ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

rezoluția nr. 818/P/2010 din 02 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, în

baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

s-a dispus:

-

neînceperea urmăririi penale împotriva lui B.V., judecător în cadrul Curții de

Apel București, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. (trei fapte), abuz în

serviciu prin îngrădirea de drepturi prevăzută de art. 247 C. pen., favorizare

a infractorului prevăzură de art. 264 C. pen., arestare nelegală prevăzută de

art. 266 C. pen. (două fapte) și asociere în vederea comiterii de infracțiuni

prevăzută de art. 323 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există;

-

neînceperea urmăririi penale împotriva lui I.G., M.M.D. și P.I., judecători în

cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru comiterea infracțiunilor de

abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 246 C. pen.,

abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen.,

favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. și asociere în vederea

comiterii de infracțiuni prevăzută de art. 323 C. pen., întrucât faptele

sesizate nu există.

În

motivarea rezoluției, procurorul de caz a reținut că la data de 31 mai 2010, D.G.,

președinte al Ligii Naționale a Dreptății împotriva Corupției și Abuzurilor din

România (care și semnează memoriile și cu supranumele de „C.”, „Z.” și „H.”)

s-a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

solicitând efectuarea de cercetări față de magistrații care au participat la

soluționarea mai multor cauze în care a avut calitatea de parte, invocând

comiterea de către aceștia a unor fapte de natură penală.

În

concret, petiționarul s-a referit la judecătorii B.V. de la Curtea de Apel București, I.G., M.M.D. și P.I. din cadrul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Din

verificările efectuate au rezultat următoarele:

Petiționarul

D.G. a formulat plângere împotriva unui număr de trei persoane solicitând

cercetarea acestora pentru fapte de abuz, fals și asociere în vederea comiterii

de infracțiuni.

Prin

rezoluția nr. 1727/P/2007 din 24 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale, fiind invocate în

acest sens dispozițiile art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen.

La

data de 02 iunie 2008, prin rezoluția nr. 893/II/2/2008 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, plângerea formulată de D.G. a fost respinsă, ca

nefondată.

Ulterior,

petentul a formulat plângere întemeiată pe prevederile art. 278

1

C.

proc. pen., criticând soluțiile anterior menționate.

Plângerea

a fost adresată inițial Judecătoriei Sectorului 6 București (dosar nr.

4863/303/2008) instanță care, prin sentința penală nr. 468 din 18 iunie 2008

și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București.

La

data de 13 octombrie 2008, prin sentința penală nr. 251, pronunțată în dosarul

nr. 3718/2008 al Curții de Apel București, secția a I-a penală, (judecător B.V.),

plângerea formulată de D.G. a fost respinsă, ca nefondată.

Recursul

declarat de D.G. a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 1042 din 23

martie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, (judecători I.G.,

M.M.D. și P.I.).

La

data de 23 februarie 2010, pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul

București a fost înregistrat dosarul nr. 756/P/2010, cauză penală având ca

obiect efectuarea de cercetări cu privire la moartea violentă a unei persoane.

La

aceeași dată, s-a dispus începerea urmăririi penale față de D.G. pentru

comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., reținându-se că

în noaptea de 22./23 februarie 2010, în mod repetat, a lovit-o cu corpuri dure

pe numita S.E., producându-i leziuni traumatice care au condus la decesul

acesteia.

La

24 februarie 2010, procurorul de caz a solicitat instanței de judecată luarea

măsurii arestării preventive. Prin încheierea Camerei de Consiliu, pronunțată

în dosarul nr. 9963/3/2010 al Tribunalului București, secția a I-a penală, s-a

dispus arestarea preventivă a inculpatului D.G.

Ulterior,

prin rechizitoriul nr. 756/P/2010 din 15 iunie 2010, s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului D.G. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.

174 C. pen.

Pe

rolul Tribunalului București cauza a fost înregistrată sub nr. 29080/3/2010.

Se

impune precizarea că în tot cursul urmăririi penale, Parchetul de pe lângă

Tribunalul București a solicitat instanței prelungirea arestării preventive

pentru perioada 25 martie 2010 - 24 aprilie 2010, întrucât subzistau temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii.

Prin

încheierea pronunțată la data de 18 martie 2010 de Tribunalul București, secția

a II-a penală, solicitarea formulată a fost admisă.

