ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1885/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1) prin rechizitoriul din 15 decembrie 2003, întocmit în Dosarul nr. 48/P/2003 al Parchetului Național Anticorupție, Serviciul Teritorial Oradea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei C.L.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 - 1 faptă, și de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 1 lit. b) și e) din Legea nr. 78/2000 - 2 fapte, și a inculpatului M.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplic. art. 19 din Legea 503/2002 și art. 19 din Legea nr. 682/2002, și de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000. 2) prin sentința penală nr. 131/2004 din 08 aprilie 2004, Tribunalul Bihor, secția penală, în baza art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 1 lit. b) și e) din Legea nr. 78/2000 - 2 fapte, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata C.L.A. și a aplicat acesteia pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară, iar în baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 86 2 C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. și art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul M.C. la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare cu executare în regim privativ de libertate cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

Hotărârea a rămas definitivă față de inculpatul M.C. Sentința a fost apelată de M.P. și de către inculpata C.L.A. 3) prin Decizia penală nr. 3/A/2005 din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel Oradea, secția penală, a admis apelul Parchetului Național Anticorupție împotriva sent. pen. nr. 131/2004 din 08 aprilie 2004 și a înlăturat dispozițiile art. 86 1 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în ce o privește pe inculpată. Apelul inculpatei C.L.A. a fost respins ca nefondat. Decizia a fost recurată de inculpata C.L.A. 4) prin Decizia penală nr. 5134 din 13 septembrie 2005 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul inculpatei împotriva Dec. pen. nr. 3/A/2005 din 11 ianuarie 2005 și a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare a apelurilor declarate la Curtea de Apel Oradea.

5) prin Decizia penală nr. 208/A/2006 din 19 decembrie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția penală, a admis apelul inculpatei C.L.A. și a dispus achitarea acesteia sub aspectul celor trei încadrări juridice reținute prin actul de sesizare. Decizia a fost recurată de M.P. 6) prin Decizia penală nr. 5541 din 20 noiembrie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul Parchetului Național Anticorupție împotriva Decizia penala nr. 208/A/2006 din 19 decembrie 2006, care a dispus casarea în parte a acestei decizii și casarea în parte a sent. pen. nr. 131/2004 din 08 aprilie 2004, numai cu privire la inculpata C.L.A., cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor.

7) procedând la rejudecarea în fond a cauzei, prin sentința penală nr. 51/P din 12 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția penală, s-a respins excepția privind prescripția răspunderii penale, respectiv privind nelegala sesizare a instanței. În baza art. 246 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., a fost condamnată inculpata C.L.A., fiica lui I. și V., la o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu. În baza art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 1 lit. b) și e) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata C.L.A. - cu datele de identitate de mai sus - la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 65 alin. (2), rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) și art. 66 C. pen., i s-a interzis inculpatei dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, cât și dreptul de a ocupa o funcție ori de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 1 lit. b) și e) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata C.L.A. - cu datele de identitate de mai sus - la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 65 alin. (2), rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) și art. 66 C. pen., i s-a interzis inculpatei dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, cât și dreptul de a ocupa o funcție ori de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) și d) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. În baza art. 65 alin. (2), rap.

la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) și art. 66 C. pen., i s-a interzis inculpatei dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, cât și dreptul de a ocupa o funcție ori de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 88 C. pen., s-a constatat că în perioada 18 decembrie 2003 pană la 08 aprilie 2004 inculpata a fost reținută și arestată preventiv. În baza art. 86 1 C. pen., ținând seama de prev. art. 86 1 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpatei C.L.A.

- cu datele de identitate de mai sus, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit pentru fiecare conform art. 86 2 și 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatei asupra nerespectării prev. art. 86 4 și 83 C. pen., care are drept consecință revocarea suspendării condiționate sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

I s-a impus inculpatei respectarea obligațiilor prev. de art. 86 3 alin. (1) lit. a) – d) C. pen., respectiv, pe durata termenului de încercare condamnata trebuie să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea acesteia sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele acesteia de existență. S-au respins pretențiile civile formulate în cauză de L.B. SA București.

În baza art. 255 alin. (5) C. pen., ținând seama de Decizia nr. 59/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - recurs în interesul legii, a fost obligată inculpata la restituirea sumelor de 300 euro și 1.000 dolari SUA în favoarea numitului M.C., în sensul de obligare a inculpatei la plata contravalorii în lei a acestor sume, actualizate la data plății efective. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la 5.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a dispune în acest sens, potrivit dispozițiilor deciziei de casare, rejudecând cauza, s-a apreciat că instanța de fond va soluționa doar latura penală privind pe inculpată, și va ține seama de faptul că infracțiunea prev. inițial de 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 este, în continuare, prev. de art. 246 C. pen., sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice și a reținut incidența art. 41, 42 C. pen., a efectuat confruntări între inculpată și martori, cu mențiunea audierii în calitate de martor a inculpatului condamnat M.C. - inculpat în prezenta cauză, față de care hotărârea a rămas definitivă.

Procedând la rejudecarea cauzei în limitele dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești: declarațiile martorilor, procese-verbale de confruntare, declarațiile inculpatei, înscrisurile administrate, luând în considerare și declarațiile formulate de inculpatul condamnat M.C. în dosarul de urmărire penală și în Dosarul nr. 9271/2003 al Tribunalului Bihor, în care față de acesta hotărârea a rămas definitivă, instanța de fond - în rejudecare - a reținut în fapt următoarele: Inculpata C.L.A. a îndeplinit funcția de director al Sucursalei Băncii Române pentru Relansare Economică L.B.

