ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față:

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

din 20 august 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de magistrații B.L., C.D., L.E., B.V., P.A., A.M., C.A., M.S.

și P.G. – judecători la Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 247 C. pen.; disjungerea

cauzei privind pe P.Ș., C.F., O.S.M., G.N.E., P.P., C.V., I.M. - judecători la Înalta

Curte de Casație și Justiție, G.E., D.A. ș.a. și constituirea unui nou dosar;

declinarea competenței de soluționare a noii cauze constituită, privind pe P.Ș.

ș.a., în favoarea Direcției Naționale Anticorupție, competentă să efectueze

urmărirea penală în referire la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, modificată;

art. 7 din Legea nr. 78/2000, modificată, rap. la art. 254 C. pen.; art. 6 din

Legea nr. 78/2000, modificată, rap. la art. 255 C. pen.

Plângerea împotriva acestei

ordonanțe a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 11415/4525/2007

din 14 septembrie 2007 a procurorului șef al Secției de

urmărire penală și criminalistică

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație.

4 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

– Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe

infracțiunilor de corupție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

magistrații C.F., O.S.M., G.N.E., P.P., C.V., I.M. - judecători la Înalta Curte

de Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 13/2

din Legea nr. 78/2000; neînceperea urmăririi penale față de magistratul P.Ș. sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 și

art. 289 C. pen.; neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor

prev. de art. 7 din Legea nr. 78/2000, modificată, rap. la art. 254 C. pen. și

art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, rap. la art. 255 C. pen.; disjungerea

cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe

lângă Curtea de apel București în vederea continuării cercetărilor sub aspectul

infracțiunilor prev. de art. 215, art. 291 și art. 292 C. pen. cu privire la

numiții G.E. și D.A., reprezentanți ai SC R. SA, cu participația avocaților C.G.S.

și R.S.G.

Plângerea împotriva acestei

ordonanțe a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 527/II-2/2008 din

27 ianuarie 2009 a procurorului șef al Secției de

combatere a infracțiunilor conexe

infracțiunilor de corupție din cadrul Direcției Naționale Anticorupție -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație.

Totodată, plângerea adresată

instanței, formulată în baza art. 278/1 C. proc. pen., a fost respinsă ca

nefondată prin sentința penală nr. 1334 din 2 iulie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1781/1/2009.

de 1 iulie 2009, adresată procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, transmisă Înaltei Curți de Casație și Justiție și înregistrată

sub nr. 6097/1/2009, se susține, în esență, că ordonanța 1306/P/2006 din 20

august 2007 a

Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, este greșită deoarece s-a dispus neînceperea urmăririi penale

pentru infracțiunile reglementate de art. 246 și art. 247 C. pen. pentru alte

persoane decât cele indicate în partea introductivă a acesteia și, pe cale de

consecință, se solicită desființarea ordonanței nr. 228/P/2007 din 4 decembrie

2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția

Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe

infracțiunilor de corupție în sensul trimiterii dosarului la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, în vederea continuării urmăririi penale față de magistrații C.F.,

O.S.M., G.N.E., P.P., C.V., I.M. și P.Ș. sub aspectul infracțiunilor prev. de

art. 246, art. 247, art. 248 și art. 249 C. pen.

În notele scrise depuse la instanță,

petiționara, prin reprezentantul legal, a reiterat aprecierea cum că

susținerile procurorului care a emis ordonanța nr. 1306/P/2006 din 20 august

2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

urmărire penală și criminalistică, în sensul că sunt suficiente date în a se

aprecia că au fost săvârșite fapte penale, erau obligatorii pentru procurorii

ce au efectuat ulterior urmărirea penală iar dosarul trebuia trimis în

instanță. Mai arată că solicită instanței să constate că rămân valabile

constatările reținute de procuror cu privire la existența infracțiunilor prev.

de art. 246-248, art. 323 C. pen. și că declinarea competenței s-a făcut către

D.N.A. numai cu referire la infracțiunea prev. de art. 13/2 din Legea nr.

78/2000.

Examinând plângerea formulată de către petiționară,

prin reprezentantul legal, Înalta Curte constată că excepția invocată de către

procuror, privind tardivitatea plângerii, este întemeiată, întrucât potrivit

dispozițiilor art. 278/1 C. proc. pen., pot fi atacate cu plângere rezoluțiile

de neîncepere a urmăririi penale, ordonanțele sau rezoluțiile de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de

procuror, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a

modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță.

Or, din înscrisurile aflate la dosarul nr.

1306/P/2006 din 20 august 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, (filele 120,

121 vol. I) rezultă că atât petiționarei cât și reprezentantului legal al

acesteia li s-a comunicat soluția procurorului ierarhic la data de 27 august 2007.

Pe de altă parte, din cererea înregistrată la data de

8 ianuarie 2009 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția registratură generală, arhivă și grefă, – prin care se solicita

uniformizarea ordonanțelor nr. 228/P/2007 din 4 decembrie 2008 a DNA și nr. 1306/P/2006 din 20 august 2007 a Secției de urmărire penală și criminalistică,

reiese că, cel puțin la această dată, petiționara și reprezentantul său legal,

aveau cunoștință de conținutul ordonanței nr. 1306/P/2006.

Nu în ultimul rând, din chiar notele scrise depuse

pentru termenul din 16 decembrie 2009, reiese că petiționara nu a înțeles să

conteste soluția dată de procuror (ordonanța nr. 1306/P/2006), după respingerea

plângerii de către procurorul șef de secție.

Față de toate aceste considerente, rezultă că

plângerea adresată instanței în luna iulie 2009, așa cum a fost precizată în

notele scrise, împotriva ordonanței nr. 1306/P/2006 din 20 august 2007 este

tardiv formulată, cu depășirea termenului prev. de art. 278/1 C. proc. pen. Pe

de altă parte, chiar dacă am face abstracție de această tardivitate,

solicitarea de desființarea a ordonanței nr. 228/P/2007 din 4 decembrie 2008 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională

Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de

corupție în sensul trimiterii dosarului la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică în vederea

continuării urmăririi penale față de magistrații C.F., O.S.M., G.N.E., P.P., C.V.,

I.M. și P.Ș. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246, art. 247, art. 248

și art. 249 C. pen. este inadmisibilă, întrucât se tinde la desființarea

dispozițiilor unei alte ordonanțe care a fost deja supusă controlului judiciar (a

se vedea pct. 2

din prezenta hotărâre).

În consecință, văzând și

dispozițiile art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge ca nefondată plângerea petiționarei S.V. și, pe cale de consecință, va

menține rezoluția atacată, urmând ca, în conformitate cu dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petiționara să fie obligată la cheltuieli judiciare

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca tardivă plângerea formulată de petiționara

S.V. împotriva ordonanței nr. 1306/P/2006 din 20 august 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică.

Menține ordonanța atacată.

Obligă petiționara la plata sumei de 300 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2009.