ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1220/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 154 din 24 septembrie 2008, Tribunalul Sibiu a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnata P.J. împotriva sentinței penale nr. 190 din 2 noiembrie 2006 a Tribunalului Gorj. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuienta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 190/2006 a Tribunalului Gorj, inculpata P.J. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate. Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea apelului și recursului declarat de inculpată (decizia nr. 23 din 30 ianuarie 2007 a Curții de Apel Craiova și decizia penală nr. 4206 sin 12 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție). Prin cererea de revizuire adresată Tribunalului Gorj la data de 21 septembrie 2007, înregistrată ulterior pe rolul Tribunalului Sibiu ca efect al strămutării, condamnata P.J. a solicitat revizuirea sentinței de condamnare, făcând referire la rezoluția nr. 212/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 rap.

la art. 258 C. pen. și neînceperea urmăririi penale față de aceeași făptuitoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289, art. 291 C. pen., rezoluție care ar dovedi că starea de fapt reținută de instanțele de judecată nu ar fi cea reală. Tribunalul a constatat că cererea revizuientei nu se încadrează în cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., întrucât actele noi depuse în susținerea acesteia nu dovedesc existența unor fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanțele care au dispus condamnarea inculpatei. Astfel, instanțele au reținut că inculpata P.J., în calitate de președinte al A.T.C.O.M. Gorj, a pretins de la denunțătorul L.V., administrator al SC L.M.P.

SRL Rovinari, suma de 250 milioane lei și a primit suma de 100 milioane, conform flagrantului organizat, pentru a-i favoriza denunțătorului cumpărarea unui spațiu comercial situat în Rovinari, vândut la licitație de A.T.C.O.M.

Gorj în lunile februarie - martie și totodată pentru a-l favoriza pe același denunțător, ulterior adjudecării, la data de 02 martie 2005, inculpata neaplicând clauza de la punctul 4 din contractul de vânzare cumpărare, privind rezilierea în caz de neachitare integrală a prețului de către cumpărător până la data de 01 mai 2005. Din contră, pentru a-l favoriza pe denunțător, în schimbul primirii sumei de bani de la acesta, inculpata a dat ordin contabilei șefe și jurisconsultului la data de 21 septembrie 2005, să emită un nou contract de vânzare cumpărare cu societatea denunțătorului, cu scadență la 01 decembrie 2005 și o nouă factură de plată a prețului, pentru ca în baza acestor acte denunțătorul să poată obține un împrumut bancar, pentru a putea plăti spațiul, având în vedere clauza din contract privind rezilierea de drept pentru neplata prețului.

Tribunalul a constatat că la adoptarea rezoluției nr. 212/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-au avut în vedere cercetări efectuate în legătură cu alte spații comerciale aparținând A.T.C.O.M. Gorj, vândute la licitație, diferite de cel care a fost vizat de sentința atacată cu revizuire. Pe cale de consecință, Tribunalul a reținut că între soluția dată în dosarul nr. 212/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și hotărârea judecătorească de condamnare a revizuientei P.J. pentru infracțiunea de luare de mită, nu există legătură de cauzalitate. Tribunalul a apreciat ca nefiind utilă și concludentă efectuarea unei expertize de specialitate pentru a se verifica dacă spațiul comercial situat în Rovinari, vândut de A.T.C.O.M.

Gorj societății administrate de L.V., a fost subevaluat sau nu, având în vedere că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită inculpata a fost condamnată pentru infracțiunea de luare de mită, iar prin hotărârea de condamnare nu s-a reținut că favorizarea denunțătorului L.V. s-a realizat prin subevaluarea spațiului comercial, ci prin organizarea unei licitații pur formale, fără a exista o concurentă reală. S-a constatat totodată că celelalte acte depuse în susținerea cererii de revizuire, emanând de la A.T.C.O.M. Gorj și reprezentând punctul de vedere al societății în cadrul unui litigiu civil, nu au relevanță juridică probantă în legătură cu starea de fapt reținută de instanțele de judecată care au dispus condamnare revizuientei P.J.

pentru infracțiunea de luare de mită. În legătură cu susținerea revizuientei că suma de bani primită drept mită ar reprezenta de fapt restituirea unui împrumut, s-a constatat că revizuienta P.J. a susținut în mod constant aceasta pe parcursul întregului proces penal, iar actele noi depuse în susținerea cererii de revizuire nu sunt în măsură să dovedească o altă stare de fapt decât cea reținută de instanțe. Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termenul legal, revizuienta P.J., aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea hotărârii atacate, admiterea în principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei la Tribunalul Sibiu pentru rejudecare, în vederea efectuării unei expertize contabile și a unei expertize tehnice specialitatea construcții.