SA Beiuș, având atribuțiuni de coordonare a activității de creditare desfășurată de sucursală, iar din probele administrate în cauză a rezultat că în cazul societăților comerciale, L.B. SA Sucursala Beiuș avea competență de acordare doar a creditelor pe documente în curs de încasare până la plafonul de 2,5 miliarde lei. Inculpatul condamnat M.C. a înființat societățile comerciale R.I. SRL și C.I.C. SRL, prima societate fiind dizolvată de drept pe motivul că administratorul nu a subscris capitalul social în limita prevăzută de Legea nr. 314/2001. De asemenea și societatea C.I.C. SRL a fost dizolvată de drept conform Legii nr. 314/2001, deoarece inculpatul M.C. a figurat ca asociat unic și administrator în două societăți comerciale.

Ca urmare, în luna ianuarie 2003, inculpatul condamnat M.C. a înființat o nouă societate cu denumirea T.S.I. SRL în care este asociat unic și administrator. Imediat după înființare, inculpatul condamnat M.C. a deschis cont curent la Sucursala Beiuș a L.B. SA, conform fișei contului curent al societății în primele trei luni ale anului societatea nu a rulat sume prin acest cont, singura „operațiune" consemnată fiind legată de cumpărarea unui carnet de file CEC, ocazie cu care societatea a fost verificată în Centrala Incidentelor de Plăți. Cu toate că era un client necunoscut pentru bancă, la data de 01 aprilie 2003 inculpatul condamnat M.C. a solicitat și banca a aprobat un credit pe instrumente în curs de încasare în valoare de 150.000.000 lei.

Creditul a fost garantat cu ordinul de plată nr. 6 decontat de Banca I.T. SA Oradea la data de 01 aprilie 2002. Suma de 145.000.000 lei a fost ridicată numerar de M.C., fără să prezinte documente justificative de utilizare a creditului. După virarea banilor în cont la data de 02 aprilie 2003 creditul a fost rambursat. La data de 04 aprilie 2003, societatea T.S.I. SRL a avut de decontat fila CEC emisă de societate în favoarea D. SRL, deși între cele două societăți nu au existat relații comerciale. Pentru a face această plată, inculpatul condamnat M.C. a solicitat un nou împrumut în valoarea filei CEC, iar drept garanție a prezentat un bilet la ordin emis de SC R.I. SRL în valoare de 220 mii lei, dată la care această firmă era dizolvată de drept.

De asemenea, între cele două societăți comerciale nu erau și nu puteau exista relații comerciale care să justifice eliberarea biletului la ordin. Creditul a fost aprobat și eliberat cu scadența la 17 aprilie 2003, în baza convenției de împrumut nr. 418 din 04 aprilie 2003, fără a se face minime verificări asupra firmei SC R.I. SRL. Din suma rezultată din credit a fost decontată fila CEC mai sus menționată. Acest credit nu a fost rambursat, fiind trecut în restanță. În registrul de evidență a creditorilor, condus de bancă, au apărut înregistrate două credite cu nr. 418, din care unul era însoțit de litera „A", în dosarele de credit însă, nr. 418 era atribuit atât convenției de împrumut pentru SC T.S.I.

SRL cât și convenției de împrumut SC A.P. SRL Brad. În registrul de evidență a creditelor s-a putut observa că înregistrarea creditului acordat pentru SC T.S.I. SRL a fost făcută ulterior datei acordării. Următorul credit, în valoare de 90.000.000 lei a fost solicitat și acordat la 07 aprilie 2003 conform convenției de împrumut nr. 277/2003 cu destinația plăți curente. Creditul a fost garantat cu ordinul de plată nr. 8 din 07 aprilie 2003 emis de SC A.F. SRL Timișoara în favoarea SC T.S.I. SRL pentru suma de 100.000.000 lei. Suma provenită din credit a fost ridicată în numerar fără a se prezenta documente justificative în acest sens. Creditul a fost rambursat a doua zi prin încasarea ordinului de plată de la SC A.F.

SRL Timișoara. Deși la data de 04 aprilie 2003 a fost înregistrată convenția nr. 418, după 3 zile, la data de 07 aprilie 2003 s-a înregistrat aceiași societate o convenție cu nr. mai mic, respectiv 277. La data de 09 aprilie 2003 inculpatul condamnat M.C. a solicitat un nou credit de la L.B. SA Sucursala Beiuș în valoare de 418.000.000 lei care a fost aprobat și pus la dispoziția societății T.S.I. SRL conform convenției de împrumut nr. 430/2003 cu destinația activitate curentă. Acest credit a fost garantat cu fila CEC în sumă de 465.000.000 lei, emisă de SC C.I. SRL în favoarea SC T.S.I. SRL, deși societatea emitentă era dizolvată de drept, iar între cele două societăți nu existau relații comerciale.

Din suma totală a creditului s-a decontat o filă CEC în valoare de 30.000.000 lei, iar restul a fost ridicată în numerar de inculpatul condamnat M.C. fără a prezenta documente justificative în acest sens. Fila CEC a fost introdusă în circuitul bancar pentru decontare, dar a fost refuzată la plată din lipsă totală de disponibil. Acest credit nu a fost rambursat, fiind trecut în restanță (f. 294-295). În condițiile în care creditele acordate de L.B. SA Beiuș pentru T.S.I. SRL în baza convențiilor de împrumut nr. 418 din 04 aprilie 2003 în valoare de 198.000.000 lei și nr. 430 din 09 aprilie 2003 în valoare de 418.000.000 lei nu au fost rambursate, fiind trecute la credite restante, iar banca a depus plângere penală împotriva inculpatului condamnat M.C.

