ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1823/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1823/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

penală nr. 241 din 23 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați în

dosarul penal nr. 1254/44/2009, instanța de fond a dispus, în temeiul

prevederilor art. 254 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 și art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 12 lit.

b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 35 lit.

b) C. pen., condamnarea inculpatului D.G. la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6

lini închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a, lit. b) și c) C. pen.

În baza prevederilor art. 71 alin. (2)

C. pen. instanța a aplicat inculpatului D.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen.

s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa

aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu 19 iunie 2009 la

zi.

În baza prevederilor art. 254 alin.

(1) C. pen., în referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu aplicarea prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a), lit. b) și c) C. pen.,

art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului S.S.B. la

pedeapsa principală de 1 an închisoare și 1 an pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit.

b) și c) C. pen., iar în temeiul art.

81-82

C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale.

în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat acestui inculpat și pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a lit. b) și c) C. pen.

Față de inculpatul S.S.B., instanța

de fond a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Galați, județul

Galați, măsură luată de instanță la data de 13 august 2009, până la rămânerea

definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 26 C. pen., în

referire la art. 254 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 și art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța de

fond a dispus condamnarea inculpatului A.N. la pedeapsa principală de 3 ani

închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., iar în temeiul art.

71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În baza prevederilor art. 350 C. proc.

pen. s-a menținut starea de arest preventiv a acestui inculpat și s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu data de 24 august 2009,

la zi.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. și

art. 346 C. proc. pen. s-a constatat soluționată latura civilă a cauzei.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat, în conformitate cu art. 189 - 191 C.

proc. pen., în cuantum de câte 1.500 lei, fiecare.

S-a reținut că prin rechizitoriul

nr. 84/P/2009 din 28 iulie 2009 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul

Teritorial Galați s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.G.

(cercetat în stare de arest preventiv) pentru săvârșirea infracțiunilor de

luare de mită și folosire în mod direct a informațiilor ce nu

sunt destinate publicității, prevăzute

de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și art.

12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.41 alin. (2) C. pen. și art.

33 lit. a) C. pen. și a inculpatului S.S.B., pentru săvârșirea infracțiunii de

luare de mită prevăzută de 254 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 și art.

7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

S-a dispus totodată punerea în

mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A.N. pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C.

pen., raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 și art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în

conformitate cu art. 264 C. proc. pen., în referire la art. 136, art. 143 și art.

148 lit. a) și f) C. proc. pen., prin același act de sesizare, s-a propus

arestarea preventivă pe o perioadă de 30 de zile a inculpaților S.S.B. și A.N.

pentru comiterea infracțiunilor menționate.

S-a reținut în sarcina inculpatului D.G.

că, în calitatea sa de inspector de poliție în cadrul Poliției Municipiului

Galați - secția 1 Poliție, în perioada aprilie - 19 iunie 2009, în mod repetat,

dar în baza unei rezoluții infracționale unice, în înțelegere cu inculpatul A.N.,

a pretins direct și prin intermediul acestuia din urmă, de la martorul

denunțător T.S.P., suma de 21.150 Euro și un teren și a primit suma de 1.150 Euro,

în scopul de a efectua acte de serviciu specifice prin exploatarea

informațiilor obținute în virtutea acelorași atribuții de serviciu, privind

recuperarea unor bunuri mobile provenite din furtul comis în dauna martorului

denunțător și prin neraportarea superiorilor sau echipei ce se ocupa cu

instrumentarea cauzei a locului unde se aflau bunurile sustrase și a

identității persoanelor ce le dețineau.

Inculpatul D.G. a fost prins în

flagrant imediat după ce a primit suma de 1000 Euro în scopul menționat, la

data de 19 iunie 2009. La această dată inculpatul a fost reținut, iar prin

încheierea de ședință din 20 iunie 2009 a Curții de Apel Galați (dosar penal

nr. 1052/44/2009) s-a dispus arestarea preventivă.

