ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1103/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 469 din 20 decembrie a Tribunalului Gorj a fost condamnat inculpatul M.V.: - la 4 ani închisoare, în baza art. 257, cu art. 37 lit. a) C. pen.; - la 2 ani închisoare, în baza art. 288 alin. (1), cu art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.; - la un an închisoare, în baza art. 291 cu art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.; - la 2 ani închisoare, în baza art. 194 alin. (1) cu art. 37 lit. a) C. pen.; - la 2 ani închisoare, în baza art. 240 cu art. 37 lit. a) C. pen.; - la 2 ani închisoare, în baza art. 288 cu art. 37 lit. a) C. pen.; - la 2 ani închisoare, în baza art. 291 cu art. 37 lit. a) C. pen.

S-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu infracțiunile prin care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 446 din 9 decembrie 2003 a Tribunalului Gorj, la pedeapsa de 3 ani închisoare. Au fost puse în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 446/2003 și au fost contopite cu pedepsele aplicate în cauza de față, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu un an, având de executat în final 5 ani închisoare.

În baza art. 7 din Decretul nr. 543/2002, s-a dispus revocarea beneficiului grațierii privind pedepsele de câte un an închisoare aplicate în baza art. 293 cu art. 13 C. pen., art. 288 alin. (1) cu art. 13 C. pen., art. 288 alin. (1) cu art. 13 C. pen., art. 293 C. pen., art. 291 C. pen., art. 288 alin. (1) cu art. 13 C. pen., aplicate prin sentința penală nr. 743 din 5 mai 1999 a Judecătoriei Sectorului 1 București, după care s-a dispus contopirea acestor pedepse în pedeapsa cea mai grea de un an închisoare și s-a dispus să fie executată în cumul aritmetic cu pedeapsa aplicată în cauza de față, inculpatul având de executat în final 6 ani închisoare. S-a dedus din această pedeapsă reținerea preventivă începând cu 9 decembrie 2003, la zi și s-a menținut starea de arest.

În baza art. 257 C. pen., a fost condamnată inculpata B.G., la trei pedepse de câte 4 ani și 6 luni închisoare, pentru trei astfel de infracțiuni. În baza art. 288 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată, la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru două astfel de infracțiuni. În baza art. 288 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată, la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 291 C. pen., a fost condamnată inculpată, la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru două astfel de infracțiuni. În baza art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată, la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 26, raportat la art. 240 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, sporită cu un an, având de executat în final 5 ani și 6 luni închisoare. S-a dedus din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, durata reținerii preventive începând cu 9 decembrie 2003 până la 20 ianuarie 2004. Prin aceeași sentință s-a mai dispus restituirea cauțiunii în sumă de 700.000.000 lei ROL consemnată prin recipisa C.E.C. nr. 5/01, seria A nr. 1922605 din 20 ianuarie 2004, la C.E.C. Tg. Jiu, către inculpata B.G. Au fost interzise inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen. S-a luat act că prin sentința penală nr. 446/2003 a Tribunalului Gorj a fost confiscată de la inculpatul M.V.

suma de 9.000.000 lei ROL în favoarea statului. S-a dispus confiscarea în favoarea statului de la inculpatul M.V. a sumei de 6.844.400 lei ROL și de la inculpata B.G. a sumei de 3.000.000 lei ROL. S-a dispus anularea actelor false și a fost respinsă acțiunea civilă formulată de SC C.N. SRL Petroșani. Au fost obligați inculpații la câte 1500 lei RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 40 lei RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.V., s-a dispus a fi plătită din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: În vara anului 2000, numitul S.N., care administra interesele firmei soției sale, M.O., respectiv SC O. SRL Tg.

Jiu, fiind nevoit să-și reactualizeze autorizația de achiziționare a materialelor neferoase, reciclabile obținute anterior, în baza O.G. nr. 33/1995 a apelat la serviciile inculpatei B.G., despre care aflase că facilitează obținerea noilor autorizații în baza vechilor documente, chiar și incomplete (al cărei post nu avea legătură cu activitatea de autorizare stabilită în competența C.N.R.M., dar care avea calitatea de jurist în cadrul Ministerului Industriei și Resurselor, și astfel își însușise legislația în vigoare, cât și modalitatea de eliberare autorizațiilor de către respectiva comisie). În acest sens, inculpata a pretins și primit în 2 rânduri suma totală de 13.000.000 lei ROL de la S.N., promițându-i acestuia că va interveni la funcționarii din cadrul C.N.R.M., să-i elibereze autorizația în condițiile în care dosarul era incomplet.