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, banca a acordat un nou credit pentru aceeași societate în valoare de 576.000.000 lei. Mai mult, încă de la 25 aprilie 2003 L.B. SA Beiuș a somat T.S.I. SRL că este în interdicție bancară prin somația nr. 687/2003. Creditul a fost acordat în baza convenției de împrumut nr. 725 din 30 mai 2003 cu destinația activitate curentă. Acest credit a fost folosit integral pentru rambursarea creditelor restante și a dobânzilor aferente, viramentul fiind făcut printr-o notă contabilă internă a băncii. La creditele acordate în baza convențiilor de împrumut nr. 430 din 09 aprilie 2003 și nr. 725 din 30 mai 2003, directorul de operațiuni martora C.M.

s-a opus la aprobare pe motiv că SC T.S.I. SRL nu îndeplinea condițiile de creditare, motiv pentru care nici nu a semnat cele două convenții. La 01 august 2003 organul de cercetare penală a ridicat în copie cele două convenții și a făcut în scris mențiunea pe ele că lipsește semnătura reprezentanților băncii. Înainte cu câteva zile de a fi arestat (respectiv 07 octombrie 2003) inculpata C.L.A. l-a chemat pe inculpatul condamnat M.C. la sediul băncii din Beiuș și i-a cerut să semneze în alb două convenții și să întocmească borderouri de achiziții material lemnos pentru a depune la dosarele de credit documentele justificative a utilizării creditelor. în schimb inculpata C.L.A. i-a promis lui M.C.

că va retrage plângerea penală depusă împotriva lui la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș. După ce inculpatul condamnat M.C. a fost arestat, inculpata C.L.A. i-a cerut martorei C.M. să semneze aceste noi convenții sub amenințarea că la un eventual control, sugerând că prima care va răspunde va fi chiar ea, în calitate de director operațiuni. Din expunerea faptelor rezultă că activitatea de creditare a L.B. SA Beiuș în cazul societății T.S.I. SRL Brădet s-a făcut cu încălcarea normelor interne de creditare, a Legii bancare nr. 58/1998 cu modificările ulterioare și a normelor nr. 3/2002 ale B.N.R. privind standardele de cunoaștere a clientelei. Astfel au fost aprobate și acordate credite societății T.S.I.

SRL fără o minimă verificare a activității desfășurate, a credibilității reprezentantului acesteia, fără a se solicita documente, evidențe și balanțe de verificare, acceptând ca și garanții instrumente de plată care nu aveau la bază tranzacții economice între societăți. Din adresa din 11 decembrie 2003 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor reiese că încă de la înființarea societății comerciale inculpatul condamnat M. nu a depus niciun fel de declarații și raportări fiscale periodice din care să rezulte obligațiile către buget. Din adresa din 11 august 2003 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor rezultă că societățile R.I. SRL și C.I.C. SRL au fost dizolvate de drept în temeiul prevederilor Legii nr. 314/2001.

În concluziile raportului de constatare financiar bancară întocmit la dosarul de urmărire penală s-a arătat că banca gestiona o datorie restantă a SC T.S.I. SRL în sumă de 722.460.044 lei, fiind practic în imposibilitate de a recupera suma de bani. Au fost cuprinse în concluzii încălcările prevederilor legale și a normelor de creditare. De asemenea s-a apreciat că prin acordarea creditelor conform convențiilor de împrumut nr. 418 din 04 aprilie 2003, nr. 430 din 09 aprilie 2003 și nr. 725 din 30 mai 2003 SC T.S.I. SRL Brădet a realizat un folos necuvenit în cuantum de 1.192.000.000 lei. Prin această activitate L.B. SA - Sucursala Beiuș a finanțat o activitate necontrolabilă din punct de vedere fiscal, iar prin modul în care „a urmărit" utilizarea fondurilor asigurate din credite a încurajat activitatea ilicită a SC T.S.I.

SRL. Toată această activitate de creditare a fost posibilă pe fondul și în atingerea scopului de obținere de către inculpata C.L.A. de foloase materiale necuvenite, realizate prin pretinderea și primirea de la inculpatul M.C. a sumelor de 300 euro și 1.000 dolari SUA. Astfel cum a rezultat din declarația martorului D.I. ce a introdus în circuitul bancar pentru decontare fila CEC emisă de SC T.S.I. SRL în sumă de 200.000.000 lei, s-a prezentat la directoarea L.B. SA Beius nentru a verifica solvabilitatea firmei administrate de inculpatul condamnat M.C. Cu acea ocazie directoarea - inculpata C.L.A., i-a comunicat că societatea nu are disponibil în cont și că inculpatul condamnat M.C. este un rău platnic.

Cu toate acestea, așa cum rezultă din declarațiile inculpatului M.C. și a martorei C.M., inculpatul M.C. i-a cerut martorei C.M. să-l ajute prin acordarea unui credit care să acopere plata filei CEC. În schimb inculpatul M.C. i-a promis suma de 300 euro, dar martora C.M. a refuzat primirea sumei și acordarea creditului. În aceste condiții inculpatul condamnat M.C. a apelat la inculpata C.L.A. care, deși înainte cu puțin timp i-a relatat despre inculpatul M.C. martorului D.I., a acceptat acordarea creditului și primirea sumei de 300 euro pentru aprobarea acestui credit. La ieșirea din biroul inculpatei C.L.A., inculpatul condamnat M.C. i-a spus martorei C.M. că dacă ea "a fost fraieră" și nu a acceptat propunerea lui, a "rezolvat" cu inculpata C.L.A.