În sarcina inculpatului A.N. s-a

reținut că, în perioada mai -19 iunie 2009, în mod repetat, în baza unei

rezoluții infracționale unice, în înțelegere cu inculpatul D.G., a pretins de

la martorul denunțător T.S.P. suma de 20.000 de Euro și ulterior un teren, în schimbul

recuperării unui bun furat, respectiv o tablă de șah, precum și faptul de a fi pretins

și primit suma de 1000 Euro de la același denunțător, în înțelegere cu inculpatul

D.G., pentru recuperarea unui bun sustras, respectiv un ceas marca „Philippe

Patek". Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 24 august 2009, în

temeiul art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen.

Inculpatul S.S.B., în calitate de

lucrător de poliție la Poliția Municipiului Galați - Biroul Investigații

Criminale, având gradul profesional de subinspector de poliție, în perioada

aprilie - mai 2005, a pretins și a primit de la martorul denunțător un ceas

marca „Seiko Kinetic", în valoare de 200 Euro, pentru a soluționa

favorabil plângerea penală formulată de acesta din urmă la data de 02 aprilie 2009,

cu privire la furtul comis în dauna patrimoniului său, în sensul identificării

autorilor, tragerii lor la răspundere și recuperarea bunurilor astfel sustrase.

Prima instanță a

apreciat că materialul probator administrat a dovedit că inculpații au săvârșit

cu intenție faptele prevăzute de legea penală pentru care au fost trimiși în

judecată, iar solicitările acestora de achitare sau schimbare a încadrării

juridice sunt nefondate, sens în care a pronunțat condamnarea inculpaților.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – DNA – Serviciul Teritorial Galați și inculpații D.G., S.S.B. și A.N.

Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – DNA – Serviciul Teritorial Galați a criticat hotărârea

primei instanțe pentru nelegalitate și temeinicie invocând greșita aplicare a

prevederilor art. 64 C. pen. și art. 65 C. pen. în cazul pedepsei principale

stabilită pentru inculpatul S.S.B. și greșita individualizare juridică a

pedepselor aplicate celor trei inculpați și a modalității de executare a

pedepsei aplicate inculpatului S.S.B.. În susținerea orală a recursului reprezentatul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA a solicitat

în raport de adresa DNA – Serviciul Teritorial Galați aplicarea prevederilor

art. 19 din Legea nr. 682/2002 față de inculpatul A.N.

Inculpatul D.G. a

criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că atât

organele de anchetă în cursul urmării penale, cât și instanța de judecată au

comis grave erori în asigurarea dreptului la apărare, nu au fost respectate

regulile de procedură, principiul egalității armelor între acuzare și apărare,

administrându-se exclusiv, probe în acuzare și respingându-se probele în

apărare, dreptul la un proces echitabil. În acest sens s-a solicitat, în

principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru

administrarea tuturor probelor necesare stabilirii adevărului în cauză și, în

subsidiar, achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Inculpatul S.S.B. a

invocat, ca și critici principale, cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 și pct.17 C. proc. pen., în cadrul cărora a solicitat achitarea în

temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv schimbarea încadrării juridice

a faptei din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de primire de

foloase necuvenite și dispunerea achitării și pentru această infracțiune în

temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, în cadrul

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., s-a solicitat

achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., fapta

fiind lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni și înlăturarea

pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., aplicată nelegal.

Inculpatul A.N. a

invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

solicitând aplicarea unei pedepse a cărei executare să poată fi suspendată în

condițiile art. 86

1

C. pen., precum și aplicarea art. 19 din Legea

nr. 682/2002.

Înalta Curte, analizând

sentința primei instanțe atât prin prisma criticilor formulate de recurenți cât

și în conformitatea cu disp. art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

apreciază ca fiind întemeiate în parte recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA – Serviciul Teritorial Galați

și inculpații

S.S.B. și

ca neîntemeiat recursul declarat de inculpatul D.G.

Recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA – Serviciul

Teritorial Galați a vizat greșita individualizare a pedepsei aplicate celor

trei inculpați, greșita aplicare a pedepsei complementare față de inculpatul S.S.B.,

și în susținerea orală s-a invocat și necesitatea aplicării prevederilor art. 19

din Legea nr. 682/2002 față de inculpatul A.N.

Înalta Curte reține ca

fiind fondată critica ce vizează greșita aplicare a pedepsei complementare

pentru inculpatul S.S.B.

Conform disp. art. 65 alin.

