ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1220/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 154 din 24 septembrie 2008, Tribunalul Sibiu a respins ca

nefondată cererea de revizuire formulată de condamnata P.J. împotriva sentinței

penale nr. 190 din 2 noiembrie 2006 a Tribunalului Gorj.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuienta a fost obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, din care 100 lei

reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin sentința

penală nr. 190/2006 a Tribunalului Gorj, inculpata P.J. a fost condamnată la

pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

În baza

art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei

aplicate.

Hotărârea

a rămas definitivă prin respingerea apelului și recursului declarat de

inculpată (decizia nr. 23 din 30 ianuarie 2007 a Curții de Apel Craiova și decizia

penală nr. 4206 sin 12 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Prin cererea de

revizuire adresată Tribunalului Gorj la data de 21 septembrie 2007, înregistrată

ulterior pe rolul Tribunalului Sibiu ca efect al strămutării, condamnata P.J. a

solicitat revizuirea sentinței de condamnare, făcând referire la rezoluția nr.

212/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, prin care s-a dispus

scoaterea sa de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 246 rap. la art. 258 C. pen. și neînceperea urmăririi penale față de

aceeași făptuitoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289, art. 291

C. pen., rezoluție care ar dovedi că starea de fapt reținută de instanțele de

judecată nu ar fi cea reală.

Tribunalul a

constatat că cererea revizuientei nu se încadrează în cazurile de revizuire

expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., întrucât actele noi

depuse în susținerea acesteia nu dovedesc existența unor fapte sau împrejurări

noi, care să nu fi fost cunoscute de instanțele care au dispus condamnarea

inculpatei.

Astfel, instanțele au

reținut că inculpata P.J., în calitate de președinte al A.T.C.O.M. Gorj, a

pretins de la denunțătorul L.V., administrator al SC L.M.P. SRL Rovinari, suma

de 250 milioane lei și a primit suma de 100 milioane, conform flagrantului

organizat, pentru a-i favoriza denunțătorului cumpărarea unui spațiu comercial

situat în Rovinari, vândut la licitație de A.T.C.O.M. Gorj în lunile februarie

- martie și totodată pentru a-l favoriza pe același denunțător, ulterior

adjudecării, la data de 02 martie 2005, inculpata neaplicând clauza de la

punctul 4 din contractul de vânzare cumpărare, privind rezilierea în caz de

neachitare integrală a prețului de către cumpărător până la data de 01 mai 2005.

Din contră, pentru a-l

favoriza pe denunțător, în schimbul primirii sumei de bani de la acesta,

inculpata a dat ordin contabilei șefe și jurisconsultului la data de 21

septembrie 2005, să emită un nou contract de vânzare cumpărare cu societatea denunțătorului,

cu scadență la 01 decembrie 2005 și o nouă factură de plată a prețului, pentru

ca în baza acestor acte denunțătorul să poată obține un împrumut bancar, pentru

a putea plăti spațiul, având în vedere clauza din contract privind rezilierea

de drept pentru neplata prețului.

Tribunalul a constatat că la adoptarea

rezoluției nr. 212/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-au avut

în vedere cercetări efectuate în legătură cu alte spații comerciale aparținând A.T.C.O.M.

Gorj, vândute la licitație, diferite de cel care a fost vizat de sentința

atacată cu revizuire.

Pe cale de

consecință, Tribunalul a reținut că între soluția dată în dosarul nr.

212/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și hotărârea

judecătorească de

condamnare a revizuientei P.J. pentru infracțiunea de

luare de mită, nu există legătură de cauzalitate.

Tribunalul a apreciat

ca nefiind utilă și concludentă efectuarea unei expertize de specialitate

pentru a se verifica dacă spațiul comercial situat în Rovinari, vândut de A.T.C.O.M.

Gorj societății administrate de L.V., a fost subevaluat sau nu, având în vedere

că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită inculpata a fost condamnată

pentru infracțiunea de luare de mită, iar prin hotărârea de condamnare nu s-a

reținut că favorizarea denunțătorului L.V. s-a realizat prin subevaluarea

spațiului comercial, ci prin organizarea unei licitații pur formale, fără a

exista o concurentă reală.

S-a constatat

totodată că celelalte acte depuse în susținerea cererii de revizuire, emanând

de la A.T.C.O.M. Gorj și reprezentând punctul de vedere al societății în cadrul

unui litigiu civil, nu au relevanță juridică probantă în legătură cu starea de

fapt reținută de instanțele de judecată care au dispus condamnare revizuientei P.J.

pentru infracțiunea de luare de mită.

În legătură cu

susținerea revizuientei că suma de bani primită drept mită ar reprezenta de

fapt restituirea unui împrumut, s-a constatat că revizuienta P.J. a susținut în

mod constant aceasta pe parcursul întregului proces penal, iar actele noi

depuse în susținerea cererii de revizuire nu sunt în măsură să dovedească o

altă stare de fapt decât cea reținută de instanțe.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel, în termenul legal, revizuienta P.J., aducându-i

critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea hotărârii

atacate, admiterea în principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei la

Tribunalul Sibiu pentru rejudecare, în vederea efectuării unei expertize

contabile și a unei expertize tehnice specialitatea construcții.

În expunerea motivelor de apel, revizuienta a

susținut în esență că hotărârea este nelegală, deoarece Tribunalul a dispus

respingerea cererii pe fond, fără a admite în principiu cererea de revizuire și

fără a administra nici o probă, iar în cazul în care s-ar

fi

constatat că cererea nu se încadrează în

motivele prev. de art. 394 C. proc. pen., soluția corectă ar fi fost de

respingere a cererii ca inadmisibilă.

