ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4790/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 446 din 9

decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 2423/2003,

inculpatul M.V. a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen.

Prin aceeași sentință, inculpatul a

mai fost condamnat la un an și 6 luni închisoare, în baza art. 240 C. pen., la

2 ani închisoare în baza art. 194 alin. (1) C. pen., la un an și 2 luni

închisoare în baza art. 288 alin. (1) C. pen. și la un an închisoare în baza art.

291 C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 33 și art. 34 C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6

luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total inculpatul urmând să

execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

Tot astfel, s-a dispus revocarea

beneficiului grațierii condiționate pentru pedepsele de un an închisoare,

aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen., un an închisoare

pentru infracțiunea, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., un an închisoare

pentru art. 293 C. pen., un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.

291 C. pen., pedepse aplicate prin sentința penală nr. 743/1999 a Judecătoriei sectorului

1 București.

S-au contopit pedepsele de mai sus

în pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, dispunându-se ca această pedeapsă

să fie executată alături de pedeapsa de 3 ani închisoare, în total inculpatul

urmând să execute 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

S-a confiscat în folosul statului,

suma de 9.000.000 lei și s-au anulat actele false și anume adresa

Inspectoratului Teritorial de Muncă Gorj nr. 11885/2001, certificatul

constatator nr. 3384/2001 al oficiului Registrului Comerțului Gorj, autorizația

sanitară de funcționare nr. 003048 din 20 octombrie 2000, contractul de

închiriere nr. 311

59

/ N din 22 aprilie 2001 cu încheierea de

autentificare nr. 4724 din 24 iulie 2001.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În luna iulie 2001, de conveniență

cu B.G., fostă consilier juridic la Ministerul Industriei și Resurselor, declinându-și

o calitate falsă, aceea de consilier în cadrul ministerului, a pretins și

primit de la F.R.D., administratorul SC N.P.C. SRL, suma de 9 milioane lei pentru

a fi înmânată unor funcționari din cadrul amintitului minister în scopul

eliberării autorizației, pentru colectarea și valorificarea deșeurilor metalice

feroase.

Pentru aceasta inculpatul a

falsificat documente de care a uzat. Întrucât a fost nemulțumit de suma primită

și pentru că F.R.D. a refuzat să-i dea și alți bani, l-a amenințat pe acesta că

va dispune controale urmate de sancțiuni.

Împotriva sentinței penale de mai

sus, inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea sa pentru infracțiunea de

trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen.

A solicitat de asemenea redozarea

pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Prin decizia penală nr. 311 din 23

iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 188/P/2004, Curtea de Apel Craiova a

respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Nemulțumit de această hotărâre,

inculpatul a formulat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Invocând prevederile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., inculpatul solicită în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a),

cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea pentru toate

infracțiunile reținute în sarcina sa.

Recursul declarat este neîntemeiat

și urmează a fi respins ca atare.

Probele administrate în cauză în

toate fazele procesului penal au stabilit fără dubii vinovăția inculpatului

pentru toate infracțiunile, pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.

Declarațiile lui F.R.D.,

procesul-verbal de sesizare din oficiu, adresa, documentele referitoare la

autorizări, declarațiile martorilor B.G., S.I., B.A., proces-verbal de

confruntare, declarațiile inculpatului, confirmă faptul că după ce s-a

prezentat sub o calitate falsă, inculpatul a pretins și primit suma de 9

milioane lei pentru a fi înmânată unor funcționari din cadrul Ministerului

Industriilor și Resurselor în scopul avizării activității societății unde F.R.D.

era administrator.

Nemulțumit de cuantumul sumei

primite și pentru că administratorul nu a suplimentat suma, l-a constrâns și

l-a amenințat pentru acestea cu un control de represalii.

De altfel însuși inculpatul a

recunoscut în depozițiile sale săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

În aceste condiții recursul

inculpatului urmează a fi respins cu obligarea sa la plata cheltuielilor

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 311 din 23 iunie 2004

a Curții de Apel Craiova.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 septembrie 2004.