ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1103/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1103/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 469

din 20 decembrie a Tribunalului Gorj a fost condamnat inculpatul M.V.:

- la 4 ani închisoare, în baza art.

257, cu art. 37 lit. a) C. pen.;

- la 2 ani închisoare, în baza art.

288 alin. (1), cu art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.;

- la un an închisoare, în baza art.

291 cu art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.;

- la 2 ani închisoare, în baza art.

194 alin. (1) cu art. 37 lit. a) C. pen.;

- la 2 ani închisoare, în baza art.

240 cu art. 37 lit. a) C. pen.;

- la 2 ani închisoare, în baza art.

288 cu art. 37 lit. a) C. pen.;

- la 2 ani închisoare, în baza art.

291 cu art. 37 lit. a) C. pen.

S-a constatat că aceste

infracțiuni sunt concurente cu infracțiunile prin care inculpatul a fost

condamnat prin sentința penală nr. 446 din 9 decembrie 2003 a Tribunalului

Gorj, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Au fost puse în

individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 446/2003 și au

fost contopite cu pedepsele aplicate în cauza de față, inculpatul având de

executat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu un an, având de

executat în final 5 ani închisoare.

În baza art. 7 din Decretul nr.

543/2002, s-a dispus revocarea beneficiului grațierii privind pedepsele de câte

un an închisoare aplicate în baza art. 293 cu art. 13 C. pen., art. 288 alin. (1)

cu art. 13 C. pen., art. 288 alin. (1) cu art. 13 C. pen., art. 293 C. pen.,

art. 291 C. pen., art. 288 alin. (1) cu art. 13 C. pen., aplicate prin sentința

penală nr. 743 din 5 mai 1999 a Judecătoriei Sectorului 1 București, după care

s-a dispus contopirea acestor pedepse în pedeapsa cea mai grea de un an

închisoare și s-a dispus să fie executată în cumul aritmetic cu pedeapsa

aplicată în cauza de față, inculpatul având de executat în final 6 ani

închisoare.

S-a dedus din această

pedeapsă reținerea preventivă începând cu 9 decembrie 2003, la zi și s-a

menținut starea de arest.

În baza art. 257 C. pen., a

fost condamnată inculpata B.G., la trei pedepse de câte 4 ani și 6 luni

închisoare, pentru trei astfel de infracțiuni.

În baza art. 288 alin. (1)

C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată, la 2 pedepse de câte 2 ani

închisoare, pentru două astfel de infracțiuni.

În baza art. 288 alin. (1)

cu art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată, la pedeapsa

de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen., a

fost condamnată inculpată, la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru două

astfel de infracțiuni.

În baza art. 291 cu art. 41

alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată, la pedeapsa de 2 ani

închisoare.

În baza art. 26, raportat la

art. 240 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa

cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, sporită cu un an, având de executat

în final 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsa de 5

ani și 6 luni închisoare, durata reținerii preventive începând cu 9 decembrie 2003

până la 20 ianuarie 2004.

Prin aceeași sentință s-a

mai dispus restituirea cauțiunii în sumă de 700.000.000 lei ROL consemnată prin

recipisa C.E.C. nr. 5/01, seria A nr. 1922605 din 20 ianuarie 2004, la C.E.C.

Tg. Jiu, către inculpata B.G.

Au fost interzise

inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada prevăzută de

art. 71 C. pen.

S-a luat act că prin

sentința penală nr. 446/2003 a Tribunalului Gorj a fost confiscată de la

inculpatul M.V. suma de 9.000.000 lei ROL în favoarea statului.

S-a dispus confiscarea în

favoarea statului de la inculpatul M.V. a sumei de 6.844.400 lei ROL și de la

inculpata B.G. a sumei de 3.000.000 lei ROL.

S-a dispus anularea actelor

false și a fost respinsă acțiunea civilă formulată de SC C.N. SRL Petroșani.