Acordarea creditului în baza convenției de împrumut nr. 725 din 30 mai 2003 nu a îndeplinit în nici un fel condițiile de formă și fond ale aprobării, dar inculpata C.L.A. a trecut cu vederea aceste neajunsuri, deoarece i-a pretins inculpatului M.C. suma de 1.000 dolari SUA, iar acesta a fost de acord să-i dea inculpatei această sumă. Inculpatul M.C., care a recunoscut că nu are cunoștințe prea bune în materie de creditare, a acceptat propunerea inculpatei C.L.A. deoarece știa că are două credite restante la care plătea penalități și despre care inculpata C.L.A. i-a spus că „se vor șterge". Totodată, inculpatul M.C. avea interesul să restituite cele două credite restante deoarece garanțiile aduse la obținerea celor două credite erau instrumente de plată emise în numele celor două firme administrate de el și dizolvate la data respectivă și refuzate la decontare.

Cum unul din instrumentele refuzate la plată era chiar o filă CEC, inculpatul M.C. era pasibil de o eventuală acuzare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în condițiile art. 215 alin. (4) C. pen. După acordarea creditului, inculpata C.L.A. s-a deplasat în satul Brădet împreună cu martora C.M. cu autoturismul L.B. SA Beiuș, ocazie cu care s-a întâlnit cu inculpatul condamnat M.C. și cu soția acestuia - martora M.V., la o casă aflată în construcție. După câteva discuții inculpatul M.C. l-a chemat pe martorul T.T. să-i aducă banii despre care discutaseră anterior și despre care inculpatul M.C. i-a spus că trebuie "să-i dea cuiva". Tot telefonic inculpatul M.C. i-a spus martorului să aducă banii pentru că a venit „omul" după ei.

După ce martorul T.T. i-a dat inculpatului M.C. suma de 900 dolari SUA, acesta s-a retras cu inculpata C.L.A., unde i-a dat această sumă. Martora C.M. a confirmat faptul că a văzut că inculpatul M.C. i-a dat la momentul respectiv ceva inculpatei C.L.A. și că a bănuit că i-a dat o sumă de bani. A doua zi această bănuială i-a fost confirmată de inculpatul condamnat M.C., care i-a spus că i-a dat inculpatei C.L.A. suma de 1.000 dolari SUA. Inculpatul condamnat M.C. a declarat că, pentru acordarea unui credit, directoarea băncii - inculpata, i-a solicitat direct suma de 300 euro. Într-o atare situație, pentru a nu intra în Centrala Incidentelor de Plăți, inculpatul condamnat i-a înmânat directoarei băncii C.L.A.

suma de 300 euro, constând în 3 bancnote de 100 euro, fapt petrecut în biroul acesteia. După realizarea acestui demers, a fost semnată convenția de împrumut nr. 418 precum și biletul la ordin care avea menirea de a garanta acest împrumut, inculpatului punându-i-se la dispoziție în cont o sumă de 198.000.000 lei. La ieșirea din biroul inculpatei C.L.A., inculpatul condamnat M.C. a fost întrebat în mod direct de către directoarea de operațiuni martora C.M. ce sumă de bani a trebuit să dea pentru a i se face această favoare. M.C. i-a spus acesteia că a dat directoarei băncii C.L.A. suma de 300 euro. Acest aspect este confirmat de martora C.M. în declarațiile sale. Creditul respectiv nu a fost rambursat, iar la data de 07 aprilie 2003 inculpatul s-a prezentat din nou la bancă pentru a încasa suma de 100.000.000 lei conform unui ordin de plată emis de SC A.F.

SRL. Cum suma de bani nu era disponibilă în cont, directoarea - inculpata C.L.A., a propus inculpatului încheierea unei noi convenții de împrumut, până vor intra în cont cei 100.000.000 lei. S-a semnat convenția nr. 277 și inculpatul a ridicat în numerar 90.000.000 lei fără a i se solicita vreun document de utilizare. Acest credit de 90.000.000 lei a fost rambursat prin încasarea celor 100.000.000 lei de la SC A.F. SRL în următoarea zi - 08 aprilie 2003. La data de 09 aprilie 2003 inculpatul condamnat M.C. însoțit de numita D.P. s-au deplasat la bancă și au intrat în biroul directoarei C.L.A. Aceasta i-a propus inculpatului să angajeze un credit de peste 450.000.000 lei și aflând că nu are cu ce să-l garanteze, C.L.A.

i-a propus lui M.C. să elibereze o filă CEC emanând de la SC C. SRL. S-a semnat o nouă convenție de împrumut cu nr. 430 garantată cu o filă CEC emanând de la SC C. SRL și completată de numita D.P. Borderourile de achiziții pentru justificarea acestui credit, au fost completate de inculpat abia în data de 07 octombrie 2003. Din acest credit a fost achitată suma de 70.000.000 lei pentru societatea comercială V.I. SRL, iar cei 380.000.000 lei inculpatul condamnat i-a ridicat în numerar derulând diverse operațiuni de achiziții material lemnos, fără întocmirea unor documente justificative. Acest credit de asemenea nu a fost rambursat. Spre sfârșitul lunii mai, inculpatul a fost căutat de directoarea băncii C.L.A., care i-a propus să prezinte CEC-ul emanând de la SC A.F.

SRL, cu promisiunea că vor fi șterse creditele nerambursate. In aceste condiții, inculpatul condamnat a solicitat SC A.F. SRL, administrată de D.P., trei file CEC completate, semnate și ștampilate. Această operațiune a fost derulată în virtutea faptului că SC A.F. SRL trebuia să achite inculpatului o factură în sumă de 1.900.000.000 lei. Cu cele trei file CEC la data de 30 mai 2003, inculpatul s-a deplasat la bancă, semnând o nouă convenție de împrumut care nu se regăsește în dosarul de creditare original, fiind schimbată. Pentru acordarea acestui din urmă credit, inculpatul a susținut că directoarea C.L.A. i-a pretins suma de 1.000 dolari SUA. Întrucât celelalte credite au ajuns la scadență, iar mijloacele de plată depuse de inculpat în garanție fuseseră refuzate, acesta a fost de acord să dea directoarei băncii suma pretinsă.