La

data de 29 martie 2010, prin încheierea nr. 109/R a Curții de Apel București, secția

I penală, (judecători B.V., S.N. și D.D.), recursul declarat de inculpatul D.G.

a fost respins, ca nefondat.

Ulterior,

la 20 aprilie 2010, organul de urmărire penală a solicitat o nouă prelungire a

măsurii preventive, pentru perioada 24 aprilie 2010 - 23 mai 2010, cerere care

a fost admisă.

Prin

încheierea nr. 171/R din 10 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I

penală, pronunțată în dosarul nr. 19363/3/2010 (judecători S.N., B.V. și G.C.V.)

recursul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat.

La

data de 02 august 2010, prin rezoluția nr. 818/P/2010 a Secției de urmărire

penală și criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat

la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de B.V. - judecător în cadrul Curții de Apel București, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (3 fapte), art. 247 C. pen., art.

266 C. pen. (2 fapte) și art. 323 C. pen., cu motivarea că faptele nu există.

De

asemenea, prin aceeași rezoluție, s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale

față de I.G., M.M.D. și P.I. - judecători în cadrul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.,

art. 247 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 323 C. pen., întrucât faptele

sesizate nu există.

Plângerea

formulată de petiționarul D.G. împotriva rezoluției adoptată în dosarul nr.

818/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a fost soluționată prin rezoluția

nr. 7959/3615/II/2/2010 din 27 septembrie 2010 procurorului șef al Secției de

Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a

plângerii susmenționate.

Împotriva

rezoluției procurorului de netrimitere în judecată nr. 818/P/2010 din 2 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc.

pen., a formulat plângere petiționarul D.G. solicitând admiterea plângerii

astfel cum a fost formulată în scris.

Verificând

pe fond rezoluția nr. 818/P/2010 din 2 august 2010, pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, așa cum cer dispozițiile art. 278

1

alin.

(7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiționarul

D.G. este nefondată.

Din

examinarea actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că

în mod corect procurorul anchetator a reținut că infracțiunile reclamate de

petiționar ca fiind săvârșite de magistrații intimați în prezenta cauză nu

există în materialitatea lor.

Astfel,

cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei,

încălcarea atribuțiilor de serviciu, deși nu a fost arătată, ar consta în

soluțiile nefavorabile petiționarului, în fond și recurs.

Or,

analizarea și interpretarea materialului probator constituie un atribut

exclusiv al magistratului investit cu soluționarea cauzei și, în măsura în care

părțile sunt nemulțumite de soluțiile date, pot uza de căile de atac prevăzute

de lege.

Prin

urmare, corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru această

infracțiune întrucât faptele nu există.

De

asemenea, este justă și soluția de neîncepere a urmăririi penale în cauză

pentru infracțiunea prevăzută de art. 247 C. pen. deoarece nu a rezultat că

instanța de judecată a adus atingere unor drepturi sau interese legitime ale

persoanei vătămate pentru vreunul dintre motivele de discriminare prevăzute de

lege.

În

cauză nu au fost motive de adoptare a unor soluții pro parte și nici acte

concrete de favorizare a vreunei persoane și, în consecință, corect s-a

constatat că nu se poate reține comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 264 C.

pen.

Referitor

la infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. susținerile petiționarului sunt

nefondate întrucât din cercetări nu a rezultat că soluțiile adoptate de toate

instanțele în speță au fost date urmare înțelegerii între magistrați.

Referitor

la infracțiunea prevăzută de art. 266 C. pen., Înalta Curte constată că luarea

măsurii arestării preventive față de D.G. îndeplinește condițiile legale

prevăzute de art. 126 și urm. C. proc. pen., iar temeiurile inițiale invocate

au subzistat pe întreaga durată a anchetei și au impus privarea de libertate a

persoanei cercetate ceea ce înseamnă că arestarea preventivă nu este „nelegală”

în sensul textului de incriminare.

În

consecință, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă

indicii concrete privind săvârșirea de către intimați a infracțiunilor

reclamate de petiționar, plângerea formulată de petiționarul D.G. se va

respinge, ca nefondată, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen. și se va menține ca legală și temeinică rezoluția nr.

818/P/2010 din 2 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Potrivit

art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul D.G. împotriva rezoluției nr. 818/P/2010 din 2 august

2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

urmărire penală și criminalistică.

Menține rezoluția

atacată.

Obligă petiționarul

să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 11 octombrie 2011.