Au fost obligați inculpații

la câte 1500 lei RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 40 lei

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul

M.V., s-a dispus a fi plătită din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

În vara anului 2000, numitul

S.N., care administra interesele firmei soției sale, M.O., respectiv SC O. SRL

Tg. Jiu, fiind nevoit să-și reactualizeze autorizația de achiziționare a

materialelor neferoase, reciclabile obținute anterior, în baza O.G. nr. 33/1995

a apelat la serviciile inculpatei B.G., despre care aflase că facilitează

obținerea noilor autorizații în baza vechilor documente, chiar și incomplete (al

cărei post nu avea legătură cu activitatea de autorizare stabilită în

competența C.N.R.M., dar care avea calitatea de jurist în cadrul Ministerului

Industriei și Resurselor, și astfel își însușise legislația în vigoare, cât și

modalitatea de eliberare autorizațiilor de către respectiva comisie).

În acest sens, inculpata a

pretins și primit în 2 rânduri suma totală de 13.000.000 lei ROL de la S.N.,

promițându-i acestuia că va interveni la funcționarii din cadrul C.N.R.M., să-i

elibereze autorizația în condițiile în care dosarul era incomplet.

La dosarul respectiv,

solicitantul avea pe lângă documentele de la vechea autorizare și adresa nr.

12101 din 18 iunie 2001 eliberată de I.T.M. Gorj, din care rezulta un număr de

9 angajați, cât și extrasul de Carte Funciară nr. 1693 din 12 iulie 2001.

La cererea inculpatei B.G., S.N.

a ștampilat în alb câteva foi de hârtie format A 4, cu motivarea că-i sunt

necesare la întocmirea unor cereri de autorizare, avizare. Aceasta a ținut

dosarul asupra sa până când l-a contactat pe numitul M.V.

Constatând că se află în

situația de a înapoia dosarul solicitantului, întrucât la vremea respectivă activitatea

C.E.A. era temporar întreruptă, căci nu erau încă elaborate normele

metodologice pentru aplicarea noului act normativ, respectiv O.G. nr. 16/2001

cu privire la actualizarea autorizațiilor, inculpata B.G. a falsificat

documentele în așa fel încât a creat aparența că sunt îndeplinite cumulativ

cerințele impuse de lege, pentru eliberarea autorizației.

S-a mai reținut că numitul S.N.

nu a avut cunoștință de falsificarea documentelor din dosar, ținând, la

solicitarea inculpatei, acte în completarea dosarului, respectiv declarația de

impozit și certificatul de înregistrare fiscală.

Pentru falsificarea atât a

documentelor primite de la S.N., cât și a acelora primite ulterior de la alte

societăți comerciale, inculpata a introdus într-un calculator tipurile de acte

necesare autorizării, astfel încât, prin scanare, a fost în măsură să

contrafacă orice document prin păstrarea formei actului real, sub aspectul

antetului instituției, numărului de înregistrare, sigiliului și semnăturii,

după care a schimbat conținutul documentului prin trecerea în acesta a

condițiilor minime de autorizare, la fiecare din solicitanți.

Pentru a-și acoperi

activitatea, inculpata B.G. s-a folosit de inculpatul M.V., căruia i-a

facilitat intrarea și prezența în minister, acesta din urmă, ocupându-se de

taximetrie și având numeroase cunoștințe și legături în lumea afacerilor cu

materiale reciclabile.

Prima instanță a mai reținut

că inculpatul M.V., după falsificarea documentelor, a preluat dosarul de la

inculpata B.G. și la 23 iulie 2001 l-a înregistrat sub nr. 268103 la Ministerul

Industriei și Resurselor și i-a comunicat inculpatei acest fapt, care urma să aibă

grija dosarului în circuit.

Ulterior dosarul a fost

înregistrat la C.N.R.M. și apoi repartizat pentru analiză expertului A.O.V.,

care la 25 iulie 2001, a încheiat procesul-verbal nr. 338, în care a menționat

că sunt întrunite condițiile pentru autorizare.

Procesul-verbal respectiv a

fost avizat de compartimentul metalurgie, apoi semnat de directorul general M.P.

la 27 iulie 2001, iar ulterior, s-a eliberat autorizația de achiziționare a

deșeurilor neferoase reciclabile, seria AA nr. 113/20 care a fost înmânată, la

intervenția inculpatei B.G., lui S.N.