în virtutea acordării acestei sume, directoarea a fost de acord să-i acorde un nou împrumut inculpatului condamnat, evident în numele unității bancare, în sumă de 576.000.000 lei, care ar fi putut să acopere creditele restante, rămânând spre plată doar acest ultim credit. Acest aspect este confirmat de inculpata C.L.A. în declarațiile date, arătând că această ultimă convenție de împrumut nu a respectat normele legale în materie bancară. Pentru ca cei 1.000 dolari SUA să poată fi dați directoarei băncii, inculpatul M.C. susține că a apelat la serviciile unui prieten-martorul T.T. Discutând cu acesta inculpatul a solicitat împrumut respectiva sumă, spunând și ce destinație avea suma de bani. De asemenea, inculpatul M.C.

i-a spus soției despre faptul că i-a dat inculpatei C.L.A. sumele de 300 euro și 1.000 dolari SUA pentru acordarea creditelor pe SC T.S.I. SRL. Audiată, martora M.V. confirmă cele arătate. Un alt aspect este acela pe care l-a indicat inculpatul și anume că a fost căutat la locuința sa de către directoarea C.L.A. însoțită de C.M., directoare de operațiuni, și șoferul care conducea autoturismul băncii. Întâlnirea a avut loc la locuința inculpatului M.C. aflată în construcție. Cei doi inculpați au avut o discuție la o oarecare distanță de restul persoanelor aflate de față, în timpul căreia directoarea băncii i-a cerut lui M.C. să-i predea suma de 1.000 dolari SUA. În această situație, inculpatul l-a sunat pe martorul T.T., care știa că urma să-i dea împrumut 1.000 dolari SUA, cunoscând și destinația acestei sume, așa cum anterior s-a arătat.

După aproximativ 10-15 minute, T.T. s-a prezentat la casa lui M.C. având banii asupra sa și a înmânat banii acestuia. Ulterior M.C. a remis suma de 1.000 dolari SUA directoarei băncii C.L.A. Din declarația martorului T.T. a rezultat că, urmare a discuțiilor cu inculpatul M.C. și văzând mașina L.B. SA Beiuș în fața casei, a bănuit că suma de bani dată inculpatului M.C. era pentru directoarea băncii. Mai mult, după circa o săptămână s-a întâlnit cu inculpatul M.C. în fața clădirii poștei din Beiuș, ocazie cu care i-a spus acestuia că știe că a dat suma de bani directoarei L.B. SA Beiuș, iar inculpatul i-a confirmat acest lucru. Tot martorul T.T. i-a spus soției inculpatului M.C., la o discuție ulterioară că știe despre faptul că suma de bani împrumutată soțului a fost dată directoarei L.B.

SA Beiuș pentru acordarea de credite. Starea de fapt astfel reținută este confirmată și prin declarația martorei C.M., care a indicat în mod concret modalitățile efective în care s-a desfășurat activitatea de creditare a societăților comerciale administrate de inculpatul M.C. Martora susține că, în calitate de directoare operațiuni de credite, a sesizat nereguli în derularea activității de creditare, refuzând chiar să semneze convenția de împrumut din data de 09 aprilie 2003. Nu a fost de acord martora să semneze nici convenția prin care inculpatului M.C. i se acorda la data de 30 mai 2003 suma de 576.000.000 lei cu titlu de credit pentru nevoile curente ale SC T.S. SRL. În acest sens a avut discuții cu inculpata C.L.A.

susținând că este nevoie pe lângă cele trei file CEC emise de SC A.F. SRL să fie aduse ca și garanții suplimentare pentru acoperirea creditelor restante. În ciuda acestei poziții avute de martoră, care trebuia să semneze convenția de împrumut, însă a refuzat, directoarea băncii a dispus acordarea acelui credit. Deși destinația ultimului credit era pentru activitate curentă, el a fost utilizat pentru rambursarea unor credite restante, dobânzi și penalități. Martora susține că are cunoștință de împrejurarea că pentru acordarea împrumutului din data de 04 aprilie 2003 directoarea băncii C.L.A. a solicitat și a primit de la inculpatul condamnat M.C. suma de 300 euro. Cunoaște această împrejurare întrucât a purtat discuții cu M.C.

înainte ca acesta să intre în biroul directoarei C.L.A. Cu ocazia acelei discuții, inculpatul M.C. i-a propus martorei C.M. că îi va da suma de 300 euro, însă aceasta a refuzat. M.C. văzând refuzul lui C.M. i-a spus că într-o atare situație va remite banii directoarei C.L.A. După înmânarea sumei de bani, inculpatul M.C. a purtat o discuție cu C.M. spunându-i că a făcut acest gest și reproșându-i că nu trebuia să refuze banii. După câteva zile de la acordarea împrumutului, în baza convenției nr. 725, martora C.M. a arătat că s-a deplasat împreună cu inculpata C.L.A. și șoferul care conducea autoturismul băncii, la locuința pe care inculpatul M.C. o construia în localitatea Brădet. Ajunși aici, martora susține că a văzut cum cei doi inculpați s-au depărtat la o oarecare distanță de restul persoanelor ce erau de față, iar M.C.

a înmânat „ceva" directoarei C.L.A. La acea vreme martora a bănuit că este vorba de o sumă de bani, aspect confirmat într-o discuție ulterioară cu inculpatul M.C., care i-a spus că a remis 1.000 dolari SUA directoarei băncii C.L. Mai are cunoștință martora că înainte de a fi arestat inculpatul M.C., aceasta a semnat și ștampilat alte convenții de împrumut, pentru cele cu nr. 430 din 09 aprilie 2003 și 725 din 30 mai 2003, fiind astfel înlocuite convențiile vechi pe care martora nu le semnase. Inculpata C.L.A. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, arătând că starea de fapt ce a fost reținută în cursul urmăririi penale nu este reală. Astfel inculpata a indicat în mod concret împrejurările în care l-a cunoscut pe M.C., la acea vreme administrator a unor societăți comerciale și modalitatea în care acesta a beneficiat din partea B.L.B.