La dosarul respectiv, solicitantul avea pe lângă documentele de la vechea autorizare și adresa nr. 12101 din 18 iunie 2001 eliberată de I.T.M. Gorj, din care rezulta un număr de 9 angajați, cât și extrasul de Carte Funciară nr. 1693 din 12 iulie 2001. La cererea inculpatei B.G., S.N. a ștampilat în alb câteva foi de hârtie format A 4, cu motivarea că-i sunt necesare la întocmirea unor cereri de autorizare, avizare. Aceasta a ținut dosarul asupra sa până când l-a contactat pe numitul M.V. Constatând că se află în situația de a înapoia dosarul solicitantului, întrucât la vremea respectivă activitatea C.E.A. era temporar întreruptă, căci nu erau încă elaborate normele metodologice pentru aplicarea noului act normativ, respectiv O.G.

nr. 16/2001 cu privire la actualizarea autorizațiilor, inculpata B.G. a falsificat documentele în așa fel încât a creat aparența că sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de lege, pentru eliberarea autorizației. S-a mai reținut că numitul S.N. nu a avut cunoștință de falsificarea documentelor din dosar, ținând, la solicitarea inculpatei, acte în completarea dosarului, respectiv declarația de impozit și certificatul de înregistrare fiscală.

Pentru falsificarea atât a documentelor primite de la S.N., cât și a acelora primite ulterior de la alte societăți comerciale, inculpata a introdus într-un calculator tipurile de acte necesare autorizării, astfel încât, prin scanare, a fost în măsură să contrafacă orice document prin păstrarea formei actului real, sub aspectul antetului instituției, numărului de înregistrare, sigiliului și semnăturii, după care a schimbat conținutul documentului prin trecerea în acesta a condițiilor minime de autorizare, la fiecare din solicitanți. Pentru a-și acoperi activitatea, inculpata B.G. s-a folosit de inculpatul M.V., căruia i-a facilitat intrarea și prezența în minister, acesta din urmă, ocupându-se de taximetrie și având numeroase cunoștințe și legături în lumea afacerilor cu materiale reciclabile.

Prima instanță a mai reținut că inculpatul M.V., după falsificarea documentelor, a preluat dosarul de la inculpata B.G. și la 23 iulie 2001 l-a înregistrat sub nr. 268103 la Ministerul Industriei și Resurselor și i-a comunicat inculpatei acest fapt, care urma să aibă grija dosarului în circuit. Ulterior dosarul a fost înregistrat la C.N.R.M. și apoi repartizat pentru analiză expertului A.O.V., care la 25 iulie 2001, a încheiat procesul-verbal nr. 338, în care a menționat că sunt întrunite condițiile pentru autorizare. Procesul-verbal respectiv a fost avizat de compartimentul metalurgie, apoi semnat de directorul general M.P. la 27 iulie 2001, iar ulterior, s-a eliberat autorizația de achiziționare a deșeurilor neferoase reciclabile, seria AA nr. 113/20 care a fost înmânată, la intervenția inculpatei B.G., lui S.N.

S-a reținut, de asemenea, de către prima instanță că în dosarul de autorizare au fost falsificate și folosite de către inculpații M.V. și B.G. mai multe acte, respectiv: certificatul constatator nr. 3384/2001; autorizațiile de mediu nr. 647/2000 și nr. 273/2002; autorizația sanitară de funcționare nr. 003481/2001; autorizația de funcționare a Protecției Muncii nr. 718/2001; extrasul de carte funciară nr. 1693/2001; extrasul din balanța mijloacelor fixe; declarația pentru stabilirea impozitului pe clădiri și altele. Totodată, s-a mai constatat că în cursul lunii iulie 2002, administratorul SC N.P.C. SRL Tg. Jiu – F.R.D. a luat legătura, prin intermediul martorului P.S., director al M.V. SA DEVA, cu inculpata B.G., care i-a precizat într-o notă actele necesare autorizării a două puncte de lucru în localitățile Plopșoru și Rovinarii-Vîrț.

Administratorul societății respective, prin intermediul angajatei sale Ș.I. a format dosarul, conform notei primită de la inculpată și apoi, s-a deplasat la București, la sediul Ministerului Industriei și Resurselor unde s-a întâlnit cu inculpata B.G., care i-a promis sprijinul în vederea obținerii autorizației, sens în care aceasta s-a deplasat la biroul expertului T.A.P. din cadrul C.N.R.M., însă acesta a refuzat să-i acorde sprijin, motivând absența șefului de serviciu D.N. Față de această situație, inculpata l-a lăsat pe solicitant să aștepte și, contactându-l pe inculpatul M.V. i-a sugerat să se comporte cu solicitantul ca și cum ar fi expert inspector în cadrul comisiei și să-i solicite suma de 300 dolari S.U.A.