(1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi

aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2

ani.

Chiar dacă

obligativitatea aplicării pedepsei complementare este dată în speță de textul

incriminator [art. 254 alin. (1) C. pen.], potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.,

condiția arată în alin. (1) evocat mai sus, cu privire la cuantumul pedepsei

principale trebuie să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei

prevăzute în acel alineat este obligatorie.

În speță, prima instanță

a aplicat inculpatului S.S.B. o pedeapsă principală de 1 (an) închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., cuantum sub limita prev. de

art. 65 alin. (1) C. pen., astfel încât aplicarea pedepsei complementare este

nelegală. Tot fondată se constată a fi și solicitarea de reținere a incidenței

art. 19 din Legea nr. 682/2002 față de inculpatul A.N.

Din adresa DNA –

Serviciul Teritorial Galați, emisă în 28 aprilie 2010 (fila 100 dosar Î.C.C.J.)

rezultă că inculpatul A.N., deținut în Penitenciarul Rahova, a formulat un

denunț privind săvârșirea unor fapte de corupție de către numitul M.N., ce

formează obiectul dosarului penal nr. 68/P/2010 al DNA – Serviciul Teritorial

Galați.

Urmare a acestui denunț

a fost prins în flagrant inculpatul M.O. privind suma de 20.000 Euro, ulterior

acesta fiind reținut și arestat preventiv.

În această situație

Înalta Curte constată că inculpatul A.N. beneficiază de cauza de reducere a

pedepsei prev. de art. 19 rap. la art. 2 lit. a) pct. 2 teza finală din Legea

nr. 682/2002 ce se referă la persoana care în cursul urmăririi penale sau al

judecății, denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală

a altor persoane ce au săvârșit infracțiuni de corupție.

Cât privește critica DNA

privind greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, Înalta

Curte o constată nefondată.

Pentru inculpatul

D.G. s-a aplicat o pedeapsă

rezultată de 4 ani închisoare și sporită cu încă 6 (șase) luni, cu executare în

regim de detenție, cuantum pe care Curtea îl apreciază corespunzător

circumstanțelor personale ale acestuia, corect și detaliat evidențiate de

instanța de fond, dar și circumstanțelor reale ale faptelor, gravității sporite

a acestora în raport de calitatea în care inculpatul a acționat.

Pentru inculpatul A.N.

nu se justifică o majorare a pedepsei ci, dimpotrivă o reducere a acesteia

pentru a se da eficiența cuvenită incidenței art. 19 din Legea nr. 682/2002,

astfel cum chiar reprezentatul parchetului a solicitat în susținerea orală a

recursului, în raport de împrejurarea nou-intervenită ca urmare a denunțului

formulat în arest de acest inculpat.

Pentru inculpatul S.S.B.

s-a solicitat schimbarea modalității de executare, solicitare pe care Înalta

Curte o apreciază nejustificată, prima instanță motivând temeinic opțiunea de

aplicare a prevederilor art. 81 C. pen., raportat la lipsa antecedentelor

penale, recunoașterea faptei și contribuția la bună desfășurare a anchetei.

Recursul declarat de

inculpatul D.G. este nefondat.

Solicitarea principală a

inculpatului de trimitere a cauzei spre rejudecare nu se justifică.

Inculpatul a susținut că

nu a beneficiat de o judecată echitabilă și imparțială, în sensul art. 6

paragraful 1 din CEDO întrucât i-au fost respinse o serie de probe esențiale

pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele și astfel a fost încălcat și

principiul egalității armelor între acuzare și apărare.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că susținerile inculpatului nu sunt fondate, atât urmărirea

penală cât și judecata desfășurându-se cu respectarea dreptului la apărare al

acestuia și ale art. 6 din CEDO.

Inculpatul a beneficiat

de asistență juridică calificată pe tot parcursul procesului, a fost audiat cu

respectarea dispozițiilor legale și i-au fost admise probele solicitate în

apărare, din care exemplifică în audierea martorului M.G., adjunctul șefului

Secției I Poliție precum și atașarea transcrierilor convorbirilor telefonice

purtate de la telefonul său mobil în perioada aprilie-mai 2009.