SA Beiuș de acordarea unor credite. Aceste credite însă au fost acordate pe baza unor documente justificative și au fost respectate normele de prudență bancară și supraveghere, fără ca în cauză să fie condiționate de plata unor sume de bani cu titlu de mită. Văzând că biletele la ordin depuse în perioada derulării creditelor spre decontare de către inculpatul M.C. nu au putut fi date spre plată, inculpata a arătat că a introdus o plângere penală împotriva acestuia considerând că instituția bancară a fost indusă în eroare și implicit înșelată. De asemenea inculpata a învederat faptul că în repetate rânduri a făcut demersuri pentru recuperarea creditelor restante al căror titular era M.C., în acest sens deplasându-se cu autoturismul băncii în localitatea Brădet la domiciliul acestuia.

Poziția constantă a inculpatei C.L. a fost aceea de negare a infracțiunilor reținute în sarcina sa, arătând doar că a acționat pentru recuperarea creditelor pentru care nu existau garanții valabile. Parțial însă inculpata a revenit și a recunoscut că a aprobat acordarea unui credit la data de 30 mai 2003, în afara normelor de creditare, apreciind că era posibilă recuperarea respectivului credit. Inculpata a susținut că nu a primit vreo sumă de bani cu titlu de mită de la M.C., iar creditele acordate acestuia în virtutea calității sale de administrator al unor societăți comerciale, au respectat prevederile legale în materie bancară și nu au fost condiționate de primirea unor foloase necuvenite.

Din analiza întregului material probator, instanța de fond a reținut că situația de fapt descrisă în rechizitoriu este dovedită. Ca urmare a activității de creditare cu nerespectarea normelor legale în materie, societatea comercială SC T.S.I. SRL a realizat foloase materiale necuvenite în cuantum de 1.192.000.000 lei. Administratorul acestei societăți comerciale, inculpatul condamnat M.C. a prezentat documente cu caracter nelegal și, pe fondul remiterii unor sume de bani cu titlu de mită directoarei C.L., a reușit să obțină în final importante sume de bani necuvenite. De remarcat, în opinia instanței de fond, este faptul inculpatul M.C.

a depus documente pe care le-a încheiat ulterior acordării creditelor, cum este cazul borderourilor de achiziții prezentate ca documente justificative cu ocazia acordării creditului în baza convenției nr. 277 din 07 aprilie 2003. A fost încheiat chiar și un contract de garanție imobiliară, însă cum rezultă din actele dosarului, acesta a avut un caracter pur formal, fără a constitui în realitate o garanție reală cu toate consecințele ce decurg din aceasta. Declarațiile martorilor audiați în cauză se coroborează cu declarațiile inculpatului condamnat M.C., precum și cu înscrisurile aflate la dosar, care au confirmat întreaga stare de fapt descrisă de acesta. In acest context poziția constantă de nerecunoaștere a săvârșirii faptelor de către inculpată, nu este confirmată de nici o probă administrată în cauză.

Din raportul de constatare financiar-bancar precum și din procesul verbal de control a activității Sucursalei L.B. Beiuș nr. 388 din data 02 februarie 2004 (Dosar nr. 1001/P/2004 anexat), rezultă că la acordarea creditelor nu s-au respectat normele de creditare și de prudență bancară. În acest sens, trebuie remarcat că din nota de control mai sus arătată rezultă că la Sucursala L.B. Beiuș activitatea de creditare era defectuoasă, înregistrându-se grave încălcări ale normelor de creditare și de prudență bancară.

Astfel, rezultă că în mod constant se acordau credite în vederea rambursării altor credite ajunse la scadență și nerambursate, că 23 de convenții de împrumut nu sunt semnate de client, că 46 de convenții nu sunt semnate de către reprezentantul băncii, că în 4 situații convențiile de împrumut nu au anexate documentele care constituiau garanția împrumutului, iar în 42 de contracte, convențiile de împrumut au drept garanții instrumente care nu sunt girate în favoarea băncii.

S-a mai reținut că unele contracte de credit au fost întocmite prin xeroxarea unor alte contracte anterioare semnate și ștampilate de client, la care s-au modificat datele și sumele creditului și garanțiilor pe copiile efectuate, că au fost efectuate operațiuni ilegale de creditare a conturilor curente ale clienților persoane juridice cu sumele reprezentând valoarea creditelor ajunse la scadență, pentru care clienții nu aveau resurse financiare necesare rambursării împrumutului și dobânzii, în multe situații reprezentanții societăților luând cunoștință despre operațiunile efectuate în conturile lor la ridicarea extraselor de cont. Verificările au mai stabilit că în cursul anului 2003 au fost acordate persoanelor juridice un număr de 1632 credite, în special cu scopul de a rambursa integral sau parțial credite scadente.

Cu referire la unele aspecte de drept procedural și procesual, instanța de fond a constatat următoarele: Ținând seama de dispozițiile deciziei de casare cu trimitere nr. 5541 din 20 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la termenul de judecată din 11 august 2008 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatei din infr. prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în infr. prev. de art. 246 C. pen., cu reținerea prev. art. 41 alin. (2), 42 C. pen. S-a avut în vedere aspectul că nu se poate vorbi despre o dezincriminare și nici despre prescripția răspunderii penale atâta timp cât ambele texte de lege ce se succed în timp (Legea nr. 78/2000 și art. 246 C. pen.), prevăd și sancționează ca infracțiune fapta reținută în sarcina inculpatei, iar la data faptei norma de incriminare nu pretindea existența plângerii prealabile.

