ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3346/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 230 din 9

iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 189/P/2005, rejudecând cauza, după

desființarea cu trimitere, Tribunalul Gorj, în baza art. 257 C. proc. pen., a

condamnat pe inculpata B.D., la pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, iar în

baza art. 215 alin. (1) C. pen., a condamnat-o la pedeapsa de un an și 6 luni

închisoare și făcând aplicarea dispozițiilor art. 33 – art. 34 C. pen., a

contopit pedepsele și a dispus ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de

2 ani și 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, în total

inculpata având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen.,

a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, cu termen

de încercare de 5 ani, în care aceasta se va supune măsurilor prevăzute de art.

86

3

alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. pen., și a atras atenția

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

S-a confiscat de la inculpată suma

de 4.000.000 lei, în baza art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin.

(2) C. pen.

Instanța a constatat recuperat

integral prejudiciul de 37.000.000 lei, cauzat părții civile J.I., prin

restituire și i-a respins acestuia acțiunea civilă.

A fost obligată inculpata la plata

sumei de 4.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în fapt că, la 12 noiembrie 2003, J.C. a formulat

plângere sesizând că, la 19 septembrie 2003, fiul său, J.I., a început

demersurile pentru obținerea unui credit de la C.E.C., filiala Târgu Jiu, în

vederea achiziționării unui autocamion, împrejurare în care a întâlnit-o pe

inculpată, aceasta oferindu-se să-l ajute, afirmând că are relații și că îi

cunoaște pe inspectorii de credit.

Inculpata a solicitat inițial suma

de 1.000.000 lei pentru întocmirea dosarului de credit, iar după depunerea

dosarului, încă 2.000.000 lei, afirmând către partea vătămată că ar reprezenta

avans pentru obținerea creditului de 37 milioane lei, deși în realitate nu se

percep sume de bani în avans.

Partea vătămată a efectuat mai multe

deplasări pentru obținerea creditului, fiind amânat de către inculpată, care de

fiecare dată pretindea mese la localuri și atenții pentru lucrătorul de

credite.

La ridicarea sumei de la C.E.C.

părții vătămate i s-a pretins un carton de bere, țigări și cafea, precum și

suma de 37 milioane lei, cu motivarea că acestea ar reprezenta un avans pentru

creditul următor în sumă de 156.000.000 lei, necesar pentru cumpărarea unui

autocamion.

După două luni de la ridicarea

creditului, partea vătămată a primit o somație pentru achitarea ratelor

împrumutului, împrejurare în care și-a dat seama că a fost înșelată, astfel că

a obținut un înscris prin care inculpata recunoștea că a luat banii și se angaja

să-I restituie, lucru care s-a și întâmplat ulterior.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, în termen, inculpata B.D., criticând-o ca fiind netemeinică,

motivat de faptul că în mod greșit a fost condamnată, deși nu s-a demonstrat cu

probatoriile administrate că sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor reținute.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 88 din 16 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpată. A obligat apelanta la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, va fi achitată din fondurile Ministerului Justiției.

Nemulțumită și de această hotărâre,

inculpata B.D. a declarat recurs, reiterând motivele invocate în fața instanței

de apel.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele și lucrările

dosarului se constată că instanța de fond, a reținut corect situația de fapt,

dând o corespunzătoare încadrare juridică faptelor săvârșite de inculpată.

Pentru a stabili situația de fapt,

pentru a încadra juridic faptele săvârșite de inculpată și pentru a

individualiza juridic pedepsele, instanța de fond a avut în vedere probatoriile

administrate în cauză, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate și

ale tatălui său, documentele financiar-contabile întocmite de către C.E.C.,

procesele verbale de confruntare, chitanța întocmită de către inculpată și partea

vătămată, prin care aceasta recunoaște că a primit suma de 37.000.000 lei

spunându-i că ar reprezenta comision pentru obținerea de la C.E.C. a unui

credit de 156 milioane lei, depozițiile martorilor V.F.L., J.A., P.I., J.C., G.M.,

B.M.V. și V.V., precum și declarațiile inculpatei.

Deși inițial inculpata nu a

recunoscut săvârșirea faptelor, ulterior fiind audiată în ședința publică din

29 martie 2005 la Tribunalul Gorj, a precizat că își menține declarațiile date

atât la urmărirea penală cât și în primul ciclu procesual, declarații ce

corespund realității și însușindu-și toate probatoriile administrate în cauză a

susținut că nu înțelege să formuleze alte probe în apărarea sa.

Instanța de fond evaluând corect

probele administrate în cauză, corect a stabilit vinovăția inculpatei pentru

cele două fapte prevăzute de art. 257 C. pen. și respectiv art. 215 alin. (1) C.

pen.

Astfel, fapta inculpatei B.D. de a

pretinde bani și bunuri în valoare de circa 30 milioane lei pentru a interveni

la inspectorii C.E.C. Târgu Jiu în vederea obținerii unui credit pentru J.I.,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 257 C.

pen., iar fapta aceleiași inculpate, care a indus în eroare partea vătămată J.I.

solicitându-i suma de 37 milioane lei, cu motivația că o va folosi ca avans

pentru obținerea unui credit de 157 milioane lei, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

Așa fiind, apărarea formulată de

inculpată potrivit căreia nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor

reținute în sarcina sa, nu poate fi primită.

Ca atare, recursul declarat de

inculpată nefiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 din același cod,

recurenta inculpată va fi obligată să plătească cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata B.D. împotriva deciziei penale nr. 88 din 16 martie 2006 a

Curții de Apel Craiova.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 mai 2006.