Singura solicitare

căreia nu i s-a putut da curs a fost aceea de verificare nemijlocită a

prevederilor Ordinului MAI nr. 01410/2006, deși instanța a făcut demersuri în

acest scop, ordinul intrând în categoria informațiilor clasificate, considerate

„secret”.

Această împrejurare nu

poate fi însă interpretată ca o încălcare a principiului egalității armelor

câtă vreme faptele reținute în sarcina inculpatului au fost dovedite pe deplin

de celelalte probe administrate în cauză.

Conform practicii Curții

Europene a Drepturilor Omului, pentru a se stabili dacă o anumită procedură a

fost sau nu conformă cu exigențele articolului se va lua în considerare

procedura în ansamblul ei.

Prin urmare, din această

perspectivă, examinând întregul proces, așa cum s-a desfășurat, și nu doar în

mod izolat, situația invocată de recurentul – inculpat, privind neverificarea

Ordinului MAI , Înalta Curte nu reține nici o încălcare a dreptului la un

proces echitabil.

Astfel, cu referire la

egalitatea armelor, se constată că acest principiu a fost respectat, în sensul

că:

- fiecare parte a

beneficiat de o posibilitate rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței,

în concret pe tot parcursul procesului prin apărările calificate ale avocaților

aleși, inculpatul a avut posibilitatea de a-și formula și susține toate

apărările necesare;

- accesul inculpatului

la dosarul cauzei nu a fost obstrucționat, în niciuna din încheierile de

ședință ale primei instanțe nefăcându-se referire la vreo solicitare a

inculpatului de studiu al dosarului și care să fi fost respinsă.

Mai mult decât atât, acest

drept a fost respectat pentru inculpați și în recurs, iar în ședința publică

din 12 februarie 2010 s-a admis solicitarea inculpatului D. de a avea un termen

separat de grefă cu apărătorul său, acest termen fixându-se la data de 26

februarie 2010 la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- inculpatului i s-a

acordat posibilitatea de a combate argumentele invocate de partea adversă

fiindu-i admise probele propuse în apărare, așa cum s-a făcut referire mai sus.

Imposibilitatea

verificării ordinului MAI a fost de natură obiectivă dar, așa cum s-a arătat,

nu aceste dispoziții au constituit fundamentul acuzării, ci celelalte probe

administrate în cauză.

Din aceste probe a rezultat în mod

indubitabil că inculpatul D.G., în baza

informațiilor avute de la inculpatul A.N.

și de la colegii săi polițiști

care se ocupau cu investigarea cauzei, a hotărât să încalce îndatoririle

de serviciu și

limitele legale ale

activității judiciare a polițiștilor și să speculeze dorința martorului

T.S.P.

de recuperare mai rapidă a bunurilor ce îi fuseseră

sustrase, prin obținerea de foloase materiale în interes propriu.

Modul elaborat

de acțiune și faptul că inculpatul D.G. era creierul

întregii operațiuni rezultă din

declarațiile inculpatului A.N., zis „B.",

din declarațiile martorilor T.S.P. și R.F.M., din

procesele

verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate între inculpat și

martorii T.S.P. și R.F.M., din faptul că actele de

proprietate asupra terenului situat

în comuna Tulucești, județul Galați, tarlaua 132,

parcela 1691/10/14 cu

număr cadastral 3070 au fost trimise prin fax, de către martorul T.S.P., din

localitatea Costinești, județul Constanța, către Poliția Municipiului Galați,

în atenția inculpatului D.G. personal.

Modalitatea în

care s-au desfășurat faptele este una specifică unei persoane

obișnuite să lucreze în mediul

infracțional și în culegerea de informații.

Modul în care martorul denunțător T.S.P.

a descris întâlnirea dintre el și inculpat în zona complexului comercial

„Potcoava de Aur" din Galați, ocazie cu care i-a înmânat suma de 100 Euro,

este unul veridic, martorul arătând în declarația sa mai multe aspecte pe care

nu le-ar fi putut cunoaște decât de

la o

persoană specializată în munca de informații a poliției judiciare.

Faptul că suma de 50 Euro nu a fost

înmânată inculpatului D.G. drept cadou pentru celebrarea luării de moț a fiului

său, este demonstrat din coroborarea declarațiilor martorilor T.S.P. și R.F.M.