Față de faptul că infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de C. pen. s-a urmărit la data faptei, și se urmărește și în prezent din oficiu, instanța de fond a apreciat că nu sunt incidente în cauză prevederile legale referitoare la sesizarea instanței prin plângere prealabilă. Pe de altă parte, s-a apreciat că excepția nelegalei sesizări a instanței a fost ridicată tardiv. Drept consecință s-au respins excepțiile ridicate de inculpată. Analizând probele administrate in cauză, instanța de fond a luat în considerare și următoarele aspecte pentru soluționarea cauzei penale: În împrejurarea efectuării confruntării cu inculpata, martora C.M. menține declarațiile date anterior. Declarațiile martorei C.M.

vor fi însă apreciate cu reținerea aspectului potrivit căruia prin același rechizitoriu a fost disjunsă cauza privind faptele de corupție cercetate pe seama acesteia. În declarația dată în cursul urmăririi penale, martorul T.T. a confirmat starea de fapt, poziție pe care o menține și în cursul cercetării judecătorești în împrejurarea efectuării confruntării cu inculpatul condamnat. Declarațiile inculpatului condamnat în prezenta cauză M.C., inclusive formulate în împrejurarea confruntării, vor fi apreciate la soluționarea cauzei doar în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate, fiind avut în vedere și interesul pe care acesta l-a avut în cauză, acela de a i se reduce limitele de pedeapsă la jumătate.

La stabilirea calității în care inculpatul condamnat în primul ciclu procesual în prezenta cauză a fost reaudiat, aceea de martor, s-a respectat dispoziția data prin decizia de casare cu trimitere nr. 5541 din 20 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Instanța de fond și-a însușit probele administrate in dosarul de urmărire penală, urmând a ține seama de acestea la pronunțarea soluției in cauză. De asemenea a luat act și de declarațiile inculpatului condamnat date în dosarul în care, față de acesta, hotărârea a rămas definitivă. Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că faptele inculpatei, astfel cum au fost descrise mai sus și probate la dosar, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu în forma continuată, prev. de art. 246 C. pen., cu aplic.

art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., și de luare de mită - 2 infracțiuni, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 1 lit. b) și e) din Legea nr. 78/2000, prin aceea că în calitatea avută și-a îndeplinit cu știință în mod defectuos atribuțiunile de serviciu, acordând credite cu încălcarea normelor de prudență bancară, cauzând o vătămare a intereselor legale ale unei instituții bancare, cât și pentru că a îndeplinit în mod defectuos atribuțiunile de serviciu ca urmare a primirii unor sume de bani cu titlu de mită.

Față de probele administrate in cauză, ținând seama de poziția în apărare a inculpatei, văzând și criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. în art. 72 C. pen., instanța de fond a condamnat-o pe inculpată, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată sub supraveghere a executării acesteia, fără reținerea circumstanțele atenuante - care este o facultate și nu o obligație din partea instanței raportat la conduita inculpatei, și cu aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi. La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere persoana inculpatei, cu vârsta de 51 de ani, lipsa antecedentelor penale, împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social al acestora, precum și atitudinea inculpatei de nerecunoaștere, dar și situația acesteia actuală.

Cu privire la măsura preventivă a constatat că în perioada 18 decembrie 2003 până la 08 aprilie 2004 inculpata a fost reținută și arestată preventiv. Ținând seama de dispozițiile deciziei de casare cu trimitere, instanța de fond s-a referit pe latura civilă exclusiv cu privire la cererile noi formulate, ulterioare deciziei, prin urmare a respins pretențiile civile formulate în cauză la 22 octombrie 2008 de către L.B. SA București. S-a ținut seamă de faptul că inculpatul condamnat M.C. a denunțat fapta mai înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate cu privire la acea infracțiune.

Astfel, rezultă că în mod constant se acordau credite în vederea rambursării altor credite ajunse la scadență și nerambursate, că 23 de convenții de împrumut nu sunt semnate de client, că 46 de convenții nu sunt semnate de către reprezentantul băncii, că în 4 situații convențiile de împrumut nu au anexate documentele care constituiau garanția împrumutului, iar în 42 de contracte, convențiile de împrumut au drept garanții instrumente care nu sunt girate în favoarea băncii.

S-a mai reținut că unele contracte de credit au fost întocmite prin xeroxarea unor alte contracte anterioare semnate și ștampilate de client, la care s-au modificat datele și sumele creditului și garanțiilor pe copiile efectuate, că au fost efectuate operațiuni ilegale de creditare a conturilor curente ale clienților persoane juridice cu sumele reprezentând valoarea creditelor ajunse la scadență, pentru care clienții nu aveau resurse financiare necesare rambursării împrumutului și dobânzii, în multe situații reprezentanții societăților luând cunoștință despre operațiunile efectuate în conturile lor la ridicarea extraselor de cont. Verificările au mai stabilit că în cursul anului 2003 au fost acordate persoanelor juridice un număr de 1632 credite, în special cu scopul de a rambursa integral sau parțial credite scadente.

Cu referire la unele aspecte de drept procedural și procesual, instanța de fond a constatat următoarele: Ținând seama de dispozițiile deciziei de casare cu trimitere nr. 5541 din 20 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la termenul de judecată din 11 august 2008 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatei din infr. prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în infr. prev. de art. 246 C. pen., cu reținerea prev. art. 41 alin. (2), 42 C. pen. S-a avut în vedere aspectul că nu se poate vorbi despre o dezincriminare și nici despre prescripția răspunderii penale atâta timp cât ambele texte de lege ce se succed în timp (Legea nr. 78/2000 și art. 246 C. pen.), prevăd și sancționează ca infracțiune fapta reținută în sarcina inculpatei, iar la data faptei norma de incriminare nu pretindea existența plângerii prealabile.