S-a reținut, de asemenea, de

către prima instanță că în dosarul de autorizare au fost falsificate și

folosite de către inculpații M.V. și B.G. mai multe acte, respectiv:

certificatul constatator nr. 3384/2001; autorizațiile de mediu nr. 647/2000 și

nr. 273/2002; autorizația sanitară de funcționare nr. 003481/2001; autorizația

de funcționare a Protecției Muncii nr. 718/2001; extrasul de carte funciară nr.

1693/2001; extrasul din balanța mijloacelor fixe; declarația pentru stabilirea

impozitului pe clădiri și altele.

Totodată, s-a mai constatat

că în cursul lunii iulie 2002, administratorul SC N.P.C. SRL Tg. Jiu – F.R.D. a

luat legătura, prin intermediul martorului P.S., director al M.V. SA DEVA, cu

inculpata B.G., care i-a precizat într-o notă actele necesare autorizării a

două puncte de lucru în localitățile Plopșoru și Rovinarii-Vîrț.

Administratorul societății

respective, prin intermediul angajatei sale Ș.I. a format dosarul, conform

notei primită de la inculpată și apoi, s-a deplasat la București, la sediul

Ministerului Industriei și Resurselor unde s-a întâlnit cu inculpata B.G., care

i-a promis sprijinul în vederea obținerii autorizației, sens în care aceasta

s-a deplasat la biroul expertului T.A.P. din cadrul C.N.R.M., însă acesta a

refuzat să-i acorde sprijin, motivând absența șefului de serviciu D.N.

Față de această situație,

inculpata l-a lăsat pe solicitant să aștepte și, contactându-l pe inculpatul

M.V. i-a sugerat să se comporte cu solicitantul ca și cum ar fi expert

inspector în cadrul comisiei și să-i solicite suma de 300 dolari S.U.A. împreună

cu dosarul pentru autorizare.

În continuare, după ce

inculpata l-a recomandat pe inculpatul M.V. ca fiind inspector, acesta l-a

condus pe F.R.D. într-un birou separat, aflat la parterul instituției, unde a

efectuat o verificare a dosarului și l-a reținut, cu promisiunea că va elibera

autorizația în termen de 2 săptămâni, fapt pentru care a pretins și primit suma

de 9.000.000 lei ROL. Totodată a cerut administratorului solicitant să semneze

și să ștampileze în alb un număr de 2-3 coli de hârtie format A 4, motivând că

sunt necesare întocmirii unor cereri în numele său pentru autorizare și

avizare.

Astfel, cei doi inculpați au

modificat esențial conținutul actelor SC N.P.C. SRL Tg. Jiu, pentru a fi

îndeplinite condițiile în vederea autorizării, iar dosarul cu actele

falsificate a fost depus la registratură de către inculpatul M.V., care a și

întocmit cererea de acordare a autorizației, pe una din filele semnate în alb.

Dosarul a fost repartizat

expertului B.A. care, stabilind că sunt întrunite condițiile pentru autorizarea

punctului de lucru din orașul Rovinari, a încheiat procesul-verbal nr.

332/268119, în baza căruia s-a eliberat autorizația seria AV nr. 283/20 din 11

septembrie 2001, ce a fost ridicată de la secretariat prin grija inculpatei B.G.

și înmânată de inculpatul M.V. numitului F.R.D.

Tribunalul Gorj a mai

reținut că, în cursul lunii octombrie 2001, M.G., administrator al SC S.A. SRL

Tg. Jiu a solicitat inculpatului M.V. facilitarea eliberării autorizației de

valorificare a materialelor reciclabile. Cu această ocazie inculpatul a pretins

și primit de la M.G. suma de 9.000.000 lei RON, reținând, totodată, de la

acesta câteva coli de hârtie, ștampilate și semnate în alb, precum și dosarul

cu unele acte, cei doi convenind să păstreze legătura telefonică, până la

obținerea autorizației. Dosarul a fost completat cu documente false prin

intermediul inculpatei B.G., solicitantul înmânându-i acesteia suma de

6.000.000 lei RON.