Faptul că inculpatul a pretins suma

de 1000 Euro de la martorul T.S.P. pentru recuperarea, în afara cadrului

procesual legal, a ceasului de mână marca „Patek Phillippe", rezultă din

coroborarea declarațiilor: martorului T.S.P., martorului R.F.M., inculpatului A.N.,

a proceselor-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, a procesului

verbal de marcare chimică a sumei de 1000 Euro, a procesului-verbal de instalare

pe corpul martorei R.F.M. a aparaturii de înregistrare-

redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental, a

proceselor-verbale de filaj și

surprindere în flagrant a inculpatului D.G.,

precum și din declarațiile martorilor asistenți C.V. și N.M.

Faptul că inculpatul D.G. a pretins

un teren situat în comuna Tulucești, județul Galați, estimat la suma de 20.000 Euro,

rezultă din declarațiile martorilor T.S.P., R.F.M., ale inculpatului A.N., din

procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate intre

inculpatul D.G. și martorul denunțător T.S.P.

,

precum și din copia actului de proprietate trimisă prin fax din localitatea

Costinești, județul Constanța, către Poliția Municipiului Galați, în atenția

inculpatului

D.G.

Prin urmare

în mod corect prima instanță a constatat întrunirea elementelor constitutive

ale infracțiunilor comise de inculpatul D.G. astfel că nici solicitarea

acestuia dezvoltată în motivul subsidiar de recurs, de achitare în baza art. 10

lit. d) C. proc. pen., nu poate fi primită.

Recursul

declarat de inculpatul S.S.B. este întemeiat în parte, numai cu privire la

critica ce a fost deja analizată în recursul DNA, referitor la nelegalitatea

aplicării pedepsei complementare argumentele fiind expuse și pe care Înalta

Curte nu le mai reia.

Înalta

Curte apreciază ca nefondată critica formulată de inculpat în cadrul cazului de

casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., prin care se

solicită achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În esență

inculpatul susține că nu s-a probat în cauză că „a solicitat acel ceas

martorului

T.S.P. în

vederea îndeplinirii cu tenacitate a obligațiilor de serviciu” ci s-a înțeles

cu acesta să cumpere ceasul și a cerut un termen ca să-l verifice pentru a

stabili dacă este autentic sau nu.

Apărarea sa

este contrazisă de probele administrate.

Din

denunțul formulat de martorul denunțător la 29 mai 2009 și din declarațiile

acestuia de la 01 iunie 2009 și 22 iunie 2009 rezultă că martorul i-a înmânat

inculpatului o listă cu bunurile pe care dorea să le recupereze cu prioritate,

printre care se aflau tabla de șah și mai multe ceasuri, iar inculpatul a

afirmat că se va rezolva și va apărea și șahul, iar aceste lucruri s-au

petrecut în momentul în care inculpatul a primit ceasul de la martorul

denunțător.

Inculpatul

însuși, în declarația dată la data de 22 iunie 2009, recunoaște că după ce a

primit ceasul de la martorul denunțător ca o recompensă pentru că identificase

autorul furtului din locuința sa, acesta i-a înmânat și o listă cu bunurile

care urmau a fi recuperate pe viitor, recunoașterea inculpatului

coroborându-se, astfel cu declarațiile martorului.

De

asemenea, în același sens sunt și declarațiile martorei R.F.M., din care

rezultă că știa de la martorul T.S.P., că ceasul a fost dat lui „S.”.

Probele

propuse în apărare de inculpat, respectiv martorul E.L. și relațiile de la

„Vodafone „ România nu au schimbat această situație de fapt reținută corect în

actul de sesizare și de prima instanță, iar apărarea inculpatului apare

neverosimilă în contextul în care, pentru a reține existența unui contract de

vânzare cumpărare, ar trebui să existe un preț sincer și serios aspect ce

lipsește din declarația inculpatului.

Nici solicitarea

de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de luare de mită

în infracțiunea de primire de foloase necuvenite nu poate fi primită.

Inculpatul

a arătat că a primit respectivul ceas drept recompensă după îndeplinirea

atribuțiilor de serviciu, deoarece începând cu data de 28 aprilie 2009 dosarul

privind spargerea din locuință era instrumentat de ofițerul de cercetării O.V.