Față de faptul că infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de C. pen. s-a urmărit la data faptei, și se urmărește și în prezent din oficiu, instanța de fond a apreciat că nu sunt incidente în cauză prevederile legale referitoare la sesizarea instanței prin plângere prealabilă. Pe de altă parte, s-a apreciat că excepția nelegalei sesizări a instanței a fost ridicată tardiv. Drept consecință s-au respins excepțiile ridicate de inculpată. Analizând probele administrate in cauză, instanța de fond a luat în considerare și următoarele aspecte pentru soluționarea cauzei penale: În împrejurarea efectuării confruntării cu inculpata, martora C.M. menține declarațiile date anterior. Declarațiile martorei C.M.

vor fi însă apreciate cu reținerea aspectului potrivit căruia prin același rechizitoriu a fost disjunsă cauza privind faptele de corupție cercetate pe seama acesteia. În declarația dată în cursul urmăririi penale, martorul T.T. a confirmat starea de fapt, poziție pe care o menține și în cursul cercetării judecătorești în împrejurarea efectuării confruntării cu inculpatul condamnat. Declarațiile inculpatului condamnat în prezenta cauză M.C., inclusive formulate în împrejurarea confruntării, vor fi apreciate la soluționarea cauzei doar în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate, fiind avut în vedere și interesul pe care acesta l-a avut în cauză, acela de a i se reduce limitele de pedeapsă la jumătate.

La stabilirea calității în care inculpatul condamnat în primul ciclu procesual în prezenta cauză a fost reaudiat, aceea de martor, s-a respectat dispoziția data prin decizia de casare cu trimitere nr. 5541 din 20 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Instanța de fond și-a însușit probele administrate in dosarul de urmărire penală, urmând a ține seama de acestea la pronunțarea soluției in cauză. De asemenea a luat act și de declarațiile inculpatului condamnat date în dosarul în care, față de acesta, hotărârea a rămas definitivă. Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că faptele inculpatei, astfel cum au fost descrise mai sus și probate la dosar, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu în forma continuată, prev. de art. 246 C. pen., cu aplic.

art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., și de luare de mită - 2 infracțiuni, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 1 lit. b) și e) din Legea nr. 78/2000, prin aceea că în calitatea avută și-a îndeplinit cu știință în mod defectuos atribuțiunile de serviciu, acordând credite cu încălcarea normelor de prudență bancară, cauzând o vătămare a intereselor legale ale unei instituții bancare, cât și pentru că a îndeplinit în mod defectuos atribuțiunile de serviciu ca urmare a primirii unor sume de bani cu titlu de mită.

Față de probele administrate in cauză, ținând seama de poziția în apărare a inculpatei, văzând și criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. în art. 72 C. pen., instanța de fond a condamnat-o pe inculpată, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată sub supraveghere a executării acesteia, fără reținerea circumstanțele atenuante - care este o facultate și nu o obligație din partea instanței raportat la conduita inculpatei, și cu aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi. La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere persoana inculpatei, cu vârsta de 51 de ani, lipsa antecedentelor penale, împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social al acestora, precum și atitudinea inculpatei de nerecunoaștere, dar și situația acesteia actuală.

Cu privire la măsura preventivă a constatat că în perioada 18 decembrie 2003 până la 08 aprilie 2004 inculpata a fost reținută și arestată preventiv. Ținând seama de dispozițiile deciziei de casare cu trimitere, instanța de fond s-a referit pe latura civilă exclusiv cu privire la cererile noi formulate, ulterioare deciziei, prin urmare a respins pretențiile civile formulate în cauză la 22 octombrie 2008 de către L.B. SA București. S-a ținut seamă de faptul că inculpatul condamnat M.C. a denunțat fapta mai înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate cu privire la acea infracțiune și a obligat inculpata la restituirea contravalorii sumelor obținute de la acesta, actualizate la data plății efective.

Prin urmare, ținând seama de limitele pedepsei, s-a respins excepția privind prescripția răspunderii penale, respectiv privind nelegala sesizare a instanței. Sentința instanței de fond a fost apelată de M.P. și de către inculpata C.L.A. 8) prin Decizia penală nr. 86/P din 02 decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au dispus următoarele: În baza art. 379 pct. 2 lit. a C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea și de inculpata C.L.A. împotriva sentinței penale nr. 51 din 12 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost desființată în sensul că: 1. a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei C.L.A., în pedepsele componente.

A fost înlăturată pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b)C. pen. Au fost înlăturate cele 2 pedepse de câte 3 ani închisoare aplicate aceleiași inculpate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 1 lit. b) și e) din Legea nr. 78/2000 precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. (2), 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) și art. 66 C. pen.; art. 86 1 C. pen.

alin. (1) 4 și art. 83 C. pen.; 359 C. proc. pen.; 71 alin. (5) C. pen.; art. 86 3 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. 2. în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată calificarea juridică dintr-o singură infracțiune prevăzută de articolul 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în două infracțiuni prevăzute de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 reținute în sarcina inculpatei prin rechizitoriu, ambele în concurs real, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată calificarea juridică din două infracțiuni prevăzute de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen. 3. în baza art. 11 pct. 2 lit. b) cu aplicarea art. 10 lit. g) C. proc.

pen. și art. 13 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata C.L.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. cu aplicarea articolului 41 alin. (2) și 42 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale prevăzute de art. 122 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 124 C. pen. 4. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceleași inculpate pentru săvârșirea infracțiunilor pr