ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin rezoluția nr. 818/P/2010 din 02 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus: - neînceperea urmăririi penale împotriva lui B.V., judecător în cadrul Curții de Apel București, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. (trei fapte), abuz în serviciu prin îngrădirea de drepturi prevăzută de art. 247 C. pen., favorizare a infractorului prevăzură de art. 264 C. pen., arestare nelegală prevăzută de art. 266 C. pen.

(două fapte) și asociere în vederea comiterii de infracțiuni prevăzută de art. 323 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există; - neînceperea urmăririi penale împotriva lui I.G., M.M.D. și P.I., judecători în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen., favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. și asociere în vederea comiterii de infracțiuni prevăzută de art. 323 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există.

În motivarea rezoluției, procurorul de caz a reținut că la data de 31 mai 2010, D.G., președinte al Ligii Naționale a Dreptății împotriva Corupției și Abuzurilor din România (care și semnează memoriile și cu supranumele de „C.”, „Z.” și „H.”) s-a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând efectuarea de cercetări față de magistrații care au participat la soluționarea mai multor cauze în care a avut calitatea de parte, invocând comiterea de către aceștia a unor fapte de natură penală. În concret, petiționarul s-a referit la judecătorii B.V. de la Curtea de Apel București, I.G., M.M.D. și P.I. din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din verificările efectuate au rezultat următoarele: Petiționarul D.G.

a formulat plângere împotriva unui număr de trei persoane solicitând cercetarea acestora pentru fapte de abuz, fals și asociere în vederea comiterii de infracțiuni. Prin rezoluția nr. 1727/P/2007 din 24 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale, fiind invocate în acest sens dispozițiile art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen. La data de 02 iunie 2008, prin rezoluția nr. 893/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, plângerea formulată de D.G. a fost respinsă, ca nefondată. Ulterior, petentul a formulat plângere întemeiată pe prevederile art. 278 1 C. proc. pen., criticând soluțiile anterior menționate. Plângerea a fost adresată inițial Judecătoriei Sectorului 6 București (dosar nr. 4863/303/2008) instanță care, prin sentința penală nr. 468 din 18 iunie 2008 și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București.

La data de 13 octombrie 2008, prin sentința penală nr. 251, pronunțată în dosarul nr. 3718/2008 al Curții de Apel București, secția a I-a penală, (judecător B.V.), plângerea formulată de D.G. a fost respinsă, ca nefondată. Recursul declarat de D.G. a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 1042 din 23 martie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, (judecători I.G., M.M.D. și P.I.). La data de 23 februarie 2010, pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost înregistrat dosarul nr. 756/P/2010, cauză penală având ca obiect efectuarea de cercetări cu privire la moartea violentă a unei persoane. La aceeași dată, s-a dispus începerea urmăririi penale față de D.G.

pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., reținându-se că în noaptea de 22./23 februarie 2010, în mod repetat, a lovit-o cu corpuri dure pe numita S.E., producându-i leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia. La 24 februarie 2010, procurorul de caz a solicitat instanței de judecată luarea măsurii arestării preventive. Prin încheierea Camerei de Consiliu, pronunțată în dosarul nr. 9963/3/2010 al Tribunalului București, secția a I-a penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D.G. Ulterior, prin rechizitoriul nr. 756/P/2010 din 15 iunie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.G. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen.

Pe rolul Tribunalului București cauza a fost înregistrată sub nr. 29080/3/2010. Se impune precizarea că în tot cursul urmăririi penale, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a solicitat instanței prelungirea arestării preventive pentru perioada 25 martie 2010 - 24 aprilie 2010, întrucât subzistau temeiurile avute în vedere la luarea măsurii. Prin încheierea pronunțată la data de 18 martie 2010 de Tribunalul București, secția a II-a penală, solicitarea formulată a fost admisă. La data de 29 martie 2010, prin încheierea nr. 109/R a Curții de Apel București, secția I penală, (judecători B.V., S.N. și D.D.), recursul declarat de inculpatul D.G. a fost respins, ca nefondat. Ulterior, la 20 aprilie 2010, organul de urmărire penală a solicitat o nouă prelungire a măsurii preventive, pentru perioada 24 aprilie 2010 - 23 mai 2010, cerere care a fost admisă.

Prin încheierea nr. 171/R din 10 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 19363/3/2010 (judecători S.N., B.V. și G.C.V.) recursul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat. La data de 02 august 2010, prin rezoluția nr. 818/P/2010 a Secției de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.V. - judecător în cadrul Curții de Apel București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (3 fapte), art. 247 C. pen., art. 266 C. pen. (2 fapte) și art. 323 C. pen., cu motivarea că faptele nu există. De asemenea, prin aceeași rezoluție, s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale față de I.G., M.M.D.

și P.I. - judecători în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 323 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există. Plângerea formulată de petiționarul D.G. împotriva rezoluției adoptată în dosarul nr. 818/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a fost soluționată prin rezoluția nr. 7959/3615/II/2/2010 din 27 septembrie 2010 procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a plângerii susmenționate.

Împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată nr. 818/P/2010 din 2 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., a formulat plângere petiționarul D.G. solicitând admiterea plângerii astfel cum a fost formulată în scris. Verificând pe fond rezoluția nr. 818/P/2010 din 2 august 2010, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, așa cum cer dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiționarul D.G. este nefondată. Din examinarea actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că în mod corect procurorul anchetator a reținut că infracțiunile reclamate de petiționar ca fiind săvârșite de magistrații intimați în prezenta cauză nu există în materialitatea lor.

Astfel, cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, încălcarea atribuțiilor de serviciu, deși nu a fost arătată, ar consta în soluțiile nefavorabile petiționarului, în fond și recurs. Or, analizarea și interpretarea materialului probator constituie un atribut exclusiv al magistratului investit cu soluționarea cauzei și, în măsura în care părțile sunt nemulțumite de soluțiile date, pot uza de căile de atac prevăzute de lege. Prin urmare, corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru această infracțiune întrucât faptele nu există. De asemenea, este justă și soluția de neîncepere a urmăririi penale în cauză pentru infracțiunea prevăzută de art. 247 C. pen.

deoarece nu a rezultat că instanța de judecată a adus atingere unor drepturi sau interese legitime ale persoanei vătămate pentru vreunul dintre motivele de discriminare prevăzute de lege. În cauză nu au fost motive de adoptare a unor soluții pro parte și nici acte concrete de favorizare a vreunei persoane și, în consecință, corect s-a constatat că nu se poate reține comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 264 C. pen. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. susținerile petiționarului sunt nefondate întrucât din cercetări nu a rezultat că soluțiile adoptate de toate instanțele în speță au fost date urmare înțelegerii între magistrați. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 266 C. pen., Înalta Curte constată că luarea măsurii arestării preventive față de D.G.

îndeplinește condițiile legale prevăzute de art. 126 și urm. C. proc. pen., iar temeiurile inițiale invocate au subzistat pe întreaga durată a anchetei și au impus privarea de libertate a persoanei cercetate ceea ce înseamnă că arestarea preventivă nu este „nelegală” în sensul textului de incriminare. În consecință, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii concrete privind săvârșirea de către intimați a infracțiunilor reclamate de petiționar, plângerea formulată de petiționarul D.G. se va respinge, ca nefondată, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. și se va menține ca legală și temeinică rezoluția nr. 818/P/2010 din 2 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Potrivit art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul D.G. împotriva rezoluției nr. 818/P/2010 din 2 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 11 octombrie 2011.