împreună cu dosarul pentru autorizare. În continuare, după ce inculpata l-a recomandat pe inculpatul M.V. ca fiind inspector, acesta l-a condus pe F.R.D. într-un birou separat, aflat la parterul instituției, unde a efectuat o verificare a dosarului și l-a reținut, cu promisiunea că va elibera autorizația în termen de 2 săptămâni, fapt pentru care a pretins și primit suma de 9.000.000 lei ROL. Totodată a cerut administratorului solicitant să semneze și să ștampileze în alb un număr de 2-3 coli de hârtie format A 4, motivând că sunt necesare întocmirii unor cereri în numele său pentru autorizare și avizare. Astfel, cei doi inculpați au modificat esențial conținutul actelor SC N.P.C. SRL Tg. Jiu, pentru a fi îndeplinite condițiile în vederea autorizării, iar dosarul cu actele falsificate a fost depus la registratură de către inculpatul M.V., care a și întocmit cererea de acordare a autorizației, pe una din filele semnate în alb.

Dosarul a fost repartizat expertului B.A. care, stabilind că sunt întrunite condițiile pentru autorizarea punctului de lucru din orașul Rovinari, a încheiat procesul-verbal nr. 332/268119, în baza căruia s-a eliberat autorizația seria AV nr. 283/20 din 11 septembrie 2001, ce a fost ridicată de la secretariat prin grija inculpatei B.G. și înmânată de inculpatul M.V. numitului F.R.D. Tribunalul Gorj a mai reținut că, în cursul lunii octombrie 2001, M.G., administrator al SC S.A. SRL Tg. Jiu a solicitat inculpatului M.V. facilitarea eliberării autorizației de valorificare a materialelor reciclabile. Cu această ocazie inculpatul a pretins și primit de la M.G. suma de 9.000.000 lei RON, reținând, totodată, de la acesta câteva coli de hârtie, ștampilate și semnate în alb, precum și dosarul cu unele acte, cei doi convenind să păstreze legătura telefonică, până la obținerea autorizației.

Dosarul a fost completat cu documente false prin intermediul inculpatei B.G., solicitantul înmânându-i acesteia suma de 6.000.000 lei RON. Autorizația solicitată de M.G., seria AV nr. 361 din 23 noiembrie 2001 a fost eliberată în baza procesului - verbal nr. 425 din 19 noiembrie 2001, încheiat de expertul C.M., fără ca aceasta să-și poată da seama că la dosar sunt acte false și nu există documente referitoare la modul în care a fost înmânată autorizația solicitantului . S-a mai reținut că inculpatul M.V., prin amenințare, l-a constrâns pe numitul M.G. să-i înmâneze suma de 7.000.000 lei RON, pentru a nu-i supune firma la unele controale și sancțiuni administrative. M.G., dând crezare acestor amenințări, a expediat în line suma de 6.844.400 lei ROL pe numele cumnatei inculpatului M.V., respectiv C.I., banii fiind ridicați de inculpat.

În drept, s-a reținut că activitatea infracțională a celor doi inculpați întrunește conținutul constitutiv al infracțiunilor descrise în cuprinsul actului de sesizare al instanței, iar acestora li s-au aplicat pedepse individualizate potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., dar și prin raportare la circumstanțele personale. Ambii inculpați au declarat apel împotriva sentinței mai sus-menționate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, inculpata B.G. a susținut, în principal, că din ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că a comis infracțiunile pentru care a fost condamnată, solicitând achitarea sa urmare a admiterii recursului și desființării sentinței atacate.

În subsidiar, inculpata a susținut că sentința apelată este netemeinică, atât sub aspectul întinderii pedepsei, care este prea mare, cât și sub aspectul modalității de executare, solicitând reducerea pedepsei sub minimul special, urmând ca aceasta să fie executată fără privare de libertate. Inculpatul M.V. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, în rejudecare, în principal, reducerea pedepsei aplicate, apreciată ca fiind mare, iar în subsidiar, înlăturarea sporului de pedeapsă de un an închisoare. Curtea de Apel Craiova a apreciat apelurile formulate de inculpați ca fiind întemeiate și prin decizia penală nr. 246 din 14 septembrie 2006 le-a admis ca atare și a dispus următoarele: A desființat sentința penală nr. 469 din 20 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Gorj, sub aspectul laturii penale și în consecință; 1) Cu privire la inculpatul M.V.

a înlăturat sporul de pedeapsă de un an închisoare, dispunând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare. A dedus în continuare detenția preventivă executată de inculpat de la 20 decembrie 2005 la 16 mai 2006. 2) Cu privire la inculpata B.G.

a descontopit pedepsele și a înlăturat sporul de pedeapsă pentru concurs de infracțiuni de un an închisoare, reducând pedepsele aplicate inculpatei astfel: - la câte 3 ani închisoare, pentru cele trei infracțiuni prevăzute de art. 257 C. pen.; - la câte un an închisoare, pentru cele două infracțiuni prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.; - la un an și 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu art. 41 alin. 2 C. pen.; - la câte 6 luni închisoare, pentru cele două infracțiuni prevăzute de art. 291 C. pen.; - la 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; - la 10 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 240 C. pen.