Autorizația solicitată de M.G.,

seria AV nr. 361 din 23 noiembrie 2001 a fost eliberată în baza procesului -

verbal nr. 425 din 19 noiembrie 2001, încheiat de expertul C.M., fără ca

aceasta să-și poată da seama că la dosar sunt acte false și nu există documente

referitoare la modul în care a fost înmânată autorizația solicitantului . S-a

mai reținut că inculpatul M.V., prin amenințare, l-a constrâns pe numitul M.G.

să-i înmâneze suma de 7.000.000 lei RON, pentru a nu-i supune firma la unele

controale și sancțiuni administrative.

M.G., dând crezare acestor

amenințări, a expediat în line suma de 6.844.400 lei ROL pe numele cumnatei

inculpatului M.V., respectiv C.I., banii fiind ridicați de inculpat.

În drept, s-a reținut că

activitatea infracțională a celor doi inculpați întrunește conținutul

constitutiv al infracțiunilor descrise în cuprinsul actului de sesizare al

instanței, iar acestora li s-au aplicat pedepse individualizate potrivit

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., dar și prin raportare la

circumstanțele personale.

Ambii inculpați au declarat

apel împotriva sentinței mai sus-menționate, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, inculpata B.G. a

susținut, în principal, că din ansamblul probator administrat în cauză nu

rezultă că a comis infracțiunile pentru care a fost condamnată, solicitând

achitarea sa urmare a admiterii recursului și desființării sentinței atacate.

În subsidiar, inculpata a susținut că sentința apelată este netemeinică, atât

sub aspectul întinderii pedepsei, care este prea mare, cât și sub aspectul

modalității de executare, solicitând reducerea pedepsei sub minimul special,

urmând ca aceasta să fie executată fără privare de libertate.

Inculpatul M.V. a solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, în rejudecare, în

principal, reducerea pedepsei aplicate, apreciată ca fiind mare, iar în

subsidiar, înlăturarea sporului de pedeapsă de un an închisoare.

Curtea de Apel Craiova a

apreciat apelurile formulate de inculpați ca fiind întemeiate și prin decizia

penală nr. 246 din 14 septembrie 2006 le-a admis ca atare și a dispus următoarele:

A desființat sentința penală

nr. 469 din 20 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Gorj, sub aspectul

laturii penale și în consecință;

1) Cu privire la inculpatul

M.V. a înlăturat sporul de pedeapsă de un an închisoare, dispunând ca acesta să

execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

A dedus în continuare

detenția preventivă executată de inculpat de la 20 decembrie 2005 la 16 mai

2006.

2) Cu privire la inculpata B.G.

a descontopit pedepsele și a înlăturat sporul de pedeapsă pentru concurs de infracțiuni

de un an închisoare, reducând pedepsele aplicate inculpatei astfel:

- la câte 3 ani închisoare, pentru

cele trei infracțiuni prevăzute de art. 257 C. pen.;

- la câte un an închisoare,

pentru cele două infracțiuni prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.;

- la un an și 2 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu

art. 41 alin. 2 C. pen.;

- la câte 6 luni închisoare,

pentru cele două infracțiuni prevăzute de art. 291 C. pen.;

- la 8 luni închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C.

pen.;

- la 10 luni închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 240 C. pen.

A recontopit pedepsele,

astfel cum au fost reduse, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, iar în

baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a

pedepsei aplicată, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86

3

C. pen., a dispus ca pe durata termenului de încercare, condamnata să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele

fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sau la S.S.P.V.R.S. de pe

lângă Tribunalul Gorj;

- să anunțe în prealabil

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

A atras atenția inculpatei

asupra consecințelor ce decurg potrivit art. 86

4

C. pen.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței.

Prin aceeași decizie, s-a

mai dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul

M.V., în sumă de 100 lei RON să se plătească din fondul M.J. către Baroul

Craiova.

Împotriva deciziei penale

mai sus-enunțată, în termen legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova și de ambii inculpați, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, pentru motivele relevate în cuprinsul încheierii de ședință

din 26 februarie 2007, termen când părților li s-a acordat cuvântul la

dezbateri.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele

hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1)

C. proc. pen., constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de

fapt și au stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a

ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceștia încadrarea

juridică corespunzătoare.