În expunerea motivelor de apel, revizuienta a susținut în esență că hotărârea este nelegală, deoarece Tribunalul a dispus respingerea cererii pe fond, fără a admite în principiu cererea de revizuire și fără a administra nici o probă, iar în cazul în care s-ar fi constatat că cererea nu se încadrează în motivele prev. de art. 394 C. proc. pen., soluția corectă ar fi fost de respingere a cererii ca inadmisibilă. În mod neîntemeiat tribunalul a respins cererea sa de efectuare a unei expertize contabile, pentru a se stabili că suma de bani considerată inexistentă de instanțele care au adoptat hotărârea de condamnare, a existat și există în fapt, în acest sens fiind relevante înscrisurile depuse în dosarul civil.

S-a invocat nelegalitatea sentinței raportat la încălcarea principiului contradictorialității, în condițiile în care tribunalul a respins cererea de efectuare a unei expertize tehnice tară a pune în discuția părților necesitatea efectuării acesteia. S-a susținut că prima instanță a reținut în mod eronat apărările revizuientei în legătură cu nota de constatare depusă la dosar și s-a invocat faptul că cererea de revizuire este admisibilă, raportat la existența unei fapte sau împrejurări care nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei. În acest sens, s-a arătat că hotărârea civilă nr. 9004/2007 și nota de constatare a comisiei de revizie a UCECOM, care analizează vânzarea spațiului comercial din Rovinari, stabilind că SC L.M.P.

SRL a depus garanția în valoare de 6500 lei, atestă faptul că garanția a fost depusă în realitate, nefiind o operațiune fictivă, cum a apreciat instanța de condamnare, care a înlăturat aceste susțineri ale revizuientei. În condițiile în care cele două înscrisuri nu au fost avute în vedere de Tribunalul Gorj și nici de instanțele superioare care au menținut soluția de condamnare, apelanta a susținut că cererea sa este admisibilă. Apelanta revizuientă a mai susținut că s-a aflat în imposibilitate de a dovedi împrejurările menționate, datorită faptului că toate instanțele au respins solicitarea sa de efectuare a unei expertize contabile, pentru a dovedi că banii primiți drept mită reprezentau restituirea sumei depuse drept garanție pentru participarea la licitație a SC L.M.P.

SRL Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 104/A din 9 decembrie 2008, a respins ca nefondat apelul revizuientei, dispunând obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei, fiind suportat din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen legal, condamnata P.J. Recurenta a reluat întru totul criticile formulate în apel și arătate mai sus, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 406 alin. (4) C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat.

Instanțele au constatat în mod întemeiat că în cauză nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care să nu le fi fost cunoscute pe parcursul procesului penal. Susținerile formulate de condamnată în cererea de revizuire constituie apărările constant formulate de aceasta și asupra cărora instanțele s-au pronunțat. În consecință, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cererea de revizuire fiind corect respinsă. Prin calea extraordinară de atac a revizuirii nu se poate prelungi probatoriul, iar asupra probelor solicitate de revizuientă prin prezenta cerere, instanța de fond și de apel s-au pronunțat prin respingerea acestora ca neconcludente.

Rezoluția nr. 212/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost depusă în calea de atac a recursului, în dosarul nr. 7988/54/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind avută în vedere de instanța de recurs la soluționarea cauzei. Această rezoluție a avut în vedere cercetările efectuate în legătură cu alte spații comerciale aparținând A.T.C.O.M. Gorj și vândute la licitație, iar nu cu spațiul comercial situat în Rovinari, la care face referire hotărârea de condamnare nr. 190/2006 a Tribunalului Gorj. Pronunțând sentința penală nr. 154 din 24 septembrie 2008, Tribunalul Sibiu trebuia să respingă plângerea revizuientei ca inadmisibilă, iar nu ca nefondată. Această critică formulată de recurentă a fost analizată și de instanța de apel care a constatat lipsa ei de relevanță, atâta timp cât respingerea cererii s-a realizat în vederea analizării incidenței cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc.

pen., verificându-se existența unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanțe la momentul adoptării hotărârii de condamnare, fără ca instanța să se pronunțe pe fondul cauzei. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, în propria-i cale de atac, recurentei nu i se poate admite recursul pentru ca apoi, să i se respingă pe fond, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, operațiunea în sine fiind nu numai lipsită de relevanță, dar îmbrăcând formal și o aparență de agravare a propriei situații juridice care, deși nereală pe fond, este nepermisă din punct de vedere juridic. Cât privește critica referitoare la cheltuielile judiciare la care a fost obligată recurenta de către instanța de fond, Înalta Curte constată că asistența judiciară a acesteia a fost asigurată și de un apărător din oficiu (delegație la fila 101) care s-a prezentat la termenele de judecată din 28 mai și 25 iunie 2008, delegația acestuia încetând la prezentarea apărătorului ales.

În consecință, în mod întemeiat, instanța a acordat onorariul apărătorului din oficiu. Pentru aceste considerente, constatând nefondat recursul declarat de revizuienta condamnată P.J., Înalta Curte îl va respinge ca nefondat. Recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta P.J. împotriva deciziei penale nr. 104 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurenta revizuentă la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2009.