Remarcând

mai întâi inconsecvența apărării inculpatului, care în acest motiv de recurs

recunoaște, explicit că ceasul a fost dat drept recompensă și nu ca obiect al

unui contract de vânzare cumpărare, Înalta Curte nu reține nici această

solicitare ca fiind întemeiată.

Aspecte

ținând de organizarea internă a lucrătorilor de poliție nu puteau fi cunoscute

de martorul T.S.P., care a avut reprezentarea că inculpatul se ocupa în

continuare de instrumentarea cazului său și i-a oferit ceasul odată cu lista de

bunuri pe care dorea să le recupereze.

Pe de altă

parte, din declarația – martorului O.V. rezultă că, deși acesta se ocupa de

instrumentarea dosarului sub aspect procesual penal, lucrătorilor din echipa

operativă le revenea îndatorirea de sprijini soluționarea cauzei cu

informațiile obținute pentru identificarea și recuperarea bunurilor sustrase,

astfel că susținerile inculpatului că nu mai avea atribuții de serviciu legat

de cazul martorului Trandafir nu pot fi primite.

În

subsidiar, inculpatul S.S.B. a solicitat și achitarea în temeiul art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. întrucât fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiunii, apărare ce nu poate fi primită.

Toate

argumentele prezentate de inculpat (itinerariul profesional descris în

caracterizarea întocmită de șeful de birou, modul, mijloacele folosite, scopul

urmărit, valoarea redusă a bunului) au fost deja avute în vedere de prima

instanță cu prilejul individualizării pedepsei și au constituit fundamentul

aprecierii că reeducarea inculpatului este posibilă și printr-o pedeapsă

neprivativă de liberate.

Acestea au

fost reținute și de Înalta Curte în respingerea criticii parchetului și

menținerea aplicării art. 81 C. pen., dar nu se poate aprecia că fapta de luare

de mită săvârșită de un ofițer de poliție este lipsită de gradul de pericol social

al unei infracțiuni, în contextul în care această faptă s-a comis astfel cum a

fost reținută mai sus.

Recursul

declarat de inculpatul A.N. este întemeiat sub aspectul incidenței art. 19 din

Legea nr. 682/2002 și a fost deja analizat în recursul declarat de DNA, pentru

motivele deja evocate Înalta Curte reținând că se justifică o reducere a

pedepsei pentru acest considerent.

Pentru

argumentele mai sus expuse, Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA – Serviciul Teritorial Galați și de

inculpații S.S.B.

și A.N.

Sentința

primei instanței va fi casată și rejudecând se va înlătura pedeapsa

complementară aplicată inculpatului S.S.B. pentru infracțiunea luare de mită.

De asemenea

se va face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și se va reduce de la 3 ani

la 2 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului A.N. pentru

complicitate la infracțiunea de luare de mită cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen.

Se vor

menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul D.G.

Conform

art. 385

16

, art. 381 C. proc. pen., și art. 88 C. pen. se va deduce

pedeapsa la zi pentru inculpații arestați D.G. (de la 19 iunie 2009) și A.N.

(de la 24 august 2009).

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul D.G. va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat, incluzând și onorariul parțial al apărătorului din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și de inculpații

S.S.B. și A.N. împotriva sentinței penale nr. 241/F din 23 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Casează în parte sentința recurată

și rejudecând :

Înlătură pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a

lit. b) și lit. c) C. pen. în cuantum

de 1 an aplicată inculpatului S.S.B. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de

mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și a

art.76 lit. c) C. pen.

Face aplicarea art. 19 din Legea nr.

682/2002 și reduce de la 3 ani la 2 ani închisoare pedeapsa principală aplicată

inculpatului A.N. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de luare de

mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la

art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen.

aplică inculpatului A.N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.G. împotriva aceleiași sentințe penale.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata

arestării preventive de la 19 iunie 2009 la 7 mai 2010, pentru inculpatul D.G.

și de la 24 august 2009 la 7 mai 2010, pentru inculpatul A.N.

Obligă recurentul inculpat D.G. la

plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 7 mai 2010