Potrivit dispozițiilor art.

72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de pericolul

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ce privește critica

recurenților vizând reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților, se

constată că instanța de apel a procedat corect atunci când a apreciat că

raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor deduse judecății, precum

și la circumstanțele personale ale fiecăruia dintre inculpați, se justifică

înlăturarea sporului de câte un an închisoare, aplicat de prima instanță.

De asemenea, se constată că

față de pericolul social concret al faptelor, limitele de pedeapsă, scopul ei

și criteriile de individualizare instanța de prim control judiciar, în mod

justificat și judicios, a redozat sancțiunile penale aplicate inculpatei B.G.,

în sensul orientării lor către minimul special și, urmare a aplicării

dispozițiilor art. 33 și 34 C. pen., a dispus suspendarea executării sub

supraveghere a pedepsei rezultantă de 3 ani închisoare, aplicând dispozițiile

art. 86

1

C. pen. și apreciind, corect, că scopul preventiv educativ

al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de privare de

libertate. A stabilit totodată căror măsuri de supraveghere urmează să se

supună inculpata, precum și condițiile în care se poate dispune revocarea

acesteia, potrivit prevederilor art. 86

3

și, respectiv art. 86

4

C. pen.

Pe cale de consecință, se va

constata că susținerile reprezentantului parchetului, precum și cele ale

apărării inculpatului M.V. sunt nefondate pe acest aspect și vor fi înlăturate

ca atare.

Totodată, Înalta Curte

constată că nu pot fi reținute în cauză nici susținerile apărării inculpatei B.G.

potrivit cu care, în speță, s-ar impune o soluție de achitare a acesteia, în

temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit.

c) C. proc. pen., întrucât nu au suport real. Din ansamblul probator administrat

în cauză rezultă în mod cert că inculpata, angajată în cadrul Ministerului

Industriei și Resurselor, a desfășurat o vastă activitate infracțională, a

pretins și primit sume diferite în lei, făcând trafic de influență și

falsificând acte în scopul obținerii, pentru numiții S.N., F.R.D. și M.G., a

unor autorizații necesare achiziționării materialelor neferoase.

De asemenea, Secția Penală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că recursurile formulate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpații M.V. și B.G. sunt

întemeiate numai sub aspectul aplicării pedepsei accesorii celor doi inculpați,

pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.

71 alin. (3) C. pen., pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., se aplică ținându-se seama de

natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de

persoana infractorului și de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub

tutelă sau curatelă.

Acest text de lege a fost

introdus prin Legea nr. 278/2006, apărută după soluționarea cauzei în fond, iar

instanța de prim control judiciar a procedat greșit atunci când nu l-a aplicat,

deși era obligată să constate că inculpatul M.V. a comis fapte, ce nu erau de natură

a-l face inapt să-și exercite drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore

sau curator. Prin urmare, inculpatului M.V. instanța de apel trebuia să-i

interzică doar exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C.

pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii,

iar în ceea ce o privește pe inculpata B.G., odată cu aplicarea dispozițiilor

art. 86

1

C. pen., instanța de apel trebuia să-i aplice acesteia și

pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) - c) C. pen. și apoi să dispună

și suspendarea acesteia conform dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

Față de considerentele mai

sus enunțate, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a constata că

recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de

inculpații M.V. și B.G. sunt întemeiate numai sub aspectul aplicării pedepsei

accesorii celor doi inculpați și, potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., le va admite ca atare și va proceda conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpații M.V. și B.G.

împotriva deciziei penale nr. 246 din 14 septembrie 2006 a Curții de Apel

Craiova, secția penală.

Casează în parte decizia

penală sus-menționată, precum și sentința penală nr. 469 din 20 decembrie 2005

a Tribunalului Gorj numai în ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată

inculpaților M.V. și B.G. și în rejudecare:

Modifică din sentința penală

recurată dispoziția privind pedeapsa accesorie aplicată inculpaților M.V. și B.G.,

în sensul că interzice acestora doar exercițiul drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) - c) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C.

pen.

Potrivit art. 71 alin. (4)

C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatei B.G., pe

durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani

închisoare.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2007.