost ridicată tardiv.

Drept consecință s-au respins

excepțiile ridicate de inculpată.

Analizând probele administrate in

cauză, instanța de fond a luat în considerare și următoarele aspecte pentru

soluționarea cauzei penale:

În împrejurarea efectuării

confruntării cu inculpata, martora C.M. menține declarațiile date anterior.

Declarațiile martorei C.M. vor fi însă apreciate cu reținerea aspectului

potrivit căruia prin același rechizitoriu a fost disjunsă cauza privind faptele

de corupție cercetate pe seama acesteia.

În declarația dată în cursul urmăririi

penale, martorul T.T. a confirmat starea de fapt, poziție pe care o menține și

în cursul cercetării judecătorești în împrejurarea efectuării confruntării cu

inculpatul condamnat.

Declarațiile inculpatului condamnat în

prezenta cauză M.C., inclusive formulate în împrejurarea confruntării, vor fi

apreciate la soluționarea cauzei doar în măsura în care se coroborează cu

celelalte probe administrate, fiind avut în vedere și interesul pe care acesta

l-a avut în cauză, acela de a i se reduce limitele de pedeapsă la jumătate.

La stabilirea calității în care

inculpatul condamnat în primul ciclu procesual în prezenta cauză a fost

reaudiat, aceea de martor, s-a respectat dispoziția data prin decizia de casare

cu trimitere nr. 5541 din 20 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Instanța de fond și-a însușit probele

administrate in dosarul de urmărire penală, urmând a ține seama de acestea la

pronunțarea soluției in cauză. De asemenea a luat act și de declarațiile

inculpatului condamnat date în dosarul în care, față de acesta, hotărârea a

rămas definitivă.

Analizând probele administrate în

cauză, instanța de fond a constatat că faptele inculpatei, astfel cum au fost

descrise mai sus și probate la dosar, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de abuz în serviciu în forma continuată, prev. de art. 246 C.

pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., și de luare de mită - 2

infracțiuni, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 1 lit. b) și e)

din Legea nr. 78/2000, prin aceea că în calitatea avută și-a îndeplinit cu

știință în mod defectuos atribuțiunile de serviciu, acordând credite cu

încălcarea normelor de prudență bancară, cauzând o vătămare a intereselor

legale ale unei instituții bancare, cât și pentru că a îndeplinit în mod

defectuos atribuțiunile de serviciu ca urmare a primirii unor sume de bani cu

titlu de mită.

Față de probele administrate in cauză,

ținând seama de poziția în apărare a inculpatei, văzând și criteriile generale

de individualizare a pedepsei prev. în art. 72 C. pen., instanța de fond a

condamnat-o pe inculpată, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și prin

aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată sub supraveghere a

executării acesteia, fără reținerea circumstanțele atenuante - care este o

facultate și nu o obligație din partea instanței raportat la conduita

inculpatei, și cu aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi.

La individualizarea pedepsei instanța

de fond a avut în vedere persoana inculpatei, cu vârsta de 51 de ani, lipsa

antecedentelor penale, împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol

social al acestora, precum și atitudinea inculpatei de nerecunoaștere, dar și

situația acesteia actuală.

Cu privire la măsura preventivă a

constatat că în perioada 18 decembrie 2003 până la 08 aprilie 2004 inculpata a

fost reținută și arestată preventiv.

Ținând seama de dispozițiile deciziei

de casare cu trimitere, instanța de fond s-a referit pe latura civilă exclusiv

cu privire la cererile noi formulate, ulterioare deciziei, prin urmare a

respins pretențiile civile formulate în cauză la 22 octombrie 2008 de către L.B.

SA București.

S-a ținut seamă de faptul că

inculpatul condamnat M.C. a denunțat fapta mai înainte ca organele de urmărire

penală să fi fost sesizate cu privire la acea infracțiune.

Astfel, rezultă că în mod constant se

acordau credite în vederea rambursării altor credite ajunse la scadență și

nerambursate, că 23 de convenții de împrumut nu sunt semnate de client, că 46

de convenții nu sunt semnate de către reprezentantul băncii, că în 4 situații

convențiile de împrumut nu au anexate documentele care constituiau garanția împrumutului,

iar în 42 de contracte, convențiile de împrumut au drept garanții instrumente

care nu sunt girate în favoarea băncii. S-a mai reținut că unele contracte de

credit au fost întocmite prin xeroxarea unor alte contracte anterioare semnate

și ștampilate de client, la care s-au modificat datele și sumele creditului și

garanțiilor pe copiile efectuate, că au fost efectuate operațiuni ilegale de

creditare a conturilor curente ale clienților persoane juridice cu sumele

reprezentând valoarea creditelor ajunse la scadență, pentru care clienții nu

aveau resurse financiare necesare rambursării împrumutului și dobânzii, în

multe situații reprezentanții societăților luând cunoștință despre operațiunile

efectuate în conturile lor la ridicarea extraselor de cont.