A recontopit pedepsele, astfel cum au fost reduse, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, iar în baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicată, pe durata unui termen de încercare de 6 ani. În baza art. 86 3 C. pen., a dispus ca pe durata termenului de încercare, condamnata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sau la S.S.P.V.R.S. de pe lângă Tribunalul Gorj; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

A atras atenția inculpatei asupra consecințelor ce decurg potrivit art. 86 4 C. pen. A menținut restul dispozițiilor sentinței. Prin aceeași decizie, s-a mai dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.V., în sumă de 100 lei RON să se plătească din fondul M.J. către Baroul Craiova. Împotriva deciziei penale mai sus-enunțată, în termen legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de ambii inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele relevate în cuprinsul încheierii de ședință din 26 februarie 2007, termen când părților li s-a acordat cuvântul la dezbateri. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare. Potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de pericolul social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În ce privește critica recurenților vizând reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților, se constată că instanța de apel a procedat corect atunci când a apreciat că raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor deduse judecății, precum și la circumstanțele personale ale fiecăruia dintre inculpați, se justifică înlăturarea sporului de câte un an închisoare, aplicat de prima instanță.

De asemenea, se constată că față de pericolul social concret al faptelor, limitele de pedeapsă, scopul ei și criteriile de individualizare instanța de prim control judiciar, în mod justificat și judicios, a redozat sancțiunile penale aplicate inculpatei B.G., în sensul orientării lor către minimul special și, urmare a aplicării dispozițiilor art. 33 și 34 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultantă de 3 ani închisoare, aplicând dispozițiile art. 86 1 C. pen. și apreciind, corect, că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de privare de libertate. A stabilit totodată căror măsuri de supraveghere urmează să se supună inculpata, precum și condițiile în care se poate dispune revocarea acesteia, potrivit prevederilor art. 86 3 și, respectiv art. 86 4 C. pen.

Pe cale de consecință, se va constata că susținerile reprezentantului parchetului, precum și cele ale apărării inculpatului M.V. sunt nefondate pe acest aspect și vor fi înlăturate ca atare. Totodată, Înalta Curte constată că nu pot fi reținute în cauză nici susținerile apărării inculpatei B.G. potrivit cu care, în speță, s-ar impune o soluție de achitare a acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu au suport real. Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă în mod cert că inculpata, angajată în cadrul Ministerului Industriei și Resurselor, a desfășurat o vastă activitate infracțională, a pretins și primit sume diferite în lei, făcând trafic de influență și falsificând acte în scopul obținerii, pentru numiții S.N., F.R.D.

și M.G., a unor autorizații necesare achiziționării materialelor neferoase. De asemenea, Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpații M.V. și B.G. sunt întemeiate numai sub aspectul aplicării pedepsei accesorii celor doi inculpați, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (3) C. pen., pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., se aplică ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului și de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.

Acest text de lege a fost introdus prin Legea nr. 278/2006, apărută după soluționarea cauzei în fond, iar instanța de prim control judiciar a procedat greșit atunci când nu l-a aplicat, deși era obligată să constate că inculpatul M.V. a comis fapte, ce nu erau de natură a-l face inapt să-și exercite drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator. Prin urmare, inculpatului M.V. instanța de apel trebuia să-i interzică doar exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii, iar în ceea ce o privește pe inculpata B.G., odată cu aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., instanța de apel trebuia să-i aplice acesteia și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

și apoi să dispună și suspendarea acesteia conform dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. Față de considerentele mai sus enunțate, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a constata că recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpații M.V. și B.G. sunt întemeiate numai sub aspectul aplicării pedepsei accesorii celor doi inculpați și, potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., le va admite ca atare și va proceda conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpații M.V. și B.G. împotriva deciziei penale nr. 246 din 14 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Casează în parte decizia penală sus-menționată, precum și sentința penală nr. 469 din 20 decembrie 2005 a Tribunalului Gorj numai în ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpaților M.V. și B.G. și în rejudecare: Modifică din sentința penală recurată dispoziția privind pedeapsa accesorie aplicată inculpaților M.V. și B.G., în sensul că interzice acestora doar exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Potrivit art. 71 alin. (4) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatei B.G., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2007.