În mod neîntemeiat tribunalul a respins cererea

sa de efectuare a unei expertize contabile, pentru a se stabili că suma de bani

considerată inexistentă de instanțele care au adoptat hotărârea de condamnare,

a existat și există în fapt, în acest sens fiind relevante înscrisurile depuse

în dosarul civil.

S-a invocat nelegalitatea sentinței raportat

la încălcarea principiului contradictorialității, în condițiile în care

tribunalul a respins cererea de efectuare a unei expertize tehnice tară a pune

în discuția părților necesitatea efectuării acesteia.

S-a susținut că prima

instanță a reținut în mod eronat apărările revizuientei în legătură cu nota de

constatare depusă la dosar și s-a invocat faptul că cererea de revizuire este

admisibilă, raportat la existența unei fapte sau împrejurări care nu a fost

cunoscută de instanță la soluționarea cauzei.

În acest sens, s-a

arătat că hotărârea civilă nr. 9004/2007 și nota de constatare a comisiei de

revizie a UCECOM, care analizează vânzarea spațiului comercial din Rovinari,

stabilind că SC L.M.P. SRL a depus garanția în valoare de 6500 lei, atestă

faptul că garanția a fost depusă în realitate, nefiind o operațiune fictivă,

cum a apreciat instanța de condamnare, care a înlăturat aceste susțineri ale

revizuientei.

În condițiile în care

cele două înscrisuri nu au fost avute în vedere de Tribunalul Gorj și nici de

instanțele superioare care au menținut soluția de condamnare, apelanta a

susținut că cererea sa este admisibilă.

Apelanta revizuientă a mai

susținut că s-a aflat în imposibilitate de a dovedi împrejurările menționate,

datorită faptului că toate instanțele au respins solicitarea sa de efectuare a

unei expertize contabile, pentru a dovedi că banii primiți drept mită

reprezentau restituirea sumei depuse drept garanție pentru participarea la

licitație a SC L.M.P. SRL

Curtea

de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 104/A din 9 decembrie 2008, a

respins ca nefondat apelul revizuientei, dispunând obligarea acesteia la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, onorariul apărătorului

din oficiu în sumă de 200 lei, fiind suportat din fondurile Ministerului

Justiției.

Împotriva

acestei decizii penale a declarat recurs în termen legal, condamnata P.J.

Recurenta

a reluat întru totul criticile formulate în apel și arătate mai sus, solicitând

admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond, admiterea în

principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei spre rejudecare, conform

art. 406 alin. (4) C. proc. pen.

Examinând

recursul, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat.

Instanțele

au constatat în mod întemeiat că în cauză nu s-au descoperit fapte sau

împrejurări noi care să nu le fi fost cunoscute pe parcursul procesului penal.

Susținerile

formulate de condamnată în cererea de revizuire constituie apărările constant

formulate de aceasta și asupra cărora instanțele s-au pronunțat.

În

consecință, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cererea de revizuire fiind corect

respinsă.

Prin

calea extraordinară de atac a revizuirii nu se poate prelungi probatoriul, iar

asupra probelor solicitate de revizuientă prin prezenta cerere, instanța de

fond și de apel s-au pronunțat prin respingerea acestora ca neconcludente.

Rezoluția

nr. 212/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost depusă în calea

de atac a recursului, în dosarul nr. 7988/54/2006 al Înaltei Curți de Casație

și Justiție, fiind avută în vedere de instanța de recurs la soluționarea

cauzei. Această rezoluție a avut în vedere cercetările efectuate în legătură cu

alte spații comerciale aparținând A.T.C.O.M. Gorj și vândute la licitație, iar

nu cu spațiul comercial situat în Rovinari, la care face referire hotărârea de

condamnare nr. 190/2006 a Tribunalului Gorj.

Pronunțând

sentința penală nr. 154 din 24 septembrie 2008, Tribunalul Sibiu trebuia să

respingă plângerea revizuientei ca inadmisibilă, iar nu ca nefondată.

Această

critică formulată de recurentă a fost analizată și de instanța de apel care a

constatat lipsa ei de relevanță, atâta timp cât respingerea cererii s-a

realizat în vederea analizării incidenței cazului de revizuire prevăzut de art.

394 lit. a) C. proc. pen., verificându-se existența unor fapte sau împrejurări

noi, necunoscute de instanțe la momentul adoptării hotărârii de condamnare,

fără ca instanța să se pronunțe pe fondul cauzei.

Pe de

altă parte, Înalta Curte constată că, în propria-i cale de atac, recurentei nu

i se poate admite recursul pentru ca apoi, să i se respingă pe fond, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire, operațiunea în sine fiind nu numai lipsită

de relevanță, dar îmbrăcând formal și o aparență de agravare a propriei situații

juridice care, deși nereală pe fond, este nepermisă din punct de vedere

juridic.

Cât

privește critica referitoare la cheltuielile judiciare la care a fost obligată

recurenta de către instanța de fond, Înalta Curte constată că asistența

judiciară a acesteia a fost asigurată și de un apărător din oficiu (delegație

la fila 101) care s-a prezentat la termenele de judecată din 28 mai și 25 iunie

2008, delegația acestuia încetând la prezentarea apărătorului ales.

În

consecință, în mod întemeiat, instanța a acordat onorariul apărătorului din

oficiu.

Pentru

aceste considerente, constatând nefondat recursul declarat de revizuienta

condamnată P.J., Înalta Curte îl va respinge ca nefondat.

Recurenta

va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuienta P.J. împotriva deciziei penale nr. 104 din 9 decembrie

2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurenta revizuentă la 160 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

aprilie 2009.